\u00cen finalul volumului autobiografic Periscop (2003) Constantin Eretescu scria cu oarecare n\u0103duf:\u00a0 \u201eAst\u0103zi \u00eemi repro\u015fez mie \u00eensumi c\u0103 am \u00eentins prea tare arcul \u00een coarda c\u0103ruia mi-am pus via\u0163a. S\u0103geata a zburat peste ocean \u015fi m-a aruncat \u00een mijlocul unei lumi care-mi r\u0103m\u00e2ne str\u0103in\u0103 \u015fi la inima c\u0103reia nu ajung. Pe de alt\u0103 parte, comunit\u0103\u0163ile bine constituite, luate cu asalt de noii intru\u015fi, se ap\u0103r\u0103 \u015fi ele ca ni\u015fte organisme atacate de corpi str\u0103ini care le primejduiesc existen\u0163a. Se \u00eenchid, devin inaccesibile. Sl\u0103be\u015fte, \u00een timp, \u015fi voin\u0163a intrusului de a p\u0103trunde \u00een teritoriul bine proteguit de localnici. Frontierele au fost marcate \u00een chip definitiv \u015fi nu mai pot fi mutate. Str\u0103inul \u00ee\u015fi accept\u0103 condi\u0163ia de venetic. M\u0103rgina\u015f care r\u0103m\u00e2ne p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t martorul propriei sale vie\u0163i\u201d. \u201eIntrus\u201d, \u201estr\u0103in\u201d, \u201evenetic\u201d, \u201em\u0103rgina\u015f\u201d, iat\u0103 \u00eensemnele care definesc condi\u0163ia \u201eexilatului\u201d, ale \u201eemigrantului\u201d, ale celui care a\u015fteapt\u0103, \u201ecu ochii \u00een zare\u201d, re\u00eent\u00e2lnirea cu sine sau cu un \u201ecel\u0103lalt\u201d mai compatibil, mai \u00een\u0163eleg\u0103tor, mai ac\u0103t\u0103rii.
\nObsesiile trecutului nu-l p\u0103r\u0103sesc nici \u00een cele patru piese de teatru adunate \u00een volumul Sala de a\u015fteptare, Editura Eikon, 2014, doar c\u0103 aici ele sunt sublimate \u00een personaje \u015fi \u00eent\u00e2mpl\u0103ri alegorice, \u00een dezbateri filosofice asupra marilor teme ale existen\u0163ei. Dictatura, opresiunea, istoria, uitarea sunt dezb\u0103tute \u00een Sf\u00e2ntul, \u00een care o statuie vivant\u0103 \u00eenf\u0103\u0163i\u015f\u00e2ndu-l pe Stalin, \u201egeneralissimul\u201d, \u201egenialul conduc\u0103tor\u201d etc., \u00eei justific\u0103 ororile \u015fi anun\u0163\u0103 posibila lui revenire, de\u015fi istoria l-a anatemizat \u015fi neantizat, iar tinerii contemporani, trec\u00e2nd pe l\u00e2ng\u0103 sosia lui, \u00eentreab\u0103 nedumeri\u0163i: \u201ecine dracu a fost Stalin?\u201d
\nUn personaj din aceea\u015fi \u201egalerie\u201d, \u00een \u00cemp\u0103ratul Antarcticii, cu ac\u0163iunea plasat\u0103 \u00eentr-un ospiciu, amintind vag de Zbor deasupra unui cuib de cuci, dar cu trimiteri clare la evenimentele din decembrie 1989 din Rom\u00e2nia, organizeaz\u0103 o nou\u0103 construc\u0163ie social\u0103, \u00een haosul unei camere dintr-un spital de nebuni..
\nUn acro\u015feu vizibil la acela\u015fi cadru istorico-social, \u00een Dezv\u0103luirile t\u00e2rzii ale unui martor ocular, care pune \u00een dezbatere rolul nefast al presei \u00een noile democra\u0163ii, manipularea, linia invizibil\u0103 dintre adev\u0103r \u015fi minciun\u0103, anticipat\u0103, poate, \u00een registru comic, de I.L. Caragiale \u00een Groaznica sinucidere din strada Fidelit\u0103\u0163ii (1897); doar c\u0103 aici totul se \u00eencheie cu o \u00eemp\u0103care, \u00een timp ce \u00een piesa lui C. Eretescu personajul Miron Gorovei, 75 de ani, chiar se sinucide \u201e\u00een direct\u201d, \u00eempins la aceasta de mecanismul rece al presei din ziua de azi \u2013 cazul Elodia re\u0163ine, de c\u00e2\u0163iva ani, aten\u0163ia \u201eunui anumit public\u201d!
