Vladimir Ghika a reluat aceste teme si le-a dezvoltat in \u201eConvorbiri spirituale\u201c, sub forma de predici minutios elaborate. Nu stim daca au fost scrise inainte sau dupa ce au fost mai int\u00e2i rostite (in ce limba? in fata publicului credincios si a \u201eDoamnelor de Caritate\u201c de la Sf. Vincentiu de Paul (e o referinta in text la ele). Sigur este ca ele au structura si limbajul unor eseuri pe care autorul \/ predicatorul le numeste \u201epersonale\u201c si pentru care se scuza, zic\u00e2nd ca sunt mai putin personale prin fond, c\u00e2t prin \u201eforma si accent\u201c. Este ingrijorat si de faptul ca, abord\u00e2nd teme asa de complexe si folosind concepte dificile, nu face trimiteri la autoritatile patristice si la controversele din s\u00e2nul bisericii, cum se int\u00e2mpla in studiile teologice propriu-zise. El isi ia anumite libertati, inclusiv libertatea de a fi spontan si de a evita polemicile. Pleaca de la dictonul Sf\u00e2ntului Augustin: \u201eAma et fac quad vis\u201c (iubeste si fa ce vrei) ca metoda de initiere spirituala. In introducerea in care isi defineste metoda, autorul aminteste de traditiile rasaritene fara a preciza in ce consta ele, in afara de sugestia ca metoda rasariteana este aceea de a nu avea o metoda prestabilita, de a lasa lucrurile sa se organizeze de la sine. Sa deducem de aici faptul ca, ortodoxul trecut la catolicism se intoarce in \u201eConvorbiri spirituale\u201c (publicate in 1961) la traditiile rom\u00e2nesti? Asa s-ar putea intelege din frazele ce urmeaza: \u201eVoi fi cu at\u00e2t mai putin inclinat spre controverse pe acest teren, cu c\u00e2t aduc aici obisnuintele de libertate si traditiile stravechi ale Rasaritului. Acolo, dintotdeauna metodele s-au constituit fara sa-ti dai seama; nu s-a dorit ca sufletele sa fie inregimentate in reglementari prea uniforme, prea str\u00e2mte sau prea complicate; nu s-au cautat deloc retete savante si automate pentru a ajunge la un scop spiritual din care aproape nimic nu tradeaza un mecanism intelectual sau chiar virtuos si unde numai ceea ce sufletul daruieste (pentru ca Dumnezeu daruieste), poate fi regasit fecundat si sublimat pentru eternitate.\u201c Sa intelegem, atunci, ca neav\u00e2nd o metoda riguroasa de meditatie spirituala, Rasaritul ortodox are o mai mare libertate de reflectie si, deci, o mai rapida comunicare cu Dumnezeu? L-ar intelege mai usor dec\u00e2t semenul sau crestin occidental?…
\nEseurile\/ discursurile isi propun sa vorbeasca despre starea actuala a spiritului, cu alte cuvinte: sa fie un fel de jurnal public extras din \u201emarele jurnal al lui Dumnezeu\u201c, cum ii zice autorul. Acesta insoteste liturghia si pune in contact zilnic viata individului cu semnele divinitatii. Pusi laolalta, indivizii formeaza un public de conditii diferite si nivele de cultura diferite. Ce limba trebuie sa folosesti pentru a-i comunica ideile tale? E intrebarea pe care si-o pune predicatorul acesta instruit, cu g\u00e2ndul, de buna seama, la Evanghelie. Este preocupat de aceasta \u201eminunata dificultate\u201c si, p\u00e2na la urma, o accepta bucuros, zic\u00e2nd ca, in fond, in orice individ, indiferent de conditia lui, se afla \u201eo stare de har\u201c in care salasuieste Dumnezeu. O stare \u201emiraculos afectiva\u201c, receptiva, dornica de sfintenie. Asa ca apostolul lui Cristos incepe sa vorbeasca despre \u201eDumnezeu ca realitate prima, suverana si inevitabila\u201c, despre partea lui Dumnezeu care este totul si pretutindeni, despre starea spiritelor si, iarasi, despre Dumnezeu care este chiar aici si omul nu stie (\u201eVere Dominus est in loco isto et ego nesciebam\u201c), despre desav\u00e2rsirea prin credinta etc. Desav\u00e2rsirea este p\u00e2ndita, dupa opinia lui Vladimir Ghika, de doua \u201edeviatii\u201c (asa le spune) posibile si opuse care pot rataci spiritul credincios: a) \u201epornirea prea putin supravegheata spre iluminare directa\u201c si b) \u201eo devotiune care se opreste prea cur\u00e2nd asupra laturii sensibile si imaginative\u201c… Ce sa insemne, mai precis, aceste derapaje, rataciri, deviatii de la firul rectiliniu al credintei? Cea dint\u00e2i ar fi orgoliul (Vladimir Ghika ii zice \u201enerusinarea\u201c) celui care crede ca ajunge la Dumnezeu fac\u00e2nd abstractie de \u201eOmul-Dumnezeu\u201c, de Dumnezeu intrupat, adica de Cristos. Pacat mare, deviatie grava pentru ca nu putem ajunge la Dumnezeu dec\u00e2t insotiti de Cristos, adica de Biserica. Misionarul rom\u00e2n ii da o justificare plauzibila, intr-un limbaj care nu este nici pur speculativ, nici populist. O potrivita linie de mijloc.
