{"id":20914,"date":"2014-10-21T13:56:55","date_gmt":"2014-10-21T11:56:55","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=20914"},"modified":"2014-10-21T13:56:55","modified_gmt":"2014-10-21T11:56:55","slug":"oameni-ilustri","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/oameni-ilustri\/","title":{"rendered":"Oameni ilu\u015ftri"},"content":{"rendered":"

V.A. Urechia, Din tainele vie\u0163ei. Amintiri contimporane<\/em> (1840-1882), edi\u0163ie \u00eengrijit\u0103, studiu introductiv, tabel cronologic, note \u015fi glosar de Leonidas Rados, Ia\u015fi, Editura Polirom, 2014, 476 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Leonidas Rados merit\u0103 felicitat pentru c\u0103 i-a schimbat statutul lui V.A. Urechia. Temerar este efortul de a propune o edi\u0163ie din memorialistica unui \u00eenv\u0103\u0163at mazilit de T. Maiorescu printre notele de subsol, prin articolul Be\u0163ia de cuvinte \u00een Revista Contimporanul (1873). Efortul cercet\u0103torului ie\u015fean se dovede\u015fte exemplar. A remediat un exces polemic, pornit din animozit\u0103\u0163i, preluat necritic de posteritate \u015fi confirmat, peste decenii, ca abuz de putere estetic\u0103. Strict filologic, solu\u0163ia aleas\u0103 de Leonidas Rados dovede\u015fte at\u00e2t rigoare, c\u00e2t \u015fi eficien\u0163\u0103. Pentru prima dat\u0103 sunt str\u00e2nse \u00een volum articolele, autobiografice \u015fi evocatoare, oferite de V.A. Urechia periodicelor Secolul XX (1900) \u015fi Ap\u0103rarea na\u0163ional\u0103 (1900-1901). De asemenea, scriitorul a \u00eencredin\u0163at \u015fi unele fragmente din Jurnalul meu, l\u0103sat \u00een c\u00e2teva manuscrise, despre care Leonidas Rados aten\u0163ioneaz\u0103 c\u0103: \u201eS-au \u00abr\u0103t\u0103cit\u00bb m\u0103car dou\u0103, dac\u0103 nu trei sau mai multe, din caietele Jurnalul meu, a\u015fa c\u0103, cel pu\u0163in pentru moment, se poate \u00eenchide doar cercul memoriilor destinate publicului\u201c (p. LXXIV). Ar fi nespecific modera\u0163iei de care aminteam s\u0103 sus\u0163inem c\u0103 ne afl\u0103m \u00een fa\u0163a unei opere de excep\u0163ie. Totu\u015fi, nu trebuie s\u0103 ne lu\u0103m precau\u0163ii ca s\u0103 discut\u0103m despre o revela\u0163ie. Personalitatea lui V.A. Urechia se \u00eencadreaz\u0103 \u00een c\u00e2teva contexte recurente ale culturii rom\u00e2ne. Cea mai pronun\u0163at\u0103 ar fi voca\u0163ia enciclopedic\u0103, dublat\u0103 de tendin\u0163a de manipulare a genealogiei (D. Cantemir, B.P. Hasdeu). Despre alipirea numelui care i-a adus mai degrab\u0103 def\u0103imarea (ca \u00een nuvela lui Hasdeu, Duduca Mamuca) \u00eengrijitorul edi\u0163iei remarc\u0103: \u201eUn lucru care nu s-a observat p\u00e2n\u0103 acum este c\u0103 nepotul lui, George, viitor profesor la Facultatea Juridic\u0103 a Universit\u0103\u0163ii din Ia\u015fi, pe care l-a luat sub protec\u0163ia lui, c\u0103l\u0103torind \u00eempreun\u0103 cu el \u00een Italia \u015fi Spania sau trimi\u0163\u00e2ndu-l ca bursier la studii \u00een Torino, folosea acest nume de familie cel pu\u0163in din anul 1860, dac\u0103 nu dinainte\u201c (p. XIII).
