{"id":2075,"date":"2010-03-31T22:15:00","date_gmt":"2010-03-31T20:15:00","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=2075"},"modified":"2010-03-31T08:17:14","modified_gmt":"2010-03-31T06:17:14","slug":"exerciiile-de-%e2%80%9einseninare%e2%80%9c-ale-lui-ion-pop","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/exerciiile-de-%e2%80%9einseninare%e2%80%9c-ale-lui-ion-pop\/","title":{"rendered":"Exercitiile de \u201einseninare\u201c ale lui Ion Pop"},"content":{"rendered":"

Ion Pop, Litere si albine, Editura Limes, Cluj, 2010<\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n

Bine-ar fi fost daca editura sau autorul (cineva, oricum, cu autoritate si indreptatire) ar fi interzis din capul locului sa se vorbeasca in termeni sau tonalitate grava despre ultima carte de poeme a lui Ion Pop (\u201eLitere si albine\u201c, Editura Limes, Cluj, 2010). Asta pentru ca, la o carte at\u00e2t de trista, abordarea de gravitate ar fi fost numaidec\u00e2t una agravanta si ea ar fi facut, implicit, cu sau fara voie, un exces.<\/strong><\/em>
\nPoetica domesticirii<\/strong>
\nFireste ca o alta tonalitate, bunaoara una mai frivola, ar fi dat si ea intr-un exces, unul de inadecvare, cu siguranta si mai necuvenit; dar asta e, oricum, o p\u00e2rtie blocata chiar din start de spiritul volumului, contaminat iremediabil de o prezenta concreta, imediata si cotidiana a mortii. Iar cum, probabil, o linie de mijloc intre cele doua posibilitati e greu de gasit, nu ram\u00e2ne dec\u00e2t sa luam de buna procedura poetului insusi la contactul si impactul \u2013 altminteri permanente \u2013 cu temele sale actuale, moartea si boala: eschiva, sedarea, domesticirea. \u201eLitere si albine\u201c e un volum ce sta sub semnul sanctiunii, un volum de exercitii cotidiene de \u201einseninare\u201c si acomodare. Asta e poetica existentiala, ca sa zic asa, a lui Ion Pop, transpusa redundant in mai toate poemele; transpusa, insa, cu autoironie compasionala, cu o gramatica decompresiva, detasata, anume pentru a nu st\u00e2rni miezul de pathos din fiecare fila a acestui jurnal de pregatire. Dar miezul acela ocolit \u2013 si chiar ascuns ori contrariat \u2013 e doar ocrotit, caci in jurul lui se inv\u00e2rt, de fapt, toate poemele. Cum face, bunaoara, acest \u201eC\u00e2ntec simplu\u201c, traduc\u00e2nd angoasa intr-un exercitiu de hieratizare si intr-o \u201ereteta\u201c a disparitiei: \u201eDe-at\u00e2ta vreme tot fac,\/ fac exercitii de inseninare,\/ incerc sa sterg din mine orice nor.\/ P\u00e2na ce va veni o zi in care\/ va veti uita la mine ca la cer.\/\/ Ce simplu e! Si nu\/ veti mai vedea atunci\/ dec\u00e2t un cer\/ lipsit de orice nor,\/ de tot senin si pur.\/\/ Doar cerul. Cerul.\u201c Fireste, toata strategia asta de frivolizare nu impiedica (ba din contra) textele sa alunece intr-un fel de rugaciune nespusa si sa se incheie, de fapt, cu o invocatie. Sau, dimpotriva, sa-l puna pe poet, abrupt, in fata situatiei tragice pe care el o tot desc\u00e2nta cu viclesuguri ironice spre a o evita ori macar domestici. Un fel de parabola a acestei strategii a eschivei se vede, de pilda, in \u201eCactus\u201c, unde verva baroca a poetului, traduc\u00e2nd o spaima pe care el incearca s-o despleteasca in tot soiul de asociatii, e oprita brusc de propozitia imperativa a destinului; inocenta acestei somatii cinice (un fel de cinism de extrema candoare, cu at\u00e2t mai crud), care inchide intr-o paranteza drastica toata euforia de fuga a poetului, nu face dec\u00e2t sa sanctioneze brutalitatea limitei destinale: \u201e- Uita-te bine la floarea asta,\/ imi atrage atentia fiul meu,\/ pasionat colectionar de cactusi, -\/ nu traieste dec\u00e2t o zi.