\nA doua eroare (deviatie) se manifesta printr-o umanizare exagerata a divinitatii, printr-o devotiune ratacita in simpatii umane, risipita in fapte de existenta fara supravegherea spiritului divin. Vladimir Ghika o defineste ca pe un roman sentimental fara substanta: \u201eLa extrema opusa, poate exista un fel de senzualism mocnit si de umanizare exagerata in sentimentele noastre si in meditare in fata cobor\u00e2rii miraculoase si voluntare a Divinitatii, fara sa ne inaltam destul de repede si cu destula tarie p\u00e2na la Ea \u2013 un fel de superficialitate materialista in fata celui mai mare si mai scump dintre misterele iubirii \u2013 un exercitiu de imaginatie care se opreste prea cur\u00e2nd la imagine, fara sa o ia barbateste, doar ca un punct de sprijin pentru a-1 gasi pe Dumnezeu \u2013 o molesire, lipsita de intelegere, a omului in Omul-Dumnezeu, in Dumnezeu facut om \u2013 sau preocuparea prea exclusiva fata de forme sau practici care nu sunt facute, dec\u00e2t pentru a evoca mai lesnicios Prezenta Divina. Devotiunea, chiar si in viata interioara, se poate rataci atunci in simpatii umane, piosenii lipsite de semnificatie si sa ram\u00e2na undeva la jumatate drumul, incep\u00e2nd sa utilizeze cu rosturi secundare, devenite scopuri urmarite, ajutoarele tragice si imbelsugate oferite de Calvar. Ea poate face din aceasta un soi de roman sentimental lipsit de miez si de rasunet eficace in viata, sau un fel de divertisment sacru.\u201c
\nAceste predici sunt, in fapt, niste rugaciuni in public: \u201eii vorbesc lui Dumnezeu in voi si il aud in voi, dupa ce am incercat sa-l aud in mine\u201c… Rugaciunea imbratiseaza subiecte variate, de la Liturghie la ideea de suferinta inteleasa ca o forma de iubire si apropiere de divinitate. \u201eSuferinta este o vizita a lui Dumnezeu \u2013 un fel de sacrament nemaiauzit\u201c \u2013 spune predicatorul. Revine si complica ideea: un \u201esacrament invers\u201c, \u201eun sacrament al enigmelor si un sacrament al incercarii\u201c. Predica s-a transformat intr-un eseu laborios care vrea sa dovedeasca faptul ca durerea trebuie inteleasa ca un dialog cu Dumnezeu. Incet, incet, predicatorul impinge rugaciunea publica spre filosofie, ferindu-se, in continuare, sa aduca in sprijinul dizertatiei puncte de sprijin bibliografice. Si-a asumat literatura problemei si o simplifica, o sintetizeaza si o transmite acum unui public pestrit. Nu contrazice spiritul Evangheliei, comunica doar adevarul ei prin asemenea rugaciuni-imnuri, scurte poeme discursive dintr-un discurs virtual mai vast, reluat, completat cu alte fragmente in functie de alte momente ale liturghiei. Retorica lui este cea cunoscuta din textele sacre, cu metafore construite din sublimitati: \u201eParintele promisiunii de iubire\u201c, \u201efiii promisiunii de fericire\u201c, \u201eSf\u00e2nta Asteptare\u201c, \u201etaria miresmei\u201c, \u201ebriza viguroasa a Infinitului\u201c, \u201eaerul Vesniciei\u201c, rugaciunile care sunt \u201efiicele inimii noastre, \u201eP\u00e2ine a miracolului\u201c etc.
