G\u0103ina care na\u015fte pui vii (Evenimentul zilei, octombrie 1993) a intrat \u00een istoria jurnalismului rom\u00e2nesc. Odat\u0103 cu ea, \u015fi ziarul \u201ecu bulin\u0103 ro\u015fie\u201c, care d\u0103dea la \u00eenceputul anilor \u201990 startul tabloidiz\u0103rii presei de la noi. \u00cenainte ca tarabele s\u0103 fie invadate de Libertatea (varianta sa tabloid\u0103, din \u201995 \u00eencoace), Click sau Cancan, popularul cotidian al lui Ion Cristoiu, EVZ, familiarizase deja cititorii de la noi cu subiectele senza\u0163ionale, cu pozele mari \u015fi cu texte facile. \u00cen toamna lui 2013, fostul redactor-\u015fef al EVZ admitea \u00eentr-un interviu oferit Adev\u0103rului c\u0103 a exploatat cu bun\u0103 \u015ftiin\u0163\u0103 latura noastr\u0103 curioas\u0103, b\u00e2rfitoare, voyeurist\u0103. Iat\u0103-l ap\u0103r\u00e2ndu-se \u00een fa\u0163a celor care l-au acuzat c\u0103, \u00een loc s\u0103 difuzeze teme sobre, EVZ-ul anilor \u201990 a preferat \u015focantul \u015fi senza\u0163ionalul facil: \u201eAm avut ast\u0103-var\u0103 un dialog TV cu domnul Gabriel Liiceanu. Domnul Liiceanu m-a mustrat public pentru c\u0103 am promovat senza\u0163ionalismul \u015fi a l\u0103sat s\u0103 se \u00een\u0163eleag\u0103 c\u0103 presa care se face ast\u0103zi nu-i o pres\u0103 de calitate, de idei. (…) Activitatea intelectual\u0103, cultura este una, gazet\u0103ria este alta. Gazet\u0103ria selecteaz\u0103 din realitate doar interesantul, cu gradul lui superlativ, senza\u0163ionalul. Cine invoc\u0103 gazet\u0103ria occidental\u0103 \u00een spijinul tezei c\u0103 gazet\u0103ria trebuie s\u0103 se ocupe de filosofie, de medita\u0163ia asupra existen\u0163ei, de Immanuel Kant \u015fi de Hegel se \u00een\u015fal\u0103. Se confirm\u0103 un lucru pe care l-am spus mereu: \u015fi \u00eentr-un academician bate o inim\u0103 de cus\u0103toreas\u0103. To\u0163i suntem cus\u0103torese: ne sensibiliz\u0103m la dramolete, la tragedii, la certuri, la divor\u0163uri. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103, ca spectatori, nu doar cititori, suntem interesa\u0163i de lucrul ie\u015fit din comun. Asta e presa\u201c.
\n\u201eDesp\u0103ducheri\u201c verbale
\nS\u0103 punem acum sub lup\u0103 argumentele domnului Cristoiu. Ar fi dou\u0103 aspecte:
\n1) \u00cen fiecare dintre noi, oric\u00e2t de eleva\u0163i am fi, exist\u0103 (pare-se) o fibr\u0103 de \u201ecus\u0103toreas\u0103\u201c, o tenta\u0163ie mult prea omeneasc\u0103 \u00eenspre a trage cu urechea la \u201eradio \u015fan\u0163ul\u201c cotidian.
\n2) Jurnalismul selecteaz\u0103 (prin \u00eense\u015fi criteriile meseriei, pare-se) doar senza\u0163ionalul. Presa ar fi, deci, tabloid\u0103 din n\u0103scare. \u201eVrei s\u0103 faci cultur\u0103? Mori de foame, faci poezii, scrii proz\u0103, eseuri. Vrei s\u0103 faci gazet\u0103rie? Trebuie s\u0103 te cobori la nivelul ei\u201c, completeaz\u0103 acela\u015fi jurnalist.
