\u00cenainte de a-i \u00een\u0103l\u0163a un solemn elogiu \u00een C\u00e2ntare omului (1956), Arghezi preconiza s\u0103 realizeze un aspru rechizitoriu la adresa omului ca o creatur\u0103 nereu\u015fit\u0103 a divinit\u0103\u0163ii. Elogiul avea un revers. Exist\u0103 \u00eentre proiectele poetului unul rezervat perspectivei sumbre, negativiste. E o alternativ\u0103, parte dintr-o viziune mai ampl\u0103, de sorginte romantic\u0103, \u00een care teza pozitiv\u0103 despre omul ra\u0163ional, eroic, adept al progresului, \u00ee\u015fi avea contraponderea \u00eentr-o antitez\u0103 despre mizeria moral\u0103 \u015fi spiritual\u0103 a omului meschin, tranzac\u0163ional, relev\u00e2nd partea lui demonic\u0103. E, \u00een mod evident, mai mult dec\u00e2t o clasic\u0103 mizantropie. E s\u00e2mburele unei filosofii moderne relativiste, cu tent\u0103 negativist\u0103, dac\u0103 nu cumva chiar nihilist\u0103. Nu \u015ftiu dac\u0103 nu ar fi de explorat, \u00een aceast\u0103 direc\u0163ie, formele incipiente ale unei teologii negative.
\n\u00cen poemul prezentat aici, omul este denun\u0163at ca un profitor al rela\u0163iei cu Dumnezeu, un samsar al credin\u0163ei, adic\u0103 un negociator cu ceea ce nu e de negociat. Rug\u0103ciunea e o tocmeal\u0103, un mod par\u015fiv de a se absolvi, pentru c\u0103 omul s\u0103v\u00e2r\u015fe\u015fte p\u0103catul \u00een mod con\u015ftient \u015fi sfid\u0103tor, pretinz\u00e2nd apoi s\u0103 fie iertat \u015fi m\u00e2ntuit. \u00cen existen\u0163a lui terestr\u0103 nu se sfie\u015fte s\u0103 fie tovar\u0103\u015f cu criminalii, adopt\u00e2nd o masc\u0103 \u00eenchiriat\u0103 sub care se ascunde un suflet pref\u0103cut, \u201eo st\u00e2rpitur\u0103\u201d (primul vers din strofa a patra) sau \u201eo caricatur\u0103\u201d (al doilea vers din strofa a cincea). Sarcasmul se dezvolt\u0103 \u00eentr-un crescendo. Caracterul duplicitar al omului (\u201eC\u00e2nd \u0163i se-nchin\u0103, c\u00e2nd te-njur\u0103\u201d) e notoriu \u015fi ar trebui s\u0103-i fie binecunoscut \u015fi lui Dumnezeu, care \u00eel tolereaz\u0103 a\u015fa cum e. Poetul e v\u0103dit intrigat de aceast\u0103 toleran\u0163\u0103 fa\u0163\u0103 de o fiin\u0163\u0103 profund corupt\u0103, at\u00e2t moral, c\u00e2t \u015fi intelectual. Poemul se constituie \u00eentr-un fel de peti\u0163ie disperat\u0103, intrigat\u0103: cum e posibil a\u015fa ceva? Mai mult de at\u00e2t. Fiind a\u015fa cum e, un e\u015fec al crea\u0163iei, o eroare a naturii, omul are insolen\u0163a de a se considera egalul lui Dumnezeu, iar divinitatea accept\u0103 aceast\u0103 situa\u0163ie: \u201eTe ui\u0163i la ea savant\u0103 \u00een azbuche\/ Urc\u00e2ndu-\u0163i-se-n slav\u0103 tiptil ca un p\u0103duche.\/ Cu toate c\u0103 te-nal\u0163\u0103 smerit\u0103, nu-i ru\u015fine\/ S\u0103 urce \u015fi s\u0103 fie aidoma cu tine.