Poetul, prozatorul \u015fi eseistul Nichita Danilov \u015fi-a propus s\u0103 r\u0103spund\u0103 la mai multe \u00eentreb\u0103ri pe care e de presupus c\u0103 \u015fi le-au pus sau \u015fi le pun, odat\u0103 cu trecerea timpului, \u015fi al\u0163ii: \u201e\u2026 cum a fost creat haloul de poet unic, ce \u00eenconjoar\u0103 azi numele lui Nichita St\u0103nescu? Care ar fi explica\u0163iile acestui fenomen, a acestei actualit\u0103\u0163i \u00eendelungate \u015fi a fascina\u0163iei pe care continu\u0103 s-o exercite Nichita St\u0103nescu asupra vie\u0163ii noastre literare?\u201c. \u00centreb\u0103ri grele, dar c\u00e2t se poate de legitime de vreme ce creatorul Necuvintelor a tr\u0103it \u015fi a scris \u00eentr-o epoc\u0103 fast\u0103 a poeziei rom\u00e2ne\u015fti, ilustrat\u0103 de nu pu\u0163ine v\u00e2rfuri, cum le calific\u0103 Danilov, care \u00eens\u0103 nu au atins altitudinea sa \u00een con\u015ftiin\u0163a literar\u0103 \u015fi \u00een mentalul public. A rezultat o carte de 140 de pagini, intitulat\u0103 Cel\u0103lalt Nichita \u015fi ap\u0103rut\u0103 la Tracus Arte. Un eseu care e deopotriv\u0103 literatur\u0103 confesiv\u0103 \u015fi memorialistic\u0103, analiz\u0103 a textului poetic st\u0103nescian, \u00eendeosebi a Elegiilor, reflec\u0163ie privind condi\u0163ia estetic\u0103 a poeziei \u015fi, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, polemic\u0103, altminteri cordial\u0103, av\u00e2nd ca obiect mai ales faimosul portret in aqua forte, pe care i l-a conturat Poetului Cristian Tudor Popescu, \u00een urm\u0103 cu unsprezece ani. Am spus portret, dar Danilov nu ezit\u0103 s\u0103 foloseasc\u0103 termenul \u201erechizitoriu\u201c. Spre deosebire de alte reac\u0163ii, pline de indignare, provocate de articolul lui CTP, publicat \u00een Adev\u0103rul literar \u015fi artistic, la a \u015faptezecea aniversare a na\u015fterii lui Nichita St\u0103nescu, apoi \u00eentr-un volum, pozi\u0163ia adoptat\u0103 de Danilov este una ferm\u0103, dar nuan\u0163at\u0103 \u015fi temperat\u0103 de o vizibil\u0103 stim\u0103, dac\u0103 nu \u015fi admira\u0163ie, pentru temutul autor de \u201efic\u0163iuni speculative\u201c. Re\u0163in numai una dintre observa\u0163iile acute referitoare la textul lui CTP: \u201eFraza sa nu las\u0103 loc nici pentru \u00eendoieli, nici pentru nuan\u0163e. Cu at\u00e2t mai pu\u0163in pentru tr\u0103iri\u201c.
\nCit\u00e2ndu-l pe Nicolae Manolescu, care subliniaz\u0103 c\u0103 opere precum cea a lui Nichita St\u0103nescu, dincolo de valoarea lor incontestabil\u0103, au capacitatea \u201ela un moment dat\u201c de a fi reprezentative \u201epentru o \u00eentreag\u0103 literatur\u0103; fie ca act de pionierat, fie ca o culminare a unui ciclu istoric\u2026\u201c, Danilov reaminte\u015fte c\u0103 \u015fi al\u0163i poe\u0163i au f\u0103cut oper\u0103 de pionierat, de pild\u0103 avangardi\u015ftii, dar nu sunt percepu\u0163i ca ni\u015fte \u201episcuri\u201c de \u00een\u0103l\u0163imea lui Nichita St\u0103nescu. Cu toate c\u0103 \u201emuta\u0163iile pe care le-a produs opera poetic\u0103 st\u0103nescian\u0103 nu au fost mai radicale dec\u00e2t cele ale avangardi\u015ftilor, impactul asupra cititorilor \u015fi chiar asupra creatorilor \u015fi, mai ales, a criticilor a fost mult mai puternic\u201c. \u00cencerc\u00e2nd