In \u201eViata unui om singur\u201c, Adrian Marino revine obsesiv la aprecierile injuste, la vexatiunile, tacerile \u201edirijate\u201c, ocultarile, minimalizarile, calificarile abuzive pe care le-a suportat \u201ecu stoicism\u201c. Una dintre cele mai deranjante, chiar traumatizante nedreptati, in ceea ce-l priveste, e aceea de a fi fost considerat \u201ecalinescian\u201c. Se lamenteaza ca a suferit aceasta umilinta nemeritata! Si, intr-adevar, cum putea fi \u201ecalinescian\u201c cineva pe care Calinescu, un \u201eestetizant\u201c, l-a intrebat: \u201eDe ce nu te-ai facut inginer?\u201c, dupa ce ii spusese: \u201eDar ce, dumneata esti scriitor?\u201c Ce poate fi mai anticalinescian dec\u00e2t lipsa de talent literar? De pilda, Calinescu i-a reprosat ca nu si-a inceput \u201eViata lui Alexandru Macedonski\u201c cu moartea poetului. Biografia amintita, crede autorul ei, este nu doar diferita, ci si superioara scrierilor de acelasi gen, dar \u201eliteraturizate\u201c, ale unor Calinescu sau Stefan Zweig! Oricum, nu-mi aduc aminte ca autorul \u201eDictionarului de idei literare\u201c sa fi fost \u201eacuzat\u201c de vreun critic serios ca sufera de rusinoasa \u201eboala\u201c a calinescianismului. Iar cine a comis eroarea \u2013 daca a comis-o \u2013 nu poate fi dec\u00e2t un nepriceput sau un rauvoitor care nu merita luat in seama.
\nUn capitol care frapeaza prin puternice accente pamfletare poarta titlul: \u201eJungla \u00abvietii literare\u00bb\u201c. (E de mirare ca un izolat de viata literara si sociala, un \u201eneaderent\u201c la tot ceea ce presupune sintagma \u201eom de litere\u201c, cum se autocaracterizeaza, in fine, un marginal mereu ironizat si ridiculizat, a avut posibilitatea sa cunoasca at\u00e2t de bine \u201ejungla\u201c si \u201ejivinele\u201c ei. Critica literara rom\u00e2na este, in opinia sa, dominata nefast de un mit megaloman, impus de traditia Lovinescu-Calinescu, niste \u201eilustri necunoscuti\u201c in Europa. Nu e vorba insa numai de un mod invechit de a face critica in Rom\u00e2nia, ci si de calitatea celor ce o profeseaza, ca si de valoarea obiectului principal al criticilor pe care, cum e si firesc, il constituie in primul r\u00e2nd opera scriitorilor rom\u00e2ni contemporani. Nu-i plac m\u00e2inile \u201ebutucanoase\u201c ale lui Nicolae Manolescu. Despre alti multi critici scrie in termeni insultatori, amestec\u00e2nd, confund\u00e2nd punctele de vedere. Eugen Simion \u2013 ar fi \u201eun carierist feroce, imbatabil, prototip de ambitios parvenit, la prima generatie de intelectuali\u201c. Marian Popa este \u201esecurist\u201c, Alex. Stefanescu \u2013 \u201eexecutant servil al Consiliului Culturii\u201c. Etichetarile se tin lant. Dumitru Micu este \u201eo mediocritate totala ce nu reprezinta istoric-literar nimic\u201c. Alexandru Paleologu debiteaza numai \u201eenormitati\u201c si mai cade si in pacatul de a elogia \u201epotentialul intelectual al Rusiei\u201c. O mediocritate este pentru Marino si Mircea Zaciu, ca si aproape toti criticii si scriitorii din Clujul in care se simte un exilat. Gheoghe Grigurcu e un \u201ecronicar incontinent, haotic si prolix\u201c. Tot prolix, dar si confuz este S. Damian, iar Valeriu Cristea \u2013 \u201eun obtuz comunist\u201c. Laurentiu Ulici e botezat Ulici-Nulici. As remarca totusi si o formula memorabila. Raspunz\u00e2ndu-si la intrebarea: cum isi imagineaza \u201einfernul critic\u201c?, Marino scrie: \u201eSa mi se citeasca, in dreapta, o cronica de Gheorghe Grigurcu, iar in st\u00e2nga, o cronica de Dan C.Mihailescu. Sau invers\u201c. In aceasta fraza teoreticianul literaturii este aproape calinescian\u2026 Din fericire pentru el, numai cu at\u00e2t nu se afla in pericolul de a i se aplica infamantul epitet!…
\nDar calul de bataie ram\u00e2ne
\nG. Calinescu, fata de care Adrian Marino are o ura neimpacata, viscerala, care il impinge nu o data p\u00e2na la limita trivialului si a delirului. Marele critic nu numai ca nu vine dintr-o familie trecuta in vreo \u201eArhondologie\u201c, precum Adrian Marino, dar, pacat originar, este \u201efiu de sluga\u201c, mama lui fiind \u201eo tiganca\u201c pe proprietatea familiei Calinescu, care l-a adoptat, intruc\u00e2t Doamna Calinescu s-ar fi simtit vinovata de aventura fratelui sau cu \u201etiganca\u201c. (Daca asa stau lucrurile, pot spune ca Doamna Calinescu a fost una dintre cele mai inspirate femei ale acestei tari).