\/ El, caraghiosul, omul, obraznic, vrea \u015fi vrea\/ Neap\u0103rat s\u0103 fie leit icoana ta\u201d. P\u0103catul trufiei e poate cel mai greu dintre p\u0103cate. Dar omul sufer\u0103 \u015fi de un p\u0103cat mai ciudat: acela al metamorfozelor derutante, al trecerii exasperante de la o extrem\u0103 la alta, \u00een dispre\u0163 fa\u0163\u0103 de ceea ce ar trebui s\u0103 fie unicitatea sa: \u201e\u00cens\u0103 Adam \u015fi Eva, f\u0103pturile Matale\/ Care \u00ee\u0163i dau de veacuri ocoluri \u015fi t\u00e2rcoale\/ \u015ei \u00ee\u0163i aduc t\u0103m\u00e2ie \u015fi smirn\u0103 \u015fi parfume\/ Iau cu-mprumutul toate tiparele din lume\u201d. Configura\u0163iile istorice ale omului sunt costuma\u0163ii de parad\u0103, \u201epentru-a tr\u0103i s\u0103 plac\u0103\u201d, v\u00e2nz\u00e2ndu-\u015fi sau schimb\u00e2ndu-\u015fi sufletul ca pe un costum. \u00centreaga strof\u0103 a cincea relev\u0103 aceast\u0103 inconstan\u0163\u0103 condamnabil\u0103 a omului, \u00een contrast cu fiin\u0163ele naturale consecvente \u00een unicitatea lor: c\u00e2inele e c\u00e2ine, leul e leu etc. Pe om nu-l po\u0163i prinde \u00eentr-un tipar, \u00eentr-o form\u0103 unic\u0103, definitorie: \u201e\u015ei c\u00e2nd Adam e fiar\u0103, c\u00e2nd miel blajin, cum cere\/ Porunca zilei \u015fi ultima putere.\/ Din pajur\u0103 el trece \u00een vierme \u015fi n-apuc\/ S\u0103-l socotesc ce este c\u0103 se \u015fi face cuc\u201d. Rechizitoriul este devastator pentru starea deplorabil\u0103 a omului \u00een fa\u0163a divinit\u0103\u0163ii, stare pentru care nu numai el e vinovat, ci \u015fi instan\u0163a care \u00eel accept\u0103. Aceast\u0103 rela\u0163ie de toleran\u0163\u0103 l-a \u00eencurajat pe om s\u0103-\u015fi negocieze propria condi\u0163ie postum\u0103, indiferent de faptele sale. Discursul poetic are o grada\u0163ie bine construit\u0103 a argumentelor \u00een rechizitoriul dezam\u0103git adresat divinit\u0103\u0163ii. Perplexitatea poetului e total\u0103 \u00een fa\u0163a probabilei realit\u0103\u0163i c\u0103 iertarea, eternitatea \u015fi m\u00e2ntuirea pot fi cump\u0103rate sau, mai bl\u00e2nd spus, pot fi negociate.
\nE o \u00eentrebare dac\u0103 acest poem poate fi considerat \u00eencheiat de autor. Nu pare a fi finisat, cel pu\u0163in din dou\u0103 motive. \u00cen primul r\u00e2nd, versifica\u0163ia nu e des\u0103v\u00e2r\u015fit\u0103, cum trebuie s\u0103 fie \u00eentotdeauna la Arghezi. De pild\u0103, primele trei versuri nu au rim\u0103. Dar pot fi acceptate a\u015fa cum sunt, ca enun\u0163uri asertorice, premise pentru dezvoltarea retoric\u0103 a poemului. E chiar mai bine c\u0103 nu au rime, pentru limpezimea cuget\u0103rii, care nu se pierde, la debut, \u00een ornamente \u015fi \u00een figuri de stil. Nici strofa a treia, dominant cogitativ\u0103, nu adopt\u0103 integral tehnica versifica\u0163iei clasice, ceea ce-i spore\u015fte impresia de medita\u0163ie liber\u0103, pu\u0163in prea teologal\u0103 sau, mai bine zis, contra-teologal\u0103 (la limita blasfemiei, e adev\u0103rat). \u00cen al doilea r\u00e2nd, finalul nu pare suficient de ap\u0103sat concluziv, de\u015fi poate fi acceptat ca atare, \u00een aspectul de t\u0103ietur\u0103 abrupt\u0103: dup\u0103 \u00eentreaga desf\u0103\u015furare a argumenta\u0163iei, punct cu punct (pe strofe bine structurate), demonstra\u0163ia despre meschin\u0103ria dintotdeauna a omului \u015fi despre tranzac\u0163ionalismul s\u0103u detestabil poate fi considerat\u0103 \u00eencheiat\u0103. \u00cen acest fel, putem transforma imperfec\u0163iunile poemului \u00een calit\u0103\u0163i, pentru o lectur\u0103 mai pu\u0163in preten\u0163ioas\u0103 la tehnica versifica\u0163iei.
