\u00cen a sa \u201eLettre sur le commerce de la librairie\u201c, Denis Diderot scria c\u0103 \u201esuccesul unei c\u0103r\u0163i excelente depinde de o infinitate de \u00eemprejur\u0103ri ra\u0163ionale pe care cel mai perspicace sim\u0163 uman tot nu ar reu\u015fi s\u0103 le prevad\u0103\u201c. Care ar fi aceste \u00eent\u00e2mpl\u0103ri ra\u0163ionale? Secolul sau literatura c\u0103reia autorul \u00eei apar\u0163ine, \u015fansa de a g\u0103si un editor care s\u0103 fac\u0103 totul pentru cartea autorului nu neaparat de dragul acestuia, ci pentru mirajul succesului \u015fi al c\u00e2\u015ftigului? Dac\u0103 am face profilul unui autor, din secolul al XIX-lea francez, a c\u0103rui prim\u0103 \u015fi cea mai important\u0103 carte st\u00e2rne\u015fte controverse \u00eenainte de apari\u0163ie prin acuza\u0163ia de imoralitate, care \u00eencheie un contract (c\u00e2t de profitabil vom vedea), care dispre\u0163uie\u015fte succesul altuia, dar nu \u00ee\u015fi ignor\u0103 propriul succes, cu \u201erela\u0163ii\u201c \u00een lumea editorial\u0103 a timpului, cu lecturi publice \u00eenc\u0103 de pe atunci, am \u00een\u0163elege c\u0103 succesul nu este at\u00e2t de ra\u0163ional. \u015ei, odat\u0103 destinat\u0103 public\u0103rii, cartea nu mai apar\u0163ine cu totul autorului ei. Portretul succint pe care l-am f\u0103cut rezum\u0103, de fapt, complicatul traseu al c\u0103r\u0163ii de la autor la cititor, lu\u00e2nd ca exemplu cazul lui Gustave Flaubert. Ne \u00eentreb\u0103m cum de au reu\u015fit c\u0103r\u0163ile sale s\u0103 st\u00e2rneasc\u0103 interesul \u00eenc\u0103 de la apari\u0163ie, s\u0103 aib\u0103 succes la public, dar \u015fi valoare literar\u0103, s\u0103 fie cump\u0103rate, citite de toate lumea \u015fi s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 citibile pentru o perioad\u0103 \u00eendelungat\u0103. Azi, pentru Georges Perec, un drept al cititorului ar fi dreptul la \u201ebovarism\u201c. Vom c\u0103uta re\u0163eta, dar ne vom opri, mai ales, asupra rela\u0163iei autor-editor, cea care poate constitui cheia succesului sau, dimpotriv\u0103, a dec\u0103derii unei c\u0103r\u0163i poten\u0163ial importante.
\nDespre Madame Bovary s-a vorbit destul \u00eencep\u00e2nd cu procesul care i-a fost intentat autorului (\u015fi nu numai lui) pentru acuza\u0163ia de imoralitate. \u00cenc\u0103 de pe atunci, editorul Michel L\u00e9vy, creatorul editurii moderne \u015fi a ceea ce numim azi \u201ecump\u0103rarea drepturilor de autor\u201c, \u00eel urm\u0103rea pe Flaubert din al c\u0103rui roman au fost publicate p\u0103r\u0163i \u00een La Revue de Paris, recunosc\u00e2nd talentul autorului chiar \u015fi din \u201efoiletoane adesea trunchiate \u015fi cenzurate\u201c. Guy de Maupassant, prieten cu Flaubert, discut\u0103 \u015fi el soarta ini\u0163ial\u0103 a romanului c\u0103zut, poate, \u00een m\u00e2ini nepotrivite, ca o adev\u0103rat\u0103 lec\u0163ie pentru scriitorii debutan\u0163i. Ajuns\u0103 de la prietenul s\u0103u Du Camp \u00een m\u00e2inile redactorului-\u015fef de La Revue de Paris, Flaubert prime\u015fte o scrisoare a lui Du Camp dup\u0103 citirea romanului. Acesta \u00eei confirm\u0103 c\u0103 Doamna Bovary va ap\u0103rea \u00een revist\u0103, dar trebuie s\u0103 le lase lor libertatea de a face t\u0103ieturile necesare, insinu\u00e2ndu-i c\u0103 se compromite definitiv dac\u0103 debuteaz\u0103 cu o oper\u0103 at\u00e2t de \u00eencurcat\u0103. De asemenea, \u00eei cer o sut\u0103 de franci pentru a\u015fa-zisele \u00eembun\u0103t\u0103\u0163iri pe care i le aduc romanului! Argumente ironizate de Maupassant \u015fi pe bun\u0103 dreptate. S\u0103 fi g\u0103sit \u00een cei doi modele pentru Bouvard \u015fi P\u00e9cuchet? Nu ar fi de mirare!
