{"id":20884,"date":"2014-10-21T13:24:21","date_gmt":"2014-10-21T11:24:21","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=20884"},"modified":"2014-10-21T13:24:21","modified_gmt":"2014-10-21T11:24:21","slug":"un-urmas-al-lui-don-quijote","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/un-urmas-al-lui-don-quijote\/","title":{"rendered":"Un urma\u015f al lui Don Quijote"},"content":{"rendered":"<p>\u00cel cunoa\u015fte\u0163i pe Ionu\u0163 Niculescu? E un ins intrat bini\u015for \u00een v\u00e2rsta a treia, \u00eens\u0103 tras \u00eentruna \u00eenapoi de prima \u015fi statornica lui v\u00e2rst\u0103 nonconformist\u0103; \u201ecine n-are un b\u0103tr\u00e2n s\u0103-l cumpere!\u201c, zice el, apreciind c\u0103 \u201enu sun\u0103 r\u0103u\u201c, dar \u2013 tot el \u2013 se \u00eentreab\u0103 trezindu-se din visul de unde nu mai iese, \u201ecine s\u0103-l cumpere, \u00eentr-o societate \u00een care legea cererii \u015fi a ofertei ac\u0163ioneaz\u0103 s\u0103lbatic? Poate \u00eentr-o societate de pia\u0163\u0103, nu de garaga\u0163\u0103. Acum, pe\u015ftele cel mare \u00eenghite pe cel mic, desfiin\u0163area exploat\u0103rii omului de c\u0103tre om fiind aplicat\u0103 invers. Poate mai v\u00e2rtos din \u201989 \u00eencoace, de c\u00e2nd banul trage la ban, iar p\u0103duchele la p\u0103duche. B\u0103tr\u00e2nii\u2026 Ei \u015fi copiii, clien\u0163ii de baz\u0103 ai lazaretelor noastre\u2026 Desigur, exist\u0103 \u015fi b\u0103tr\u00e2ni ferici\u0163i, dota\u0163i cu un pronun\u0163at sim\u0163 olfactiv \u015fi de orientare meteorologic\u0103, precum domnii Silviu Brucan \u015fi Alexandru B\u00e2rl\u0103deanu. C\u00e2nd au sim\u0163it c\u0103 Iubitul Conduc\u0103tor \u015fi Comandant Suprem \u00eencepe s\u0103 miroas\u0103 a hoit, iar pe cer nori plumburii se \u00eendreapt\u0103 c\u0103tre \u0163ara adorat\u0103, au prins curaj \u015fi s-au gr\u0103bit s\u0103 semneze un protest \u00een \u015fase. N-au f\u0103cut-o egoist, c\u0103ci, nici bine nu s-au a\u015fezat \u00een fruntea bucatelor, \u015fi au \u015fi dat un ucaz pentru pensionarea pretimpurie a fo\u015ftilor securi\u015fti cu vechime \u00een bran\u015f\u0103, ce-au atins v\u00e2rsta de 50 de ani, s\u0103 nu ri\u015fte s\u00e3 devin\u0103 \u015fomeri, ori s\u0103 fie nevoi\u0163i s\u0103 munceasc\u0103\u201c. De muncit vor fi \u00eens\u0103 nevoi\u0163i din nou s\u0103 munceasc\u0103, proasp\u0103t reangaja\u0163i de \u201efrunta\u015fii noului val\u201c care re\u00eenfiin\u0163eaz\u0103 repede Serviciile Secrete afl\u00e2nd c\u0103 fo\u015ftii \u201eangaja\u0163i\u201c puseser\u0103 de-o \u201er\u0103zmeri\u0163\u0103\u201c \u00eentr-un pa\u015fnic t\u00e2rg transilvan, apel\u00e2nd \u201ebilingv\u201c la comunele m\u0103rgina\u015fe: \u201e\u00abS\u0103ri\u0163i, ne omoar\u0103 ungurii!\u00bb, \u00abUgorjat\u00f3k, meggy\u00eflkolnak a rom\u00e1nok!