{"id":20851,"date":"2014-10-09T14:21:20","date_gmt":"2014-10-09T12:21:20","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=20851"},"modified":"2014-10-09T14:21:20","modified_gmt":"2014-10-09T12:21:20","slug":"un-cannes-mai-mic-sau-un-locarno-mai-mare","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/un-cannes-mai-mic-sau-un-locarno-mai-mare\/","title":{"rendered":"Un Cannes mai mic sau un Locarno mai mare?"},"content":{"rendered":"

Abia s-au stins luminile falnicei Vene\u0163ii, cele ale rivalei autohtone, Roma (Festival internazionale del film) abia dau s\u0103 se aprind\u0103 (16\u201325 octombrie) \u015fi comunitatea cinematografic\u0103 italian\u0103 se afl\u0103 angajat\u0103 \u00eentr-o dezbatere u\u015for de numit \u201ecare pe care\u201c. \u00centr-o \u0163ar\u0103 obligat\u0103, ca at\u00e2tea altele \u00een lumea de azi, s\u0103-\u015fi controleze mai exigent cheltuielile, se ridic\u0103 voci care atrag aten\u0163ia: \u201eNu ne putem permite s\u0103 l\u0103s\u0103m s\u0103 moar\u0103 Vene\u0163ia \u015fi m\u0103 \u00eentreb dac\u0103 oare ne permitem dou\u0103 mari festivaluri interna\u0163ionale \u00een Italia\u201c, declara, nu de mult, produc\u0103toarea Francesca Cima (printre altele, numele ei este legat de La grande bellezza, filmul lui Paolo Sorrentino aduc\u0103tor de Oscar \u015fi de premiu la Cannes, marile succese din ultimii doi ani). \u00cen aceea\u015fi \u00eemprejurare, la o \u00eent\u00e2lnire organizat\u0103 de Sindicatul criticilor italieni (Snucci), Antonio Medici, profesor la Academia de art\u0103 dramatic\u0103, a sus\u0163inut-o, impun\u00e2nd \u00eens\u0103 \u015fi ideea unui mai accentuat contur al manifest\u0103rii din lagun\u0103: \u201eExist\u0103 o problem\u0103 de identitate: Cannes este o ma\u015fin\u0103 de r\u0103zboi, Toronto implic\u0103 tot ora\u015ful, Berlin se afirm\u0103 ca un festival pentru public. Unde ne afl\u0103m noi? Italia \u00een criz\u0103 economic\u0103 nu poate avea dou\u0103 mari festivaluri. Fran\u0163a \u015fi Germania au unul singur\u201c. Preocupat de soarta Vene\u0163iei s-a ar\u0103tat \u015fi Giorgio Gosetti, delegatul sec\u0163iunii Giornate degli autori a Mostrei, aceasta din urm\u0103 fiind definit\u0103 ca \u201eUn festival autoreferen\u0163ial, o insul\u0103 mai mult sau mai pu\u0163in fericit\u0103, \u00eendep\u0103rtat\u0103 de public. Nelini\u015ftea \u00een leg\u0103tur\u0103 cu viitorul nu se na\u015fte din alegerile directorului Alberto Barbera, poate cel mai bun dintre noi, ci din \u00eentrebarea cum reu\u015fe\u015fte s\u0103 se impun\u0103 \u00een afar\u0103, dac\u0103 sistemele media sunt \u00eendeajuns de compacte pentru a sus\u0163ine Vene\u0163ia. \u00cen fond, avem Mostra pe care o merit\u0103m, \u00een Italia (\u2026) Structura programului este identic\u0103 celei din 1934. Nu serve\u015fte la nimic s\u0103 fim un Cannes mai mic sau un Locarno mai mare\u201c. Dup\u0103 cum se vede, \u00eenc\u0103 o dat\u0103, nimeni nu este profet \u00een \u0163ara lui. Credeam c\u0103, din moment ce proiectul festivalului de la Roma, \u00eenfiin\u0163at acum opt ani \u015fi condus de nimeni altul dec\u00e2t de fostul director al Vene\u0163iei, Marco Muller, conceput ca o lovitur\u0103 mortal\u0103 dat\u0103 trecutului s\u0103u loc de munc\u0103, s-a dovedit a fi o presupunere absurd\u0103, apele