Este bine-cunoscut\u0103 povestea legendarului Orfeu, care din iubire pentru Euridice, plecat\u0103\u00a0 prematur \u00een \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia mor\u0163ilor, coboar\u0103 \u00een Infern pentru a o recupera de la Hades \u00eensu\u015fi. Orfeu este considerat, tocmai din acest motiv, un erou f\u0103r\u0103 precedent, deoarece ca niciun alt muritor el reu\u015fe\u015fte, prin rug\u0103min\u0163ile st\u0103ruitoare, s\u0103-l \u00eenduplece pe mai-marele Infernului s\u0103 o elibereze pe Euridice, cu o condi\u0163ie \u00eens\u0103 \u2013 aceea ca \u00een drumul de \u00eentoarcere spre t\u0103r\u00e2mul celor vii s\u0103 nu priveasc\u0103 \u00eenapoi. Ceea ce a urmat se \u015ftie… Orfeu este \u00eencercat la un moment dat de o \u00eendoial\u0103 at\u00e2t de mare, \u00eenc\u00e2t vr\u00e2nd s\u0103 se conving\u0103 c\u0103 n-a fost cumva \u00een\u015felat de Hades, \u00eencalc\u0103 interdic\u0163ia ini\u0163ial\u0103 \u015fi \u00eentoarce, vai, capul… pierz\u00e2nd-o de data aceasta definitiv pe iubita sa, Euridice.
\nPovestea lui Orfeu este, astfel, povestea unui e\u015fec extrem de reprezentativ pentru condi\u0163ia uman\u0103, \u00een sensul unui e\u015fec al credin\u0163ei, ca efect al unei \u00eendoieli \u015fi al unei ne\u00eencrederi fundamentale de tip nevrotic, deosebit de semnificativ\u0103 fiind \u00een aceast\u0103 poveste tocmai aceast\u00e3 \u00eendoial\u0103 fundamental uman\u0103, ca germene, ca nucleu al nevrozei.
\nDac\u0103 \u00een drumul spre Hades, Orfeu c\u00e2nt\u0103 sf\u00e2\u015fietoare c\u00e2ntece care \u00eei tulbur\u0103 \u015fi-i emo\u0163ioneaz\u0103 profund pe to\u0163i cei \u00eent\u00e2lni\u0163i, pe toate sufletele palide, \u00een drumul de \u00eentoarcere, fericit c\u0103 a reu\u015fit s\u0103 o elibereze pe Euridice din t\u0103r\u00e2mul mor\u0163ii, \u00eencepe s\u0103 c\u00e2nte un imn de bucurie la adresa vie\u0163ii \u015fi a iubirii. Doar c\u0103, la un moment dat, atunci c\u00e2nd se \u00eendep\u0103rteaz\u0103 suficient de t\u0103r\u00e2mul celor mor\u0163i, dar nu se apropie suficient de t\u0103r\u00e2mul celor vii, adic\u0103 \u00een acea zon\u0103 intermediar\u0103 \u015fi gri a pustiet\u0103\u0163ii \u00een care nu-l mai aude nimeni, nici cei mor\u0163i, nici cei vii \u015fi, poate, nici m\u0103car Euridice care r\u0103m\u00e2ne mut\u0103, \u00een Orfeu se strecoar\u0103 \u015farpele \u00eendoielii, fiind cuprins de o ne\u00eencredere at\u00e2t de mare, \u00eenc\u00e2t \u00eencepe s\u0103 se \u00eendoiasc\u0103 de tot: de faptul c\u0103 Euridice este \u00een spatele lui \u2013 deoarece ea nu spune nimic, nu-i d\u0103 nicio dovad\u0103, niciun semn, de zeii Infernului pe care-i b\u00e3nuie\u015fte c\u0103 l-ar fi p\u0103c\u0103lit \u015fi i-ar fi \u00eentins o curs\u0103 doar pentru a sc\u0103pa de el, motiv pentru care, ros de dezn\u0103dejde, \u00eendoial\u0103 \u015fi ne\u00eencredere, se \u00eentoarce \u015fi prive\u015fte \u00eenapoi… moment \u00een care vede cu groaz\u0103 cum Euridice se afl\u0103 la doi pa\u015fi \u00een urma sa, \u015foptindu-i cu glas stins \u201eAdio\u201c. E c\u00e2t se poate de limpede c\u0103 Orfeu ar fi putut \u00eendura mai bine p\u0103c\u0103leala zeilor dec\u00e2t groaza adev\u0103rului c\u0103 iubita lui s-a aflat mereu \u00een spatele lui, urm\u00e2ndu-l, \u015fi c\u0103 nimeni altcineva nu l-a p\u00e3c\u00e3lit \u015fi nu i-a \u00een\u015felat \u00eencrederea \u015fi a\u015ftept\u0103rile… dec\u00e2t el \u00eensu\u015fi.