\/\/ \u2013 Ma uit, ii spun, e ca o m\u00e2na scoasa\/ de-un detinut din geometria\/ ghimpata, din lagarul lui\/ verde, de concentrare. E-un bot\/ fragil si catifelat, de aspru\/ arici vegetal. Ca un profesor pare,\/ ce-n mijlocul Marii Prelegeri\/ si-ar arunca, sur\u00e2z\u00e2nd complice,\/ cravata pedagogica.\/ Asa va fi fost, g\u00e2ndesc,\/ neprihanita Fecioara\/ trezita din somn\/ de vocea Arhanghelului. O rana e,\/ deschisa foarte incet, pe dinauntru. Un\/ trudnic g\u00e2nd\/ odihnindu-se, in sf\u00e2rsit, o clipa\/ in oboseala lui luminoasa.\/ Un Drept, ajung\u00e2nd t\u00e2rziu\/ sa vada fata lui Dumnezeu\/ si pedepsit de indata\/ pentru ca-a indraznit s-o vada. Un…\/ \u2013 Da, da… Dar uita-te bine\/ la floarea asta:\/ Nu traieste dec\u00e2t o zi!\u201c. (Se-ntelege ca indemnul poate avea si alt sens \u2013 ba chiar are in prima instanta intentionala \u2013, nu neaparat pe cel de remember, dar contextul acapareaza la Ion Pop orice temeritate de sens \u201epozitiv\u201c, fie el euforic, fie simpla reverie, de altminteri strict anamnetica). O tentativa de fuga oprita de fiecare data de somatia destinului \u2013 in asta s-a contras poezia lui Ion Pop.
\nDe la Blaga la Bacovia<\/strong>
\nFuga aceasta prin ocoluri tot mai concentrice e una din formele exorcizarii la care isi supune Ion Pop tema. Altminteri, exorcismul acesta incepe mult mai devreme, de la insasi tinuta retorica a poemelor. Ca si in \u201eElegiile in ofensiva\u201c din 2003 (desi procesul a inceput mai devreme), dar mult mai programatic acum, Ion Pop a trecut de la sintaxa ceremoniala la sintaxa anticeremoniala, la oralisme si directitati (tinute, totusi, in cumpana cu scriitura hieratica) spuse cu tupeu ori nonsalanta. E un mod de a decomprima nu at\u00e2t discursul, c\u00e2t obsesia care-l centralizeaza; sintaxa se vrea centrifugala tocmai pentru ca imperativul launtric al poemelor e acut centripet. Ea vrea sa \u201edeconstruiasca\u201c angoasa existentiala printr-o simulata verva textuala, dar frivolitatile tactice ale discursului nu sunt dec\u00e2t o anamorfoza a spaimei. Toate strategiile cad, de fapt, si discursul se crispeaza el insusi de durere pe masura ce transcrie, fie direct prin notatii, fie prin evaziuni metaforice sau asociative, conditia sau situatia concrete. Nici directitatea orala, nici deviatia imagistica ori reflexiva nu fac fata insidiozitatii acestei terori interioare, care pune, fireste, imperativ, desi subversiv, stap\u00e2nire pe discurs. Pornit in joaca, pornit cu neseriozitate, poemul se existentializeaza si se agraveaza pe drum si devine, regulat, o confesiune abrupta: \u201eIata cum stau, de fapt, lucrurile.\/ Daca-as avea o luneta, un microscop,\/ ar fi, poate, ceva mai sigur\/ ca intr-adevar stau.\/ insa mi-am pierdut si luneta si microscopul.\/\/ Asa, simt, miop, cum imi mor ochii\/ cazuti si striviti\/ parca sub roti fierbinti, -\/ vad c\u00e2t vad,\/ vad c\u00e2te vad si-mi pare\/ ca totul, chiar totul\/ vrea sa fie altfel dec\u00e2t este.\/\/ Dar nu ne vom lasa. Ah, Triunghiul,\/ Patratul, Cubul si Piramidele -\/ minunate si fioroase!\/ Si cercul, cercul\/ care-a devenit roata\/ si sc\u00e2rt\u00e2ie, Doamne, ca o roata!