{"id":20844,"date":"2014-10-09T14:03:59","date_gmt":"2014-10-09T12:03:59","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=20844"},"modified":"2014-10-09T14:03:59","modified_gmt":"2014-10-09T12:03:59","slug":"is-google-making-us-stupid","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/is-google-making-us-stupid\/","title":{"rendered":"\u201eIs Google Making Us Stupid?\u201c"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>\u201eMy mind isn\u2019t going \u2014 so far as I can tell \u2014 but it\u2019s changing. I\u2019m not thinking the way I used to think.\u201c<\/strong><\/em><\/p>\n<p><strong> (Nicholas Carr)<\/strong><\/p>\n<p>G\u00e2ndim la fel ca acum o mie de ani? Tr\u0103im la fel ca acum o sut\u0103 de ani? Citim la fel ca acum zece ani? Ce ne face s\u0103 ne schimb\u0103m obiceiurile \u015fi practicile de via\u0163\u0103? Desigur, r\u0103spunsul la care ne g\u00e2ndim to\u0163i este acesta: din Antichitate \u015fi p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi ritmul vie\u0163ii a suferit modific\u0103ri considerabile. Dac\u0103 \u00een trecut aveam mult prea mult timp s\u0103 ne delect\u0103m cu ceea ce ne place, s\u0103 medit\u0103m \u00eendelung asupra unei idei, s\u0103 g\u00e2ndim fiecare cuv\u00e2nt scrijelit minu\u0163ios cu peni\u0163a, pe h\u00e2rtia aspr\u0103 a unei scrisori intime, ast\u0103zi viteza \u015fi precizia, arderea treptelor sau a etapelor oric\u0103rui proces din existen\u0163a noastr\u0103 ca fiin\u0163e umane, dorin\u0163a permanent\u0103 de aliniere la novitism (termen folosit de Giovanni Sartori) ne guverneaz\u0103 vie\u0163ile, fie c\u0103 ne place, fie c\u0103 nu. Totul devine mai rapid, mai simplu, cu mai pu\u0163in efort. De\u015fi op\u0163iunile pe care le ofer\u0103 o societate cibernetic\u0103 sunt extrem de numeroase, tocmai ideea c\u0103 individul e nevoit s\u0103 aleag\u0103 una dintre ele, iar nu s\u0103-\u015fi creeze propria op\u0163iune, face din omul postmodern un captiv al g\u00e2ndirii dirijate.<br \/>\nSigur c\u0103 exist\u0103 critici care nu vor fi de acord cu cele expuse mai sus, dar Nicholas Carr nu face parte dintre ace\u015ftia. Articolul scris de el, Is Google Making Us Stupid?, nu este altceva dec\u00e2t un manifest \u00eempotriva culturii postmoderne, cultura vizual\u0103 unde imaginea \u00eempinge cuv\u00e2ntul \u00eentr-un con de umbr\u0103. Nu mai g\u00e2ndim la fel, nu pentru c\u0103 nu am putea, ci pentru c\u0103 alegem s\u0103 nu mai c\u0103ut\u0103m singuri r\u0103spunsuri, ci s\u0103 primim op\u0163iuni. Iar internetul pe asta se bazeaz\u0103: o ofert\u0103 bogat\u0103 pe care consumatorul o r\u0103sfoie\u015fte \u015fi din care extrage ceea ce are nevoie.\u00a0 F\u0103r\u0103 doar \u015fi poate, nu e nimic gre\u015fit \u00een aceasta. Op\u0163iunile au existat dintotdeauna, iar individul a ales \u00een func\u0163ie de propriile nevoi. Dar c\u00e2nd acest stil de acumulare a informa\u0163iei devine un mod de via\u0163\u0103, atunci se pune \u00eentrebarea: mai g\u00e2ndim noi \u00een era digital\u0103? Sau ne \u201emcdonaldiz\u0103m\u201c (ca s\u0103 folosim terminologia lui Ritzer) definitiv \u015fi iremediabil?<br \/>\nNicholas Carr e de p\u0103rere c\u0103 tehnologia devine o extensie a g\u00e2ndirii umane. Sigur c\u0103 acesta e un lucru bun. Tr\u0103im \u00eentr-un ritm alert, iar pu\u0163in ajutor din partea inteligen\u0163ei artificiale a ma\u015finilor nu stric\u0103 nim\u0103nui. Dar ce ne facem c\u00e2nd se \u00eent\u00e2mpl\u0103 invers, iar omul preia modul de \u201eg\u00e2ndire\u201c al aparatului? Este \u00eentrebarea care se tot repet\u0103 \u00een diverse forme pe\u00a0 parcursul articolului lui Carr la care acesta \u00eencearc\u0103 s\u0103 ofere r\u0103spunsuri. \u201eMy mind now expects to take an information the way the Net distributes it: in a swiftly moving stream of particles.