\u00bb. \u015ei \u0163\u0103ranii au s\u0103rit cu topoare, cu coase, ca pe vremea lui Doja \u015fi Avr\u0103mu\u0163\u201c. Alte tablouri \u00eei trec prin fa\u0163a ochilor singuraticului erou Ionu\u0163 Niculescu: \u201e\u015fi cum revolu\u0163ia presupunea lichidarea monopartitismului, reparti\u0163ia \u00een munc\u0103 se impunea. \u2013 Ascult\u0103 comanda la mine: tu treci la liberali, tu la \u0163\u0103r\u0103ni\u015fti, tu la sociali\u015fti, voi la feseni\u015fti \u2013 dar f\u0103r\u0103 \u00abtovar\u0103\u015fe \u015fi tovar\u0103\u015fi\u00bb, ci cu \u00abdoamnelor \u015fi domnilor\u00bb \u2013, iar la urm\u0103 vedem cine vine, cine pleac\u0103, de tot sau s\u0103 se \u00eentoarc\u0103, individual ori \u00een grup, din proprie ini\u0163iativ\u0103 ori \u00een misie. Deocamdat\u0103 ca garan\u0163ie de \u00eencredere \u2013 aude comenzile ca prin somn singuraticul nostru erou Ionu\u0163 Niculescu \u2013 pune\u0163i la p\u0103strare dosarele b\u0103ie\u0163ilor zglobii, nu de alta, dar dac\u0103 vreunul o ia razna, s\u0103-i amintim \u015fi noi ce a mai semnat pe la noi sau pe la ru\u015fi, c\u0103 doar tu, Doamne, n-ai nici p\u0103cate, amante \u015fi afaceri, secrete de familie, poli\u0163ie \u015fi \u00eenchisoare! Care pe care!\u201c. Imaginea ce se contureaz\u0103 tot mai ap\u0103sat \u00een mintea \u015ftiutorului ins singuratic Ionu\u0163 Niculescu este aceasta: aceea\u015fi lume \u00een alte roluri. Spoite pe dinafar\u0103, institu\u0163iile r\u0103m\u00e2n indestructibile, \u00eencremenite \u015fi ne\u00eenlocuibile, lume st\u0103p\u00e2nit\u0103 de o mafie plin\u0103 de \u201e\u00eengeri cu fe\u0163e murdare\u201c\u2026 Ionu\u0163 Niculescu este \u201enaratorul\u201c din a patra Carte a minunatelor istorii ce se petrec \u00een Arta de a fi p\u0103guba\u015f pe care Niculae Gheran s-a apucat s\u0103 o scrie dup\u0103 ce l-a \u201e\u00eenvins\u201c \u015fi \u00eenviat pe Liviu Rebreanu \u00een cele dou\u00e3zeci \u015fi trei de volume ale singurei edi\u0163ii critice integrale dintr-un mare scriitor rom\u00e2n. Imaginea exploziv\u0103 \u015fi ur\u00e2t\u0103 a lumii vechi \u00een care doar rolurile p\u0103pu\u015farilor, aceia\u015fi, s-au schimbat e de g\u0103sit \u00een capitolul IV din al patrulea volum al Artei de a fi p\u0103guba\u015f, publicat \u00een ultimul num\u0103r al revistei Pro Saeculum de la Foc\u015fani. Arta portretistic\u0103 a singuraticului Niculae Gheran \u201eascuns\u201c sub p\u0103l\u0103ria naratorului nu se dezminte: sunt de citit acolo c\u00e2teva portrete dintr-o lume \u00eenvechit\u0103 \u00een rele \u015fi \u00een fond nemuritoare. Unul e avocatul excentric, revolu\u0163ionar \u015fi parlamentar, Nicolae Verceni, fost delapidator \u201econspirativ\u201c al banilor cu care dou\u00e3zeci de \u0163\u0103rani boga\u0163i din Vercenia au cotizat \u201epentru lupta unei organiza\u0163ii secrete \u00eempotriva regimului communist\u201c. Altul, Rex Fr\u0103ncu\u015fi, \u201eunul din