{"id":20716,"date":"2014-09-25T12:34:10","date_gmt":"2014-09-25T10:34:10","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=20716"},"modified":"2014-09-25T12:34:10","modified_gmt":"2014-09-25T10:34:10","slug":"nana-torie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/nana-torie\/","title":{"rendered":"Nana Torie"},"content":{"rendered":"

Are ochii vii \u015fi o expresie pozna\u015f\u0103, nana Torie, dar se mi\u015fc\u0103 mai greu pentru c\u0103 frigul \u015fi umezeala \u00eendurate \u00een tinere\u0163e \u00eei provoac\u0103 acum dureri mari. S-a n\u0103scut \u00een Nistore\u015fti (un c\u0103tun aflat foarte aproape de Necrile\u015fti), \u00een 1937.<\/strong> <\/em><\/p>\n

Opt fra\u0163i au fost la p\u0103rin\u0163i (f\u0103r\u0103 a socoti pe cel care a murit de mic): \u015fapte fete \u015fi mezinul, un ficior. Casa p\u0103rinteasc\u0103 fusese ridicat\u0103 dup\u0103 tiparul tradi\u0163ional moc\u0103nesc: din lemn, cu dou\u0103 od\u0103i (c\u0103rora \u00een graiul local li se spune c\u0103\u015fi). Sub acela\u015fi acoperi\u015f locuiau dou\u0103 gazde: \u00eentr-o cas\u0103, <camer\u0103> \u015fedeau p\u0103rin\u0163ii nanei Torie \u00eempreun\u0103 cu copiii lor, iar \u00een cealalt\u0103 cas\u0103 un unchi al nanei \u00eempreun\u0103 cu mama lui (bunica nanei). Copiii dormeau direct pe jos (casa avea podi\u00e9le \u2013 \u00een acele vremuri \u00eencepuser\u0103 oamenii s\u0103-\u015fi podeasc\u0103 od\u0103ile). Nu aveau struj\u00e1curi <saltele umplute cu paie>: \u00ee\u015fi a\u015fterneau c\u00e2te o hain\u0103 \u015fi dormeau pe ea. C\u00e2nd \u015fi-a f\u0103cut unchiul nanei cas\u0103, a luat-o \u015fi pe bunica \u2013 prin urmare, copiii au mai dormit de-atunci \u015fi \u00een odaia care fusese a unchiului.
\nErau mul\u0163i \u015fi m\u00e2ncarea era pu\u0163in\u0103. Aveau ei vreo cincisprezece-dou\u0103zeci de oi \u015fi c\u00e2te o vac\u0103-dou\u0103, dar nu t\u0103iau animale: vindeau mieii \u015fi vi\u0163eii, altminteri n-ar fi avut bani ca s\u0103 cumpere buc\u00e1tiele <cerealele> necesare (gr\u00e2nele pe care le cultivau \u015fi ei, ca to\u0163i mocanii, nu le erau \u00eendeajuns). Prin urmare m\u00e2ncau carne numai iarna, c\u00e2nd t\u0103iau porcul; \u00een restul zilelor anului f\u0103ceau de obicei c\u00e2te o m\u0103m\u0103lig\u0103 mare, la care c\u00e2teodat\u0103 nu aveau lapte (c\u00e2nd au vacile vi\u0163ei, oamenii nu le mulg) \u2013 dar c\u00e2nd aveau, puneau blidul \u00een dricu c\u0103s\u00ee\u00ee <mijlocul od\u0103ii> \u015fi se a\u015fezau, spune nana, roat\u0103 t\u0103\u0163i; t\u0103\u0163i binie pe l\u00e2ng\u0103, \u015f\u00ee m\u00e2ncam; da\u2019 at\u00e2ta iere\u00e1 die bun!
\nNana Torie a f\u0103cut patru clase de \u015fcoal\u0103 \u2013 pe atunci de regul\u0103 nu se \u00eenv\u0103\u0163a mai mult \u00eentruc\u00e2t pentru asta trebuia mers la Mogo\u015f, la Benic sau la Alba Iulia, ceea ce \u00eensemna cheltuial\u0103 (\u00een vremuri de s\u0103r\u0103cie \u015fi de foamete), dar mai cu seam\u0103 \u00eensemna lipsirea gospod\u0103riilor, \u015fi a\u015fa s\u0103rmane, de principala surs\u0103 de hran\u0103: animalele \u2013 pentru c\u0103 cei care le p\u0103zeau (p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd se c\u0103s\u0103toreau) erau copiii \u015fi adolescen\u0163ii. La foametea din 1947 nana Torie avea zece ani; tat\u0103l d\u00e2nsei f\u0103cea c\u0103rbuni \u015fi \u00eei vindea la t\u00e2rg, dar cu banii ob\u0163inu\u0163i abia putea cump\u0103ra c\u00e2te o mier\u0163\u0103 de buc\u00e1tie \u2013 de care d\u00e2nsul nici nu se atingea, ca s\u0103 m\u0103n\u00e2nce copiii. Ei mai m\u00e2ncau lapte, n-au r\u0103bdat; dar al\u0163ii au r\u0103bdat: m\u00e2ncau oamenii \u015fi urzici, \u015fi buruieni. La \u015fcoal\u0103, nana Torie \u00eei d\u0103dea m\u0103m\u0103lig\u0103 cu br\u00e2nz\u0103 unei colege care era orfan\u0103 de tat\u0103; erau s\u0103raci, dar colega era \u015fi mai s\u0103rac\u0103.
