{"id":20906,"date":"2014-10-21T13:48:25","date_gmt":"2014-10-21T11:48:25","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=20906"},"modified":"2014-10-21T13:48:25","modified_gmt":"2014-10-21T11:48:25","slug":"mereu-aceleasi-replici-celebre","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/mereu-aceleasi-replici-celebre\/","title":{"rendered":"\u201eMereu acelea\u015fi replici celebre\u201c"},"content":{"rendered":"

Angelo Mitchievici, Caragiale dup\u0103 Caragiale \u2013 Arcanele interpret\u0103rii: exager\u0103ri, deform\u0103ri, excese, Cartea Rom\u00e2neasc\u0103, Bucure\u015fti, 2014, 240 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Frecven\u0163a cu care termenul \u201ecaragialesc\u201c este \u00eentrebuin\u0163at\u0103 de mai bine de un secol (dar mai ales \u00eens\u0103 \u00een ultimele decenii) face ca discu\u0163ia asupra exager\u0103rilor \u00een utilizarea acestuia s\u0103 necesite o radiografie. Nu doar pentru c\u0103 orice este \u201especific\u201c rom\u00e2nesc (absurd politic \u015fi bizarerie social\u0103) este revendicat imediat de la \u201egeniul\u201c caragialesc, ci mai ales pentru faptul c\u0103 acest joc de-a \u201eoul sau g\u0103ina\u201c (gestul social este modificat de scrierile lui Caragiale sau Caragiale expune materialul) \u00eel pune \u00een eviden\u0163\u0103 pe autorul rom\u00e2n exclusiv prin referirea la piesele de teatru \u015fi schi\u0163e. Astfel c\u0103, \u00een noua sa carte, Caragiale dup\u0103 Caragiale \u2013 Arcanele interpret\u0103rii: exager\u0103ri, deform\u0103ri, excese, Angelo Mitchievici propune o interpretare alternativ\u0103 (cel pu\u0163in la nivel declarativ, \u00een argumentul c\u0103r\u0163ii) a carierei pe care imaginea autorului a f\u0103cut-o \u00een spa\u0163iul rom\u00e2nesc. Ne intereseaz\u0103 \u2013 pare s\u0103 spun\u0103 Mitchievici \u2013\u00a0 mai ales felul \u00een care imaginea autorului a fost utilizat\u0103 \u00een diferite perioade \u015fi care sunt dimensiunile reale ale fundamentului \u201ecaragialesc\u201c (lacune \u015fi suprainterpret\u0103ri).
\nPornind de la celebra \u201esim\u0163 enorm \u015fi v\u0103z monstruos\u201c, Mitchievici porne\u015fte argumentul c\u0103r\u0163ii de la c\u00e2teva \u00eentreb\u0103ri ce vor urm\u0103ri, mai departe, structura \u00eentregului studiu: \u201eDe ce a fost scoas\u0103 din context \u015fi de ce s-a impus ca modus vivendi pentru lumea lui Caragiale, sau altfel ca o lentil\u0103 prin care opera era privit\u0103? Ce a impus aceast\u0103 fraz\u0103 pe scena exegezei caragialene \u015fi \u00een con\u015ftiin\u0163a unui grup mult mai mare de cititori aviza\u0163i? \u015ei, despre a cui vedere \u015fi sim\u0163ire este vorba? A naratorului din nara\u0163iunea sus-pomenit\u0103, a lui Caragiale-autorul, a cititorului c\u0103ruia i se deschid ochii \u015fi sim\u0163urile? \u015f\u2026\u0163 \u00cens\u0103 nu \u00eenceteaz\u0103 s\u0103 m\u0103 tulbure un detaliu al acestei ipoteze. De ce tot acest capital de vizionarism este unul asociat monstruosului?\u201c.