\nAparatul critic furnizat de Leonidas Rados, Prefa\u0163a minu\u0163ioas\u0103, Tabelul cronologic amplu\u00a0 \u015fi Glosarul l\u0103muritor, rezolv\u0103 majoritatea controverselor legate de receptare, destin \u015fi limbaj. Nimeni nu a avut p\u00e2n\u0103 acum cump\u0103tarea de a aduna respectivele medalioane \u2013 cu \u00eentindere evident influen\u0163at\u0103 de lungimea coloanelor de ziar \u2013 \u015fi de a le \u00eenf\u0103\u0163i\u015fa \u00een ordine cronologic\u0103, a\u015fa cum fuseser\u0103 concepute. Gestul corespunde unui principiu din dreptul roman, sesizabil \u015fi \u00een interven\u0163iile publice semnate de V.A. Urechia: audiatur et altera pars. Se nume\u015fte pluralism sau perspectiv\u0103 democratic\u0103. \u00cen sensul men\u0163ionat, exemplul potrivit \u00eel vizeaz\u0103 pe Eminescu, prezent doar o dat\u0103, \u00een calitate de traduc\u0103tor, \u00een 1879, al unui libret de oper\u0103 compus de Carmen Sylva, principesa Elisabeta, so\u0163ia lui Carol I (p. 361).
\nPa\u015foptist iluminist<\/strong>
\nSpiritul clasicist l-a ghidat dintotdeauna pe intelectualul care, la fel ca rivalul s\u0103u, a predat la Universitatea din Ia\u015fi, iar apoi la cea din Bucure\u015fti. Pentru lumea literar\u0103 actual\u0103, rostul primar al public\u0103rii culegerii Din tainele vie\u0163ei. Amintiri contimporane (1840-1882) este s\u0103 infirme insuficien\u0163a preg\u0103tirii \u015ftiin\u0163ifice de care dispunea V. A. Urechia. Parte a acestei prejudec\u0103\u0163i se afl\u0103 \u00een glumele lansate pe seama pierderii diplomei de bacalaureat, ob\u0163inut\u0103 la Paris (1856-57), \u00eent\u00e2mplare apropiat\u0103 de cazul lui Nae Ionescu. V. A. Urechia a reprezentat un nume consacrat interna\u0163ional, sinteza \u00eentre iluminismul progresist al \u00eenceputului de veac (prin Dinicu Golescu, \u00censemnare a c\u0103l\u0103toriei mele) \u015fi liberalismul revolu\u0163ionar pa\u015foptist, confruntat cu \u015focul civiliza\u0163iei la fiecare vizit\u0103 peste hotare: \u201eAici avui \u00eenc\u0103 o dat\u0103 ocaziunea s\u0103 m\u0103 conving prin mine \u00eensumi c\u0103 rom\u00e2nul de nimic nu se mir\u0103. \u00cen via\u0163a mea nu v\u0103zusem o cale ferat\u0103. Era deci un lucru demn de aten\u0163iunea mea (p. 55)\u201d. \u015ei asta la Lwow, \u00een Polonia, sub st\u0103p\u00e2nire habsburgic\u0103, \u00een 1856. Reac\u0163ia pare c\u0103 ar continua lamenta\u0163iile lui V. Alecsandri din Ia\u015fii la 1844, proz\u0103 despre starea deplorabil\u0103 a drumurilor din capitala Moldovei.
\nTonul povestirilor \u015fi al portretelor dezv\u0103luie o natur\u0103 patetic\u0103, a c\u0103rei rigoare a fost subminat\u0103 de sentimentalism, apropiat\u0103 ca atare de Hasdeu, de Iorga, de Nae Ionescu \u015fi de discipolii ultimului. Este ceea ce lui Maiorescu i-a lipsit, desconsider\u00e2nd patriotismul ca pe o manifestare a ira\u0163ionalit\u0103\u0163ii. Pentru \u00eentreaga societate rom\u00e2neasc\u0103, lectura lui V. A. Urechia ar da o idee asupra necesit\u0103\u0163ii educa\u0163iei latine\u015fti \u00een \u015fcoli. Dincolo de latura umanist\u0103 a procesului de instruire, se num\u0103r\u0103 asimilarea \u015fi perpetuarea unor tipare de g\u00e2ndire \u015fi de redactare dominate de valori ca: m\u0103sura potrivit\u0103, elogierea adversarilor bine cultiva\u0163i, dreptul la opinie, interesul ob\u015ftesc \u015fi \u00eent\u00e2ietatea op\u0163iunii europene \u00een discursul asupra rom\u00e2nit\u0103\u0163ii. \u00cen tentativa de a men\u0163ine trena surorilor de gint\u0103 latin\u0103, se ivea o discrepan\u0163\u0103 \u00eentre a\u015ftept\u0103ri \u015fi \u00eemplinirea lor. V.A. Urechia accepta s\u0103 fie un provincial \u00een Fran\u0163a. Dar \u00eel bulversa comportamentul gospod\u0103resc al lui George Sand, scriitoarea m\u0103re\u0163it\u0103 de propria imagina\u0163ie: \u201e\u00cenchipui\u0163i-v\u0103 o doamn\u0103 corpolent\u0103, cu ochelari pe nas, cu o bonet\u0103 de bunic\u0103 pe cap, \u00eengropat\u0103 \u00eentre perine \u00een voltairul ei \u015fi, mare Doamne! \u2013 \u00eempletind un ciorap!\u201c (p. 64).