\u201c Cu alte cuvinte, g\u00e2ndim prin scanarea informa\u0163iei \u015fi alegerea c\u00e2torva fragmente din \u00eentreg. Se \u00eent\u00e2mpl\u0103 asta, spre exemplu, atunci c\u00e2nd vizit\u0103m website-urile. Citim fragmentat, c\u0103ut\u0103m keywords sau propozi\u0163ii rezumative \u015fi ignor\u0103m enun\u0163urile complexe, pentru c\u0103 nu suntem capabili s\u0103 ne concentr\u0103m aten\u0163ia pe articole ce dep\u0103\u015fesc un anumit num\u0103r de cuvinte. Mintea noastr\u0103 func\u0163ioneaz\u0103 asemenea unui computer, a unui sistem care nu mai vede substratul, profunzimea, ci se rezum\u0103 la structura de suprafa\u0163\u0103. Ea percepe cuvintele, dar nu mai creeaz\u0103 conexiunile de una singur\u0103.<br \/>\nAjung computerele s\u0103 ne controleze existen\u0163a? Din moment ce nu ne putem desp\u0103r\u0163i de tehnologie \u00een nicio situa\u0163ie, nici m\u0103car atunci c\u00e2nd evad\u0103m din rutina de zi cu zi tocmai pentru a ne \u00eendep\u0103rta de \u015ftiin\u0163\u0103, putem s\u0103 ne g\u00e2ndim la un r\u0103spuns afirmativ. Nu ne mai mir\u0103 conversa\u0163iile telefonice mobile din fiecare col\u0163 al metroului, nici buton\u0103rile insistente sau atingerile Ipad-urilor sau tabletelor, nici ridicarea clapelor mini-laptop-urilor aproape \u00een orice institu\u0163ie, de orice tip. Nu ne mai mir\u0103 device-urile acestea \u00een m\u00e2inile unei tinere care se bronzeaz\u0103 pe un \u015fezlong, nici \u00een cele ale unui t\u00e2n\u0103r care a\u015fteapt\u0103 la coad\u0103 la supermarket. Ni se pare normal s\u0103-i ignor\u0103m pe to\u0163i cei din jur, s\u0103 fim cufunda\u0163i \u00een bi\u0163i \u015fi s\u0103 nu mai reac\u0163ion\u0103m la gesturile umane, ci la imaginea de pe ecran. Sigur c\u0103 nu putem generaliza. Mai exist\u0103 \u00eenc\u0103 un num\u0103r destul de mare de oameni care scap\u0103 mirajului tehnologiei \u015fi reu\u015fesc s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 f\u0103r\u0103 s\u0103 apeleze \u00een mod obsesiv la beneficiile acesteia \u2013 pentru c\u0103 nu putem s\u0103 neg\u0103m avantajele pe care ea le-a adus. Singura problem\u0103 rezid\u0103 \u00een capacitatea individului de a separa realul de virtual, \u00een a\u015fa fel \u00eenc\u00e2t s\u0103 nu devin\u0103 el \u00eensu\u015fi un sistem.<br \/>\nG\u00e2ndirea de tip digital \u00eenseamn\u0103 pierderea elementelor magice, \u00een opinia lui Max Weber. Dezvr\u0103jirea aceasta afecteaz\u0103 orice activitate a individului postmodern, cu at\u00e2t mai mult modul de lectur\u0103. Carr consider\u0103 c\u0103 lectura pe suport electronic este \u00eentotdeauna lacunar\u0103, \u00een sensul c\u0103 cititorul \u00ee\u015fi \u0163inte\u015fte privirea pe anumite cuvinte, cite\u015fte fragmentat \u015fi pierde ansamblul. Cititul telegrafic \u00eenseamn\u0103 informa\u0163ie, dar nu \u015fi cunoa\u015ftere. Doar prin fapte putem ajunge la o cunoa\u015ftere adev\u0103rat\u0103, crede Sartori. Acesta vorbe\u015fte \u00een studiul s\u0103u, Homo videns. Imbecilizarea prin televiziune \u015fi post-g\u00e2ndirea, despre g\u00e2ndirea zeam\u0103-lung\u0103, care duce spre o lectur\u0103 superficial\u0103, cu scop informativ (pentru c\u0103 indivizii postmoderni sunt informavores), o lectur\u0103 a maselor. Care este solu\u0163ia? Michael Agger ne sf\u0103tuie\u015fte: \u201ekeep things short for the masses, but offer links for the others\u201c. Astfel este \u00eencurajat\u0103 existen\u0163a hyper-link-urilor \u00een cadrul textului electronic. Aceste comenzi ata\u015fate unui buton sau unui cuv\u00e2nt dintr-o pagin\u0103 electronic\u0103, av\u00e2nd func\u0163ia de a o conecta la alte \u015fi alte pagini, ofer\u0103 lectorului posibilitatea de a cunoa\u015fte variante de prelungire a textului, de a le interpreta, de a le modifica, put\u00e2nd deveni, prin urmare, co-autor. Extensiile mentale care survin \u00een timpul lecturii pe print (imagina\u0163ia) sunt \u00eenlocuite de op\u0163iuni prestabilite. Libertatea despre care se vorbe\u015fte \u00een hyper-text devine astfel o libertate oarecum limitat\u0103.