\nDintre variantele marginale, una singur\u0103 e de re\u0163inut. \u00cen st\u00e2nga primelor versuri din penultima strof\u0103, acolo unde e vorba de crearea omului din scuipatul divin amestecat cu lutul, Arghezi noteaz\u0103 o posibil\u0103 dezvoltare a sarcasmului \u00een trei versuri suplimentare, de presupus ca o continuare dup\u0103 versul al doilea din strof\u0103: \u201eScuipatul de atuncea-i r\u0103m\u00e2ne pe figur\u0103\/ \u015ei-n tot ce-ai vrea s\u0103-ncerce, r\u0103u, bine, l-ai jurat\/ S\u0103 nu se mai ridice din praf \u015fi din scuipat\u201d.
\nC\u00e2t prive\u015fte manuscrisul \u015fi transcrierea \u00een edi\u0163ia de la Arad, aici ar \u00eenc\u0103pea o lung\u0103 discu\u0163ie. \u00cens\u0103 ea nu ar putea fi purtat\u0103 corect \u015fi pe \u00een\u0163elesul tuturor dec\u00e2t cu manuscrisul \u015fi volumul \u00een fa\u0163\u0103. \u00cen forma pe care am dat-o aici, poemul nu exist\u0103 \u00een edi\u0163ia de la Arad. Manuscrisul de trei file este dezmembrat: primele dou\u0103 file (pp. 252 \u015fi 254) alc\u0103tuiesc un poem separat, corespunz\u0103tor primelor cinci strofe de aici. A treia fil\u0103, numerotat\u0103 de autor cu cifra 3 \u00eencadrat\u0103 \u00eentr-un p\u0103trat, r\u0103t\u0103cit\u0103 \u00een edi\u0163ia de la Arad la p. 202, corespunz\u0103toare ultimei strofe \u00een transcrierea \u015fi reconstituirea mea, este considerat\u0103 ca alt poem cu titlul \u015eansa, transcris la p. 203 din edi\u0163ie. Gre\u015felile edi\u0163iei de la Arad \u00een acest caz sunt at\u00e2t de numeroase, \u00eenc\u00e2t mi-ar lua prea mult spa\u0163iu s\u0103 le explic. Cele mai grave gre\u015feli provin din absen\u0163a unei lecturi \u00een sistem a manuscriselor argheziene. Altfel spus, filele nu sunt puse nici \u00een rela\u0163ie de con\u0163inut unele cu altele, nici \u00een rela\u0163ie de grafie similar\u0103. Drept consecin\u0163\u0103, \u00een patru pagini de manuscris arghezian se intersecteaz\u0103 trei poeme diferite, citite amestecat, \u00eenc\u00e2lcit \u015fi aberant \u00een edi\u0163ia de la Arad. Ele sunt episoade ale aceleia\u015fi viziuni, dar care nu sunt delimitate corect. Primul episod l-am redat aici. Altele dou\u0103 urmeaz\u0103.