\nPu\u0163in\u0103 filologie<\/strong>
\n\u00cen privin\u0163a \u00eenv\u0103\u0163\u0103m\u00e2ntului, relat\u0103rile despre epoc\u0103 degaj\u0103 instabilitatea programelor de studiu ca \u015fi ast\u0103zi. Diferen\u0163a rezult\u0103 din modelul civic a\u015fezat la temelie. Dac\u0103 \u00een aparen\u0163\u0103 vie\u0163ile \u201eilustre\u201d \u00eel inhib\u0103 pe povestitor, dintr-un exces de modestie caracteristic\u0103 abord\u0103rii, \u00eel preocup\u0103 \u00een schimb omenescul. \u00cen acest punct, autobiograful \u00ee\u015fi revendic\u0103 mica feud\u0103 \u2013 dreptul la subiectivitate \u2013 solicit\u00e2nd tacit indulgen\u0163\u0103 pentru defectele speciei (adic\u0103 ale lui). Totodat\u0103, V. A. Urechia p\u0103streaz\u0103 \u2013 \u00een ipostaza de memorialist, de martor \u2013 retorica festiv\u0103 a lui Suetoniu sau Plutarh. Plebeismul se al\u0103tur\u0103 aulicului, f\u0103r\u0103 a se amesteca. De fapt, printre r\u00e2nduri se desprinde un \u00eendemn la \u00eemp\u0103r\u0163irea judec\u0103\u0163ii. Autorului i se cuvine \u00eeng\u0103duin\u0163a. Iar personajelor lui, admira\u0163ia, pe care el \u00eensu\u015fi o impune: \u201eDac\u0103 amintesc aceste pu\u0163ine din vechile mele rela\u0163iuni cu ilustrele \u015fi ne\u00eentrecut profesor, este ca s\u0103 le \u015ftie genera\u0163iunile tinere \u015fi s\u0103 se minuneze \u2013 cum m-am minunat \u015fi eu alt\u0103dat\u0103 \u2013 de nemeritata pornire de r\u0103zboi contra mea a direc\u0163iei nou\u0103. Tanta cupido gloriae incesserat pe d. Maiorescu, \u00eenc\u00e2t s\u0103 nu mai disting\u0103 \u00eentre amici \u015fi neamici, \u00eentre cei cari cuget\u0103 aproape ca d-lui \u00ee\u015fi \u00eentre cei cari \u00eel dezaprob\u0103 cu totul?\u201d (p. 367). Citatul precedent este o lec\u0163ie de magistratur\u0103 a r\u0103spunsului, de \u00eembinare necesar\u0103 \u015fi obligatorie a polemicii cu pamfletul. Distinc\u0163ia lui E. Lovinescu \u00eentre cele dou\u0103 specii nu a func\u0163ionat niciodat\u0103. Au existat \u00eens\u0103 metode ale camufl\u0103rii insultei, precum citatul latinesc, cu valoare general\u0103 \u015fi, concomitent, cu adresant. Se crea astfel o comunitate interpretativ\u0103 impregnat\u0103 de marea cultur\u0103. Orice persoan\u0103, care \u00een\u0163elegea mesajul, empatiza. Indign\u0103rii lui V. A. Urechia, exprimat\u0103 eufemistic ca o \u201eminunare\u201d, i s-ar potrivi \u00eendoiala \u015fi problematizarea. \u00centr-o disput\u0103 de idei nu conteaz\u0103 combatan\u0163ii, ci principiul. Numai c\u0103 principiul a r\u0103mas, deocamdat\u0103, anihilarea adversarului.