\nVoi discuta mai \u00eent\u00e2i premisa (1), formulat\u0103 plastic: \u201e\u015ei \u00eentr-un academician bate o inim\u0103 de cus\u0103toreas\u0103\u201c. Ce-i drept, unele studii etologice \u00eei dau dreptate. Psihologul R. Dunbar pleac\u0103 de la cunoscutul obicei al desp\u0103ducherii, comun \u00eentre primatele care \u00eempart acela\u015fi spa\u0163iu vital. Zi de zi, maimu\u0163ele din acela\u015fi grup \u00ee\u015fi dau bine\u0163e \u015fi \u00ee\u015fi confirm\u0103 apartenen\u0163a la mica lor societate c\u0103ut\u00e2ndu-se de p\u0103duchi. Fiecare primat trece pe la fiecare dintre \u201etovar\u0103\u015fii\u201c s\u0103i, pentru a \u201esocializa\u201c prin straniul gest al desp\u0103ducherii. Numai c\u0103 acest obicei trebuie s\u0103 se petreac\u0103 zilnic, ceea ce devine imposibil pentru comunit\u0103\u0163ile tot mai mari ale oamenilor primitivi. Cercurile lor au devenit \u00een scurt\u0103 vreme prea mari (pragul ar fi de 150 de membri) pentru a mai permite aceast\u0103 practic\u0103 de semnalizare. Acest lucru ar fi for\u0163at apari\u0163ia limbajului: vorbirea i-a ajutat pe oameni s\u0103 c\u00e2\u015ftige timp \u015fi s\u0103-i includ\u0103 \u00een pove\u015ftile lor pe to\u0163i cei cu care nu mai aveau c\u00e2nd s\u0103 intre \u00een contact direct. \u201eOmul a men\u0163inut astfel rela\u0163ii sociale cu grupuri mai mari de congeneri, printr-o desp\u0103duchere verbal\u0103, adic\u0103 prin c\u0103utarea p\u0103duchilor, \u00een sens figurat, prin povestiri, b\u00e2rfe, zvonuri\u201c, explic\u0103 neurobiologul francez S\u00e9bastien Bohler (150 de experimente pentru a \u00een\u0163elege manipularea mediatic\u0103, Polirom, 2009, p. 191). Iar concluzia sa este: \u201ePresa tabloid\u0103 este substratul nevoii noastre de b\u00e2rf\u0103\u201c. A\u015fa s-ar explica de ce, mai ales acum, c\u00e2nd a disp\u0103rut \u201egura satului\u201c, nu ne putem ab\u0163ine s\u0103 arunc\u0103m c\u00e2te un ochi c\u0103tre ziarul colorat \u015fi apetisant lecturat de tovar\u0103\u015ful de c\u0103l\u0103torie din metrou sau autobuz.
\nResentimentul public
\nDac\u0103 mergem pe aceast\u0103 explica\u0163ie etologic\u0103, atunci ar \u00eensemna c\u0103 re\u0163elele de socializare (Facebook) ar trebui s\u0103 suplineasc\u0103 nevoia de \u201edesp\u0103duchere\u201c verbal\u0103 \u015fi, de ce nu, s\u0103 duc\u0103 la dispari\u0163ia interesului pentru tabloide (apropo de desp\u0103ducheat, \u00een Facebook exist\u0103 chiar un buton, poke, prin care po\u0163i s\u0103 \u201eciupe\u015fti\u201c sau s\u0103 ba\u0163i pe cineva pe um\u0103r \u2013 virtual, se \u00een\u0163elege). Or, dup\u0103 \u015ftiin\u0163a mea, nu exist\u0103 dovezi c\u0103 dezvoltarea re\u0163elelor de socializare ar fi cauzat, \u00een mod direct, sc\u0103derea drastic\u0103 a v\u00e2nz\u0103rilor de tabloide.
