Aristotel vorbe\u015fte \u00een Etica Nicomahic\u0103 despre superioritatea faptului de a da fa\u0163\u0103 de acela de a primi, consider\u00e2nd c\u0103 omul care d\u0103 iube\u015fte mai mult dec\u00e2t cel care prime\u015fte pentru simplul motiv c\u0103 a da presupune un anume efort, pe c\u00e2nd a primi nu presupune niciunul. \u201eIubirea, spune Aristotel, este asemenea unui act creator, \u00een timp ce a fi obiect al iubirii seam\u0103n\u0103 cu o stare pasiv\u0103.\u201c Filosoful grec pledeaz\u0103, a\u015fadar, pentru superioritatea ac\u0163iunii asupra pasivit\u0103\u0163ii, iar exemplele pe care le d\u0103 \u00een acest sens se refer\u0103 la superioritatea p\u0103rin\u0163ilor care dau fa\u0163\u0103 de copiii care primesc, la superioritatea binef\u0103c\u0103torilor fa\u0163\u0103 de cei ce primesc binefacerile, la superioritatea arti\u015ftilor fa\u0163\u0103 de opera creat\u0103, pe scurt la superioritatea activului asupra pasivului.
\nAceast\u0103 observa\u0163ie este, desigur, valabil\u0103, \u00eens\u0103 numai p\u00e2n\u0103 la un punct, dincolo de care ea devine extrem de problematic\u0103 \u015fi de discutabil\u0103, put\u00e2nd fi, deci, supus\u0103 unei interpret\u0103ri critice. Consider, \u00een acest sens, c\u0103 aceast\u0103 percep\u0163ie de tip ierarhic, a superiorit\u0103\u0163ii activului asupra pasivului, st\u0103 la baza \u00eentregii noastre culturi occidentale, tributare culturii \u015fi civiliza\u0163iei grece\u015fti, ea conduc\u00e2nd, treptat, la o \u00eentreag\u0103 febr\u0103, la o \u00eentreag\u0103 isterie, la un \u00eentreg delir al ac\u0163iunii, al expansionismului \u015fi al interven\u0163ionismului, asociate polului activ al voin\u0163ei, al orgoliului faustic \u015fi al tendin\u0163ei de control \u015fi de dominare, at\u00e2t de specifice spiritului occidental. Iat\u0103 de ce \u00een cadrul culturii noastre suntem educa\u0163i mai cur\u00e2nd \u00een acest spirit al superiorit\u0103\u0163ii ac\u0163iunii, al superiorit\u0103\u0163ii faptului de a da mai cur\u00e2nd dec\u00e2t aceluia de a primi. Acest lucru a dus la o moral\u0103 viciat\u0103, \u00eentemeiat\u0103 exclusiv pe valorile materiale ale banilor, carierei, consumerismului, productivit\u0103\u0163ii, eficien\u0163ei, succesului etc., pe scurt, la o moral\u0103 (a)vid\u0103, f\u0103r\u0103 Dumnezeu \u2013 de la care nimeni nu \u015ftie \u015fi nu vrea s\u0103 primeasc\u0103. Astfel, a da comport\u0103, \u00een sens ac\u0163ional, mai ales o semnifica\u0163ie material\u0103 spre deosebire de a primi care dob\u00e2nde\u015fte \u00een mai mare m\u0103sur\u0103 o semnifica\u0163ie spiritual\u0103.
\nNu este vorba de a nega virtu\u0163ile ac\u0163iunii, ale voin\u0163ei, ale puterii, de a \u00eenf\u0103ptui, ci doar de a atrage aten\u0163ia c\u0103 pedal\u00e2nd doar \u00eenspre acest pol putem pierde din vedere o anumit\u0103 m\u0103sur\u0103, un anumit echilibru dat de cel\u0103lalt pol, cel pasiv, al primirii, al ascult\u0103rii, al recept\u0103rii. Nu \u015ftiu dac\u0103 s-au con\u015ftientizat \u00eendeajuns \u00een cultura noastr\u0103 occidental\u0103 virtu\u0163ile faptului de a primi, virtu\u0163i care presupun o anumit\u0103 receptivitate, o anumit\u0103 ascultare, o anumit\u0103 golire de sine, dar mai ales o anumit\u0103 smerenie.