gazetarii ce roiser\u0103 \u00een jurul c\u00e2rciumilor selecte din centrul Capitalei. Plecase legal din \u0163ar\u0103, dar de a\u015fezat nu s-a a\u015fezat precum al\u0163ii\u2026\u201c. Rex lucrase pe la Via\u0163a sindical\u0103: \u201eCe fac eu acolo \u2013 spune el \u2013 nu-i gazet\u0103rie, ci lustragerie. Dau cu peria peste bocancii st\u0103p\u00e2nirii\u2026\u201c. Grea dedublare! Eliberat, \u00een sf\u00e2r\u015fit, de \u201emi\u015fc\u0103rile de mas\u0103 care au apar\u0163inut tinerilor\u201c (\u201eEi au \u00eentre\u0163inut flac\u0103ra revoltei. \u015ei-au riscat via\u0163a\u201c), fostul \u201elustragiu\u201c plecat lefter din \u0163ar\u0103 revine dup\u0103 \u201eevenimente\u201c cu un sac de bani ca s\u0103 fac\u0103 dou\u0103 jurnale: \u201eDe ce dou\u0103 jurnale \u015fi nu unul puternic? \u2013 C\u0103 \u015fi \u00een cap, la creier, am dou\u0103 emisfere, una la dreapta, alta la st\u00e2nga, cu atribu\u0163ii diferen\u0163iate, pe l\u00e2ng\u0103 cele locomotorii. Pe st\u00e2nga \u015fi dreapta am s\u0103 merg \u015fi eu dup\u0103 miros \u015fi necesit\u0103\u0163ile puterii \u015fi opozi\u0163iei. \u2013 Ai s\u0103 mergi \u00eempleticit. \u2013 Ce s\u0103-\u0163i spun? De cinci mii de ani ne ocup\u0103m cu meseria asta. \u015ei dac\u0103 vrei s\u0103 \u015ftii, toat\u0103 via\u0163a-i un comer\u0163: dai ca s\u0103 prime\u015fti \u015fi \u00eencasezi ca s\u0103 pl\u0103te\u015fti. \u015ei-n rug\u0103ciunea cre\u015ftin\u0103 g\u0103se\u015fti aceea\u015fi tocmeal\u0103: \u00ab\u015ei ne iart\u0103 nou\u0103 gre\u015felile noastre, precum \u015fi noi iert\u0103m gre\u015fi\u0163ilor no\u015ftri!\u00bb. Negustorie cinstit\u0103! Ce zici?\u201c. Nemuritorii ca \u201e\u00eengerii cu aripi murdare\u201c din galeria neagr\u0103 a portretelor zugr\u0103vite cu umor sarcastic \u015fi amar de Niculae Gheran au traiectoria cunoscut\u0103: \u201eLa polul opus, mediteaz\u0103 naratorul, majoritatea v\u00e2rstnicilor au stat \u00een cas\u0103 \u015fi s-au uitat la televizor, s\u0103 vad\u0103 cine vine, cum arat\u0103, s\u0103 asculte ce zice, ce promite, pe cine au arestat, care a sc\u0103pat, ce urmeaz\u0103 s\u0103 primeasc\u0103 din ce li s-a furat, s\u0103 se uite ziua \u015fi noaptea la programe, cum n-avuseser\u0103 parte \u00een cele dou\u0103 ore de televiziune de p\u00e2n\u0103 atunci. Ceva mai t\u00e2rziu aveau s\u0103-\u015fi reclame carnete de revolu\u0163ionar, cu martori care i-au v\u00e3zut \u00een pia\u0163\u0103, nu doar la baricada din Pia\u0163a Universit\u0103\u0163ii sau din Pia\u0163a Roman\u0103, ci din mai toate pie\u0163ele din Bucure\u015fti, dar \u015fi din toat\u0103 \u0163ara. O \u0163ar\u0103 de revolu\u0163ionari get-beget\u201c. Revolu\u0163ia a avut loc \u00een Pia\u0163\u0103, profe\u0163ia lui Caragiale s-a \u00eemplinit: pe spinarea tinerilor care au riscat\u2026 \u00cen acela\u015fi num\u0103r din excelenta revist\u0103 