\u00cemi aduc aminte, dup\u0103 75 de ani, de diminea\u0163a zilei de 18 septembrie 1939. Dup\u0103 mai pu\u0163in de dou\u0103 luni aveam s\u0103 \u00eemplinesc 16 ani. Tr\u0103isem ca to\u0163i euforia marii \u00eempliniri din 1918 \u015fi-mi petrecusem copil\u0103ria \u015fi \u00eenceputul adolescen\u0163ei sub impresia reu\u015fitei proiectului unit\u0103\u0163ii \u015fi al instaur\u0103rii \u00een lume a unui climat al p\u0103cii. Lucrurile au \u00eenceput s\u0103 se tulbure mai ales pe la mijlocul deceniului al patrulea, sub impactul agresivit\u0103\u0163ii cresc\u00e2nde a statelor totalitare. Dar, cu toate acestea, tr\u0103iam cu impresia unei st\u0103ri de lucruri statornice. Carol II \u00ee\u015fi instaurase regimul s\u0103u dictatorial, dar \u00een anii ultimi ai domniei sale, cotele de dezvoltare ale \u0163\u0103rii indicau un progres evident \u015fi totodat\u0103 reu\u015fita construc\u0163iei statului des\u0103v\u00e2r\u015fit \u00een hotarele sale na\u0163ionale, \u015fi nu trecuse nici un sfert de veac de la Unirea cea mare.
\nPrimul \u015foc, de\u015fi \u00eenc\u0103 nebulos, 1-a reprezentat \u00eencheierea pactului Ribbentrop-Molotov, la 23 august 1939, apoi la l septembrie s-a declan\u015fat invadarea Poloniei, aliat\u0103 a Rom\u00e2niei, pentru ca la 15 septembrie, invadatorilor hitleri\u015fti, s\u0103 li se al\u0103ture cei sovietici. Ceea ce s-a petrecut \u00een noaptea de 17 spre 18 septembrie a \u00eensemnat apoi marea cotitur\u0103 spre noua realitate a r\u0103zboiului de mari propor\u0163ii. \u00cen diminea\u0163a zilei de 18 septembrie am asistat la \u00eenceputul marelui exod al polonezilor, atunci vecini \u015fi totodat\u0103 alia\u0163i ai no\u015ftri.
\nR\u0103zboiul ni s-a \u00eenf\u0103\u0163i\u015fat deodat\u0103 \u00een toat\u0103 duritatea sa. \u00cen jur de 100 000 de oameni, solda\u0163i, dar \u015fi civili, au trecut hotarele care li s-au deschis. Rom\u00e2nia, amenin\u0163at\u0103 la r\u00e2ndul ei de puterile coalizate la 23 august 1939, n-a luat armele, alian\u0163a neoblig\u00e2nd-o \u00een cazul atacului venit dinspre Germania, iar c\u00e2nd s-a produs invazia sovietic\u0103 n-a mai fost cazul, av\u00e2nd \u00een vedere dimensiunile dezastrului \u015fi n-a mai cerut-o nici agonizanta Polonie, \u00een schimb, de\u015fi presiunile Berlinului erau foarte mari, Rom\u00e2nia \u015fi-a demonstrat un comportament\u2013model fa\u0163\u0103 de nenorocirea care lovea o na\u0163iune vecin\u0103 \u015fi prieten\u0103.
\nCu tot riscul, grani\u0163ele au fost deschise polonezilor. \u0162ara s-a declarat neutr\u0103, dar a f\u0103cut tot ceea ce putea pentru a ajuta \u00een marginile posibilului de atunci, manifest\u00e2nd curaj \u015fi chiar \u00eendr\u0103zneal\u0103. Solda\u0163ii \u015fi ofi\u0163erii au fost primi\u0163i, trebuind \u00eens\u0103 s\u0103 accepte dezarmarea. Zeci de mii de militari au trecut \u00een Rom\u00e2nia. Cei mai mul\u0163i dintre ei \u015fi-au putut urma drumul spre \u0163\u0103rile aliate \u2013 Fran\u0163a \u015fi mai ales Anglia \u2013 ie\u015find din \u0163ar\u0103 cu forme legale, ori prin tolerarea evaziunii. Militarilor li s-au asigurat de c\u00e3tre autorit\u0103\u0163ile rom\u00e2ne aloca\u0163ii, cifrate la 300 de lei pe zi pentru generali \u015fi 200-270 de lei pentru ofi\u0163eri, Ministerul Ap\u0103r\u0103rii Na\u0163ionale primind sarcina de a se \u00eengriji de militarii refugia\u0163i.