\nDe la v\u00e2rsta de treisprezece ani, nana Torie a \u00eenceput s\u0103 mearg\u0103 cu tat\u0103l d\u00e2nsei \u015fi cu sora mai mare la s\u00e9cere la \u0163ar\u0103, a\u015fa cum f\u0103ceau mai to\u0163i locuitorii comunei (care pe ei \u00een\u015fi\u015fi se socotesc mocani \u015fi mocane \u015fi numesc \u0163ar\u0103 \u015fesul de dincolo de muntele lor, iar pe cei care locuiesc acolo \u00eei numesc \u0163\u0103rani). Pentru munca lor la s\u00e9cere\u00a0 erau pl\u0103ti\u0163i cu buc\u00e1tie (gr\u00e2u frumos, de \u0163ar\u0103 \u2013 nu ca al lor, crescut cu soare pu\u0163in \u015fi \u00een p\u0103m\u00e2nt de munte, neroditor). Tat\u0103l fetelor lega spicele, iar cele dou\u0103 surori secerau din zori \u015fi p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd se \u00eentuneca. Dup\u0103 secerat li se umflau m\u00e2inile, se f\u0103ceau ca b\u00e3ni\u0163\u0103le <bani\u0163ele> \u2013 noaptea le \u0163ineau \u00een t\u0103r\u00e2\u0163e umezite, care le mai tr\u0103jeau umfl\u0103turile. Se \u00eentorceau de acolo tot a\u015fa cum se \u015fi duceau: pe jos, cale de vreo dou\u0103zeci de kilometri; gr\u00e2ul c\u00e2\u015ftigat mergea \u00een c\u0103ru\u0163\u0103, dar pe ei nu-i putea trage calul (pe care se ducea tat\u0103l lor s\u0103-l aduc\u0103, dup\u0103 seceri\u015f).
\nAvea vreo paisprezece sau cincisprezece ani nana Torie c\u00e2nd a luat-o tat\u0103l d\u00e2nsei la p\u0103dure, a c\u0103rei exploatare \u00eencepuse de c\u00e2\u0163iva ani, a\u015fadar era nevoie de muncitori. Nana Torie era singura fat\u0103 acolo \u2013 \u00een rest erau numai b\u0103rba\u0163i, pentru c\u0103 munca era istovitoare. T\u0103iau lemne cu \u015firi\u00e9zu\u2019 (un fier\u0103str\u0103u lung ac\u0163ionat de doi oameni, din ambele capete). Apoi cl\u0103di\u00e1u lemnele \u00een forma unor \u201esnopi\u201d mari, cu \u00een\u0103l\u0163imea de un metru (numi\u0163i m\u00e9tri sau st\u00e9ri) pe care \u00eei legau cu drodu <s\u00e2rm\u0103> \u015fi \u00eei duceau \u00een spinare, pe un fel de targ\u0103 c\u0103rat\u0103 de c\u00e2te doi oameni, o distan\u0163\u0103 mare \u2013 p\u00e2n\u0103 \u00een locul de unde le d\u0103deau drumul la vale pe un fel de tobogan-jgheab (numit c\u0103n\u00e1l), uns cu parafin\u0103 ca s\u0103 alunece lemnele. Adesea mai \u015fi sereau lemnele de pe c\u0103n\u00e1l \u015fi oamenii erau nevoi\u0163i s\u0103 le pun\u0103 la loc. Erau foarte grele lemnele, zice nana Torie: \u00e9lea m\u0103 omora. D\u00f3mnie, at\u00e2ta am c\u0103rat la ele!… Timp de un an a fost \u00eencontinuu la p\u0103dure \u2013 chiar \u015fi iarna, la t\u0103iat lemne.
\nDup\u0103 aceea a \u00eenceput s\u0103 duc\u0103 lemne la t\u00e2rg, s\u0103 le v\u00e2nd\u0103: dus-\u00eentors erau trei zile de mers \u2013 pe jos, pe l\u00e2ng\u0103 c\u0103ru\u0163\u0103. Apoi a muncit la drum, c\u0103 se f\u0103cea drum \u2013 s\u0103pa cu lopata. Muncea \u015fi acas\u0103 nana Torie: iarna se puneau cu toatele la tors, cele trei-patru surori mai mari \u00eempreun\u0103 cu mama lor; torceau la lampa cu petrol \u00een fiecare sear\u0103, p\u00e2n\u0103 la Cr\u0103ciun \u2013 ba uneori chiar \u015fi dup\u0103 aceea. P\u00e2n\u0103 la cununie nana a purtat haine din p\u00e2nz\u0103 de c\u00e2nep\u0103; erau aspre, uneori ghiorau <zg\u00e2riau>.