\nIat\u0103 de ce Orfeu este reprezentativ pentru natura noastr\u0103 uman\u0103, at\u00e2t de m\u0103cinat\u0103 de \u00eendoial\u0103 \u00een fundamentul ei \u015fi, prin urmare, at\u00e2t de nevrotic\u0103, at\u00e2t de lipsit\u0103 de credin\u0163\u0103 \u015fi at\u00e2t de nefericit\u0103. Suntem cu at\u00e2t mai nevrotici cu c\u00e2t \u00eendoiala de care suferim are mai mult\u0103 nevoie de semne \u015fi de dovezi exterioare, ceea ce arat\u0103 un minus, un deficit de credin\u0163\u0103, ca viciu fundamental al naturii noastre, viciu recognoscibil de altfel \u015fi \u00een p\u0103catul originar sub forma \u015farpelui \u00eendoielii care va preg\u0103ti drumul spre moarte, a\u015fa cum se va \u00eent\u00e2mpla \u015fi cu Orfeu.
\nNevroza de care suferim cu to\u0163ii, mo\u015ftenit\u0103 \u00een germenele ei, nu este \u00een fond altceva dec\u00e2t o ne\u00eencredere, o suspiciune \u015fi o \u00eendoial\u0103 fundamental\u0103 \u00een propria natur\u0103 ca rezultat al pierderii credin\u0163ei \u00eentr-o autoritate superioar\u0103, supraordonat\u0103, precum \u015fi a neascult\u0103rii, a \u00eenc\u0103lc\u0103rii unei interdic\u0163ii ini\u0163iale, care ne scoate de pe orbita real\u0103 \u015fi ne proiecteaz\u0103 pe una imaginar\u0103, tragic\u0103 \u015fi efemer\u0103 a unui destin personal.
\nLa polul cel\u0103lalt sau la limita naturii umane se afl\u0103 cei pu\u0163ini, care, prin credin\u0163\u0103 \u015fi \u00eencredere nem\u00e3rginite, reu\u015fesc s\u0103 dizolve acest germene nevrotic al \u00eendoielii, \u00een aceast\u0103 categorie situ\u00e2ndu-se to\u0163i sfin\u0163ii \u015fi ilumina\u0163ii marilor religii ale omenirii sau to\u0163i aceia care sunt str\u00e3b\u0103tu\u0163i de un puternic suflu sau sentiment religios.
\nDeosebit de pilduitoare \u00een sensul dizolv\u0103rii acestei \u00eendoieli nevrotice este povestea Vis\u0103torului scris\u0103 de poetul arab Khalil Gibran, \u00een care acesta ofer\u0103 o extraordinar\u0103 mostr\u0103 despre ceea ce \u00eenseamn\u0103 credin\u0163a neclintit\u0103 \u00een bine a unui vis\u0103tor, a unui vizionar care, venind dinspre de\u015fert, ajunge pe ni\u015fte meleaguri str\u0103ine ale c\u0103ror obiceiuri \u015fi limb\u0103 nu le cuno\u015ftea. Minun\u00e2ndu-se de noutatea \u015fi frumuse\u0163ea locului, acesta intr\u0103 \u00eentr-un han, despre care crezuse ini\u0163ial c\u0103 e un loc sf\u00e2nt, dar \u00een care, spre mirarea lui, d\u0103du de o sal\u0103 de mese unde mai mul\u0163i oameni m\u00e2ncau, beau \u015fi ascultau muzica. Atunci, vis\u0103torul \u00ee\u015fi spuse c\u0103 aici trebuie s\u0103 fie o s\u0103rb\u0103toare \u00eensemnat\u0103 oferit\u0103 de prin\u0163 poporului. La invita\u0163ia unui b\u0103rbat, pe care \u00eel considera un supus al prin\u0163ului, se a\u015fez\u0103 \u015fi fu servit cu bucate dintre cele mai alese. Dup\u0103 ce m\u00e2nc\u0103, vis\u0103torul se ridic\u0103 s\u0103 plece, dar la u\u015f\u0103 un b\u0103rbat uria\u015f, considerat de vis\u0103tor prin\u0163ul \u00eensu\u015fi, \u00eel opri \u015fi-i spuse \u00een limba cet\u00e3\u0163ii s\u0103 pl\u0103teasc\u0103 pentru mas\u0103. Dar cum vis\u0103torul nu \u00een\u0163elegea limba, f\u00e3cu o plec\u0103ciune \u015fi mul\u0163umi din inim\u0103. Numaidec\u00e2t b\u0103rbatului uria\u015f i se al\u0103turar\u0103 patru paznici ai cet\u0103\u0163ii care-l duser\u0103 la judec\u0103tor. Acesta, st\u00e2nd pe un tron \u015fi fiind \u00eembr\u0103cat majestuos, fu considerat de vis\u0103tor regele \u00eensu\u015fi. Iar c\u00e2nd cei doi avoca\u0163i, cel al acuz\u0103rii \u015fi cel al ap\u0103r\u0103rii, numi\u0163i de judec\u0103tor, \u00ee\u015fi prezentar\u0103 argumentele, vis\u0103torul g\u00e2ndi c\u0103 ascult\u0103 ni\u015fte fraze de bun-venit, astfel c\u0103 inima lui se umplu de mul\u0163umire fa\u0163\u0103 