\n\u00cen fine, piesa care d\u0103 titlul volumului, Sala de a\u015fteptare, ap\u0103rut\u00e3 \u00een revista Vatra, nr. 8, 2011, iese din zona timpului istoric \u015fi pune \u00een prim-plan inevitabilitatea \u015fi eternitatea mor\u0163ii.
\nNu \u015ftiu dac\u0103 piesele de teatru ale lui Constantin Eretescu au fost jucate pe vreo scen\u0103 din \u0163ar\u0103 sau din str\u0103in\u0103tate. Ele au un poten\u0163ial dramatic, reprezentabil indiscutabil, de\u015fi pot fi receptate foarte bine \u015fi ca texte de lectur\u0103, ca lecturi-dezbatere, ca medita\u0163ii asupra condi\u0163iei umane, cu sau f\u0103r\u0103 raportare la un spa\u0163iu \u015fi timp anume.
\n*
\n\u0162in\u00e2nd, \u00eentruc\u00e2tva, de \u201ehazardul\u201d lecturilor de vacan\u0163\u0103, piesa de teatru Ni\u015fte copii ai durerii de Aurel Ivan Brezeanu, cu \u201eun cuv\u00e2nt de \u00eent\u00e2mpinare\u201d de Ion Monafu, editorul c\u0103r\u0163ii (Editura Pandora, 2014) mi-a fost oferit\u0103 de cei doi fo\u015fti colegi de facultate la \u00eent\u00e2lnirea ocazionat\u0103 de \u00eemplinirea a 50 de ani de la \u00eencheierea studiilor universitare. \u00centre absolven\u0163ii din 1964 ai Facult\u0103\u0163ii de Filologie \u2013 Limba \u015fi literatura rom\u00e2n\u0103, mul\u0163i gazetari, \u00een presa scris\u0103, central\u0103 \u015fi jude\u0163ean\u0103 \u2013 Radu Constantinescu, Ion Tronac, Valentin Hossu Longin, Aurel Ivan, Viorel Asproiu, Ion Voicu, Victor Ursu, Vasile Rusescu (\u00een presa scris\u0103), Victoria P\u0103sculete, Valeriu D\u0103escu, Emilian Simion (radio), Cornelia R\u0103dulescu, Lucia Hossu Longin (TVR) etc., etc. (scuze pentru omisiuni; nu i-am pus la socoteal\u0103 pe cei care au lucrat \u00een presa literar\u0103, \u00een edituri, la Direc\u0163ia Presei \u015f.a.m.d.!).
\nPiesa lui Aurel Ivan evoc\u0103, \u00een form\u0103 dialogal\u0103, ultimii ani de liceu \u015fi anii studen\u0163iei, cu nota de subiectivitate specific\u0103 retr\u0103irii, dup\u0103 50-60 de ani, a unor evenimente care i-au marcat via\u0163a. Dac\u0103 personajele romanului-documentar al lui Kiki Skagen Munshi, comentat \u00eentr-o cronic\u0103 anterioar\u0103, porneau de la persoane concrete, supuse unui rafinat proces de dez-identificare, iar \u00een teatrul alegoric al lui Constantin Eretescu eroii sunt \u201ecategorii\u201d (Sf\u00e2ntul, un trec\u0103tor, \u00cemp\u0103ratul Antarcticii etc.), personajele lui Aurel Ivan Brezeanu (adic\u0103 de la Breaza!) abia dac\u0103 \u00ee\u015fi schimb\u0103 numele din buletin cu un nume \u201ede scen\u0103\u201d, u\u015for recognoscibil pentru cei care, par\u0163ial, sunt prezen\u0163i \u00een piesa lui, fie c\u0103 au fost sau nu colegi de grup\u0103 cu Drago\u015f, eroul central al acestei \u201etragicomedii\u201d.
\nDramatizarea amintirilor \u2013 iat\u0103 un procedeu literar mai pu\u0163in \u00eent\u00e2lnit, cel pu\u0163in de mine. Debutant, ca scriitor, la o v\u00e2rst\u0103 matur\u0103, dup\u0103 70 de ani, Aurel Ivan a g\u0103sit \u00een literatur\u0103 o supap\u0103 pe care noi to\u0163i o c\u0103ut\u0103m, pentru a-\u015fi nemuri amintirile \u015fi a le \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fi celorlal\u0163i, cu generozitate. Cincizeci de ani de gazet\u0103rie l-au \u00eenv\u0103\u0163at pe autor s\u0103 scrie bine, dar saltul de la reportajul de ziar la poezie (de acela\u015fi autor, Aduceri aminte. Versuri, Editura Pandora, 2012) sau la tragicomedie incumb\u0103 riscuri greu de surmontat. Nu cred c\u0103 pot spune, cu vorbele lui D. I. Suchianu (dac\u0103 \u00eemi aduc aminte bine!), aniversat la v\u00e2rsta senectu\u0163ii, c\u0103 Aurel Ivan Brezeanu este \u201eun b\u0103tr\u00e2n de viitor\u201d, dar cred c\u0103 memoria \u015fi sensibilitatea lui sunt oglinzile retrovizoare ale vehiculului \u00een care s-au \u00eenghesuit mul\u0163i dintre cei care au trecut grani\u0163a celor 70 de ani de via\u0163\u0103.