\n\u00centreaga conducere a Poloniei a ales s\u0103 se refugieze \u00een Rom\u00e2nia. Aici i s-a acordat respectul cuvenit, av\u00e2nd doar condi\u0163ia de a nu desf\u0103\u015fura activit\u0103\u0163i politice pentru a se evita reac\u0163iile Germaniei naziste. Pre\u015fedintele Moscicki a fost g\u0103zduit ini\u0163ial la Bicaz, iar apoi la Craiova \u00een Palatul Mihail, ast\u0103zi Muzeul de Art\u0103. La 25 decembrie s-a organizat apoi refugiul pre\u015fedintelui la Berna. Cu o zi mai \u00eenainte, el a mul\u0163umit guvernului rom\u00e2n pentru ospitalitatea ce i se oferise lui, familiei sale, guvernului polonez \u015fi \u201epopula\u0163iei refugiate\u201c.
\nAloca\u0163ii au fost acordate demnitarilor polonezi, so\u0163iilor \u015fi copiilor lor. Mare\u015falul Rydz Smigly a fost g\u0103zduit ini\u0163ial \u00een Palatul Jean Mihail din Craiova, iar apoi, din motive de s\u0103n\u0103tate, s-a mutat la Dragoslavele \u00een jude\u0163ul Muscel. La Craiova, el a fost g\u0103zduit \u00eempreun\u0103 cu cinci ofi\u0163eri, \u015fase civili, \u015fase \u015foferi \u015fi un mecanic (venise cu trei ma\u015fini). So\u0163iei sale i s-a \u00eenlesnit plecarea la Paris la l noiembrie 1939, iar mare\u015falul va putea \u015fi el s\u0103 p\u0103r\u0103seasc\u0103 Rom\u00e2nia, Berlinul fiind pus \u00een fa\u0163a unui fapt \u00eemplinit. Dintre fo\u015ftii \u00eenal\u0163i demnitari polonezi, unul singur n-a putut s\u0103-\u015fi urmeze activitatea peste hotare, losif Beck, care a murit la Bucure\u015fti la 6 iunie 1944, de ziua debarc\u0103rii!
\nCeea ce a fost deosebit de impresionant a fost exodul a zeci de mii de civili care au trecut prin grani\u0163a deschis\u0103 c\u0103ut\u00e2nd s\u0103 scape din cle\u015ftele celor doi invadatori ai patriei lor. Era mai mult dec\u00e2t un refugiu. Era o fug\u0103 disperat\u0103, fiecare cu ce a mai apucat.
\nMa\u015fini luxoase, dar \u015fi biciclete, c\u0103ru\u0163e trase de un cal, camioane duc\u00e2nd o varietate de pasageri, totul \u00eentr-o dezordine cumplit\u0103, str\u0103zile fericitului Bucure\u015fti din acea vreme fiind cople\u015fite de aceast\u0103 afluen\u0163\u0103 uman\u0103 uria\u015f\u0103. Era imaginea concret\u0103, necru\u0163\u0103toare a r\u0103zboiului care abia \u00eencepuse.
\nAutorit\u0103\u0163ile vremii au f\u0103cut tot posibilul pentru a face fa\u0163\u0103 unei situa\u0163ii deosebite. Dar important\u0103 a fost \u015fi atitudinea rom\u00e2nilor, care au \u00een\u0163eles s\u0103 vin\u0103 \u00een ajutorul refugia\u0163ilor cu tot ce puteau, \u201ecu bun\u0103voin\u0163\u0103 \u015fi cu o grij\u0103 deosebit\u0103\u201c, cum constata atunci \u00een scris monseniorul Cassulo, nun\u0163iul papal. S-a oferit g\u0103zduire \u015fi de asemenea refugia\u0163ii erau invita\u0163i la mas\u0103, c\u0103ut\u00e2ndu-se s\u0103 se contribuie la atenuarea cumplitului \u015foc pe care \u00eel suferiser\u0103. Mul\u0163i au trecut prin Rom\u00e2nia, c\u0103ut\u00e2ndu-\u015fi azil mai departe, dar unii au r\u0103mas pe loc al\u0103tur\u00e2ndu-se polonezilor din genera\u0163iile anterioare pentru care teritoriul rom\u00e2nesc fusese loc de ad\u0103post.