de ceea ce regele \u015fi prin\u0163ul f\u0103cuser\u0103 pentru el. \u00cen scurt timp, sentin\u0163a \u00eei fu ar\u0103tat\u0103 vis\u0103torului: acesta trebuia s\u0103 c\u0103l\u0103reasc\u0103 un cal f\u00e3r\u0103 \u015fa, cu un trompet \u015fi un tobo\u015far merg\u00e2ndu-i \u00eenainte, av\u00e2nd ag\u0103\u0163at\u0103 de g\u00e2t o t\u0103bli\u0163\u0103 pe care-i era scris\u0103 fapta. \u00cen timp ce vis\u0103torul c\u0103l\u0103rea prin ora\u015f astfel, locuitorii cet\u0103\u0163ii se adunau \u00een grupuri \u015fi r\u00e2deau cu to\u0163ii \u00eentr-un glas. Dar inima vis\u0103torului era \u00een extaz \u015fi ochii ii str\u0103luceau de fericire, deoarece CREDEA c\u0103 t\u0103bli\u0163a era un semn de binecuv\u00e2ntare din partea regelui \u015fi c\u0103 procesiunea era \u00een cinstea lui. Iar c\u00e2nd \u00een marea mul\u0163ime \u00eent\u00e2lni un b\u0103rbat care, asemeni lui, era tot un om al de\u015fertului \u015fi-l \u00eentreb\u0103 \u00een ce loc nemai\u00eent\u00e2lnit \u015fi binecuv\u00e2ntat a nimerit, acesta nu-i r\u0103spunse \u015fi nu-i dezavu\u0103 credin\u0163a, ci doar \u00eei z\u00e2mbi… \u015ei fa\u0163a vis\u0103torului era senin\u0103, iar ochii lui, sc\u0103lda\u0163i \u00een lumin\u0103.
\nSe pare, a\u015fadar, c\u0103 \u00een ceea ce prive\u015fte credin\u0163a, aceasta nu se \u00eentemeiaz\u0103 pe eviden\u0163e, pe ceea ce se vede cu ochii, pe ceea ce este vizibil \u015fi exterior ci, dimpotriv\u0103, pe ceea ce este invizibil \u015fi ascuns privirii, pe ceea ce este dincolo de eviden\u0163e, adic\u0103 pe o viziune l\u0103untric\u0103, interioar\u0103, din care izvor\u0103\u015fte \u00eencrederea \u00een sine, direct propor\u0163ional\u0103 cu abandonarea de sine. Numai aceast\u0103 abandonare de sine face posibil\u0103 credin\u0163a \u00een ceva dincolo de tine, dincolo de propria ta eviden\u0163\u0103. \u015ei numai aceast\u0103 credin\u0163\u0103 poate anula, poate dizolva tot acest edificiu al nevrozei construit, \u00een fond, \u00een jurul neputin\u0163ei de a trece dincolo de sine, dincolo de Eu, dincolo de propria ta aparen\u0163\u0103.
\nOrfeu n-a fost suficient de vis\u0103tor, suficient de vizionar \u015fi suficient de credincios. Dar a fost suficient de nevrotic \u015fi de orgolios pentru ca absen\u0163a unor semne \u015fi dovezi exterioare s\u0103-l exaspereze at\u00e2t de mult \u00eenc\u00e2t, \u00eendoindu-se de tot, s\u0103 priveasc\u0103 \u00eenapoi… iar apoi, neconsolat, s\u0103 sf\u00e2r\u015feasc\u0103 tragic. Povestea lui Orfeu este povestea necredin\u0163ei noastre nevrotice.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Este bine-cunoscut\u0103 povestea legendarului Orfeu, care din iubire pentru Euridice, plecat\u0103\u00a0 prematur \u00een \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia mor\u0163ilor, coboar\u0103 \u00een Infern pentru a o recupera de la Hades \u00eensu\u015fi. Orfeu este considerat, tocmai din acest motiv, un erou f\u0103r\u0103 precedent, deoarece ca niciun alt muritor el reu\u015fe\u015fte, prin rug\u0103min\u0163ile st\u0103ruitoare, s\u0103-l \u00eenduplece pe mai-marele Infernului s\u0103 o elibereze… Cite\u0219te mai mult »\u00cendoiala lui Orfeu \u2013 surs\u0103 a necredin\u0163ei nevrotice<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[4435,12390],"class_list":["post-20792","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-conditia-umana","tag-credinta"],"views":1111,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20792","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20792"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20792\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20792"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20792"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20792"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}