\nMichel L\u00e9vy, cititor de reviste literare, ajunge s\u0103 \u00eel cunoasc\u0103 pe Gustave Flaubert dup\u0103 ce \u00een octombrie-decembrie 1856, Madame Bovary apare \u00een \u015fase episoade, cu p\u0103r\u0163i semnificative omise. Atunci c\u00e2nd Michel L\u00e9vy \u00eei prezint\u0103 propunerea sa lui Gustave Flaubert, Maxime du Camp de La Revue de Paris ob\u0163inuse promisiunea de la editorul Jacott de a publica romanul \u00een volum \u00een termen de \u015fase luni. Dar L\u00e9vy, intuind poate valoarea \u015fi succesul la public pe care le va avea Madame Bovary, \u00eei promite c\u0103 \u00eel va publica f\u0103r\u0103 \u00eent\u00e2rziere, semn\u00e2nd contractul pe 26 decembrie 1856 (la insisten\u0163ele mamei lui Flaubert \u015fi ale prietenului Bouilhet). Din cele 95 de scrisori dintre Flaubert \u015fi L\u00e9vy, afl\u0103m c\u0103 \u00een timpul procesului autorul \u00eei cere \u201edragului s\u0103u viitor editor\u201c (\u00een ianuarie 1857) s\u0103 \u00eel ajute cu m\u0103rturii ale academicienilor care e posibil s\u0103 fi citit foiletoanele, \u00eendemn\u00e2ndu-l s\u0103 foloseasc\u0103 toate resursele pentru a-l ajuta s\u0103 scape cu bine din proces. A\u015fadar, \u201eferice de cei persecuta\u0163i c\u0103ci ale lor sunt marile tiraje!\u201c (Fr\u00e9d\u00e9ric Rouvillois, O istorie a bestsellerului)\u2026
\nOdat\u0103 terminat procesul, cartea este publicat\u0103. Despre contractul pe care Flaubert l-a semnat cu Michel L\u00e9vy, dar \u015fi despre succesul pe care l-a avut Madame Bovary afl\u0103m din articolul lui Ren\u00e9 Descharmes, din 1911, intitulat Gustave Flaubert et ses \u00e9diteurs. Michel L\u00e9vy et Georges Charpentier. Potrivit acestuia, contractul prevedea c\u0103 Flaubert, un necunoscut atunci, renun\u0163\u0103 la orice drept asupra c\u0103r\u0163ii sale pentru o perioad\u0103 de cinci ani contra sumei de cinci sute de franci, cartea ap\u0103r\u00e2nd \u00een aprilie 1857, \u00een colec\u0163ia 1 franc, in octavo, cu copert\u0103 verde. Primul tiraj, de 6750 de exemplare, precizeaz\u0103 Jacques Suffel, editorul scrisorilor, se epuizeaz\u0103 rapid. P\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fitul anului mai apar \u00eenc\u0103 dou\u0103 tiraje, iar p\u00e2n\u0103 \u00een 1869 vor ap\u0103rea \u015fapte edi\u0163ii succesive. Jean Yves Mollier (1994), \u00een cartea sa despre L\u00e9vy, pretinde c\u0103 \u00een urma public\u0103rii acestei c\u0103r\u0163i, c\u00e2\u015ftigurile editorului pot fi evaluate la 35 000 de franci, iar ale autorului la 1300 de franci. Iat\u0103 motivul pentru care Flaubert se ar\u0103tase at\u00e2t de reticent \u00een a-\u015fi publica volumele, iat\u0103 de ce detesta editorii\u2026 \u201eChinurile edit\u0103rii\u201c devin din ce \u00een ce mai complicate \u015fi mai sofisticate. \u00cen asemenea condi\u0163ii, mai are rost s\u0103 publici?