\nUneori limbajul saturat de figurile \u201emarelui Cod\u201c (Biblia) gaseste si formule mai profane si, prin aceasta, mai norocoase, mai expresive, cum ar fi \u201enelinistea devenirii\u201c, \u201enebunia iubirii\u201c, \u201ebetia nebuna a vietii\u201c si, in interiorul acestui discurs religios, aflam o buna desfasurare a ideilor, o epica a nuantelor, in fine, un moralism plin de afectiune. Iata un mic poem al sperantei (al \u201eSfintei Asteptari\u201c, ii spune autorul), in stil heliadesc, despre lantul de lumina ce leaga pe om de Dumnezeu si despre o calatorie miraculoasa spre cer: \u201eCe lant misterios, acest lant al sperantei!… Imperceptibil ca un fior de lumina, cu o tarie de otel, indestructibil si firav asemenea unei raze reflectate, el merge de la infinit la noi, de la noi la infinit. El trece peste genuni cu o usurinta dumnezeiasca, se unduie sigur, drept, iute ca fulgerul, dulce ca m\u00e2ng\u00e2ierea soarelui din departari. Tot ce-i pluteste in transparente se stralumineaza dans\u00e2nd, pe drum, in sc\u00e2ntei. Sufletul e miscat de-a lungul intregii acestei splendori. Dupa ce-am sarutat lantul de \u201efoc ce ne arunca Lumina Luminii, Dumnezeul Dumnezeului, sa urmam linia cea pura si drepata trasata de el in azur: S-o sunam… P\u00e2na unde are sa ne conduca ea oare? Inaintam, si in jurul nostru se largesc, ca niste unde de soc, ecourile spuselor sfinte, lucrurile jurate si jurate ele Dumnezeu, harurile repercutate ale iubirii dumnezeiesti \u2013 in jurul nostru rasuna necunoscute rezonante divine…. Apoi se opreste… se opreste dintr-o data … Aici e un fel de prag nevazut, straniu, solemn. Iata ceva ca o tainica poarta. \u2013 Iata pe cer, sus de tot ca o poarta. \u2013 Pragul i-1 stiu trece, in ast ceas, doar rugaciunile, visele, ingerii. S-o deschidem dar, izbind-o cu toata puterea aripilor credintei, ce ne-au dus in inalt, cufundati in vis si spirit. Lovita de aripa, se deschide in doua. in spatele nostru, ramas in jos, iata pam\u00e2ntul… creste pierdute care se sterg \u2013 cele de pe urma liniamente ale caselor in care am fost incercati. \u2013 inaintea noastra, cerul, unde ceea ce ochi n-a vazut, ureche n-a auzit, suflet n-a indraznit sa viseze, este rezervat pentru cei iubiti de Dumnezeu… patria noastra \u2013 locul natal din care s-a pogor\u00e2t sufletul predestinat noua \u2013 izvorul si capatul nostru, \u2013 pentru care intreaga zbatere de pe pam\u00e2nt, fara s-o stim indeajuns, nu-i dec\u00e2t parere de rau esentiala si cautare patimasa.\u201c
\nAlteori, predicatorul cu viziuni celesti coboara imaginatia lui exaltata in lumea realului si cauta semnele divinitatii in universuri mai sarace, cum ar fi aceea a cartierelor bucurestene. Intr-o conferinta tinuta la \u201eAsociatia Doamnelor de Caritate din Bucuresti\u201c da sfaturi practice privitoare la comportament, tinuta si la mijloacele de comunicare pe care trebuie sa le utilizeze cel ce duce cuv\u00e2ntul lui Cristos. Mai direct zis: cum sa se imbrace o Doamna de Caritate, cum sa inceapa vizita printre saraci, ce sa le spuna, ce sa le ofere (cartele de p\u00e2ine), de c\u00e2te ori sa pomeneasca numele lui Dumnezeu in conversatie (indicatia e: cel putin o data!), c\u00e2t de lunga trebuie sa fie vizita etc. Iata cum trebuie sa fie toaleta acestei fiice a lui Cristos care viziteaza casa unui om sarac: \u00abRegula\u00bb este deci: o toaleta modesta, in stare sa infrunte multe, sa slujeasca la multe si destinata sa fie in cele din urma facuta cadou saracilor pe care i-a int\u00e2lnit de at\u00e2tea ori. D\u00e2nd-o cadou veti vedea ca in acest ultim act al existentei sale veti acorda rochiei o amintire induiosata, mult mai duioasa dec\u00e2t rochiile de seara sau de gala in care numai vanitatea, de scurta durata si seaca, a stiut sa gaseasca o oarecare satisfactie.\u201c
\nCare este, ne putem intreba, literalitatea acestor predici? Ce elemente le apropie de literatura eseistica si, prin aceasta, de literatura propriu zisa? De buna seama prin calitatea reflectiei morale si prin imaginatia ideilor din interiorul discursului religios. Vladimir Ghika poate fi revendicat ca scriitor si ca un bun moralist in spatiul mai larg al meditatiei religioase. Om cultivat, spirit speculativ, el isi pune in chip fatal, vorbind de temele crestine, probleme ce tin de conditia umana, in genere, cum ar fi singuratatea, suferinta, relatia cu lucrurile din afara, etica sociala. Solutiile lui sunt, evident, crestine. Ce particularizeaza acest discurs religios amoros, cum l-am putea numi, este un amestec original de acuitate intelectuala si bunatate, de finete a speculatiei si bucurie a umilintei, o etica a milei demne, spiritualizate, in fine, sentimentul unei asumari totale a lumii din afara \u2013 cu binele si raul ei \u2013 si o daruire totala a fiintei in aceste rugaciuni publice…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Vladimir Ghika a reluat aceste teme si le-a dezvoltat in \u201eConvorbiri spirituale\u201c, sub forma de predici minutios elaborate. Nu stim daca au fost scrise inainte sau dupa ce au fost mai int\u00e2i rostite (in ce limba? in fata publicului credincios si a \u201eDoamnelor de Caritate\u201c de la Sf. Vincentiu de Paul (e o referinta in… Cite\u0219te mai mult »Vladimir Ghika (III)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1715,1716,1714],"class_list":["post-2079","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-convorbiri-spirituale","tag-predici","tag-vladimir-ghika"],"views":2584,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2079","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2079"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2079\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2079"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2079"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2079"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}