\n\u201eNeopasoptist\u201c (sau \u201epasoptist int\u00e2rziat\u201c), campion al spiritului critic si singurul critic rom\u00e2n sincronizat cu cultura occidentala (nu-i place nimic, de exemplu, din ceea ce este rusesc) \u2013 cum se autodefineste cu orice prilej \u2013 Marino este nemultumit de aproape toti scriitorii nostri clasici si contemporani \u2013 poeti, prozatori, dramaturgi etc. A scrie despre Marin Preda pentru el inseamna a fi \u201eargat literar la Silistea-Gumesti\u201c. Cercul literar de la Sibiu? O grupare de eseisti \u201especializati in notiuni vagi\u201c. Marin Sorescu si Nichita Stanescu s-au afirmat datorita epocii comuniste vidate de valori. Sorescu este vazut caricatural cu \u201ecobilita etern prin Europa\u201c. Ion Gheorghe e \u201eun proletcultist\u2026, violent, grobian si partinic\u201c. Cezar Ivanescu este \u201ede o agresivitate si vulgaritate iesite din comun\u201c. Pe Ileana Malancioiu o jigneste in repetate r\u00e2nduri cu o grosolanie intolerabila (\u201eamestec de Mita Baston si Sur\u00e2sul Hirosimei). N. Steinhardt \u2013 \u201eun mistic livresc, impanat cu citate\u201c \u2013 l-a tratat \u201esuficient-onctuos\u2026 cu dispret absolut. Sunt lipsit de orice valoare, de orice originalitate De unde stie el?\u201c (De unde o fi stiut invatatul monah de la Rohia?!). Mircea Eliade \u201enu avea nici o educatie si sensibilitate efectiv artistica. Pictura si muzica nu-i spuneau nimic\u201c. Cioran a scris la Paris \u201edoar o singura carte\u201c. Si aceea un pamflet. I.P. Culianu, \u201eun subprodus, in esenta, al lui Eliade\u201c, este amendat, pe buna dreptate, si fiindca a sustinut ca \u201ein cultura rom\u00e2na nu s-a facut nimic, ca era un neant\u201c. Asasinatul a facut din el, postum, un mit: \u201eDaca Securitatea urmarea sa asasineze un adversar politic, cel putin douazeci de alte nume erau cu certitudine pe lista inaintea sa. Caci, in definitiv, ce actiune anticomunista sau anticeausista, de oarecare anvergura, a intreprins I.P. Culianu? (\u2026) Paul Goma, printre altii, a fost de zeci de ori mai activ. Si nu l-a impuscat nimeni. S-a incercat \u201eceva\u201c doar prin \u201ecoletele Carlos\u201c. Un fel de \u201esf\u00e2r\u00e2iac\u201c, vorba lui Creanga\u201c. Avem de-a face \u2013 atrage Marino luarea aminte \u2013 cu incercarea unora de a \u201ene impinge in zona misterelor\u201c, intr-una de \u201eocultism, initiere, mistagogie\u201c. Marie France Ionesco si fiica Doinei Cornea, \u201eo modesta profesoara prin Normandia\u201c \u2013 \u201eles filles abusives\u201c \u2013 \u201ecare nu reprezinta nimic nici in cultura franceza, nici in cultura rom\u00e2na\u201c, sunt puse la punct pentru ifosele si pretentiile lor ridicole. Monica Lovinescu si Virgil Ierunca, carora le recunoaste meritele \u201eincontestabile si admirabile\u201c ca radiofonisti la Europa Libera in epoca de dinaintea caderii Cortinei de Fier, nu au \u201ecalitatea de a face ordine in cultura si literatura rom\u00e2na. Ce opere au ei?\u201c Faptul de a fi fost \u201eboicotat\u201c de cei de la postul de radio din M\u00fcnchen, prin necomentarea operei sale, i-a fost benefic, l-a ajutat sa nu fie pus la index si sa nu i se mai dea voie sa calatoreasca in Occident. In acest context, Adrian Marino mai afirma ca Securitatea se interesa si era mult mai informata privind lucrarile sale de comparatistica si de teorie a literaturii dec\u00e2t cronicarii publicatiilor de la noi. Generatia lui Mircea Eliade? Marino impartaseste, surprinzator pentru un detractor feroce al lui G. Calinescu, tocmai viziunea acestuia: \u201eGeneratia bombastica si Mircea Eliade, critic\u201c. Se considera o victima inocenta a istoricului religiilor, fiindca din cauza acestuia a intrat in vizorul Securitatii. Desi a scris o carte despre Mircea Eliade, sustine ca nu a stiut nimic privind articolele prolegionare ale celui ce este