\nA da are o anumit\u0103 greutate care-l poate des-fiin\u0163a, anula pe cel\u0103lalt prin povara darului, pe c\u00e2nd a primi are o anumit\u0103 intensitate care-l poate \u00een-fiin\u0163a pe cel\u0103lalt, aceast\u0103 intensitate fiind str\u00e2ns legat\u0103 de gradul de aten\u0163ie \u015fi de receptivitate. M\u0103-ntreb dac\u0103 ne-am g\u00e2ndit serios c\u00e2t de important este s\u0103 fim aten\u0163i unii la ceilal\u0163i. C\u00e2t de important este s\u0103 ne auzim cu adev\u0103rat, s\u0103 ne privim cu adev\u0103rat unii pe al\u0163ii. \u015ei asta deoarece atunci c\u00e2nd e\u015fti cu adev\u0103rat atent la cel\u0103lalt, acesta \u00eencepe deodat\u0103…s\u0103 existe, s\u0103 \u00eenfloreasc\u0103, s\u0103 devin\u0103 con\u015ftient de sine \u015fi de lume. Aceast\u0103 aten\u0163ie devine extraordinar de important\u0103, fiind asemenea unei antene prin care noi \u00eel putem primi \u015fi capta pe cel\u0103lalt sau asemenea unei oglinzi prin care cel\u0103lalt se poate vedea, se poate descoperi a\u015fa cum este.
\n\u00cen actul de a da te afirmi pe tine, vorbind sau ac\u0163ion\u00e2nd asupra lucrurilor, \u00eens\u0103 \u00een actul de a primi te negi, te gole\u015fti pe tine, l\u0103s\u00e2nd lucrurile s\u0103 ac\u0163ioneze sau s\u0103 vorbeasc\u0103 \u00een tine. Aceast\u0103 fecunditate a faptului de a primi face ca existen\u0163a s\u0103 fie plin\u0103 de sens \u015fi de semnifica\u0163ie. Mai mare devine atunci, cum spune Nietzsche, nu cel care d\u0103, ci cel care prime\u015fte, fie \u015fi numai pentru faptul c\u0103 actul primirii duce la o prelungire, la o extindere a fiin\u0163ei dincolo de marginile ei, aceasta put\u00e2nd s\u0103 cuprind\u0103 \u015fi s\u0103 \u00eembr\u0103\u0163i\u015feze lumea tot mai mult…\u00een sensul acelei afirma\u0163ii cioraniene din Cartea am\u0103girilor potrivit c\u0103reia \u201eindividul exist\u0103 doar \u00een m\u0103sura \u00een care de la vierme la Dumnezeu viet\u0103\u0163ile se bucur\u0103 \u015fi gem \u00een el.\u201c Sau \u00een sensul poeziei lui Marin Sorescu, Ochii, \u00een care starea fecund\u0103 de a primi duce la o dilatare a fiin\u0163ei, la o transcendere a limitelor ei naturale \u015fi materiale, fapt ce comport\u0103 o semnifica\u0163ie spiritual\u0103 major\u0103. \u201eOchii mi se m\u0103resc tot mai mult, \/ Ca dou\u0103 cercuri de ap\u0103, \/ Mi-au acoperit toat\u0103 fruntea \/ \u015ei jum\u0103tate de piept. \/ \u00cen cur\u00e2nd vor fi tot at\u00e2t de mari \/ Ca \u015fi mine. \/ Mai mari dec\u00e2t mine, \/ Mult mai mari dec\u00e2t mine. \/ Eu nu voi fi dec\u00e2t un punct negru \/ \u00cen mijlocul lor. \/ \u015ei ca s\u0103 nu m\u0103 simt singur \/ Voi l\u0103sa s\u0103 intre \u00een cercul lor \/ Foarte multe lucruri: soarele, luna, p\u0103durea \u015fi marea \/ Cu care voi continua s\u0103 m\u0103 uit \/ La lume.\u201c Aceast\u0103 primire, aceast\u0103 introiec\u0163ie a lumii duce la anularea punctului de vedere personal \u015fi egoist care este Eul, f\u0103c\u00e2nd astfel posibil\u0103 extinderea c\u00e2mpului con\u015ftiin\u0163ei dincolo de Eu \u015fi oglindirea unei realit\u0103\u0163i mai mari \u015fi mai cuprinz\u0103toare. Aceast\u0103 anulare \u015fi golire de sine pare a fi direct propor\u0163ional\u0103 cu l\u0103rgirea con\u015ftiin\u0163ei, c\u0103ci ochii, ca simbol al con\u015ftiin\u0163ei, se m\u0103resc, se dilat\u0103 tot mai mult…acoperind treptat fruntea, pieptul \u015fi tot trupul, Eul mic\u015for\u00e2ndu-se, prin contrast, p\u00e2n\u0103 la un punct negru, ceea ce permite vederea lumii nu cu ochii proprii, ci cu ochii realit\u0103\u0163ii, adic\u0103 cu ochii p\u0103durii, ai soarelui, ai lunii, ai p\u0103durii, ai m\u0103rii. Iat\u0103, deci, cum actul primirii, ca stare de deschidere \u015fi de receptivitate, permite un acces direct \u015fi nemediat la s\u00e2mburele, la miezul lucrurilor care se deschid, se oglindesc, se v\u0103d \u015fi fecundeaz\u0103 \u00een noi.