Pro Saeculum, Dumitru Radu Popescu scrie un emo\u0163ionant eseu despre un prin\u0163, intitulat chiar a\u015fa: Prin\u0163ul. Acesta nu e eroul lui Shakespeare, Hamlet, de\u015fi n-ar fi exclus ca \u201ep\u0103guba\u015ful\u201c s\u0103 aib\u0103 c\u00e2teva tr\u0103s\u0103turi \u00een comun. \u201eDe peste cincizeci de ani \u2013 scrie Dumitru Radu Popescu \u2013 Niculae Gheran se \u00eenchin\u0103 \u00een fa\u0163a lui Liviu Rebreanu. Pentru oamenii lui Liviu Rebreanu p\u0103m\u00e2ntul era suflul, oglinda \u015fi icoana vie\u0163ii. C\u00e2nd p\u0103m\u00e2ntul era batjocorit de nedreptatea triumf\u0103toare a celor ce nu \u015ftiau a ara, a sem\u0103na \u015fi a culege m\u0103car cire\u015fe, r\u0103scoala unei p\u0103r\u0163i a lumii, ce se \u00eenchina p\u0103m\u00e2ntului, r\u0103m\u00e2nea ca o rug\u0103ciune\u2026 C\u0103ci, de fapt, p\u0103m\u00e2ntul se r\u0103scula c\u0103 nu mai \u00eenghi\u0163ea s\u0103 fie c\u0103lcat \u00een picioare \u015fi b\u0103gat \u00een buzunare\u201c. Mai departe, prozatorul are viziunea c\u00e2torva ardeleni veni\u0163i \u201edintr-un soi de p\u0103dure s\u0103lbatic\u0103\u201c \u015fi ajun\u015fi \u201epe p\u0103m\u00e2ntul f\u0103g\u0103duin\u0163ei, \u00eencoronat de o gar\u0103 \u015fi a\u015fteapt\u0103 trenul s\u0103-i duc\u0103 \u00een viitor. Dar for\u0163a gravita\u0163ional\u0103 din gara cu pro\u015fti este infernal\u0103. Trenul m\u00e2ntuirii sose\u015fte din spa\u0163iul civiliza\u0163iei viitoare, pe nenum\u0103rate roti, cu Godot \u00een locomotiv\u0103. Dar, ce s\u0103 vezi, trenul sose\u015fte \u015fi pleac\u0103 \u00een drumul s\u0103u cu mecanicul luminos la timon\u0103, iar pro\u015ftii r\u0103m\u00e2n, da, r\u0103m\u00e2n, ca s\u0103 marcheze prima noastr\u0103 nara\u0163iune absurd\u0103. Azi, pastorul scrierilor lui Liviu Rebreanu, domnul Niculae Gheran, vede cum p\u0103m\u00e2ntul, care ne atest\u0103 identitatea \u015fi istoria, prosl\u0103vit \u00een Ion, P\u0103durea sp\u00e2nzura\u0163ilor, R\u0103scoala etc. este scos la v\u00e2nzare. Leag\u0103nul \u015fi morm\u00e2ntul, oglinda \u015fi icoana, p\u0103m\u00e2ntul sl\u0103vit, \u00een toat\u0103 bucuria \u015fi tragedia sa, de c\u0103tre Liviu Rebreanu, va \u00een\u0163elege, s\u00e2nger\u00e2nd, ce este crima rom\u00e2neasc\u0103, scuipatul pe p\u0103m\u00e2ntul care te-a n\u0103scut! C\u00e2\u0163i ani avea Niculae Gheran \u00een septembrie 1944, c\u00e2nd un grup neomogen de scriitori \u015fi gazetari, de orient\u0103ri politice diferite, au pus bazele unei noi religii: scuipatul pe via\u0163a, opera \u015fi morm\u00e2ntul unui confrate! Confratele hulit, socotit netalentat, fascist \u015fi tr\u0103d\u0103tor de \u0163ar\u0103, se numea Liviu Rebreanu. La punerea \u00een morm\u00e2nt a omului care a fost pre\u015fedintele Uniunii Scriitorilor \u015fi directorul Teatrului Na\u0163ional nu s-a v\u0103zut nici m\u0103car un singur actor \u015fi nici m\u0103car un picior de scriitor!