o explica\u0163ie, eseistul apeleaz\u0103 la alega\u0163iile socio-psihologului Gustave Le Bon: \u201eMuta\u0163iile \u015fi credin\u0163ele se propag\u0103 prin mecanismul contagiunii \u015fi foarte pu\u0163in prin acela al ra\u0163ionamentului\u201c, contagiunea transmi\u0163\u00e2ndu-se pe vertical\u0103, adic\u0103 de jos, de la nivelul maselor p\u00e2n\u0103 sus, la elite \u2013 \u201eprin for\u0163a pe care o d\u0103 prestigiul\u201c, iar prestigiul \u2013 sintetizeaz\u0103 Danilov \u2013 nu este altceva dec\u00e2t fascina\u0163ia pe care o exercit\u0103 asupra spiritului nostru o anumit\u0103 persoan\u0103, o oper\u0103 sau o doctrin\u0103. Fascina\u0163ia, zice Le Bon, are darul de a paraliza toate facult\u0103\u0163ile noastre mentale (critice), \u201eumpl\u00e2ndu-ne spiritul de uimire \u015fi respect\u201c. C\u00e2t prive\u015fte mecanismele ce conduc la crearea unui curent cultural, artistic, ca, de altfel, \u015fi a unuia social sau politic: \u201eAccentul este pus pe dou\u0103 elemente, aparent contradictorii: locul de gesta\u0163ie a ideilor (terasa, cafeneaua, c\u00e2rciuma literar\u0103), la care s-a referit \u015fi Eminescu \u00een poezia \u00cemp\u0103rat \u015fi proletar, \u015fi prestigiul unui lider\u201c. \u00cen acestea, crede Danilov, ar putea fi c\u0103utat \u201epunctul de plecare al faimei de poet de geniu\u201c a lui Nichita St\u0103nescu. Dar ar mai putea fi identificat \u015fi \u201e\u00een tendin\u0163a regimului de a impune masei un sistem propriu de valori\u2026 Birtul, c\u00e2rciuma g\u0103l\u0103gioas\u0103 au fost creuzetele unde au fermentat ideile \u015fi, probabil, metaforele st\u0103nesciene. Iar orgoliul regimului s-a transformat \u00eentr-o scen\u0103 pe care aceste idei \u015fi metafore, printr-un exerci\u0163iu de prestidigita\u0163ie, de magie, au fost aruncate, \u00een sunetul al\u0103murilor, publicului avid de noutate\u201c. Nu e prea mult?! Mai ales dac\u0103 \u0163inem seama \u015fi de concluzia acestui excurs psihosociologic: c\u00e2rciuma ar fi constituit punctul de unde a \u00eenceput s\u0103 se propage opera lui Nichita St\u0103nescu, iar boema a \u00eensemnat pentru el \u201eun mod de existen\u0163\u0103. Un program. A fost creuzetul artei sale. Ea a fost deopotriv\u0103 nociv\u0103, dar \u015fi fertil\u0103\u201c.\u00a0 Aplic\u00e2nd ideile \u015fi ipotezele lui Le Bon la fenomenul st\u0103nescian, cum \u00eensu\u015fi \u00eel nume\u015fte, Nichita Danilov sper\u0103 s\u0103 ne fi convins c\u0103 a g\u0103sit cheia problemei, \u00een fond \u015fi aceasta, cheia, tot ipotetic\u0103. M\u0103 tem c\u0103 lucrurile sunt mult mai complexe sau, de ce nu, mult mai simple. Oricum, mai conving\u0103tor \u00een ceea ce prive\u015fte \u201efenomenul\u201c \u00een discu\u0163ie este eseistul atunci c\u00e2nd recite\u015fte cu ochiul lui de poet \u015fi cu spiritul s\u0103u reflexiv, dubitativ, interogativ, opera lui Nichita St\u0103nescu, altfel fatalmente inegal\u0103, iar rezultatul lecturii lui Danilov sunt analizele \u015fi punctele de vedere din capitolul intitulat \u201eElegiile \u00eentre matematica sufletului \u015fi p\u00e2lnia urmuzian\u0103\u201c. Restul este anecdotic\u0103, av\u00e2nd \u015fi aceasta, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, relevan\u0163a ei.
