Pe un f\u0103ga\u015f barbian se \u00eenscriau, la debutul din 1969, cu placheta Aproape sonete, versurile lui Ion Dr\u0103g\u0103noiu (1943-2003), strunite destul de strict de o prozodie clasic\u0103, de reflec\u0163ie r\u0103mas\u0103 mai degrab\u0103 abstract\u0103, trecut\u0103 \u00eentr-o figura\u0163ie rece-geometrizant\u0103. Sugestia transfigur\u0103rii unor spa\u0163ii \u201ebalcanice\u201c, reorientate spre o viziune epurat\u0103 de suprafe\u0163ele pitore\u015fti tradi\u0163ionale putea fi propus\u0103 \u00eentr-un astfel de poem dedicat, desigur, lui Ion Barbu, incluz\u00e2ndu-l pe noul poet \u00een\u00a0 aceea\u015fi familie de spirite: \u201ePa\u015fi \u015fov\u0103ielnici, pa\u015fi de cear\u0103\/ la \u00eenceput, apoi, pe r\u00e2nd,\/ pierz\u00e2nd atomi ce-i \u00eenconjoar\u0103,\/ pa\u015fi siguri, pa\u015fi idee, g\u00e2nd.\/\/ La nemi\u015fcarea h\u0103r\u0103zit\u0103,\/ sporind concentric c\u00e2te-un dubiu,\/ ne am v\u0103dit \u00eentru ispit\u0103\/ nepo\u0163i aceluia\u015fi Danubiu.\/\/ Dar lep\u0103d\u00e2nd contururi dure,\/ albul de var spoit pe grinzi\/ \u015fi-a minaretelor p\u0103dure,\/ iat\u0103 acum cum te aprinzi\/ t\u0103r\u00e2m al ve\u015fniciei pure,\/ ceas ad\u00e2ncit \u00eentre oglinzi\u201c (In memoriam). Mai st\u00e2ngaci ori mai subtil, topindu-\u015fi mai deplin sau mai la vedere un program purist-abstractizant, subiectul liric viza \u201elumina\u201c ra\u0163ional\u0103, ordinea, geometria spiritului victorioas\u0103 asupra \u201es\u00e2ngelui\u201c, \u201esetea de lumin\u0103\u201c se voia \u201ead\u00e2nc prelins\u0103-n cugetare\u201c, \u201etremurarea dreptei\u201c l\u00e2ng\u0103 austere \u201emenhire\u201c, \u201eochiul treaz\u201c str\u0103lucind la\u00a0 \u201ecap\u0103tul privirii\u201c,\u00a0 \u201ecristalele\u201c opuse \u201e\u00eempletirii calde\u201c, ni\u015fte \u201eraze drepte \u00een zenit\u201c, un titlu de ciclu, Duh autarhic, erau indicatorii acestei arii a imaginarului \u015fi limbajului s\u0103u poetic.
\nInteresant este c\u0103 aceast\u0103 \u00eenclina\u0163ie spre \u201eabsolutul\u201c anun\u0163at drept \u0163int\u0103, \u00eentr-un discurs relativ concentrat \u015fi bine \u0163inut \u00een fr\u00e2ie, se dezvolt\u0103 prin apropierea de un univers aparent mult mai liber \u015fi mai destins, puternic impregnat, de poetica fantezist-purificatoare a lui Nichita St\u0103nescu, cel care \u201evedea\u201c cuvinte. Ochiului rece-abstractizant al debutantului i se asociaz\u0103 acum (\u00een volumul Discurs \u00eempotriva metodei, 1971) privirea vis\u0103toare c\u0103ut\u00e2nd \u201ece se ascunde, ce urmeaz\u0103\/ dincolo de litere\u201c, \u2013 \u00eentreb\u0103ri puse cu o naivitate afi\u015fat\u0103, expresiv mimetism infantil, \u00een forme adesea dialogale ale discursului, \u00een care fr\u0103gezimea privirii uimite ap\u0103rea contaminat\u0103 de fulgura\u0163ii ale teritoriului imaginar st\u0103nescian, unde se insinua \u015fi tematica foamei de real \u015fi de cuvinte. Trecerea ludic\u0103 a alfabetului \u00een registrul concretelor (\u201ece-ar fi s\u0103 fie a \u015fi jum\u0103tate, \/ b f\u0103r\u0103 un sfert\u201c) venea dinspre acela\u015fi spa\u0163iu, cu libert\u0103\u0163i inspirate evident de magistrul prieten. Stilul familiar al comunic\u0103rii decontracteaz\u0103 perspectiva asupra lumii verbale, eliberate acum de \u201emetoda\u201c schi\u0163at\u0103 \u00een primele poeme, propun\u00e2nd \u00een schimb un soi de pseudo-prelec\u0163iune cu aer de ars poetica.\u00a0 Tot \u00eentr-o zon\u0103 de reverbera\u0163ii st\u0103nesciene se mai men\u0163ineau Poeme-le mecanice (1973), de data aceasta mobiliz\u00e2nd tematica formelor geometrice drept corectur\u0103 fantezist\u0103 a realului, discursul lu\u00e2nd aceea\u015fi turnur\u0103 u\u015for juc\u0103u\u015f\u0103, \u2013 poetul reapare ca un fel de discipol-copil al Ptolemeului st\u0103nescian. Se propune, \u00een replic\u0103, o \u201eantidefini\u0163ie\u201c ce trimite geometria \u00een spa\u0163iul pur imaginativ, spre \u201erotundul acesta de aer\u201c, luat drept realitate cvasipalpabil\u0103. C\u0103tre \u201easemenea corpuri abstracte\u201c se \u00eendreapt\u0103 acum poezia lui Ion Dr\u0103g\u0103noiu, care crede a putea scoate \u015fi un \u201e\u0163ip\u0103t abstract\u201c, precum, \u00een preajma autorului celor 11 elegii, Gabriela Melinescu putea scrie, cam tot atunci, poemele de sub titlul Fiin\u0163ele abstracte. Ca Nichita St\u0103nescu, poetul nostru deplaseaz\u0103 reflec\u0163ia de tip ars poetica \u00een spa\u0163iul imaginarului liric, devenit un soi de tabl\u0103 de \u015fah, cu mut\u0103ri de piese-figuri geometrice, care iau locul concretelor. Cartea e chiar structurat\u0103 \u00een secven\u0163e de accent reflexiv, sistematiz\u00e2nd oarecum medita\u0163ia asupra actului poetic ca gest rezumativ, amintindu-l \u00eenc\u0103 o dat\u0103 pe cel al lui Ion Barbu (Libertatea sferei, Poetica primar\u0103, Adev\u0103rul la \u00eent\u00e2mplare…), fapt ce \u00eentoarce poemele spre formula versurilor de debut.\u00a0 Un timbru mai original cap\u0103t\u0103 poemele din Gr\u0103dina de iarn\u0103 (1980), unde se contureaz\u0103 un spa\u0163iu imaginar mai precis delimitat \u015fi se cristalizeaz\u0103 c\u00e2teva motive lirice care se vor permanentiza \u00een c\u0103r\u0163ile urm\u0103toare. Gr\u0103dina din tilul volumului este unul dintre ele, cel unificator, mic spa\u0163iu al reveriei controlate de trezia ordonatoare \u2013 de unde atributul \u201estraniu\u201c acordat \u201esomnului\u201c din acest spa\u0163iu: \u201eam\u0103girea a Marelui Somn, \/ flori \u00eenghe\u0163ate \u00een m\u00e2n\u0103 aveam\u201c, \u201eLuceaf\u0103r de bronz \u00eemi veghea somnul \u00eenalt\u201c. Se vede imediat c\u0103 eul liric st\u0103 sub tutel\u0103 neoromantic\u0103,\u00a0 uz\u00e2nd \u00eenc\u0103 de simbolurile mari, astrale, \u015fi ele