\nAdmit c\u0103 o parte a interesului pentru tabloide are leg\u0103tur\u0103 cu voyeurismul nostru, indiferent cum \u00eel explic\u0103m. Dar teoreticienii media au mai remarcat ceva: majoritatea relat\u0103rilor din presa popular\u0103 pleac\u0103 de la picanterii doar pentru a \u00eencheia pe un ton moralizator. Tabloidele sunt pline de vedete infidele, care abuzeaz\u0103 de alcool \u015fi droguri, care nu au grij\u0103 de copiii lor sau care \u00eencalc\u0103 legile de circula\u0163ie sau codurile morale tradi\u0163ionale. Titlurile exprim\u0103 clar fapul c\u0103 tabloidele con\u0163in \u201enu numai dezv\u0103luiri senza\u0163ionale, ci \u015fi nara\u0163iuni menite s\u0103 ofere o lec\u0163ie de moral\u0103 prin expunerea unor ac\u0163iuni josnice sau indecente\u201c (Ian Connell, Personalit\u0103\u0163ile din mass media populare, \u00een volumul coordonat de P. Dahlgren \u015fi C. Sparks, Jurnalismul \u015fi cultura popular\u0103, Polirom, 2004, p. 89). Trei ilustr\u0103ri culese la data redact\u0103rii prezentului articol de pe paginile online de deschidere ale tabloidelor de la noi. Click: \u201eDelia, mai u\u015for cu \u0163ig\u0103rile! A fumat ca un turc la MMA \u015fMedia Music Awards\u0163\u201c; Libertatea: \u201eUite cum poate s\u0103 vorbeasc\u0103 Oana Z\u0103voranu despre oamenii s\u0103raci\u201c. Cancan: \u201eVedete c\u0103rora drogurile le-au distrus chipul \u015fi le-au deformat\u201c.
\nExplica\u0163ia psihosocial\u0103 a acestor tendin\u0163e moralizatoare este contra-intuitiv\u0103. Pove\u015ftile moralizatoare, sus\u0163ine Connell, satisfac un \u201eresentiment popular\u201c ce str\u0103bate clasele inferioare. Indigna\u0163i \u015fi frustra\u0163i c\u0103 diversele VIP-uri au \u201ereu\u015fit\u201c mult prea u\u015for s\u0103 ajung\u0103 \u00een v\u00e2rful societ\u0103\u0163ii, cititorii de tabloide se bucur\u0103 la g\u00e2ndul c\u0103 aceste personalit\u0103\u0163i nu ajung s\u0103 se bucure de noile privilegii (pe care nici nu le-ar merita). C\u00e2nd citesc despre corup\u0163ia sufleteasc\u0103 a VIP-urilor, cititorii au parc\u0103 o confirmare c\u0103 statutul lor (de) invidiat a fost ob\u0163inut doar \u00een virtutea caracterului vicios al acelor personalit\u0103\u0163i. \u015ei aceste VIP-uri sunt, iat\u0103, tot oameni, cu p\u0103cate \u015fi cu sc\u0103deri. \u015ei oric\u00e2t ar vrea s\u0103 se ascund\u0103, perserveren\u0163a celebrilor paparazzi \u00eei va surprinde \u015fi \u00eei va expune \u00een g\u0103uno\u015fenia lor. \u201eDe ce s\u0103 aib\u0103 ei totul? Ce au f\u0103cut s\u0103 merite asemenea recompense? Ce \u015ftiu ei despre munca adev\u0103rat\u0103? Ce le pas\u0103 ce ni se \u00eent\u00e2mpl\u0103 nou\u0103\u201c, par s\u0103 \u00eentrebe, cu pic\u0103, cititorii tabloidelor (Connell, p. 94).
\nVe\u015fti necesare, b\u00e2rfe jinduite
\nFie din dorin\u0163a de \u201edesp\u0103duchere\u201c, fie din frustrarea celor din casta inferioar\u0103, fie din combinarea ambelor motive, exist\u0103 o dorin\u0163\u0103 greu de negat \u00een a afla am\u0103nunte jenante din via\u0163a personalit\u0103\u0163ilor. \u015ei ajungem acum la partea a doua a argumentului domnului Cristoiu: (2) \u201eGazet\u0103ria selecteaz\u0103 din realitate doar senza\u0163ionalul\u201c. Ideea pare greu de contrazis, de vreme ce publicul chiar \u201ecere\u201c astfel de picanterii de budoar. O dovedesc audien\u0163ele emisiunilor bulevardiere, dar \u015fi v\u00e2nz\u0103rile foarte bune ale tabloidelor. Justificarea \u201eAsta vrea publicul\u201c este valabil\u0103, \u00een limitele legii \u015fi ale deontologiei, pentru tabloide. Dar poate fi extins\u0103 pentru toat\u0103 \u201egazet\u0103ria\u201c? Argumentul (2), potrivit c\u0103ruia jurnali\u015ftii trebuie s\u0103 ofere lucruri senza\u0163ionale pentru c\u0103 asta cere publicul, poate fi asumat, f\u0103r\u0103 rezerve, \u015fi de ziarele serioase (quality papers)? Exist\u0103 o tendin\u0163\u0103 vizibil\u0103 \u00een aces sens, dup\u0103 cum puncteaz\u0103 Ioana Av\u0103dani, directorul Centrului pentru Jurnalism Independent: \u201eProblema nu este c\u0103 exist\u0103 acest gen de pres\u0103 \u015ftabloid\u0103\u0163, problema este c\u0103 (…) p\u00e2n\u0103 \u015fi presa cu preten\u0163ii de seriozitate \u015fi credibilitate tinde s\u0103 \u00eemprumute elemente din formatul tabloid\u201c (interviu, Dilema veche, 17-23 aprilie 2014).