s-au mai lini\u015ftit. Ce-i drept, adev\u0103ra\u0163ii beneficiari ai Mostrei, cel pu\u0163in cei ai actualei edi\u0163ii, nu preget\u0103 s\u0103 aminteasc\u0103 \u015fi s\u0103 eviden\u0163ieze meritele ei vitale. \u201eF\u0103r\u0103 Leul de aur dob\u00e2ndit \u00een acest an\u201c, a \u0163inut s\u0103 spun\u0103 produc\u0103torul Andrea Occhipinti, \u201efilmul lui Roy Anderson, Un porumbel\u2026, nu s-ar fi putut pozi\u0163iona \u00een lume, \u00een Italia nici nu ar fi fost luat. F\u0103r\u0103 trambulina festivalului, filmului de autor i-ar fi greu s\u0103-\u015fi g\u0103seasc\u0103 un public\u201c. \u00cen aceast\u0103 privin\u0163\u0103, cinea\u015ftii selec\u0163iona\u0163i sau premia\u0163i s-au situat departe de pesimismul comentatorilor mai sus aminti\u0163i \u015fi poate c\u0103 asta conteaz\u0103, la urma urmei. \u201eEu datorez mult Vene\u0163iei\u201c, a m\u0103rturisit Francesco Munzi, autorul lui Anime nere. \u201eF\u0103r\u0103 Mostra, filmul meu nu ar fi existat. Trebuie s\u0103 ap\u0103r\u0103m prestigiul festivalului\u201c. Saverio Costanzo, al c\u0103rui thriller domestic Hungry Hearts a c\u00e2\u015ftigat ambele Cupe Volpi pentru interpretare (amintesc c\u0103 una dintre ele a revenit actri\u0163ei italiene Alba Rohrwacher), a continuat: \u201eNoi am venit cu un film mic. Dac\u0103 nu ar fi existat Vene\u0163ia, nu ne-am fi \u00eent\u00e2lnit publicul\u201c. Aser\u0163iune valabil\u0103 pentru multe, foarte multe alte filme care ne fac s\u0103 fim recunosc\u0103tori evenimentului de la Lido. Unde altundeva am mai avut privilegiul unui excep\u0163ional m\u0103nunchi de documentare, gen at\u00e2t de oropsit de distribuitori? De zece minute de aplauze au parte, de obicei, doar marele vedete sau filmele impun\u0103toare. \u00cen acest an, unul dintre cei ferici\u0163i a fost Gabriele Salvatores, autorul documentarului Un giorno da italiani, parte a insolitului proiect al lui Ridely Scott Life in a Day. Despre ce este vorba? Locuitorii peninsulei au fost ruga\u0163i s\u0103 trimit\u0103 o scurt\u0103 \u00eenregistrare video a unei zile a nume, 26 octombrie 2013, a\u015fa cum au tr\u0103it-o ei, cu cele bune \u015fi cele rele. I-au r\u0103spuns 44.197 de cona\u0163ionali, num\u0103r impresionant, ca \u015fi recordul orelor de \u00eenregistrare, 2.200; 40 de selec\u0163ioneri au re\u0163inut 632 de mesaje care, puse cap la cap, montate cu m\u0103iestrie, au restituit un film emo\u0163ionant, un portret al Italiei contemporane, a\u015fa cum este ea, nici at\u00e2t de catastrofal\u0103 precum o vor ziarele, nici at\u00e2t de amuzant\u0103 cum ne-o propun televiziunile de divertisment. Oameni din toate genera\u0163iile au planuri, preocup\u0103ri, chiar c\u00e2te un vis, nu-i ocolesc dezam\u0103girile, spaimele. \u201eSuntem o \u0163ar\u0103 r\u0103nit\u0103, dar optimist\u0103\u201c, a fost concluzia autorului. O t\u00e2n\u0103r\u0103 \u015ftie c\u0103 Italia de ast\u0103zi nu este cea de pe vremea lui Modugno, cu Volare, nici a filmului Vacan\u0163\u0103 la Roma. O iube\u015fte, \u00eens\u0103, a\u015fa cum este. Un cosmonaut se arat\u0103 fericit c\u0103 \u00een spa\u0163iu poate m\u00e2nca lasagne. Un medic italian din Irak \u015fi-a g\u0103sit \u00eemplinirea \u00een a salva vie\u0163i de copii. Trei muzican\u0163i nu ar da nimic din lumea asta pe locul lor dintr-o