{"id":20766,"date":"2014-10-04T19:12:16","date_gmt":"2014-10-04T17:12:16","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=20766"},"modified":"2014-10-04T19:12:16","modified_gmt":"2014-10-04T17:12:16","slug":"si-totusi-cartile-raman","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/si-totusi-cartile-raman\/","title":{"rendered":"\u015ei totu\u015fi, c\u0103r\u0163ile r\u0103m\u00e2n"},"content":{"rendered":"

Exist\u0103 un drept la speran\u0163\u0103. Eventual \u015fi la r\u0103sf\u0103\u0163. Dup\u0103 ce anul trecut \u0163ara gazd\u0103 \u015fi-a p\u0103strat pentru sine Leul de aur, r\u0103mas dup\u0103 mult\u0103 vreme acas\u0103, c\u00e2\u015ftig\u0103torul fiind, spre surpriza multora, un documentar, premier\u0103 \u00een palmaresul vene\u0163ian (Sacro Gra, de Gianfranco Rosi), la actuala edi\u0163ie preten\u0163iile au fost \u00een floare \u00eenc\u0103 de la primul titlu italian intrat \u00een competi\u0163ie: Anime nere, de Francesco Munzi, unul dintre acele nenum\u0103rate filme despre Mafia, calabrez\u0103 de data aceasta, v\u0103zut\u0103 ca un blestem al urii, generator de tragedii peste timp.<\/strong> <\/em>
\nPunctul de pornire a fost un roman al lui Gioacchino Criaco \u015fi avem s\u0103 constat\u0103m c\u0103 actuala edi\u0163ie a Mostrei a fost, printre altele, \u015fi una a triumfului literaturii ca inspira\u0163ie. Multe, foarte multe ecraniz\u0103ri care pot fi, \u00eens\u0103, \u015fi un semn al s\u0103r\u0103ciei propunerilor scenaristice originale, nu numai al dragului de carte. Continu\u00e2nd s\u0103 lu\u0103m temperatura speran\u0163elor, am constatat cre\u015fterea \u00eensufle\u0163irii odat\u0103 cu cel de al doilea film concurent, Il giovane favoloso, al lui Mario Martone. Respect\u00e2nd adev\u0103rul, trebuie s\u0103 recunoa\u015ftem c\u0103 Italia s-a prezentat cu o bun\u0103 selec\u0163ie; dac\u0103 ad\u0103ug\u0103m exaltarea patriotic\u0103 a presei, a marilor cotidiane din peninsul\u0103, vom \u00een\u0163elege de ce multe pariuri se \u00eendreptau \u00eentr-o direc\u0163ie pe care am putea s\u0103 o \u00eencadr\u0103m \u00een categoria wishfull thinking. Filmul lui Martone a r\u0103scolit memoria italienilor, eroul lui fiind poetul na\u0163ional Giacomo Leopardi, socotit de critic\u0103 cel mai mare dup\u0103 Dante. Nu vreau s\u0103 vorbesc cu p\u0103cat, nu \u015ftiu c\u00e2\u0163i tineri mai \u015ftiu ast\u0103zi, pe de rost, versurile melancolicului Leopardi. \u015etiu, \u00eens\u0103, c\u0103 el se studiaz\u0103 \u00een \u015fcoli, f\u0103r\u0103 a fi trimis la col\u0163 de critica f\u0103r\u0103 somn dac\u0103 nu pune ordine \u00een istoria literaturii, cu orice pre\u0163. M\u0103 g\u00e2ndeam cine s-ar \u00eencumeta s\u0103 fac\u0103, la noi, un film despre Eminescu. Nici cineastul italian nu a trecut la treab\u0103 c\u00e2t ai bate din palme, via\u0163a \u015fi statura lui \u201eil massimo poeta\u201c nefiind pentru el cele descrise \u00een liceu, cu ipocrizia \u015fi fixa\u0163iile scolastice de rigoare. I-au trebuit zece ani pentru a cerceta arhivele, coresponden\u0163a, pentru a tr\u0103i \u00een atmosfera castelului din Recanati al familiei, unde, cu acordul mo\u015ftenitorilor, a avut privilegiul de a studia \u00een imensa bibliotec\u0103 de 12 000 de volume printre care \u015fi-a petrecut o parte din pu\u0163inii s\u0103i ani