\nA\u0163i auzit, cu siguran\u0163\u0103, r\u0103spunsul invariabil al multor jurnali\u015fti din presa \u201equality\u201c, care motiveaz\u0103 alegerea subiectelor facile \u015fi de can-can prin replica: \u201eAsta vrea publicul!\u201c. Este adev\u0103rat, exist\u0103 oameni care r\u00e2vnesc sau vor s\u0103 afle picanterii din via\u0163a notabilit\u0103\u0163ilor, lucru explicabil \u00een fel \u015fi chip. Dar aceast\u0103 dorin\u0163\u0103 de a afla ultimele b\u00e2rfe nu trebuie s\u0103 fie pus\u0103 pe acela\u015fi plan cu misiunea jurnalismului profesionist, aceea de a veni cu ve\u015fti de interes public, cu informa\u0163ii pe care cititorii ziarelor serioase trebuie s\u0103 le afle, pe care e nevoie s\u0103 le \u015ftie, pentru a face alegeri utile \u015fi \u00een cuno\u015ftin\u0163\u0103 de cauz\u0103. Exist\u0103 o diferen\u0163\u0103 clar\u0103 \u00eentre ceea ce au nevoie cet\u0103\u0163enii s\u0103 \u015ftie (need to know) \u015fi ceea ce unii vor s\u0103 afle (want to know) doar pentru propria delectare (deosebirea este subliniat\u0103 de Patterson \u015fi Wilkins \u00een Media Ethics: Issues and Cases, McGraw-Hill, un volum de referin\u0163\u0103 ajuns, anul trecut, la cea de-a opta edi\u0163ie).
\n\u00cen concluzie, de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd un jurnalist al unui ziar \u201ede calitate\u201c (sau al unei televiziuni de interes public) va alege s\u0103 relateze am\u0103nunte din via\u0163a privat\u0103 a unui VIP, ar fi de dorit s\u0103 se \u00eentrebe, mai \u00eent\u00e2i de toate, nu dac\u0103 \u201easta vrea sau nu publicul\u201c, ci dac\u0103 publicul are cu adev\u0103rat nevoie de aceast\u0103 informa\u0163ie, dac\u0103 respectivele dezv\u0103luiri \u00eel vor ajuta pe cititor\/ telespectator s\u0103 fac\u0103 alegeri mai bune \u015fi mai avizate \u00een toate sferele vie\u0163ii lui. Nu e vorba de a exclude criteriul audien\u0163ei, ci de a-l pune doar la locul s\u0103u, dup\u0103 interesul public.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
G\u0103ina care na\u015fte pui vii (Evenimentul zilei, octombrie 1993) a intrat \u00een istoria jurnalismului rom\u00e2nesc. Odat\u0103 cu ea, \u015fi ziarul \u201ecu bulin\u0103 ro\u015fie\u201c, care d\u0103dea la \u00eenceputul anilor \u201990 startul tabloidiz\u0103rii presei de la noi. \u00cenainte ca tarabele s\u0103 fie invadate de Libertatea (varianta sa tabloid\u0103, din \u201995 \u00eencoace), Click sau Cancan, popularul cotidian al… Cite\u0219te mai mult »\u201eAsta vrea publicul\u201c. Falsa justificare a tabloidiz\u0103rii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[11237],"tags":[12443,12442],"class_list":["post-20846","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-societate","tag-senzationalismul-in-presa","tag-tabloidizarea-presei"],"views":2531,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20846","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20846"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20846\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20846"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20846"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20846"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}