\nDac\u0103 a da presupune \u00een fond proiec\u0163ia \u015fi valorificarea Eului care se afirm\u0103 \u015fi se pune pe sine \u00een toate lucrurile, devenind creator de cultur\u0103 \u015fi civiliza\u0163ie, a primi presupune, dimpotriv\u0103, valorificarea \u015fi introiec\u0163ia Lumii care prin golirea \u015fi anularea Eului permite captarea \u015fi crearea unui sens \u015fi a unei semnifica\u0163ii superioare existen\u0163ei, lumii. A\u015fadar, dac\u0103 sensul lui a da este unul cantitativ, material, creator de civiliza\u0163ie, sensul lui a primi este unul calitativ, spiritual, creator de cultur\u0103, sens \u015fi de semnifica\u0163ie.
\nRevenind la Aristotel, trebuie spus c\u0103 nu se pune problema superiorit\u0103\u0163ii unui sens asupra celuilalt, respectiv a superiorit\u0103\u0163ii activului asupra pasivului, ci se pune problema echilibrului \u015fi armoniz\u0103rii lor, analog echilibrului dintre trup \u015fi suflet sau dintre materie \u015fi spirit. Cu toate c\u0103 \u00een toate societ\u0103\u0163ile din toate timpurile s-a pus mai mult accent pe valorile palpabile, concrete \u015fi materiale, azi, poate mai mult ca oric\u00e2nd, societatea noastr\u0103 occidental\u0103 merge pe o valorizare exacerbat\u0103 a materialului, pe o valorizare excesiv\u0103 a trupului \u00een detrimentul spiritului, acest dezechilibru accentuat fiind responsabil pentru golirea, pentru vidarea, pentru despuierea existen\u0163ei noastre de sens, rost \u015fi semnifica\u0163ie. Iat\u0103 de ce exist\u0103 azi at\u00e2t de mult\u0103 singur\u0103tate, at\u00e2t de mult\u0103 singur\u0103tate a fiin\u0163ei care apare, asemenea unui copac bolnav, doar cu r\u00e3d\u0103cina-tulpin\u0103 \u00eempl\u00e2ntat\u0103 \u00een solul \u00eentunecat al materiei, dar cu ramurile ciuntite \u015fi retezate, f\u0103r\u0103 posibilitatea comunic\u0103rii, a primirii, a capt\u0103rii \u015fi a transmut\u0103rii energiilor dinspre \u015fi \u00eenspre dimensiunile mai \u00eenalte ale metafizicului. Iat\u0103 de ce\u00a0 suntem doar jum\u0103t\u0103\u0163i de fiin\u0163\u0103, jum\u0103t\u0103\u0163i de adev\u0103r, jum\u0103t\u0103\u0163i de oameni. Pentru a deveni \u00eentregi, e necesar s\u0103 deprindem mult uitata art\u0103 de a primi, arta de a fi \u00eentr-o stare de receptivitate nediscriminatorie prin care putem fi \u00een fuziune, \u00een comuniune direct\u0103 cu spiritualul din jurul nostru \u015fi de dincolo de noi.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Aristotel vorbe\u015fte \u00een Etica Nicomahic\u0103 despre superioritatea faptului de a da fa\u0163\u0103 de acela de a primi, consider\u00e2nd c\u0103 omul care d\u0103 iube\u015fte mai mult dec\u00e2t cel care prime\u015fte pentru simplul motiv c\u0103 a da presupune un anume efort, pe c\u00e2nd a primi nu presupune niciunul. \u201eIubirea, spune Aristotel, este asemenea unui act creator, \u00een… Cite\u0219te mai mult »A da \u015fi a primi \u2013 dou\u0103 sensuri culturale<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[1704,12472,12471,12473,12470],"class_list":["post-20892","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-consumerism","tag-diminare","tag-expansionism","tag-superioritate","tag-valorile-materiale"],"views":1253,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20892","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20892"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20892\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20892"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20892"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20892"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}