scriitorul. A \u00eemp\u0103r\u0163it onoarea, patru luni de zile, cu protagonistul, actorul Elio Germano, care a m\u00e2ncat din farfuriile poetului, a dormit \u00een patul s\u0103u, sale, i-a folosit biroul, tabachera. Recunoa\u015ftem modelul Visconti din Ghepardul, c\u00e2nd Burt Lancaster, westernistul, a fost trimis \u00een palatul prin\u0163ului Salina pentru a \u00eenv\u0103\u0163a s\u0103 se mi\u015fte ca un nobil crescut printre mobile pre\u0163ioase. Nu-mi amintesc s\u0103 fi v\u0103zut vreodat\u0103 pe ecran, ca acum, at\u00e2tea c\u0103r\u0163i cu cotoare aurite, pere\u0163i \u00eentregi, acoperi\u0163i de sus p\u00e2n\u0103 jos. A fost una dintre imaginile pe care, probabil, nu le voi uita niciodat\u0103, pe care le voi purta cu mine mai ales ast\u0103zi, c\u00e2nd cartea dispare inept din decorul cinematografului. Aceea a fost, p\u00e2n\u0103 la dou\u0103zeci \u015fi patru de ani, lumea lui Giacomo, t\u00e2n\u0103rul boln\u0103vicios, \u201en\u0103scut cu oase fragile\u201c, dominat de un tat\u0103 autoritar \u015fi ignorat de o mam\u0103 bigot\u0103 \u015fi egoist\u0103. Filmul se deschide luminos, cu joaca celor trei fra\u0163i, doi b\u0103ie\u0163i \u015fi o sor\u0103, pe una dintre aleile castelului, \u00een sunetele unei muzici cristaline, ca de clopo\u0163ei. Ea va face racordul, \u00een amintirile poetului, cu at\u00e2t de scurtul anotimp al fericirii, al copil\u0103riei care nu \u0163ine \u00eenc\u0103 seama de condi\u0163ion\u0103rile fizice. A\u015fa firav cum era, cu certa perspectiv\u0103 a ravagiilor unei boli nemiloase, t\u00e2n\u0103rul Giacomo, destinat de familie unei cariere eclesiastice, se va rupe de ai lui, plec\u00e2nd \u00een lume, \u00eentr-un gest de rebel neobi\u015fnuit mediului c\u0103ruia \u00eei apar\u0163inea, dar care nu era str\u0103in Italiei \u00eenceputului de Ottocento (secolul al XIX-lea). T\u00e2n\u0103rul care cu fiecare zi parc\u0103 se topea, neverosimil coco\u015fat sub povara unui trup at\u00e2t de pl\u0103p\u00e2nd, b\u0103rbatul cu un firicel de voce devenea fascinant \u00een clipa \u00een care deschidea gura, nu de pu\u0163ine ori uimindu-i, ba chiar \u00eenfrico\u015f\u00e2ndu-i pe cei din preajm\u0103 cu replicile sale iconoclaste, cu refuzul de a purta o masc\u0103 social\u0103: \u201eCu permisiunea dv. \u015fi a bisericii, \u00eemi permit s\u0103 fiu nefericit\u201c. Sau: \u201eCum vre\u0163i s\u0103 v\u0103 imagina\u0163i o mas\u0103 fericit\u0103 alc\u0103tuit\u0103 din indivizi neferici\u0163i?\u201c Chiar dac\u0103 autorul exagereaz\u0103 atunci c\u00e2nd \u00eel compar\u0103 pe Leopardi cu \u201eun Kurt Cobain al secolului al XIX-lea\u201c, \u00eendr\u0103zneala poetului de a afirma r\u0103spicat \u201eNu tr\u0103iesc pentru a m\u0103 \u00eenchina \u00een fa\u0163a cuiva, voi tr\u0103i \u00eentotdeauna \u00een dispre\u0163ul dispre\u0163ului altora \u015fi \u00een deriziunea deriziunii altora\u201c nu te poate l\u0103sa indiferent. Rol greu, de mare \u00eencercare pentru frumosul \u015fi sportivul Elio Germano, fostul c\u00e2\u015ftig\u0103tor de la Cannes din 2010 (la 29 de ani), actorul italian al momentului de acum. O performan\u0163\u0103 fizic\u0103, \u00een primul r\u00e2nd, c\u0103reia \u00eei putem spune pe nume f\u0103r\u0103 tema de a-i minimaliza alte merite, o transformare ce \u0163ine nu doar de machiaj \u015fi de