\nNotez \u015fi c\u00e2teva lec\u0163iuni gre\u015fite din spa\u0163iul acestui poem, f\u0103r\u0103 a m\u0103 referi la detalii de punctua\u0163ie, deloc neglijabile. Nu exist\u0103 nicio delimitare de strofe, foarte important\u0103 pentru organizarea metodic\u0103 a discursului poetic arghezian. Editorii de la Arad citesc primul vers la persoana \u00eent\u00e2i singular (\u201eAm \u00eenv\u0103\u0163at nego\u0163ul\u201d) \u015fi nu observ\u0103 c\u0103 relatarea \u00een discursul poetic din primele dou\u0103 strofe se face la persoana a treia plural: \u201eei (oamenii) au \u00eenv\u0103\u0163at nego\u0163ul\u201d \u2013 nego\u0163ul cu rug\u0103ciunea. Apoi, cu strofa a patra, orientarea discursului se schimb\u0103, cu o adresare reflex\u0103 (foarte frecvent\u0103 la Arghezi) c\u0103tre o persoan\u0103 a doua singular (\u201eDoamne\u201d, \u201eP\u0103rinte\u201d), aici divinitatea-martor, \u00een alte p\u0103r\u0163i invoca\u0163iile de apel sunt altele.<\/p>\n
<\/p>\n
Au \u00eenv\u0103\u0163at nego\u0163ul<\/strong>
\nAu \u00eenv\u0103\u0163at nego\u0163ul.
\nEi dau o rug\u0103ciune \u015fi tu ceva \u00een schimb.
\nTocmeala e f\u0103cut\u0103 din Sfintele Scripturi.
\nF\u0103r\u0103-de-legea prime\u015fte nu os\u00e2nd\u0103
\nCi o r\u0103splat\u0103 mare cu dob\u00e2nd\u0103.
\nTovar\u0103\u015fi cu c\u0103l\u0103ii \u00een orice vreme, iar\u0103\u015f
\nS-au pus din timp cu tine de-a\u015fijderea tovar\u0103\u015fi.<\/p>\nEi umbl\u0103-n cer la tine ca printr-o magazie
\n\u00cen care se iau suflet \u015fi m\u0103\u015fti pe o chirie.
\nArvuna nu e scump\u0103, un muc de lum\u00e2nare
\nLe hot\u0103r\u0103\u015fte rolul \u00een via\u0163a viitoare.
\n\u015etiu tot ce ai \u00een beciuri, \u00een cas\u0103 \u015fi \u00een pod
\nTe-ai \u00eenc\u0103l\u0163at de-un suflet, prime\u015fti \u015fi-un calapod
\nCa s\u0103-l p\u0103strezi c\u00e2nd nu e\u015fti la Cina-cea-de-tain\u0103
\n\u00centins \u015fi f\u0103r\u0103 cute-n cuiere l\u00e2ng\u0103 hain\u0103.<\/p>\n\u015ei ce nu \u015ftiu minto\u015fii \u015fi-nv\u0103\u0163a\u0163ii! Prela\u0163ii!
\nMo\u015fitul din vecie,
\nDe-a pururea fecioar\u0103 \u015fi maic\u0103 \u015fi Precista Marie.
\nCum s-a n\u0103scut \u015fi Fiul \u015fi Duhul, \u00cen\u0103l\u0163ime
\nCu Tat\u0103l laolalt\u0103, la fel, \u00eentr-o treime.
\nBa Duhul are tat\u0103, ba are \u015fi doi ta\u0163i,
\nBa trei \u00eenseamn\u0103 unul, ba unul \u00eenseamn\u0103 trei.
\nCu-asemenea cinstite \u015fi sfinte socoteli
\nPo\u0163i s\u0103 te-ncurci dar sigur c\u0103 nu te mai \u00een\u015feli.<\/p>\nTe-ai apucat tu, Doamne, s\u0103 faci o st\u00e2rpitur\u0103.
\nC\u00e2nd \u0163i se-nchin\u0103, c\u00e2nd te-njur\u0103.
\nTe ui\u0163i la ea savant\u0103 \u00een azbuche
\nUrc\u00e2ndu-\u0163i-se-n slav\u0103 tiptil ca un p\u0103duche.
\nCu toate c\u0103 te-nal\u0163\u0103 smerit\u0103, nu-i ru\u015fine
\nS\u0103 urce \u015fi s\u0103 fie aidoma cu tine.