\/\/ Si eu, b\u00e2jb\u00e2ind, clatin\u00e2ndu-ma, tremur\u00e2nd,\/ auzindu-ma dintr-odata\/ cum scot sunete necuviincioase,\/ at\u00e2t de ascutite, o, at\u00e2t de\/ nelalocul lor.\/ Cum, din nebagare de seama,\/ incep sa urlu\/ de durere, in toiul c\u00e2ntecului\u201c (\u201eIata cum\u201c). Gimnastica aceasta de eschivare si detensionare, un fel de exercitii impuse de intrare intr-o verva falsa, indusa premeditat, cu rol terapeutic, devine ea insasi uneori obositoare, asa ca Ion Pop transcrie direct starea existentiala, pastr\u00e2nd doar o distanta ironica fata de ea: \u201e…Si-ti pare ca auzi un fel de vuiet,\/ un fel de m\u00e2r\u00e2it intunecat,\/ de huiduieli si de fluieraturi,\/ un fel de chicoteli,\/ un fel de r\u00e2sete infundate.\/\/ Undeva, \u2013 e aproape sigur -\/ se petrec Fapte\u201c (\u201eEcouri\u201c). Ironia de sine, ca exercitiu de detasare, se dezvolta intr-o cultura sarcastica a versului si destule poeme isi iau un aer epigramatic, de notatie caustica. Dar nu-i Ion Pop poetul care sa lase lumea fara o speranta si s-o noteze doar pe registrul detracarii (desi e o tema care-l misca si-l mobilizeaza la moralisme; la moralisme generale, dar mai cu seama speciale, adresate tinerilor poeti si poetese, care, zice el apostrof\u00e2ndu-le cu drag, \u201esi mai brave\/ isi ridica tot mai tulburator\/ poalele-n cap\u201c; pe contrafoaie, fireste, Ion Pop isi beatifica in cel ironic mod propriul \u201eanacronism\u201c de modern prea int\u00e2rziat); el e un poet de compasiune, de fapt, si va nota de indata, in contrapunct, si sansa de salvare: \u201eLuati, m\u00e2ncati, \u2013 li se spune \u2013 \/ si aud, fosnind, intr-un colt de basilica,\/ un pachet de cheeps.\/ Beti dintru acesta toti \u2013 li se spune -\/ dar ei, transpirati foarte,\/ inghit, g\u00e2lg\u00e2ind,\/ din cutiile lor de coca-cola.\/\/ Acum, ar trebui sa urmeze\/ importantissime cugetari despre omul nou.\/\/ Dar, pe neasteptate, doi porumbei\/ imi intrerup versul, t\u00e2snind in zbor\/ pe sub inaltele arcuri romanice.\/ Mammina \u2013 intreaba-un copil, alaturi, -\/ dimmi quale, delle due colombe,\/ e quella\/ del Santo Spirito?\u201c (\u201eMessa\u201c; fie spus aparte, daca Ion Pop se preocupa de versuri in timpul comuniunii, nu facea chiar ce trebuia). E drept ca asemenea \u201eiluminari\u201c ale realitatii sunt de tot rare si ca poetul consemneaza scrupulos mai degraba descompunerea acesteia, infectarea ei cu virusii mortii sau doar ai degradarii. Patologia aceasta bacoviana a realitatii (Bacovia e un poet \u201eprelucrat\u201c intentionat) s-a insinuat acum p\u00e2na si in universul artei, al bibliotecii, spatiul in care se refugia de fiecare data Ion Pop ca-ntr-un adapost sigur. Acum insa sunt atinse de moarte chiar si \u201elocurile\u201c de salvare, chiar si locurile cele mai imune: \u201eO teama ciudata, totusi,\/ in acest inceput umed de primavara -\/ merele din tablouri\/ au inceput de c\u00e2teva zile sa putrezeasca,\/ ogorul din \u201ePeisaj\u201c\/ se umfla si incepe sa mormaie,\/ aud cum pasari pline de apa\/ se prabusesc cu zgomote-nabusite,\/ incoltesc ierburi din pasta verde, verde,\/ iar s\u00e2ngele acelui apus de peste padure\/ se prelinge din rame,\/ rosu, rosu.\/ Din icoane ies aburi, se evapora\/ aureolele prea fierbinti\u201c etc. (\u201eAprilie\u201c, un fel de \u201eLacustra\u201c a lui Ion Pop).