antrenamentul intr\u0103rii \u00een pielea unui infirm, ci \u015fi de puterea de a-\u015fi imagina drama de a nu se bucura de ceea ce pentru al\u0163ii sunt daruri ale vie\u0163ii, precum iubirea, de a fi exclus, uneori cu cinism. Premiile Oscar se dau \u00een v\u00e2nt dup\u0103 astfel de partituri. \u015ei totu\u015fi, dac\u0103 este s\u0103 d\u0103m crezare m\u0103rturisirilor interpretului, proba cea mai dur\u0103 a fost recitarea unor bune p\u0103r\u0163i din lungul poem leopardian Infinitul, pe fundalul unui Vezuviu \u00een erup\u0163ie (filmat de un mare director de fotografie, Renato Berta) \u015fi sus\u0163inut de muzica din Stabat mater. Probabil c\u0103, pentru italieni, chiar \u015fi astfel de scene prea insistente \u015fi prelungite au sunat altfel dec\u00e2t pentru str\u0103inii c\u0103rora numele poetului le adie doar ca o amintire livresc\u0103.
\nCariera actorului Elio Germano va r\u0103m\u00e2ne pentru totdeauna legat\u0103 de monumentul literar numit Leopardi \u015fi am \u00een\u0163eles febra a\u015ftept\u0103rii binemeritatului Premiu de interpretare, Cupa Volpi, despre care s-a vorbit tot timpul. Nu a fost s\u0103 fie a\u015fa, surprin\u015fi am fost chiar \u015fi noi, str\u0103inii, mai ales \u00een condi\u0163iile \u00een care nici Al Pacino nu a fost luat \u00een considerare. Cine altul ar fi putut fi fericitul? A r\u0103s\u0103rit de acolo de unde nu ne a\u015fteptam, din filmul italian vorbit \u00een englez\u0103 Hungry Hearts, al lui Saverio Costanzo, pe care to\u0163i am jucat o carte bun\u0103, mai ales pentru interpretarea Albei Rohrwacher. Partenerul ei, americanul Adam Driver, fermec\u0103tor, cu un joc suplu, inteligent, nu avea cum s\u0103 treac\u0103 neobservat, dar p\u00e2n\u0103 la a pleca peste Ocean cu amintita Cup\u0103 Volpi e un drum. \u00cen schimb, c\u00e2\u015ftigarea aceluia\u015fi trofeu de c\u0103tre delicata actri\u0163\u0103, cu verificate, de altfel, energii adecvate dramei, nu a surprins pe nimeni. Chiar c\u0103 nu a avut concuren\u0163\u0103. Cu Hungry Hearts ne-am \u00eentors iar la sursele literare, mai exact la romanul Il bambino indaco, de Marco Franzoso, povestea unui cuplu a c\u0103rui dragoste se transform\u0103 \u00eentr-un co\u015fmar. Filmul, admirabil condus, f\u0103r\u0103 timpi mor\u0163i sau inutile alunec\u0103ri pe marginea psihologiei deviante, \u00eencepe ca o comedie de situa\u0163ii. \u015ei ce situa\u0163ie, cei doi, o italianc\u0103 tr\u0103ind la New York \u015fi un american, se trezesc bloca\u0163i \u00een toaleta unui restaurant. Odat\u0103 trecut momentul de st\u00e2njeneal\u0103, apoi de furie, se amuz\u0103, mai ales fata, neav\u00e2nd altceva mai bun de f\u0103cut. A fost \u00eenceputul unei pove\u015fti de iubire care numai frumoas\u0103 nu va fi. \u00cen timp ce pentru mai toate tinerele familii apari\u0163ia unui copil aduce bucurie, lini\u015fte, pentru Mina \u015fi Jude a \u00eensemnat, \u00een cele din urm\u0103, dezastrul. Cine ar fi putut b\u0103nui c\u0103, sub aparen\u0163a unei mame normale, se ascundea o obsedat\u0103, convins\u0103 c\u0103 fiul ei s-a n\u0103scut pentru a fi un nou Mesia, care va putea anihila ur\u00e2\u0163enia lumii, dac\u0103 el \u00eensu\u015fi va fi \u0163inut departe de orice impuritate. Copilul va fi hr\u0103nit conform unor re\u0163ete vegetariene speciale, spre disperarea tat\u0103lui