\u201c. \u00centr-o continuitate tragic\u0103 \u015fi exemplar\u0103 \u2013 cine a spus c\u0103 albia literaturii rom\u00e2ne e plin\u0103 de hiatusuri?! \u2013, \u201es-a inaugurat o nou\u0103 religie literar\u0103 danubiano-pontic\u0103. \u00cen subsolurile redac\u0163iilor oficiale au mai fost pu\u015fi la col\u0163, e drept, \u015fi antisemitul Eminescu, rusofilul Sadoveanu, dreptacii Eliade, Cioran, Noica, fiul de preot ce nu se \u00eenchina, Blaga, precum \u015fi genera\u0163ia bonjuri\u015ftilor r\u0103s\u0103riteni, Preda, Petru Dumitriu, Barbu Eugen, A.E. Baconsky, Labi\u015f, F\u0103nu\u015f Neagu, Baranga, Lovinescu, Everac, B\u0103ie\u015fu, \u0162oiu, Nichita, Sorescu, Ion Alexandru \u2013 \u015fi, evident, G. C\u0103linescu!<br \/>\nN. Gheran ne-a oferit \u2013 \u015fi el! \u2013 c\u00e2teva romane ce ar trebui puse la index \u015fi la puncte-puncte \u2013 m\u0103car printr-o t\u0103cere strategic\u0103 multilateral s\u0103v\u00e2r\u015fit\u0103. Ca s\u0103 vezi cu ce se mai ocup\u0103 d\u00e2nsul azi \u2013 cu scormonitul \u00een suferin\u0163ele \u0163\u0103rii! Ce mai vrea?\u201c. Scormonind la desc\u00e2lcirea timpului \u015fi lumii prin care a trecut, marele editor \u015fi administrator al p\u0103m\u00e2ntului literar din mo\u015fia lui Liviu Rebreanu ar putea s\u0103 dea acolo peste interoga\u0163ia capital\u0103, simpl\u0103 \u015fi tot at\u00e2t de enigmatic\u0103 a Prin\u0163ului Danemarcei din tragedia lui Shakespeare. \u201eDar ce, Gheran e prin\u0163? Unde a v\u0103zut el prin\u0163i prin mahalalele Bucure\u015ftiului?\u201c. \u00centrebarea e retoric\u0103: Niculae Gheran a v\u0103zut prin\u0163i \u00een T\u00e2rgul Mo\u015filor \u015fi \u00een mahalaua Oborului. Martor: Her\u015fcu Rudel\u2026<\/p>\n<p>\u00cen viziunea unui mare c\u0103rturar \u015fi expert \u00een arta lecturii, Niculae Gheran este \u201eun istoric literar dublat de un scriitor \u015fi de un publicist acid sau adesea cu verv\u0103. Ne-am \u00eent\u00e2lnit \u00een \u00eent\u00e2mpinarea edi\u0163iei \u015fi \u00een comentarea fidel\u0103 a volumelor preg\u0103tite de acest c\u0103rturar d\u0103ruit operei lui Liviu Rebreanu. Dosarele volumelor, echipele recrutate tocmai din locurile de unde provenea scriitorul, dificult\u0103\u0163ile \u00eent\u00e2mpinate (apari\u0163ia Gorilei a fost un veritabil scenariu de rezisten\u0163\u0103 \u015fi inflexibil\u0103 pozi\u0163ie)\u201c \u2013 scrie Ion Vlad \u00eentr-un num\u0103r recent din Rom\u00e2nia literar\u0103, dup\u0103 ce \u00een 2006 evocase astfel extraordinara aventur\u0103 a unei edi\u0163ii: \u201eNu \u015ftiu dac\u0103 nu era mai potrivit s\u0103 atrag aten\u0163ia, \u00een titlul acestui text, asupra \u00abaventurii editorului\u00bb, istoricul literar Niculae Gheran, ajuns dup\u0103 treizeci \u015fi \u015fapte de ani la sf\u00e2r\u015fitul unei b\u0103t\u0103lii dure \u015fi inegale