\nNu at\u00e2t de relevant\u0103 este \u00eens\u0103, \u00een acest caz, problema pe care Danilov o abordeaz\u0103 \u00een sec\u0163iunea a patra a eseului s\u0103u: \u201eA fost Nichita St\u0103nescu un poet religios?\u201c, de\u015fi ipotezele \u015fi considera\u0163iile sale pe aceast\u0103 tem\u0103 pot fi luate ca un exerci\u0163iu interesant. A\u015fa cum foarte interesante sunt cele \u201eC\u00e2teva amintiri\u201c, ca \u015fi tulbur\u0103toarea parabol\u0103, scris\u0103 la scurt timp dup\u0103 moartea Poetului, la care voi reveni \u00een finalul acestor \u00eensemn\u0103ri.
\nNichita Danilov poveste\u015fte cum l-a cunoscut pe Nichita St\u0103nescu. L-a descoperit mai \u00eent\u00e2i \u00een manualul de Limba \u015fi literatura rom\u00e2n\u0103, al\u0103turi de Marin Sorescu, pentru ca mai t\u00e2rziu s\u0103 ia cuno\u015ftin\u0163\u0103 de \u201estrania frumuse\u0163e ascuns\u0103 dincolo de cuvinte\u201c a poeziei st\u0103nesciene. Pe omul Nichita St\u0103nescu avea s\u0103-l vad\u0103 abia \u00een 1979 la o lansare a c\u0103r\u0163ii sale \u00eentr-o libr\u0103rie central\u0103 din Ia\u015fi, unde poetul Horia Zilieru, mi-aduc aminte \u015fi eu care eram de fa\u0163\u0103, l-a prezentat astfel: \u201eS\u0103 \u0163ine\u0163i minte, prieteni. Uita\u0163i-v\u0103 bine la acest om. E un geniu. Fi\u0163i ferici\u0163i c\u0103 a\u0163i avut ocazia s\u0103-l \u00eent\u00e2lni\u0163i! M\u00e2ndri\u0163i-v\u0103 c\u0103 sunte\u0163i contemporani cu el!\u201c. L-a \u00eent\u00e2lnit apoi \u00een Sala Oglinzilor a Casei Scriitorilor (O, tempora!) unde s-a petrecut o scen\u0103 care l-a dezam\u0103git. Nichita St\u0103nescu, av\u00e2nd \u201eaerul unui zeu cu toga zdren\u0163uit\u0103 \u015fi carnea at\u00e2rn\u00e2nd de oboseal\u0103\u201c, i-a adus osanale lui Mihai Beniuc, s\u0103rb\u0103torit atunci \u015fi acolo la \u00eemplinirea v\u00e2rstei de 75 de ani, \u015fi \u201e\u00een semn de admira\u0163ie, a dat s\u0103-i s\u0103rute m\u00e2na, finalmente m\u0103rginindu-se s\u0103-l str\u00e2ng\u0103 \u00een bra\u0163e\u201c. A avut impresia c\u0103 marele Nichita ar fi \u201ecobor\u00e2t de pe piedestal\u201c. S\u0103rb\u0103toarea s-a prelungit, ca de obicei, la restaurantul Uniunii Scriitorilor. Portretul pe care i-l schi\u0163eaz\u0103 Danilov autorului M\u0103re\u0163iei frigului este unul de crepuscul. S\u0103 nu uit\u0103m, era luna noiembrie a anului 1982, c\u00e2nd poetul era foarte bolnav.
\nNichita Danilov precizeaz\u0103 c\u0103 nu este nici adulator, nici detractor al autorului celor 11 Elegii. \u201eRechizitoriul\u201c din 2003 al lui Cristian Tudor Popescu, recunoa\u015fte el, l-a pus\u00a0 serios pe g\u00e2nduri \u015fi l-a provocat la o relectur\u0103 a operei lui Nichita St\u0103nescu \u201e\u00eentr-o alt\u0103 lumin\u0103\u201c. A dorit s-o \u00een\u0163eleag\u0103 mai profund, dar a dorit s\u0103-l \u00een\u0163eleag\u0103 \u015fi pe omul care a f\u0103urit-o: \u201eNu \u015ftiu dac\u0103 am reu\u015fit. \u00cen acest sens, textul de fa\u0163\u0103 trebuie v\u0103zut ca o \u00eencercare. Ca o m\u0103rturisire, ca un gest, dac\u0103 nu e prea mult spus, de \u00eemp\u0103care \u015fi de poc\u0103in\u0163\u0103. E posibil ca \u00eentre timp \u015fi Cristian Tudor Popescu s\u0103 fi ajuns la sentimente mai bune fa\u0163\u0103 de autorul Necuvintelor\u201c.