\n\u201eS\u0103 ne imagin\u0103m o lup\u0103!\u201c<\/strong>
\nPrimul calup de eseuri din cele trei p\u0103r\u0163i ale c\u0103r\u0163ii se concentreaz\u0103 asupra dimensiunii macro a operei lui Caragiale. Inventarierea resurselor teoretice (o discu\u0163ie larg\u0103 despre recuperare \u015fi contemporaneitate \u2013 inclusiv o \u00eentreag\u0103 discu\u0163ie \u00een jurul termenilor), stabilirea parcursului recept\u0103rii operei lui I.L. Caragiale \u00een Rom\u00e2nia \u015fi anun\u0163area c\u00e2torva obiective sunt principalele momente: \u201eCaragiale \u2013 contemporanul nostru?\u201c, \u201eZgomotul \u015fi furia\u201c, \u201eSim\u0163 enorm \u015fi v\u0103z monstruos \u2013 lupa \u015fi luneta\u201c, \u201eLumea operei lui Caragiale \u015fi caragialescul ei\u201c. Apar \u00een discurs numele lui Agamben (prezent pe \u00eentreg parcursul studiului cu teoriile despre societate \u015fi concepte temporare), Lombroso \u015fi Zola (pentru a explica configura\u0163iile naturalismului \u015fi atavismele). \u00cen spa\u0163iul rom\u00e2nesc, pentru o trecere \u00een revist\u0103 a punctelor polemice \u00een discutarea specificului \u015fi a continuit\u0103\u0163ii tipologice propuse de Caragiale, referin\u0163ele trimit la Ion Negoi\u0163escu, Patapievici, Mircea Muthu, Mircea A. Diaconu, Dan C. Mih\u0103ilescu, etc.
\nDup\u0103 ce debuteaz\u0103 cu o metafor\u0103 a oglinzii pentru parcursul operei de art\u0103, Mitchievici schi\u0163eaz\u0103 un mic sinopsis pentru ceea ce va fi \u00een continuare studiul: \u201e\u00cen mod clar nu sunt printre primii care reflect\u0103 asupra resorturilor care fac din Caragiale un contemporan \u00eens\u0103, aceast\u0103 chestiune a contemporaneit\u0103\u0163ii mi se pare str\u00e2ns legat\u0103 de cea a identit\u0103\u0163ii\u201c. Urmeaz\u0103 o trecere \u00een revist\u0103 a exegezei caragialiene \u015fi o \u00eendep\u0103rtare de contexte: de\u015fi va ajunge \u00een a doua parte a studiului s\u0103 refac\u0103 traseul contextual al recuper\u0103rilor, pe Mitchievici \u00eel intereseaz\u0103 \u00een acest studiu selectiv \u015fi deloc conven\u0163ional mai ales notele specifice, punctele \u00een care, dincolo de discu\u0163iile contemporane (\u00een orice perioad\u0103, pentru a clarifica un concept prezentat insistent \u00een interiorul studiului) lumea lui Caragiale \u00ee\u015fi face sim\u0163it\u0103 nota autentic\u0103: \u201eDoresc s\u0103 verific o intui\u0163ie \u015fi anume c\u0103 ceea ce \u00eel face pe Caragiale \u00abcontemporanul nostru\u00bb este recuperabil din descifrarea acestei sintagme reproiectate la nivelul operei \u00een ansamblu. Cum arat\u0103 subiectul unei astfel de sensibilit\u0103\u0163i contrariare, dereglate \u015fi ce tip de deform\u0103ri antreneaz\u0103 o astfel de percep\u0163ie transpus\u0103 la nivelul perspectivei?\u201c. Deformarea se refer\u0103, desigur, la acel \u201esim\u0163 enorm \u015fi v\u0103z monstruos\u201c, sintagma pe care autorul studiului o analizeaz\u0103 \u00een principal. Fiind preluat\u0103 ciudat, cariera pe care a f\u0103cut-o aceast\u0103 replic\u0103 \u201escoas\u0103 din context\u201c \u00eel intrig\u0103 pe Mitchievici. \u00cens\u0103, \u015fi mai mult, intrigant\u0103 este maniera \u00een care formula va fi devenit at\u00e2t de gr\u0103itoare pentru toate palierele brand-ului \u201eCaragiale\u201c: opera \u00een sine, receptare, lectur\u0103 etc.