plasate al\u0103turi de altele, \u00eenrudite, precum alegorica \u201ePoarta Fecioarei\u201c sau \u201efloarea de carne\u201c, care \u00eencearc\u0103 un fel de conciliere \u00eentre cele dou\u0103 niveluri ale imaginarului cultivate mai devreme \u2013 unul de alur\u0103 mai rece-abstractizant\u0103, altul relativ liber, al fantaz\u0103rii \u015fi al mim\u0103rii unei candori a privirii \u00eendreptate spre lumea din jur, deschis\u0103 \u015fi spre visare. \u201eVerzi frunze de iarn\u0103\u201c, dar \u015fi \u201earipi albastre\u201c cresc din umeri, recuzita \u00eenscen\u0103rii pus\u0103 la vedere, cu \u201escuturile de carton\u201c, \u201ecarcasele\u201c de gips, \u201ecalota de ghea\u0163\u0103 a craniului gipsat\u201c, sugereaz\u0103 \u2013 cam sumar \u2013 asocierea \u00eentre artificial \u015fi tr\u0103it, dintre realitate \u015fi vis. Aceast\u0103 osatur\u0103 cvasialegoric\u0103 a imaginii trage spre conven\u0163ional textele, de\u015fi nu lipsesc destule poeme unde osmoza dintre conceptual \u015fi figurativ se realizeaz\u0103 echilibrat. Dezvoltat \u00een pagini, toposul Gr\u0103dinii prinde contur ca figur\u0103 a spa\u0163iului interior, al eului vis\u0103tor (\u201eNimeni nu poate s\u0103 strice Gr\u0103dina \/ ce cre\u015fte \u00een noi\u201c), zidarii ei a\u015faz\u0103 c\u0103r\u0103mizile \u201epe din\u0103untru\u201c, se \u00eenchid \u00een propria construc\u0163ie. Argintul domin\u0103 ca materie a imaginii (fluturi de argint, chiar verze de argint, gloan\u0163e \u015fi flinte din acela\u015fi metal, se sap\u0103 cu \u201es\u0103p\u0103ligi argintii\u201c), transparen\u0163ele \u015fi levita\u0163iile trec din nou de la Nichita St\u0103nescu \u00een aceste versuri.
\n\u00centr-o textur\u0103 mai ampl\u0103, poemele din Scene de v\u00e2n\u0103toare (1981) nu schimb\u0103 totu\u015fi principalele repere ale imaginarului deja stabilizate. Reveria Gr\u0103dinii, himera Fecioarei, Floarea de carne reapar, \u00eenconjurate de un decor natural poate mai consistent, de\u015fi aflat \u00een competi\u0163ie cu reveria (\u201etot ce atingi se transform\u0103 \u00een vis\u201c), preferin\u0163a m\u0103rturisit\u0103 e cea pentru rostirea mai degrab\u0103 \u015foptit\u0103 (\u201eCuvintele alung\u0103 poezia c\u00e2nd sunt urlate\u201c), iar poe\u0163ii sunt defini\u0163i ca \u201eh\u0103ita\u015fi de vorbe\u201c, \u201enemilo\u015fi v\u00e2n\u0103tori ai \u00cent\u00e2mpl\u0103rii dat\u0103 uit\u0103rii de ceilal\u0163i\u201c, dependen\u0163i, a\u015fadar, de hazard \u015fi de inspira\u0163ie. Dr\u0103g\u0103noiu e \u015fi el un poet al transfigur\u0103rii, ca \u015fi Nichita St\u0103nescu, pe care practic \u00eel citeaz\u0103\u00a0 \u00eentr-un debut de poem, el crede c\u0103 \u201eprima oar\u0103 nici nu exist\u0103\u201c (cum se scria \u00een Cartea de recitire), c\u0103 doar trecerea \u00een mai pura fantezie d\u0103 sens discursului liric, iar c\u0103utarea\/ a\u015fteptarea \u201ecifrei