\nTocmai de aceea, odat\u0103 cu al doilea roman, lucrurile se schimb\u0103. Acum, Flaubert vrea s\u0103 preia ini\u0163iativa. Salammb\u00f4 va ap\u0103rea doar dac\u0103 editorul se va supune preten\u0163iilor autorului, cump\u0103r\u00e2ndu-i de aceast\u0103 dat\u0103 numele \u015fi nimic mai mult. \u00cen complicata rela\u0163ie dintre autor \u015fi editor intervine notarul: el va negocia drepturile autorului. Gustave Flaubert nu mai este at\u00e2t de dezinteresat de eventualele c\u00e2\u015ftiguri pe care ar putea s\u0103 i le aduc\u0103 literatura. \u00centr-o alt\u0103 scrisoare adresat\u0103 lui L\u00e9vy, \u00eei spune pe \u015fleau c\u0103 \u00een negocierea rela\u0163iilor dintre ei va interveni \u015fi un al treilea: notarul (30 mai 1862), prevenindu-l c\u0103 \u00eei va \u00eent\u00e2mpina preten\u0163iile exorbitante. Flaubert refuz\u0103 ilustra\u0163iile de orice fel \u00een romanul s\u0103u \u015fi dore\u015fte ca L\u00e9vy s\u0103 \u00eei accepte manuscrisul f\u0103r\u0103 s\u0103-l citeasc\u0103, deoarece, avea deja un nume \u00een literatur\u0103. Editorul \u00eei aminte\u015fte c\u0103 odinioar\u0103 fusese acuzat de imoralitate amintindu-i de \u201eajutorul\u201c de alt\u0103dat\u0103. Editorul trebuie s\u0103 cedeze \u015fi \u00eei accept\u0103 condi\u0163iile, pl\u0103tindu-i 10 000 de franci, prelu\u00e2nd drepturile asupra romanului pe o perioad\u0103 de zece ani, ob\u0163in\u00e2nd promisiunea c\u0103 va publica tot la el un \u201eroman modern\u201c. \u00centr-o scrisoare pu\u0163in cunoscut\u0103, adresat\u0103 unui prieten, preluat\u0103 de Ren\u00e9 Descharmes, Gustave Flaubert spune c\u0103 a ob\u0163inut publicarea unei c\u0103r\u0163i f\u0103r\u0103 ilustra\u0163ii, o edi\u0163ie in octavo \u015fi suma de 10 000 de franci f\u0103r\u0103 ca manuscrisul s\u0103 fi fost citit. Tot ca \u00een cazul romanului Madame Bovary, Flaubert se dovede\u015fte foarte atent la detaliile recept\u0103rii romanului s\u0103u, cer\u00e2ndu-i editorului s\u0103 \u00eei trimit\u0103 toate articolele care fac referire la acesta. Autorul decisese data apari\u0163iei: sf\u00e2r\u015fitul anului 1862, pentru c\u0103 \u00een prima parte ap\u0103ruser\u0103 Les mis\u00e9rables lui Victor Hugo, iar succesul de care s-a bucurat ar fi putut duce la trecerea cu vederea peste noul roman. Salammb\u00f4 are succes la public: \u015ftim c\u0103 apar patru edi\u0163ii p\u00e2n\u0103 \u00een 1866.
\n\u00cen 1869, lui Flaubert \u00eei apare romanul modern promis \u00een contractul anterior, Educa\u0163ia sentimental\u0103, dar de aceast\u0103 dat\u0103 el este din ce \u00een ce mai interesat de c\u00e2\u015ftigurile financiare pe care cartea ar putea s\u0103 i le aduc\u0103. \u00cen aceste chinuri ale edit\u0103rii datorate ne\u00een\u0163elegerilor tot mai dese cu editorul s\u0103u, Flaubert \u201eschimb\u0103 foaia\u201c. Renun\u0163\u0103 la colaborarea cu L\u00e9vy (pare un contract de impresariat \u00een fotbal) \u015fi \u00eel alege pe Georges Charpentier, cel ce crease Biblioteca Charpentier. Aici descoper\u0103 o atmosfer\u0103 diferit\u0103 de \u201erendez-vous des lettres\u201c, al\u0103turi de Zola, Goncourt, Daudet, Maupassant, atmosfer\u0103 care \u00eei d\u0103 impresia de seriozitate, a\u015fa cum rezult\u0103 din scrisorile sale. Din articolul lui Rene Charpentier afl\u0103m c\u0103 el \u00eei prime\u015fte pe to\u0163i cei care se afl\u0103 \u00een avangarda batalionului. Este editorul cu care Flaubert va \u00eentre\u0163ine o rela\u0163ie amical\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 mai cunoasc\u0103 \u00eens\u0103 faima de odinioar\u0103. Totu\u015fi, Flaubert \u00ee\u015fi p\u0103streaz\u0103 minu\u0163iozitatea \u00een rela\u0163ia cu noul s\u0103u editor: cere s\u0103 se mai adauge c\u00e2te un r\u00e2nd paginii sau d\u0103 instruc\u0163iuni pentru prezentarea titlului. Dac\u0103 \u00een 1862, dup\u0103 succesul pe care l-a avut cu Salammb\u00f4 \u00ee\u015fi exprima entuziasmul, \u00eentr-o scrisoare c\u0103tre Laure de Maupassant, c\u0103 \u201eziarele mari \u015fi mici vorbesc despre mine (\u2026) L\u0103udat fie Dumnezeul libr\u0103riilor\u201c, \u00een 1874 \u00eei r\u0103spunde lui Turgheniev c\u0103 \u00eel \u00eentristeaz\u0103 e\u015fecul pe care l-a avut Educa\u0163ia sentimental\u0103, lucru pe care \u00eel va m\u0103rturisi \u00een continuare \u00een 1879 \u015fi lui Georges Charpentier. Este sup\u0103rat pe publicul care nu \u00eel \u00een\u0163elege. Fiecare carte cu soarta sa! Habent sua fata libelli, ar spune latinii.
