{"id":20820,"date":"2014-10-09T13:38:37","date_gmt":"2014-10-09T11:38:37","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=20820"},"modified":"2014-10-09T13:38:37","modified_gmt":"2014-10-09T11:38:37","slug":"ratiune-si-anti-ratiune-speranta","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ratiune-si-anti-ratiune-speranta\/","title":{"rendered":"Ra\u0163iune \u015fi anti-ra\u0163iune. Speran\u0163a"},"content":{"rendered":"<p>Speran\u0163a, unul dintre \u201edarurile\u201c cu care zeii elini pedepsesc \u00eendr\u0103zneala demiurgic\u0103 a oamenilor, este, \u00een cre\u015ftinism, una dintre virtu\u0163ile cardinale. Un dar otr\u0103vit \u015fi o virtute \u2013 speran\u0163a ne anim\u0103, ne \u00eensufle\u0163e\u015fte, dar este \u015fi fundamentul \u00eensu\u015fi al disper\u0103rii \u015fi al dezn\u0103dejdii. De nu \u015fi-ar face speran\u0163e, oamenii nu ar dispera, lini\u015ftea lor ar fi asigurat\u0103 de o neutralitate afectiv\u0103, de o pace universal\u0103 a ra\u0163iunii \u015fi lucidit\u0103\u0163ii. \u201eNu spera \u015fi nu ai team\u0103\u201c, spune poetul nostru na\u0163ional \u00een Gloss\u0103. \u00centr-un proverb rom\u00e2nesc numai \u201eprostul trage n\u0103dejde\u201c, \u00een vreme ce \u00een\u0163eleptul doar promite. C\u0103ci speran\u0163a poate fi prosteasc\u0103 \u015fi f\u0103r\u0103 temei, oarb\u0103 \u015fi de\u015fart\u0103. Atribut al omului naiv, al credulului, al s\u0103racului cu duhul, al \u00eendr\u0103gostitului \u2013 speran\u0163a este obiect al deriziunii \u00een multe opere literare. \u00cenf\u0103\u0163i\u015farea ei este tragi-comic\u0103, iar aspectul tragic nu face dec\u00e2t s\u0103-i poten\u0163eze latura comic\u0103.<br \/>\nSperan\u0163a este anti-ra\u0163ional\u0103, nu doar ira\u0163ional\u0103, c\u0103ci natura speran\u0163ei este s\u0103 spere \u00eempotriva eviden\u0163elor. \u201eDe\u015fi\u2026, totu\u015fi sper c\u0103\u2026\u201c este formula inscrip\u0163ionat\u0103 pe fundul cutiei Pandorei ce con\u0163inea toate relele \u015fi bolile omenirii laolalt\u0103 cu acel nimic \u00eenaripat care le dezminte nebune\u015fte. Mul\u0163i filosofi au crezut c\u0103 au g\u0103sit leacul acestui ultim \u015fi poate cel mai mare r\u0103u printr-un imperativ care, \u00een varii forme \u00een decursul istoriei, a fost repetat cu o obstina\u0163ie egal\u0103 cu imposibilitatea lui de a fi respectat, de a fi pus \u00een practic\u0103. \u201eS\u0103 speri numai cele ce-\u0163i stau \u00een putin\u0163\u0103\u201c \u2013 este o impreca\u0163ie magic\u0103, un abracadabra rostit de cel \u00eencredin\u0163at c\u0103 rezolvarea st\u0103 \u00een negarea problemei. A spera numai ceea ce ne st\u0103 oricum \u00een putere este o contradic\u0163ie \u00een termeni \u00eentruc\u00e2t obiectul speran\u0163ei este \u00eentotdeauna aflat dincolo de marginile puterilor noastre.<br \/>\nSperan\u0163a este anti-ra\u0163iunea noastr\u0103, origine comun\u0103 at\u00e2t a imbecilit\u0103\u0163ii noastre (de la imbecillus \u2013 neputincios), c\u00e2t \u015fi a magnificelor noastre puteri, a av\u00e2nturilor noastre eroice \u015fi poetice. Imposibil s\u0103 vorbe\u015fti despre o art\u0103 a speran\u0163ei, sau despre o \u015ftiin\u0163\u0103 a ei, oric\u00e2t s-ar fi str\u0103duit g\u00e2nditorii s\u0103 o urzeasc\u0103. Mae\u015ftrii modera\u0163iei nu au putut s\u0103 pun\u0103 ordine \u00een acest afect \u00een care totul este dat \u00een exces, c\u0103ci speran\u0163a nu poate fi dec\u00e2t mare, iar \u00een afar\u0103 de ea nu exist\u0103 dec\u00e2t disperarea. De la Erasmus p\u00e2n\u0103 la Camus, g\u00e2nditorii s-au \u00eentrecut \u00een a o dezavua, a o demasca sau a o ridiculiza. Ce altceva este Elogiul Prostiei dac\u0103 nu un teribil pamflet la adresa speran\u0163ei? Mai curios este c\u0103 cel mai profund g\u00e2nditor al absurdului a putut s\u0103 alunge speran\u0163a din lumea omului absurd, ceea ce ne spune multe despre c\u00e2te limbaje poate folosi glasul ra\u0163iunii \u00een diatribele sale la adresa anti-ra\u0163iunii umane.<br \/>\nUltimul \u201edar\u201c din cutia Pandorei, speran\u0163a este \u015fi ultima care moare \u2013 ceea ce este un fel de a spune c\u0103 ea, speran\u0163a, trece cu un pas dincolo de propria noastr\u0103 moarte, imposibil s\u0103 fie vreodat\u0103 convins\u0103 de irefutabilul silogism al mor\u0163ii (valabil doar \u00een cazul lui Socrate, dar nu \u015fi al lui Ivan Ilici), impenetrabil\u0103 la eviden\u0163a mor\u0163ii, incapabil\u0103 s\u0103 accepte vreo certitudine indezirabil\u0103. Dar poate c\u0103 speran\u0163a nu moare nici dup\u0103 moartea noastr\u0103, ci, nimic \u00eenaripat, se ridic\u0103 din noi, pentru a perpetua, cu suava ei \u00eempotrivire, toate relele \u015fi bolile omenirii.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Speran\u0163a, unul dintre \u201edarurile\u201c cu care zeii elini pedepsesc \u00eendr\u0103zneala demiurgic\u0103 a oamenilor, este, \u00een cre\u015ftinism, una dintre virtu\u0163ile cardinale. Un dar otr\u0103vit \u015fi o virtute \u2013 speran\u0163a ne anim\u0103, ne \u00eensufle\u0163e\u015fte, dar este \u015fi fundamentul \u00eensu\u015fi al disper\u0103rii \u015fi al dezn\u0103dejdii. De nu \u015fi-ar face speran\u0163e, oamenii nu ar dispera, lini\u015ftea lor ar fi&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ratiune-si-anti-ratiune-speranta\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Ra\u0163iune \u015fi anti-ra\u0163iune. Speran\u0163a<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[11237],"tags":[12408,738,12407,1234],"class_list":["post-20820","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-societate","tag-anti-ratiune","tag-crestinism","tag-ratiune","tag-speranta"],"views":2346,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20820","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20820"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20820\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20820"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20820"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20820"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}