\nDe aceea studiul se va axa \u00een primul r\u00e2nd pe aplicarea unei teorii a distorsion\u0103rilor explicate metaforic \u2013 \u00een spiritul \u201eaproapelui \u015fi departelui\u201c lui Cornea \u2013 prin conven\u0163ia lupei. Predilec\u0163ia pentru metafore a lui Mitchievici devine aici metod\u0103: \u201eS\u0103 ne imagin\u0103m o lunet\u0103! La un cap\u0103t lucrurile sunt minuscule, fiin\u0163ele au devenit insignifiante, pixelii unei existen\u0163e discrete, ne\u015ftiute. \u015f\u2026\u0163 La cel\u0103lalt cap\u0103t al lunetei cele mai mici detalii sunt deodat\u0103 exhibate, astfel \u00eenc\u00e2t le putem vedea structura intern\u0103, relieful infinitezimal. Acest fapt invoc\u0103 uneori comportamente monstruoase, un grotesc care ini\u0163ial era invizibil\u201c. Astfel, departe de a fi un teoretician pur-s\u00e2nge, Mitchievici stilizeaz\u0103 borgesian (cum bine intuia pe coperta a patra Ioan Stanomir). \u00cens\u0103 dimensiunea schizoid\u0103 a c\u0103r\u0163ii (greu de intuit \u00een prezentarea pe care autorul o face la \u00eenceput) \u0163ine de aceast\u0103 scindare \u00eentre istorie literar\u0103 \u015fi eseu hermeneutic. Cea mai voluminoas\u0103 parte (a doua) \u00eel va \u00eenchide pe Caragiale \u00een grile de interpretare (naturalismul \u00een proze, carnavalescul \u00een teatru etc.). Aici cartea se rotunje\u015fte: pentru a nu r\u0103m\u00e2ne prins \u00eentr-o analiz\u0103 socio-cultural\u0103 \u015fi pentru a nu ne prezenta exclusiv dimensiunea istoric\u0103 a recept\u0103rii, studiul lui Mitchievici propune o altfel de analiz\u0103 a operei lui Caragiale: prin momente-cheie. \u00cens\u0103 nu ca un \u201egold hunt\u201c, ci ca reflex al lecturii admirative \u015fi u\u015for uluite de potens-ul anumitor momente mai pu\u0163in frecventate (dac\u0103 exist\u0103 astfel de motive caragialiene). Spiritul carnavalesc ca \u201emasc\u0103 \u015fi r\u0103sturnare violent\u0103 a ierarhiilor\u201c (\u201esim\u0163 enorm \u015fi v\u0103z monstruos\u201c devine \u201ematrice a petrecerii\u201c). Se na\u015fte aici un proces al violen\u0163ei \u00een opera lui Caragiale: \u201eSitua\u0163iunea, proz\u0103 ap\u0103rut\u0103 \u00een 1901, m-a intrigat de la prima lectur\u0103 datorit\u0103 unei singure fraze u\u015for de descoperit pentru c\u0103 aparent nu are nicio leg\u0103tur\u0103 cu contextul, at\u00e2t al formul\u0103rii, c\u00e2t \u015fi al discursului derapant al personajului\u201c.
\nGrile de interpretare<\/strong>
\nIat\u0103 cum, de\u015fi anun\u0163\u00e2nd c\u0103 \u00eencearc\u0103 o vizitare a lui Caragiale dincolo de grile (recuper\u0103ri secven\u0163iale \u015fi distorsionate, fie prin prisma primelor decenii ale comunismului rom\u00e2nesc, fie prin notele absurdului reg\u0103site poate \u00een anumite momente ale carnavalescului), Mitchievici trage deseori c\u0103tre interpret\u0103ri \u00een proximitatea literaturii absurdului sau a altor urma\u015fi (acolo unde ea se \u00eenchide \u00eentr-o hermeneutic\u0103 alternativ\u0103 \u2013 un fel de preten\u0163ie a noilor selec\u0163ii relevante de personaje \u015fi situa\u0163ii, c\u0103ut\u00e2nd excep\u0163ionalul). Mo\u015ftenirea lui Caragiale pare dominant\u0103 la Ionescu sau Beckett: \u201eCet\u0103\u0163eanul turmentat tinde asimptotic c\u0103tre acea a\u015fteptare f\u0103r\u0103 subiect din piesa lui Samuel Beckett, A\u015ftept\u00e2ndu-l pe Godot. \u00centrebarea sa nu este saturat\u0103 de vreunul dintre r\u0103spunsurile primite \u015fi ne putem imagina acest personaj prelungindu-\u015fi interoga\u0163ia la infinit\u201c.