pia\u0163\u0103 din Napoli unde, de ani de zile, c\u00e2nt\u0103 Amapola (una dintre melodiile preferate ale lui Fellini). O b\u0103tr\u00e2n\u0103 descoper\u0103 minunile tehnologiei moderne, tableta, \u00een timp ce o fat\u0103 se arat\u0103 \u00eenc\u00e2ntat\u0103 c\u0103 \u00een respectiva zi, 26 octombrie, a putut lenevi \u00een pat, al\u0103turi de pisic\u0103. Salvatores s-a a\u015fteptat la m\u0103rturisiri mai nelini\u015ftite, poate chiar m\u00e2nioase, dar, dup\u0103 cum avea s\u0103 constate, pentru italieni \u201e\u015fi m\u00e2ine este o zi\u201c. Mai pu\u0163in tandru s-a dovedit a fi documentarul lui Davide Ferrario La zuppa del demonio, cu un titlu \u00eemprumutat unei sintagme folosite de Dino Buzzati \u00een comentariul s\u0103u ce \u00eenso\u0163ea un documentar din 1964 despre industria o\u0163elului. Nu este lipsit de interes sa amintim c\u0103 Italia industrial\u0103 a fost o tem\u0103 care a preocupat cinea\u015ftii italieni, chiar \u015fi pe Antonioni, oric\u00e2t ar p\u0103rea de surprinz\u0103tor spectatorilor de ast\u0103zi (vezi De\u015fertul ro\u015fu). Filmul lui Ferrario, construit din materiale de arhiv\u0103, nu m\u0103gule\u015fte c\u00e2tu\u015fi de pu\u0163in ceea ce s-a numit societatea industrial\u0103, deziluziile secolului al XX-lea fiind mai mari dec\u00e2t tr\u00e2mbi\u0163atul progres, v\u0103zut ca \u201eun pact cu diavolul\u201c: necru\u0163\u0103tor de-a dreptul a fost Belluscone. Una storia siciliana, un \u201efilm \u00een film\u201c ironic, inteligent \u015fi amar al enigmaticului cineast palermitan Franco Maresco, povestea unui proiect nerealizat al aceluia\u015fi Maresco despre puternicele leg\u0103turi dintre ascensiunea lui Berlusconi (Belluscone \u00een titlu, din motive lesne de \u00een\u0163eles) \u015fi sus\u0163inerea economico-financiar\u0103 a organiza\u0163iei Cosa Nostra. Dup\u0103 trei ani de acumulare a unor anchete, m\u0103rturisiri, cronici judiciare, Maresco a abandonat totul, pretextul filmului actual, al pove\u015ftii din poveste, fiind reconstituirea ei de c\u0103tre un critic ale c\u0103rui aventuri sunt dublate de cele ale unui impresar muzical, mare admirator al lui Berlusconi. Efectul dramatico-grotesc nu avea cum s\u0103 nu-\u015fi spun\u0103 cuv\u00e2ntul. Forza Italia, partidul cu care Berlusconi a intrat \u00een politic\u0103, a cerut interzicerea difuz\u0103rii filmului. P\u00e2n\u0103 una alta, Maresco a c\u00e2\u015ftigat Premiul special al juriului din cadrul sec\u0163iunii Orizzonti.<\/p>\n

***
\nS\u0103 ne \u00eendep\u0103rt\u0103m de politic\u0103, pentru c\u0103 merit\u0103. Nu cunosc, \u00een anii din urm\u0103, festival care s\u0103 acorde mai mult\u0103 importan\u0163\u0103 documentarelor despre art\u0103. \u015ei \u00een acest an am fost r\u0103sf\u0103\u0163a\u0163i cu c\u00e2teva, absolut remarcabile. Altman, dedicat unuia dintre iconocla\u015ftii Hollywoodului de c\u0103tre regizorul canadian Ron Mann, av\u00e2nd-o drept consultant\u0103 pe Kathryn Reed Altman, v\u0103duva cineastului (prezent\u0103 la Vene\u0163ia), a fost o minunat\u0103, spiritual\u0103 c\u0103l\u0103torie cinefil\u0103 printre succesele, e\u015fecurile, catastrofele unui artist situat \u00een afara oric\u0103ror norme (\u201eLa \u00eenceput, tinerii nu d\u0103deau doi bani pe el\u201c, scria faimoasa Pauline Kael). Nu \u015fi-a dus p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t vreunul dintre titlurile sale de glorie f\u0103r\u0103 b\u0103t\u0103lii crunte, certuri, renun\u0163\u0103ri, dorin\u0163a de a lucra \u00een condi\u0163ii de libertate a semnatarului cunoscutelor MASH, The Long Goodbye, Nashville, A Wedding, The Player, Gosford Park fiind exasperant\u0103 pentru cei din interiorul sistemului. De\u015fi a crezut toat\u0103 via\u0163a c\u0103 \u201efilmele sunt castele de nisip, luate de valuri dup\u0103 dou\u0103zeci de minute\u201c (chiar cu o astfel de imagine se deschide documentarul), opera lui \u00eel contrazice. Autorul, Ron Mann, a avut simpatica \u015fi binevenita inspira\u0163ie de a-i \u00eentreba pe actorii s\u0103i ce le spune, lor, termenul altmanian (cu varianta altmanesc), impus de critic\u0103. R\u0103spunsurile sunt o \u00eenc\u00e2ntare, bat orice analiz\u0103. \u201eAltmanian?\u201c \u2013 zice Bruce Willis \u2013 \u201e\u00eenseamn\u0103 s\u0103 dai dracului Hollywoodul\u201c. \u201eAltmanian? S\u0103 a\u015ftep\u0163i nea\u015fteptatul\u201c, lanseaz\u0103, z\u00e2mbind, complice, Robin Williams. Sau: \u201eS\u0103-i \u00eenv\u0103\u0163\u0103m pe americani ar\u0103t\u00e2ndu-le cum suntem\u201c (Keith Carradine). \u201eS\u0103 recunoa\u015ftem c\u00e2t suntem de vulnerabili\u201c (Julianne Moore). Un portret cu totul \u015fi cu totul neobi\u015fnuit, \u015ftiute fiind raporturile cinea\u015ftilor cu critica de film, a fost documentarul Gian Luigi Rondi: Vita, cinema, passione, \u00eenchinat unei legende a profesiei noastre, celui supranumit Richelieu al cinematografului, decanul criticii, coco\u015ful de lupte. Mai simplu spus, ap\u0103r\u0103torul filmului de autor, cum \u00eel definea Gilles Jacob. Din m\u0103rturisirile celor care l-au cunoscut pe criticul ast\u0103zi \u00een v\u00e2rst\u0103 de 93 de ani r\u0103sare, printre alte schi\u0163e, chipul fostului director al Mostrei \u00eentre 1983-1987, cel care a avut \u00eendr\u0103zneala s\u0103 elimine din selec\u0163ie filmul lui David Lynch Catifeaua albastr\u0103. Ce vremuri!<\/p>\n

\"Untitled-1\"<\/a><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Abia s-au stins luminile falnicei Vene\u0163ii, cele ale rivalei autohtone, Roma (Festival internazionale del film) abia dau s\u0103 se aprind\u0103 (16\u201325 octombrie) \u015fi comunitatea cinematografic\u0103 italian\u0103 se afl\u0103 angajat\u0103 \u00eentr-o dezbatere u\u015for de numit \u201ecare pe care\u201c. \u00centr-o \u0163ar\u0103 obligat\u0103, ca at\u00e2tea altele \u00een lumea de azi, s\u0103-\u015fi controleze mai exigent cheltuielile, se ridic\u0103 voci… Cite\u0219te mai mult »Un Cannes mai mic sau un Locarno mai mare?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[11316],"tags":[2588],"class_list":["post-20851","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-cinema-arte-media","tag-festival-de-film"],"views":1001,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20851","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20851"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20851\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20851"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20851"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20851"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}