\n*
\nCu zece-cincisprezece ani mai t\u00e2n\u0103r dec\u00e2t autorii mai sus comenta\u0163i (\u201eSunt singur, m\u00e2ine m\u0103 voi na\u015fte\/ Chiar \u00eentr-o s\u00e2mb\u0103t\u0103 din cin\u2019zeci doi\u2026\u201d), Marin Constantin, gazetar \u015fi el, redactor la Radio Rom\u00e2nia, s-a rev\u0103rsat, \u00een ultimii ani, cu c\u00e2teva volume de versuri neconven\u0163ionale, experimentale (\u201etristihuri\u201d, de exemplu volumul 333 tristihuri, 2012), \u201epiezi\u015fe\u201d, care \u00eel fac s\u0103 nu se \u00eencadreze \u00een nici una dintre direc\u0163iile poeziei rom\u00e2ne\u015fti din secolul XXI. Chiar \u015fi cele 111 sonete senecte (Editura Detectiv Literar, 2013) nu respect\u0103 integral canonul sonetului clasic, abaterea fiind \u201enorma\u201d dup\u0103 care se conduce autorul.
\nDe\u015fi atac\u0103 teme serioase, grave uneori, tonul general al volumelor sale este unul voit \u201eu\u015for\u201d, Marin Constantin fiind convins c\u0103 \u201ejocul\u201d de cuvinte, cu cuvintele i se potrive\u015fte cel mai bine: \u201eLXXXVIII. Ierta\u0163i-m\u0103. Am vrut \u015fi eu\/ S\u0103 m\u0103 mai simt ca de liceu,\/ Pe c\u00e2nd flirtam gagici frumoase\/\/ \u015ei le ciupeam de fund prin clase.\/\/ Cei care spun c\u0103 n-au f\u0103cut\/ M\u0103car o boac\u0103n\u0103-n trecut\/ Ori sunt t\u00e2mpi\u0163i, ori mint mereu,\/ Ori nu au dat pe la liceu.\/ Aceste glume deochiate\/ Nu-s rodul min\u0163ii-nt\u00e2rziate.\/ Lua\u0163i-le ca pe-o-ncercare\/ De tinereasc\u0103 impudoare.\/\/ Iar cine nu pricepe arta\/ S\u0103 reciteasc\u0103 MAHALARTA\u201d.
\nMarin Constantin este ilustratorul propriilor sale c\u0103r\u0163i, semn\u00e2nd, ca grafician, cu pseudonimul C. Fierbin\u0163eanu (adic\u0103, precum \u015fi mai sus, \u201ede la Fierbin\u0163i\u201d, de-o vreme, ora\u015ful de-a dreapta \u015fi de-a st\u00e2nga Ialomi\u0163ei, \u00een extremitatea vestic\u0103 a jude\u0163ului omonim). De loc eu \u00eensumi cu autorul, scriu cu pl\u0103cere despre fierbin\u0163eni, g\u00e2ndind, precum cronicarul, nasc \u015fi la Fierbin\u0163i, oameni \u2013 poe\u0163i, istorici, prozatori, gazetari, critici\u2026<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen finalul volumului autobiografic Periscop (2003) Constantin Eretescu scria cu oarecare n\u0103duf:\u00a0 \u201eAst\u0103zi \u00eemi repro\u015fez mie \u00eensumi c\u0103 am \u00eentins prea tare arcul \u00een coarda c\u0103ruia mi-am pus via\u0163a. S\u0103geata a zburat peste ocean \u015fi m-a aruncat \u00een mijlocul unei lumi care-mi r\u0103m\u00e2ne str\u0103in\u0103 \u015fi la inima c\u0103reia nu ajung. Pe de alt\u0103 parte, comunit\u0103\u0163ile… Cite\u0219te mai mult »\u201eMartorul propriei vie\u0163i\u201d<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[3882,10491,12449],"class_list":["post-20862","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-constantin-eretescu","tag-marin-constantin","tag-periscop"],"views":2030,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20862","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20862"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20862\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20862"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20862"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20862"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}