de aur\u201c din num\u0103r\u0103toarea faptelor comune e \u015fi ea semnificativ\u0103. Se va invoca, mai ales \u00een cartea urm\u0103toare, Camera alb\u0103 (1982), ipostaza de chirurg practic\u00e2nd (\u201edar cu sfial\u0103\u201c) o \u201evivisec\u0163ie\u201c. Vis\u0103tor impenitent, aude \u201em\u0103r\u015f\u0103luind legiunile interioare\u201c, la marginea unor conven\u0163ionale \u201eImperii de vise\u201c. Nu ezit\u0103, astfel, s\u0103 se \u00eenf\u0103\u0163i\u015feze (oarecum paralel cu un Mihai Ursachi, la care \u015fi face trimiteri \u00een c\u00e2teva locuri), ca \u201ePontif al Paginii Albe, comandant suprem al legiunilor \/ interioare, c\u00e2ndva gr\u0103dinar, altc\u00e2ndva zidar\u201c, deta\u015fat, con\u015ftient de artefactul la care lucreaz\u0103 \u00eentr-un, direct numit, \u201eTheatrum mundi\u201c. Printre reu\u015fitele acestei c\u0103r\u0163i sunt c\u00e2teva poeme de dragoste, solar-ceremonioase, cu stiliz\u0103ri de spectacol antichizant, s\u0103rb\u0103toresc, muzical.
\n\u00cen registru tandru-ironic, cu un sur\u00e2s c\u0103ruia \u00eei ata\u015faz\u0103 o anume \u201erigoare\u201c, se vor scrise versurile din Starea provizorie (1984),\u00a0 prefa\u0163at\u0103 de un mic expresiv eseu sub titlul Sur\u00e2sul, unde putem citi, \u00eentre altele: \u201eO rigoare totu\u015fi exist\u0103 \u00een exercitarea sur\u00e2sului. Mai bine zis, o grij\u0103: aceea de a nu dezveli s\u0103lbatic p\u0103m\u00e2ntul ro\u015fu al gingiilor, a\u015fa cum fac urletul sau hohotul\u201c. Ironic\u0103 nu e, totu\u015fi, aproape deloc aceast\u0103 poezie, ci mai degrab\u0103 sur\u00e2z\u0103tor-melancolic\u0103, \u00een \u015ftiuta atmosfer\u0103 de reverie tandr\u0103, cea mai expresiv\u0103 pentru temperamentul liric al autorului. \u00cen schimb, Alice \u00een \u0163ara no\u0163iunilor (2000) pare a se a\u015feza mai evident sub aceast\u0103 etichet\u0103 a distan\u0163\u0103rii \u015fi a relativiz\u0103rii\u00a0\u00a0 raporturilor cu lumea din afar\u0103. Un vers asociaz\u0103 \u00een chip semnificativ figura Ecleziastului cu cea\u00a0 ironistului \u2013 \u015fi aceast\u0103 ecua\u0163ie e chiar potrivit\u0103, fiindc\u0103 \u00eentreg volumul \u00eent\u0103re\u015fte, pe de o parte, culoarea elegiac\u0103 a st\u0103rii de spirit, mai atenuat\u0103, totu\u015fi, \u00een c\u0103r\u0163ile precedente, \u00een texte a c\u0103ror \u201eretoric\u0103\u201c minimal\u0103 trimite la obosita \u201eironie\u201c bacovian\u0103 \u015fi mai ales la universul lui de marc\u0103 deceptiv\u0103. \u201eCorelativele obiective\u201c ce aproximeaz\u0103 acest univers \u00een formula sa \u00eennoit\u0103 se deschid \u00een mult mai mare m\u0103sur\u0103 spre un fel de actualitate imediat\u0103 din care se re\u0163in elemente de-atunci intrate \u00een repertoriul \u201emizerabilismului\u201c ca atribut al lumii rom\u00e2ne\u015fti de dup\u0103 1989: \u201ePubel\u0103 cu dopuri de \u015fampanie, via\u0163a