care constat\u0103 cum b\u0103iatul r\u0103m\u00e2ne subdezvoltat pentru v\u00e2rsta lui. C\u0103snicia se transform\u0103 \u00eencet-\u00eencet \u00eentr-un co\u015fmar, filmul alunec\u0103 spre un thriller domestic, \u00een care o mam\u0103 dement\u0103, de o tenacitate at\u00e2t de bl\u00e2nd\u0103 \u00eenc\u00e2t cere palme, nu se d\u0103 \u00eenl\u0103turi de la nimic pentru a-\u015fi impune voin\u0163a. Nici urm\u0103 din fosta iubire, doar un joc de care pe care, cu r\u0103pirea copilului, ascunderea lui, g\u0103sirea, antrenarea familiei colaterale \u00een g\u0103sirea unei solu\u0163ii. Ea vine din partea mamei b\u0103rbatului care ac\u0163ioneaz\u0103 radical. Un \u00eenceput numai z\u00e2mbete, un sf\u00e2r\u015fit implacabil \u015fi, \u00eentre ele, tensiune, fiori ascun\u015fi dincolo de gesturile cotidiene. La bursa pariurilor mai \u00eendr\u0103zne\u0163e, filmul lui Saverio Costanzo era destinat unui premiu al juriului, eventual unuia pentru regie. \u00centr-un registru mai realist, Alba Rohrwacher era c\u00e2\u015ftig\u0103toarea sigur\u0103. Cum laurii au mers \u015fi c\u0103tre partenerul ei, juriul a \u00eemp\u0103cat, oarecum, \u015fi capra, \u015fi varza. Se poate spune, nu-i a\u015fa, c\u0103 un film italian a dob\u00e2ndit dou\u0103 premii. De altfel, pre\u015fedintele, compozitorul Alexandre Desplat, vizibil enervat, s-a adresat nemul\u0163umi\u0163ilor ziari\u015fti italieni, \u201eNu v\u0103 ajung dou\u0103 premii din opt?\u201c. Dup\u0103 cum, tot at\u00e2t de bine, se poate spune \u015fi c\u0103 cinematograful american a fost onorat. \u015ei se \u015ftie c\u00e2t de mult \u0163in marile festivaluri la prezen\u0163a acestuia din urm\u0103, c\u00e2t de mult se zbate Mostra s\u0103 fac\u0103 \u00een necaz celor de la Toronto. Degeaba sus\u0163ine directorul Alberto Barbera c\u0103 lupta dintre festivaluri este absurd\u0103. La urma urmei, f\u0103r\u0103 ea, competi\u0163iile \u015fi-ar pierde din farmec iar comentatorii din por\u0163ia de subiecte.<\/p>\n

\"Untitled-1\"<\/a><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Exist\u0103 un drept la speran\u0163\u0103. Eventual \u015fi la r\u0103sf\u0103\u0163. Dup\u0103 ce anul trecut \u0163ara gazd\u0103 \u015fi-a p\u0103strat pentru sine Leul de aur, r\u0103mas dup\u0103 mult\u0103 vreme acas\u0103, c\u00e2\u015ftig\u0103torul fiind, spre surpriza multora, un documentar, premier\u0103 \u00een palmaresul vene\u0163ian (Sacro Gra, de Gianfranco Rosi), la actuala edi\u0163ie preten\u0163iile au fost \u00een floare \u00eenc\u0103 de la primul… Cite\u0219te mai mult »\u015ei totu\u015fi, c\u0103r\u0163ile r\u0103m\u00e2n<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[11316],"tags":[12373,12374,12372,12375],"class_list":["post-20766","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-cinema-arte-media","tag-anime-nere","tag-de-francesco-munzi","tag-festival-venetia-2014","tag-filme-despre-mafia"],"views":1030,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20766","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20766"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20766\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20766"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20766"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20766"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}