cu timpul, cu vicisitudinile timpului \u015fi ale salv\u0103rii unui proiect de-a dreptul temerar. Cele 23 de volume ale edi\u0163iei Liviu Rebreanu r\u0103m\u00e2n, din nefericire, unicul exemplu de \u00ab\u00eenf\u0103\u0163i\u015fare\u00bb \u00een lumina orelor istoriei a operei integrale a autorului lui Ion \u015fi P\u0103durii sp\u00e2nzura\u0163ilor\u2026 (Dezv\u0103luie, reface \u015fi restituie documentar \u015fi \u00eentr-un discurs elegant, adesea savuros \u015fi \u00eenc\u0103rcat de imprevizibile conota\u0163ii \u2013 etapele unei curse teribile ca durat\u0103 \u015fi obstacole. Cine a urm\u0103rit treptata apari\u0163ie a volumelor sau are curajul s\u0103 reciteasc\u0103 capitolele de note \u015fi comentarii, filele din dosar (\u2026) are s\u0103 g\u0103seasc\u0103 o perfect\u0103 rela\u0163ie cu dest\u0103inuirile \u00abautorului edi\u0163iei\u00bb. Sintagma \u00abautor al edi\u0163iei\u00bb e neputincioas\u0103 pentru a da seama despre avatarurile acestei \u2013 repet \u2013 experien\u0163e unice \u00een cultura rom\u00e2neasc\u0103\u201c. Ca pu\u0163ini al\u0163ii, Niculae Gheran este un autentic \u201ecursier al luminii\u201c, cum i-a numit cineva pe ace\u015fti \u00eend\u00e2rji\u0163i, neobosi\u0163i \u015fi incoruptibili urma\u015fi ai lui Don Quijote \u00een lupta pentru \u201ea fi sau a nu fi\u201c a culturii \u015fi literaturii de la origini \u015fi p\u00e2n\u0103 \u00een prezent. Dar lupta cu \u201emorile de v\u00e2nt\u201c e nesf\u00e2r\u015fit\u0103 \u015fi mereu e nevoie de Don Quijote: unul care nu ia numele utopiei \u00een de\u015fert\u2026<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>\u00cel cunoa\u015fte\u0163i pe Ionu\u0163 Niculescu? E un ins intrat bini\u015for \u00een v\u00e2rsta a treia, \u00eens\u0103 tras \u00eentruna \u00eenapoi de prima \u015fi statornica lui v\u00e2rst\u0103 nonconformist\u0103; \u201ecine n-are un b\u0103tr\u00e2n s\u0103-l cumpere!\u201c, zice el, apreciind c\u0103 \u201enu sun\u0103 r\u0103u\u201c, dar \u2013 tot el \u2013 se \u00eentreab\u0103 trezindu-se din visul de unde nu mai iese, \u201ecine s\u0103-l&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/un-urmas-al-lui-don-quijote\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Un urma\u015f al lui Don Quijote<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8842,12457,4455],"class_list":["post-20884","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-arta-de-a-fi-pagubas","tag-ionut-niculescu","tag-niculae-gheran"],"views":939,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20884","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20884"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20884\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20884"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20884"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20884"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}