\nEl, caraghiosul, omul, obraznic, vrea \u015fi vrea
\nNeap\u0103rat s\u0103 fie leit icoana ta.
\nF\u0103\u0163arnicul \u0163i-aduce pe br\u00e2nci oric\u00e2t\u0103 slav\u0103
\nDe\u015fi f\u0103ptura lui hain\u0103 \u015fi bolnav\u0103,
\n\u00cen ori\u015fice ur\u00e2t\u0103 \u015fi grea tic\u0103lo\u015fie
\nAsemenea cu tine de la-nceput se \u015ftie
\n\u015ei pref\u0103cut c\u0103-\u015fi pl\u00e2nge p\u0103catele agale
\nR\u0103spunderile-\u015fi zice c\u0103-s numai ale tale.<\/p>\nCe te-a \u00eempins, P\u0103rinte, scuip\u00e2nd \u00een lut din gur\u0103
\nS\u0103 faci \u00een s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 a\u015fa caricatur\u0103?
\nC\u0103ci c\u00e2inele e c\u00e2ine \u015fi m\u00e2\u0163a este m\u00e2\u0163\u0103
\n\u015ei vulpea-i vulpe, leul e leul de la \u0163\u00e2\u0163\u0103,
\nMaimu\u0163a e maimu\u0163\u0103 \u2013 niciuna nu se schimb\u0103
\nTrec\u00e2nd \u00eentr-alt\u0103 fiin\u0163\u0103 ca limba-ntr-alt\u0103 limb\u0103.
\nToate-\u015fi p\u0103streaz\u0103 firea, ori c\u0103 tr\u0103iesc, ori mor,
\nNu po\u0163i s\u0103 faci pantera c\u0103mil\u0103 sau limbric.
\nNu-\u015fi leap\u0103d\u0103 vulturul aripa \u015fi nu se face mic.
\nNu-\u015fi vinde \u015foimul puii, pe sine nu se vinde
\n\u015ei nici cu tine, Doamne, nu iese la v\u00e2nzare
\nCa precupe\u0163u-n pia\u0163\u0103 cu g\u00e2\u015fte de picioare.<\/p>\n\u00cens\u0103 Adam \u015fi Eva, f\u0103pturile Matale
\nCare \u00ee\u0163i dau de veacuri ocoluri \u015fi t\u00e2rcoale
\n\u015ei \u00ee\u0163i aduc t\u0103m\u00e2ie \u015fi smirn\u0103 \u015fi parfume
\nIau cu-mprumutul toate tiparele din lume.
\n\u00cen fiecare vreme pentru-a tr\u0103i s\u0103 plac\u0103
\nDe un costum \u015fi suflet se-mbrac\u0103 \u015fi dezbrac\u0103
\n\u015ei \u00een dulap \u015fi scrinuri cu sute de costume,
\nTrecute, viitoare, prezente ori postume,
\n\u015ei c\u00e2nd Adam e fiar\u0103, c\u00e2nd miel blajin, cum cere
\nPorunca zilei \u015fi ultima putere.
\nDin pajur\u0103 el trece \u00een vierme \u015fi n-apuc
\nS\u0103-l socotesc ce este c\u0103 se \u015fi face cuc.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"\u00cenainte de a-i \u00een\u0103l\u0163a un solemn elogiu \u00een C\u00e2ntare omului (1956), Arghezi preconiza s\u0103 realizeze un aspru rechizitoriu la adresa omului ca o creatur\u0103 nereu\u015fit\u0103 a divinit\u0103\u0163ii. Elogiul avea un revers. Exist\u0103 \u00eentre proiectele poetului unul rezervat perspectivei sumbre, negativiste. E o alternativ\u0103, parte dintr-o viziune mai ampl\u0103, de sorginte romantic\u0103, \u00een care teza pozitiv\u0103… Cite\u0219te mai mult »Pot fi negociate iertarea, m\u00e2ntuirea \u015fi postumitatea?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[11638],"class_list":["post-20771","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-arghezi-aproape-inedit"],"views":949,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20771","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20771"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20771\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20771"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20771"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20771"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}