<br \/>\nLectura prin scanare determin\u0103 modificarea mass-mediei \u00een general. \u201eTelevision programs add text crawls and pop-up ads, and magazines and newspapers shorten their articles, introduce capsule summaries, and crowd their pages with easy-to-browse info-snippets. \u015f\u2026\u0163 Old media have little choice but to play by the new-media rules.\u201c Opinia lui Carr este acceptat\u0103 \u015fi sus\u0163inut\u0103 de Ritzer, care vorbe\u015fte \u00eentr-un studiu despre \u015etirile McNuggets. Procesul de simplificare a textului adopt\u0103 F-pattern-ul lui Jakob Nielsen: \u201efocusing on words at the top or left of the page, while barely glancing at words that appeared elsewhere\u201c. Prin urmare, textul pe suport electronic nu numai c\u0103 este scurtat, dar are ata\u015fat\u0103 o serie \u00eentreag\u0103 de elemente prin a c\u0103ror \u00eensumare cititorul ob\u0163ine ideile esen\u0163iale ale \u00eentregului.<br \/>\nLa fel se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u015fi cu imaginile, care nu mai pot fi pur \u015fi simplu decorative. Cititorul le ignor\u0103 pe acelea care nu par s\u0103 \u00eei ofere vreo informa\u0163ie trebuincioas\u0103. Nu mai contempl\u0103m, ci doar ne inform\u0103m. Iar o problem\u0103 cunoscut\u0103 a mass-mediei este aceea c\u0103 ofer\u0103 informa\u0163ie selectat\u0103, incomplet\u0103, prin urmare adev\u0103rul poate fi denaturat.<br \/>\nAtunci c\u00e2nd opt\u0103m doar pentru produsele media, nu suntem subinforma\u0163i, ci dezinforma\u0163i. Primim ceea ce media dore\u015fte s\u0103 primim, \u00eentr-un mod de cele mai multe ori trucat. \u00cen prezent, media nu mai \u00eenseamn\u0103 calitate, ci audien\u0163\u0103, nu mai \u00eenseamn\u0103 adev\u0103r, ci trucaj, nu mai \u00eenseamn\u0103 realitate, ci spectacol. Iar noi devenim actori pe scena acestui spectacol.<br \/>\n\u00cen final, s\u0103 r\u0103spundem, totu\u015fi, la \u00eentrebare: Is Google Making Us Stupid? Cred c\u0103 este o chestiune de op\u0163iune. Putem \u201es\u0103 tr\u0103im\u201c sau \u201es\u0103 tele-tr\u0103im\u201c. \u00cen cazul meu (\u015fi al altora), cred c\u0103 se aplic\u0103 varianta \u201esemi-tele-tr\u0103iesc\u201c, av\u00e2nd \u00een vedere dependen\u0163a general\u0103 de tehnologie \u015fi debarasarea voit\u0103, temporar\u0103, de aceasta.\u00a0\u00a0 \u00a0 n<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>\u201eMy mind isn\u2019t going \u2014 so far as I can tell \u2014 but it\u2019s changing. I\u2019m not thinking the way I used to think.\u201c (Nicholas Carr) G\u00e2ndim la fel ca acum o mie de ani? Tr\u0103im la fel ca acum o sut\u0103 de ani? Citim la fel ca acum zece ani? Ce ne face s\u0103&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/is-google-making-us-stupid\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">\u201eIs Google Making Us Stupid?\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[12438,12441,12440,12439],"class_list":["post-20844","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-aliniere-la-novitism","tag-articol-nicholas-carr","tag-omul-postmodern","tag-societate-cibernetica"],"views":1201,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20844","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20844"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20844\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20844"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20844"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20844"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}