\nAmintirile… lui V.A. Urechea sunt pasionante \u015fi pentru rela\u0163ia dintre expresiile idiomatice \u015fi mentalitatea care le-a impus. C\u0103l\u0103torind prin Europa, c\u0103rturarul are auzul fin \u015fi pricepe, de pild\u0103, c\u0103 suprasaturarea limbajului de cuvinte triviale nu constituie o caren\u0163\u0103 de conduit\u0103, ci denot\u0103 eliminarea tabuurilor prin participarea colectiv\u0103 la uciderea \u0163apului isp\u0103\u015fitor, identificat cu alt animal \u00een Peninsula Iberic\u0103, zon\u0103 pus\u0103 mult\u0103 vreme sub tutela Inchizi\u0163iei: \u201eAdev\u0103rul c\u0103 tot dic\u0163ionarul pornografiei spaniole, debitat \u015fi la \u00abfunc\u0163iuni de tauri\u00bb, la care asist\u0103 regina, Curtea, contesele, marchizele, granzii de Spania, nu produceau \u015fsic!\u0163 nicio impresie demoralizatoare. Era ca un fel de interjec\u0163iuni f\u0103r\u0103 de semnifica\u0163ie. \u015ei nici nu se poate nega c\u0103 inten\u0163iunea ce o pune omul \u00een vorb\u0103 este ce d\u0103 rostul vorbei…\u201d (p. 93). Pentru contemporanii no\u015ftri, mai interesante ar fi vocabulele \u201ede\u0163inut politic\u201c \u2013 folosit \u015fi de G. Sion \u00een Suveniri contimpurane cu referire la mi\u015fcarea de la 1848 \u2013 \u015fi \u201eministeriabil\u201c (p. 414). Din cercet\u0103ri personale recente, pe ultimul l-am \u00eent\u00e2lnit la Hortensia Papadat-Bengescu, \u00een Concert din muzic\u0103 de Bach. Dar \u015fi mai pasionant\u0103 este explicarea sintagmei care a descris conferin\u0163a lui V. A. Urechia, din 1864, la tricentenarul na\u015fterii lui Shakespeare, \u00eent\u00e2mpinat\u0103 astfel: \u201eSe pare c\u0103 lucrarea mea nu fu tocmai rea.\/\/ Ea fu aplaudat\u0103 de consulul britanic, de numerosul public \u015fi de colegii mei universitari\u201c (p. 143). Or, la englezi, lauda lingvistic\u0103 suprem\u0103 const\u0103 \u00een negarea poten\u0163ialului nociv, l\u0103s\u00e2ndu-l pe destinatar s\u0103 descopere ideea c\u0103 binele are origine sacr\u0103, c\u0103, a\u015fadar, a gl\u0103suit voin\u0163a divin\u0103. Nu e improbabil ca V.A. Urechia s\u0103 fi deprins codul. De aceea \u00ee\u015fi concetreaz\u0103 ochiul asupra \u00eenaltului demnitar.
\nUnui om ilustru \u00eei prisose\u015fte diploma\u0163ia.<\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

V.A. Urechia, Din tainele vie\u0163ei. Amintiri contimporane (1840-1882), edi\u0163ie \u00eengrijit\u0103, studiu introductiv, tabel cronologic, note \u015fi glosar de Leonidas Rados, Ia\u015fi, Editura Polirom, 2014, 476 p.   Leonidas Rados merit\u0103 felicitat pentru c\u0103 i-a schimbat statutul lui V.A. Urechia. Temerar este efortul de a propune o edi\u0163ie din memorialistica unui \u00eenv\u0103\u0163at mazilit de T. Maiorescu… Cite\u0219te mai mult »Oameni ilu\u015ftri<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[12497,12496],"class_list":["post-20914","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-din-tainele-vietei-amintiri-contimporane","tag-v-a-urechia"],"views":1864,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20914","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20914"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20914\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20914"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20914"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20914"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}