\nDespre rela\u0163ia cu traduc\u0103torii afl\u0103m tot din coresponden\u0163\u0103. \u00centr-o scrisoare adresat\u0103 lui Michel L\u00e9vy o propune pe Juliet Herbert ca traduc\u0103toare de limb\u0103 englez\u0103 a romanului Madame Bovary, deoarece traducerea se realizeaz\u0103 sub ochii aten\u0163i ai autorului. El insist\u0103 ca aceea s\u0103 apar\u0103, \u015fi nu alta, cu dezavantajul c\u0103 traduc\u0103toarea nu are \u201erela\u0163ii\u201c \u00een lumea editorial\u0103. Nu se \u015ftie c\u00e2nd \u015fi \u00een ce condi\u0163ii autorul \u015fi traduc\u0103toarea sa au devenit aman\u0163i. Cert este c\u0103 traducerea nu a ap\u0103rut \u00een Anglia. Rolul editorului ar fi fost s\u0103 \u00eei croiasc\u0103 drumul \u015fi pentru traducere, o adev\u0103rat\u0103 capodoper\u0103.
\nOferind doar c\u00e2teva detalii despre rela\u0163ia complex\u0103 a autorului cu factorii exteriori (obiect de studiu, mai degrab\u0103, pentru sociologia literaturii), cititorul de azi poate s\u0103 r\u0103spund\u0103 unor \u00eentreb\u0103ri despre modul \u00een care cartea ajunge la el. E clar c\u0103 autorul nu este suficient, cartea nu poate ap\u0103rea doar fiindc\u0103 acesta a scris-o. Din secolul al XIX-lea \u00eencepe consacrarea editorului. Toate controversele, nel\u0103muririle \u015fi nedumeririle au \u00een centru cartea \u015fi transformarea ei \u00een obiect comercial. Pe c\u00e2nd Flaubert trecea prin chinurile stilului atunci c\u00e2nd \u00ee\u015fi realiza operele aspir\u00e2nd la o \u201ecarte despre nimic\u201c, nu-\u015fi \u00eenchipuia dificult\u0103\u0163ile \u00eent\u00e2mpinate \u00een rela\u0163ia cu alte institu\u0163ii (dovad\u0103 c\u0103 a fost subiectul unui proces), dar \u015fi cu editorii. \u00cei dispre\u0163uia, dar nu s-a putut lep\u0103da de ei. A renun\u0163at la unul, dar a trebuit s\u0103 apeleze la altul. F\u0103r\u0103 chinurile edit\u0103rii, i-ar fi fost imposibil s\u0103 reziste \u015fi s\u0103 existe ca scriitor.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen a sa \u201eLettre sur le commerce de la librairie\u201c, Denis Diderot scria c\u0103 \u201esuccesul unei c\u0103r\u0163i excelente depinde de o infinitate de \u00eemprejur\u0103ri ra\u0163ionale pe care cel mai perspicace sim\u0163 uman tot nu ar reu\u015fi s\u0103 le prevad\u0103\u201c. Care ar fi aceste \u00eent\u00e2mpl\u0103ri ra\u0163ionale? Secolul sau literatura c\u0103reia autorul \u00eei apar\u0163ine, \u015fansa de a… Cite\u0219te mai mult »Gustave Flaubert \u015fi chinurile edit\u0103rii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[12437,12436,12435],"class_list":["post-20842","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-editorul-michel-levy","tag-georges-perec","tag-gustave-flaubert"],"views":1339,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20842","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20842"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20842\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20842"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20842"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20842"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}