unui ora\u015f prin gunoaiele lui,\/ d\u0103-ne nou\u0103, Doamne, gunoaiele noastre cele de toate zilele\/ \u015fi ne izb\u0103ve\u015fte de figurile z\u00e2mbitoare ale crainicilor de la TV\u201c. \u00cen consecin\u0163a acestei pseudorug\u0103ciuni adaptate la proza zilei este \u201ecitit\u0103\u201c de autor \u015fi poezia sa de acum, ca o prelungire \u00een scris a realului derizoriu: \u201eDin nimic s\u0103 faci ceva: s\u0103 fierbi o conopid\u0103 \u00een ap\u0103.\/ Mirosul s\u0103 ajung\u0103 \u00een bibliotec\u0103. Adic\u0103 \u00een locul unde, dezordonat,\/ se adun\u0103 h\u00e2rtii tip\u0103rite, discuri neascultate, videocasete uzate,\/ arhiva revolu\u0163iei\u201c (Cooperativa de supravie\u0163uire). Alteori, \u00eentre m\u0103\u015ftile afi\u015fate emfatic, nu f\u0103r\u0103 un pigment autoironic, de \u201eCavaler al Pajurei \u015fi al Pelicanului\u201c ori \u201eCavaler Mare Ales Kadosh\u201c, paralelismul cu \u201egula\u015ful de varz\u0103\u201c preparat de o vecin\u0103, sugereaz\u0103 acela\u015fi tip de atitudine.\u00a0 \u00cens\u0103\u015fi defini\u0163ia poeziei e orientat\u0103 elegiac: \u201eO poezie n\u0103scut\u0103 cu picioarele \u00eenainte\u201c. Ea se face ecoul unui univers precar, notat uneori cu sincope semnificative pe pagin\u0103. Singur\u0103tatea \u00eentr-o lume gregar\u0103, alienant\u0103 (o \u201egustoas\u0103 singur\u0103tate\u201c), \u201eam\u0103r\u0103ciunea \u00een doi\u201c, con\u015ftiin\u0163a \u201ecrizei\u201c, starea de \u201efrig sau fric\u0103\u201c, situarea sub un soare negru, nervalian, sunt m\u0103rci ale unui disconfort existen\u0163ial pe care poezia \u00eel \u00eenregistreaz\u0103 cu un soi de nervozitate, refuz\u00e2ndu-se expresia patetic\u0103: \u201eEi bine, poemul nu se scrie cu s\u00e2nge.\/ Cu nervii pu\u015fi pe moa\u0163e se scrie\/ poemul. Cu nervii\u201c… \u201eCarii, goluri, absen\u0163e, feeble-mindedness, lipsa de apartenen\u0163\u0103\u201c noteaz\u0103 direct aceste st\u0103ri, c\u0103rora nu le scap\u0103 nici ecoul unui elocvent c\u00e2ntec din vremea Revolu\u0163iei din Decembrie: \u201eDoamne, vino Doamne, \/ s\u0103 vezi ce-a mai r\u0103mas din oameni\u201c… Ion Dr\u0103g\u0103noiu r\u0103m\u00e2ne, \u00eens\u0103, mai cur\u00e2nd un poet sentimental, melancolic-vis\u0103tor, ce simte c\u0103 \u201emateria prim\u0103 a visului (s)\u0103u se \u00eempu\u0163ineaz\u0103\u201c, se vede alunec\u00e2nd \u201e\u00eenapoi la amoeb\u0103\u201c, cu impulsuri de revolt\u0103 punctuale \u2013 \u201e\u00ee\u0163i vine s\u0103 urli, o mil\u0103 s\u0103lbatic\u0103 te cuprinde treptat, cum ar spune un prieten\u201c. Subiectul liric se declar\u0103 \u201efiin\u0163\u0103 fragil\u0103\u201c, vulnerabil\u0103, cu \u201eprovizia de disperare nefolosit\u0103\u201c, chemat, al\u0103turi de al\u0163i confra\u0163i, \u201ela cur\u0163ile melancoliei\u201c. Declar\u0103, \u00eens\u0103, c\u0103 se mai afl\u0103 \u00een