\n\u00cencercarea i-a reu\u015fit, cred, \u00een mare parte. \u015ei ceea ce eventual nu i-a reu\u015fit \u00een stilul sobru al analistului \u015fi \u00een cel u\u015for nostalgic al memorialistului, a exprimat admirabil, \u00eenc\u0103 \u00eenainte de ceea ce a\u015f numi \u015focul CTP, \u00een parabola deja pomenit\u0103, pus\u0103 sub titlul \u201eO legend\u0103\u201c, care \u00eencheie cartea \u015fi se situeaz\u0103 mai presus de orice concluzie. Un Nichita St\u0103nescu dublat de daimonul s\u0103u, un \u00eenger blond \u201ecu ochi mari \u015fi alba\u015ftri\u201c care \u201etrecea citind dintr-o carte groas\u0103 cu coper\u0163i de argint\u201c aidoma celui din poemul \u00cengerul cu o carte \u00een m\u00e2ini: \u201eTrecea un \u00eenger, \/ pe un scaun negru a\u015fezat \/ Trecea prin aer, lini\u015ftit \/ \u015fi m\u00e2ndru. \/\/ Eu \u00eel priveam de la fereastr\u0103, cum \/ prin ziduri trece ca prin fum \/\/ \u2026Trecu prin blocul nou din pia\u0163\u0103. \/ Trecu prin chio\u015fcul al\u0103miu \/ al sta\u0163iunii de benzin\u0103, abstras, divin. \/\/ Prime\u015fte-mi, \u00eengere, strigai, \/ paharul care-l beau, cu vin. \/ P\u00e2inea prime\u015fte-mi-o \u015fi sarea \/ mi-apas\u0103-n coast\u0103 \u00eenserarea. \/\/ Dar \u00eengerul t\u0103cea, trecea \/ prin soba din odaia mea. \/ Pe-un scaun negru sta, citind \/ o carte grea cu solzi de-argint. \/ C\u00e2nd fu \u00een dreptul meu, strigai \/ \u2013 O, \u00eengere venit din rai, \/ m\u0103 las\u0103 s\u0103 m-at\u00e2rn \u015fi eu \/ de scaunul t\u0103u, de bra\u0163ul t\u0103u. \/\/ \u2026Astfel prin aer \u015fi prin ziduri \/ cu \u00eengerul zburam \u015fi eu \/ la fel cum flutur\u0103 \u00een v\u00e2nt \/ m\u0103tasea unui steag \u00eenfr\u00e2nt! \/\/ \u015ei m\u0103 r\u0103neam de-acoperi\u015fe, \/ de ramuri verzi, piezi\u015fe, \/\/ \u015ei m\u0103 izbeam de st\u00e2lpii lungi, \/ de cabluri \u015fi de s\u00e2rme, \u015fi de dungi\u2026\u201c.
\n\u201eCe s-a ales cu acest \u00eenger, demon sau daimon (cu o carte \u00een m\u00e2ini) dup\u0103 moartea poetului nimeni nu \u015ftie. Unii zic c\u0103 l-ar fi v\u0103zut la Casa Scriitorilor unde bea cic\u0103 \u00eentr-o zi o cafea \u015fi privea melancolic la lumea din jur, al\u0163ii c\u0103 l-ar fi z\u0103rit umbl\u00e2nd foarte trist pe str\u0103zi, \u00een c\u0103utarea unui alt poet c\u0103ruia s\u0103-i scrie versurile, dar c\u0103, deocamdat\u0103, nu \u015fi-a g\u0103sit nici unul pe m\u0103sur\u0103 \u015fi continu\u0103 s\u0103 str\u0103bat\u0103 \u00een lung \u015fi \u00een lat capitala\u201c.
\nNumai capitala?! \u015ei numai deocamdat\u0103?!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Poetul, prozatorul \u015fi eseistul Nichita Danilov \u015fi-a propus s\u0103 r\u0103spund\u0103 la mai multe \u00eentreb\u0103ri pe care e de presupus c\u0103 \u015fi le-au pus sau \u015fi le pun, odat\u0103 cu trecerea timpului, \u015fi al\u0163ii: \u201e\u2026 cum a fost creat haloul de poet unic, ce \u00eenconjoar\u0103 azi numele lui Nichita St\u0103nescu? Care ar fi explica\u0163iile acestui fenomen,… Cite\u0219te mai mult »Nichita despre \u201ecel\u0103lalt Nichita\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3167,1207],"class_list":["post-20836","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-nichita-danilov","tag-nichita-stanescu"],"views":1198,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20836","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20836"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20836\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20836"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20836"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20836"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}