\nFireste ca in acest peisaj existential invadat de moarte si-n care realitatea cotidiana a devenit doar o p\u00e2nza transparenta pe care se epifanizeaza semnele acesteia, chiar si momentele de candoare sau de exultanta ale realitatii devin dureros de acute. Nu intense, ci disperat de intense. Oric\u00e2ta caligrafie senzuala ar folosi Ion Pop in conturarea lor, ele nu vorbesc despre o prezenta, ci mai degraba despre o absenta (desi-i eveniment sa-l vedem pe Ion Pop concur\u00e2nd la senzualitate): \u201eSunt dimineti at\u00e2t de clare si calme,\/ inc\u00e2t poti auzi, ca pe niste clopotei de argint,\/ tresalt\u00e2nd, ding-ding, s\u00e2nii unei fete\/ care alearga, la un kilometru de tine,\/ pe strada asta lunga, pustie, printre arcadele-\/nalte,\/ confundata de roua\/ cu o carare pierduta-n ierburi\u201c (\u201eDimineti romane\u201c). Intensitatea unor astfel de perceptii, a unor astfel de senzatii existentiale e semnul cel mai limpede al unei disperari perceptive exersata pe un catalog tot mai restr\u00e2ns de clipe luminoase. Exultante at\u00e2t de senzuale sunt insa un semn rar intr-o poezie austera, cu un mesaj \u201esarac\u201c in simplitatea lui umana, dar extrem de uman in saracia lui retorica: \u201e…\/ nu voiam, de fapt, sa va spun\/ dec\u00e2t\/ ca sunt un biet om\/ care moare incet\/ printre at\u00e2tea chermeze si dantuiri.\/\/ Si ca uneori, chiar prea des,\/ imi pare ca\/ p\u00e2na si tandretea\/ a devenit doar o forma a oboselii\u201c (\u201eBa se mai poate\u201c). Aceasta e, de fapt, propozitia existentiala pe care Ion Pop a tot incercat s-o ocoleasca. Oamenii veseli n-ar trebui sa citeasca ultima carte a lui Ion Pop. Dec\u00e2t daca au destul cinism ca sa se protejeze de tristetea pur umana din paginile ei.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ion Pop, Litere si albine, Editura Limes, Cluj, 2010 Bine-ar fi fost daca editura sau autorul (cineva, oricum, cu autoritate si indreptatire) ar fi interzis din capul locului sa se vorbeasca in termeni sau tonalitate grava despre ultima carte de poeme a lui Ion Pop (\u201eLitere si albine\u201c, Editura Limes, Cluj, 2010). Asta pentru ca,… Cite\u0219te mai mult »Exercitiile de \u201einseninare\u201c ale lui Ion Pop<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1479,1713,1712],"class_list":["post-2075","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-ion-pop","tag-litere-si-albine","tag-poezia-lui-ion-pop"],"views":2833,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2075","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2075"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2075\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2075"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2075"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2075"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}