\nSemnificativ\u0103 a fost \u015fi grija purtat\u0103 copiilor \u2013 \u00een localit\u0103\u0163ile \u00een care au fost stabili\u0163i refugia\u0163ii, mai ales \u00een Oltenia, au fost create s\u0103li de clas\u0103 \u00een care se f\u0103ceau cursurile \u00een limba polon\u0103, \u015fcolile rom\u00e2ne\u015fti ced\u00e2ndu-le o parte din spa\u0163iile lor. La Craiova a fost organizat \u015fi un liceu \u00een limba polon\u0103. Mul\u0163i tineri polonezi vor r\u0103m\u00e2ne sau reveni \u00een Rom\u00e2nia pentru a-\u015fi urma studiile, \u00een ansamblu, a fiin\u0163at atunci un moment de solidaritate uman\u0103 \u015fi de prietenie, care, trebuie spus, n-a fost uitat, mai ales de cei ce au trecut prin aceast\u0103 \u00eencercare.
\nUn capitol semnificativ l-a reprezentat \u015fi \u00eenlesnirea ce a fost f\u0103cut\u0103 nu numai pentru trecerea unor documente ale guvernului spre alia\u0163ii s\u0103i occidentali, dar mai ales destinul pe care 1-a avut tezaurul polonez. A fost organizat\u0103 o trecere-fulger a acestui tezaur prin teritoriul Rom\u00e2niei spre Constan\u0163a, unde a fost \u00eembarcat \u015fi a ajuns cu bine la ad\u0103post, iar trei tone de aur r\u0103mase \u00eenc\u0103 \u00een spa\u0163iul rom\u00e2nesc, au fost ocrotite ca \u015fi tezaurul nostru propriu, iar \u00een 1947, dup\u0103 r\u0103zboi, au fost restituite Poloniei. O compara\u0163ie cu trista soart\u0103 a tezaurului rom\u00e2nesc dus \u00een Rusia \u00een vremea Primului R\u0103zboi Mondial este de f\u0103cut!
\nDar r\u00e2ndurile care preced au la temeiul lor o frumoas\u0103 ac\u0163iune a Institului Cultural Rom\u00e2n din Var\u015fovia, consacrat\u0103 momentului din septembrie 1939. Prezen\u0163a guvernatorului B\u0103ncii Na\u0163ionale a Rom\u00e2niei, academicianul Mugur Is\u0103rescu, a fost important\u0103, ca \u015fi comunicarea pe care a f\u00e3cut-o publicului. De asemenea, am \u00eencercat s\u0103 evoc amintiri personale, \u00een afara faptelor pe care le-am prezentat ca istoric; \u00een lu\u0103rile de cuv\u00e2nt, au fost evocate aspecte ale acelui moment, unele lu\u0103ri de cuv\u00e2nt fiind ale celor implica\u0163i, polonezi \u015fi rom\u00e2ni. Dup\u0103 75 de ani s-a dovedit c\u0103 mai exist\u0103 o amintire a ceea ce s-a \u00eent\u00e2mplat atunci. Participarea din partea polonez\u0103 la reuniune a ar\u0103tat c\u0103 mai fiin\u0163eaz\u0103 o sensibilitate fa\u0163\u0103 de evenimente devenite \u00eentre timp istorie. Timpul n-a scos din memoria colectiv\u0103 a \u00eencercatei na\u0163iuni poloneze acele zile teribile, \u00eentr-adev\u0103r de neuitat. M\u0103rturisesc c\u0103 am avut \u015fi un sentiment de m\u00e2ndrie, pe undeva rar prezent \u00een ultima vreme, pentru purtarea pe care am avut-o atunci noi, rom\u00e2nii, fa\u0163\u0103 de o \u0163ar\u0103 prieten\u0103 \u015fi mai ales fa\u0163\u0103 de oameni neferici\u0163i lovi\u0163i de soart\u0103. Cinste nou\u0103 sau mai bine zis cinste celor de atunci!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cemi aduc aminte, dup\u0103 75 de ani, de diminea\u0163a zilei de 18 septembrie 1939. Dup\u0103 mai pu\u0163in de dou\u0103 luni aveam s\u0103 \u00eemplinesc 16 ani. Tr\u0103isem ca to\u0163i euforia marii \u00eempliniri din 1918 \u015fi-mi petrecusem copil\u0103ria \u015fi \u00eenceputul adolescen\u0163ei sub impresia reu\u015fitei proiectului unit\u0103\u0163ii \u015fi al instaur\u0103rii \u00een lume a unui climat al p\u0103cii. Lucrurile… Cite\u0219te mai mult »Exodul polonez din septembrie 1939<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[12403],"class_list":["post-20814","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-exodul-polonez"],"views":1013,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20814","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20814"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20814\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20814"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20814"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20814"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}