\n\u00cens\u0103, preg\u0103tit\u0103 pe \u00eentreg parcursul c\u0103r\u0163ii prin diferite referiri la lumea cinematografic\u0103, Mitchievici va utiliza dubla sa specializare \u2013 istoric literar \u015fi critic de film (vorbind despre Imperiul sim\u0163urilor: \u201eExist\u0103 \u015fi efecte cinematice rafinate. Imaginea se decupleaz\u0103 de sunet, doi l\u0103utari c\u00e2nt\u0103, sunetul nu este \u00eens\u0103 \u00eenregistrat \u015fi doar dup\u0103 mi\u015fc\u0103rile insinuate ale cobzarului naratorul realizeaz\u0103 c\u0103 este vorba de un c\u00e2ntec obscen\u201c; \u201edoar un efect Coriolan Dr\u0103g\u0103nescu care ne proiecteaz\u0103 un film al unor spectaculoase deform\u0103ri\u201c). Eseul cel mai pregnant din carte este construit pentru a releva situa\u0163ia special\u0103 a regizorului Lucian Pintilie \u015fi pentru a extrage din politica artistic\u0103 a acestuia din urm\u0103 categoriile lui Caragiale. O discu\u0163ie despre deform\u0103ri \u015fi exager\u0103ri \u00een lumea lui Caragiale putea fi f\u0103cut\u0103 doar dup\u0103 o analiz\u0103 a filmului De ce trag clopotele, Mitic\u0103?: \u201e\u00cemp\u0103rt\u0103\u015find gustul pentru grotesc al lui Fellini, de la primele cadre, Pintilie plonjeaz\u0103 \u00eentr-o infrarealitate unde totul face obiectul deform\u0103rilor. \u015f\u2026\u0163 Ceea ce pare a fi reu\u015fit Pintilie s\u0103 realizeze este un profil al identit\u0103\u0163ii rom\u00e2ne\u015fti profunde extras din interpretarea operei caragialiene pe care filmul s\u0103u o pune \u00een act\u201c. Venind dup\u0103 un eseu despre prezen\u0163a lui Caragiale \u00een discu\u0163iile cerchi\u015ftilor, urmat de o analiz\u0103 a \u201ecomplexelor identitare rom\u00e2ne\u015fti\u201c, eseul face parte din structura eterogen\u0103 \u00eens\u0103 aluvionar\u0103 a c\u0103r\u0163ii, urm\u0103rind o dorin\u0163\u0103 de a explica, \u00een cele din urm\u0103, felul \u00een care, distorsion\u00e2nd, Caragiale devine \u201elup\u0103\u201c a societ\u0103\u0163ii. Contemporaneitatea devine astfel o situa\u0163ie tipologic\u0103 transtemporal\u0103: \u201e\u00cen cele din urm\u0103, aceste deform\u0103ri spun mai mult \u015fi \u00eentr-un fel memorabil despre reflexul mentalitar care configureaz\u0103 complexele identitare rom\u00e2ne\u015fti dec\u00e2t apoftegmele sofisticate\u201c.
\nDeschis c\u0103tre diverse paliere de receptare, \u00eembin\u00e2nd eseul metaforic cu radiografia istoric\u0103 \u015fi opacitatea extern\u0103 a hermeneuticii cu istoria literar\u0103, Angelo Mitchievici arat\u0103 \u00een Caragiale dup\u0103 Caragiale c\u0103 subiectul este departe de a fi epuizat. O l\u0103murire \u00een plus adus\u0103 procesului \u201ecaragialesc\u201c intentat societ\u0103\u0163ii rom\u00e2ne\u015fti. \u00cens\u0103 cei care se a\u015fteapt\u0103 la un studiu literar supus unei teze majore se vor p\u0103c\u0103li: de\u015fi pare a trasa o istorie a exager\u0103rilor \u015fi deform\u0103rilor, Mitchievici folose\u015fte acest motiv doar ca paravan pentru a dezvolta multiple exegeze particulare.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Angelo Mitchievici, Caragiale dup\u0103 Caragiale \u2013 Arcanele interpret\u0103rii: exager\u0103ri, deform\u0103ri, excese, Cartea Rom\u00e2neasc\u0103, Bucure\u015fti, 2014, 240 p.   Frecven\u0163a cu care termenul \u201ecaragialesc\u201c este \u00eentrebuin\u0163at\u0103 de mai bine de un secol (dar mai ales \u00eens\u0103 \u00een ultimele decenii) face ca discu\u0163ia asupra exager\u0103rilor \u00een utilizarea acestuia s\u0103 necesite o radiografie. Nu doar pentru c\u0103 orice… Cite\u0219te mai mult »\u201eMereu acelea\u015fi replici celebre\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[11233,12487],"class_list":["post-20906","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-angelo-mitchievici","tag-caragiale-dupa-caragiale"],"views":1226,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20906","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20906"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20906\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20906"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20906"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20906"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}