c\u0103utarea \u201esec\u0163iunii de aur\u201c, iar amintiri din Gr\u0103dina de iarn\u0103 \u015fi alte poeme dominate de reveria (uneori conven\u0163ional\u0103) revin \u2013 vor fi prezente poeme reluate din volumele anterioare \u015fi \u00een placheta Claudia-san sau poemul celular (2000), aici cu unele aduceri la zi \u015fi \u00eenscrierea \u00een decorul exterior sau domestic \u201eactualizat\u201c. A\u015fadar, un vis\u0103tor dezabuzat, contrazis la fiecare pas de lumea din jur deloc predispus\u0103 vis\u0103rii gratuite, \u00eens\u0103 unul care refuz\u0103, totu\u015fi, s\u0103 abdice total de pe aceast\u0103 pozi\u0163ie, fie ea \u015fi precar\u0103. Undeva, \u00eentreaga sa poezie apare plasat\u0103 sub semnul \u201ealternativei\u201c, pun\u00e2nd un procent de s\u0103n\u0103tos dubiu \u00een fa\u0163a oric\u0103rei certitudini. Reafirm\u0103 c\u0103 \u201enimeni nu poate s\u0103 strice Gr\u0103dina\/ ce cre\u015fte \u00een noi\u201c, aude \u00een continuare \u201em\u0103r\u015f\u0103luind legiunile interioare\u201c, refuz\u00e2nd s\u0103 cedeze agresiunilor din afar\u0103. \u00cemprumut\u0103, spre \u00eencurajare, propozi\u0163ii sapien\u0163iale de surs\u0103 oriental\u0103, iar din sfaturile pe care le d\u0103, st\u0103nescian, fiului s\u0103u, eman\u0103 o senin\u0103tate \u015fi un calm ce incit\u0103 la contempla\u0163ie \u015fi replierea spre lumea l\u0103untric\u0103. Cu astfel de ultime poeme, mai direct \u015fi mai autentic confesive, Ion Dr\u0103g\u0103noiu dep\u0103\u015fe\u015fte un anumit conven\u0163ionalism al \u201ereveriei\u201c din versurile mai vechi, dinspre care nu retrage, \u00eens\u0103, chiar toate pun\u0163ile.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Pe un f\u0103ga\u015f barbian se \u00eenscriau, la debutul din 1969, cu placheta Aproape sonete, versurile lui Ion Dr\u0103g\u0103noiu (1943-2003), strunite destul de strict de o prozodie clasic\u0103, de reflec\u0163ie r\u0103mas\u0103 mai degrab\u0103 abstract\u0103, trecut\u0103 \u00eentr-o figura\u0163ie rece-geometrizant\u0103. Sugestia transfigur\u0103rii unor spa\u0163ii \u201ebalcanice\u201c, reorientate spre o viziune epurat\u0103 de suprafe\u0163ele pitore\u015fti tradi\u0163ionale putea fi propus\u0103 \u00eentr-un… Cite\u0219te mai mult »Recitiri: poezia lui Ion Dr\u0103g\u0103noiu<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[8],"tags":[12431,12430],"class_list":["post-20834","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-aproape-sonete","tag-ion-draganoiu"],"views":1312,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20834","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20834"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20834\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20834"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20834"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20834"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}