considerat liderul faimoasei lui generatii, p\u00e2na in momentul c\u00e2nd \u201esubprodusul\u201c Ioan Petru Culianu l-a rugat, la inceputul anilor ’80, sa consulte colectia \u201eBunei Vestiri\u201c si sa-l informeze despre textele semnate de mentorul sau in paginile ei. Si asta, pentru ca nici Culianu nu le cunostea. Ceea ce Marino a si facut dupa ce a obtinut cu dificultate avizele mai multor foruri pentru a i se permite accesul la colectia respectiva de la Biblioteca Centrala Universitara din Cluj, pe care a fost nevoit sa o parcurga intr-o singura zi, ajutat fiind si de L. Socul lecturii articolelor lui Mircea Eliade, dezamagirea resimtita l-au facut pe el, antitotalitaristul inclement, sa regrete ca a scris \u201eHermeneutica lui Mircea Eliade\u201c! Mai ales ca la acea data, c\u00e2nd lucrarea pomenita intrase in atentia unei edituri pariziene, si-a dat seama si ca Eliade era \u201ecurtat, menajat, tolerat\u201c si folosit de regimul de la Bucuresti ca agent de influenta in vederea acordarii Premiului Nobel pentru Pace lui Nicolae Ceausescu. Scop in care, zice Marino, a fost \u201eexpediat\u201c la Paris si Constantin Noica. C\u00e2t priveste informarile ce i se solicitau dupa deplasarile in strainatate, ele erau solicitate de Academia de Stiinte Sociale si Politice si Consiliul Culturii, de unde ajungeau, probabil, si la DIE.
\nRoland Barthes este \u201eemblema modei, snobismului si, mai ales, frivolitatii critice, specifica perioadei \u201estructuraliste\u201c. Lui Adrian Marino ii repugna st\u00e2ngismul Europei, ca si infatuarea si \u201edogmatismul Occidentului\u201c. \u201eMitul Occidentului exclusivist si canonic a disparut, in orice caz, pentru totdeauna din constiinta mea\u201c \u2013 marturiseste el, ca si cum s-ar lepada de Satana. Parisul, de exemplu, \u201epolul mondial al ratatilor\u201c \u2013 ii inspira parafraza: \u201eRatati din toata lumea, uniti-va in \u00aborasul lumina\u00bb\u201c. Fiind convins ca literatura mare se face in tara il citeaza aprobativ pe scriitorul din exilul rus, Lev Kopelev, care declarase: \u201eAici (in Occident) exista foarte buni scriitori rusi, dar literatura rusa este acolo (in Rusia)\u201c. Adrian Marino a murit cu regretul ca cultura rom\u00e2na este o cultura \u201emica\u201c, dar si cu multumirea ca el s-a integrat at\u00e2t c\u00e2t s-a putut in \u201ecultura occidentala\u201c\u2026 \u201eUneori imi spun ca vin (in Rom\u00e2nia \u2013 nota mea) si scriu, parca, de pe o alta planeta\u201c \u2013 declara el. Pentru a reitera o opinie din prima parte a acestei \u201ecronici\u201c, cred ca fie si numai av\u00e2nd o asemenea satisfactie nu merita sa riste sa se sinucida postum cu o caramida memorialistico-pamfletara.
\n(Va urma)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
In \u201eViata unui om singur\u201c, Adrian Marino revine obsesiv la aprecierile injuste, la vexatiunile, tacerile \u201edirijate\u201c, ocultarile, minimalizarile, calificarile abuzive pe care le-a suportat \u201ecu stoicism\u201c. Una dintre cele mai deranjante, chiar traumatizante nedreptati, in ceea ce-l priveste, e aceea de a fi fost considerat \u201ecalinescian\u201c. Se lamenteaza ca a suferit aceasta umilinta nemeritata! Si,… Cite\u0219te mai mult »Cronica unei singuratati asumate (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1627,1625],"class_list":["post-2092","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-viata-unui-om-singur","tag-adrian-marino"],"views":2279,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2092","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2092"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2092\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2092"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2092"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2092"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}