\nS-a m\u0103ritat la 18 ani cu un b\u0103iat din Necrile\u015fti, care a lucrat \u015fi el la p\u0103dure; se cuno\u015fteau de mai demult, de la jocul de duminic\u0103. A fost \u015fi nana Torie la jocuri: \u015fi \u00een Necrile\u015fti \u015f\u00ee Pintre Galde <satul \u00centregalde>; dar numai p\u00e2n\u0103 la asfin\u0163itul soarelui, c\u00e2nd, zice nana, trebea s\u0103 \u015fii <s\u0103 fii> acas\u0103 \u2013 c\u0103 die nu, nie pr\u0103p\u0103dia mama. Dup\u0103 c\u0103s\u0103torie a n\u0103scut patru copii \u2013 pe to\u0163i acas\u0103, singur\u0103, f\u0103r\u0103 niciun ajutor; \u00eens\u0103 b\u0103rbatul d\u00e2nsei se afla acolo. Primul copil i-a murit c\u00e2nd avea doar \u015fase s\u0103pt\u0103m\u00e2ni; ceilal\u0163i, doi b\u0103ie\u0163i \u015fi o fat\u0103, i-au tr\u0103it.
\nLocuiau \u00eentr-o cas\u0103 cu p\u0103m\u00e2nt pe jos; abia dup\u0103 ce li s-au n\u0103scut tustrei copiii \u015fi-au construit o alta. De c\u00e2nd s-a m\u0103ritat i-a fost via\u0163a mai u\u015foar\u0103: nu mai erau at\u00e2\u0163ia oameni de hr\u0103nit, \u00een familie. Dar la s\u00e9cere la \u0163ar\u0103 a continuat s\u0103 se duc\u0103; a secerat \u015fi holdele lor (lanurile de gr\u00e2u) \u2013 c\u0103 aveau \u015fi ei, sem\u0103nat pe coaste, gr\u00e2u pentru ei \u015fi ov\u0103s pentru animale. C\u00e2nd trebuia s\u0103 mearg\u0103 la f\u00e2n sau la s\u00e9cere \u00ee\u015fi lua fata (\u00een v\u00e2rst\u0103 cam de un an) \u00eentr-o strai\u0163\u0103 mare (a\u015fa cum f\u0103ceau multe mocane cu copii mici), \u00een care o-nv\u0103\u0163ase s\u0103 se bage singur\u0103; o lua pe um\u0103r \u015fi mergea cu ea, departe \u2013 de la biseric\u0103 la deal, pe coast\u0103, cam doi kilometri, duc\u00e2nd \u015fi m\u00e2ncare. La s\u00e9cere punea fata printre snopchi <snopi> \u2013 nu departe, c\u0103 \u00eei era fric\u0103 de \u015f\u00e3rchi <\u015ferpi>. \u015ei acum sunt \u015ferpi, prin ierburi \u2013 mai mult vipere, dar nu \u015ftie s\u0103 fi mu\u015fcat vreodat\u0103 pe cineva.
\nA \u0163esut, dup\u0103 ce s-a m\u0103ritat, covoar\u0103 ales\u0103-n di\u00e9\u015ftie <degete>, chindi\u00e9ie <\u015ftergare>, lipidi\u00e9ie <cear\u015fafuri>, str\u0103i\u0163i, d\u0103s\u00e1ji, m\u0103s\u0103r\u00ed\u0163\u0103 <fe\u0163e de mas\u0103>, \u0163oale <p\u0103turi groase> \u2013 de toate. Zi \u015fi noapte a \u0163esut, noaptea la lampa cu petrol; le vindea, c\u0103 aveau nevoie de bani \u2013 erau \u015fi femei care nu \u0163eseau, ci cump\u0103rau. B\u0103rbatul d\u00e2nsei avea salariu; dumnealui a lucrat \u015fi la drum, \u015fi la p\u0103dure \u2013 dup\u0103 care a lucrat ca turn\u0103tor la cuptoare \u00eentr-o fabric\u0103 din Alba, dar era praf mare acolo \u015fi n-a mai putut sta. A mai fost angajat doi-trei ani la oi, la colectiv \u2013 pe la satele de prin \u0163ar\u0103, c\u0103 acolo s-a f\u0103cut colectiv: la \u0162\u0103lna, la Bucerdea.
\nNu mai duce nana lips\u0103 de nimic acum, dar via\u0163a grea tr\u0103it\u0103 at\u00e2ta amar de vreme se cunoa\u015fte dup\u0103 durerile de picioare pe care le \u00eencearc\u0103. Locuie\u015fte cu unul dintre fii, cu fiica dumneaei \u015fi cu familia acesteia \u00eentr-o cas\u0103 mare, cu ziduri portocalii \u2013 unde nana Torie nu poate pune foi die p\u0103r\u00e9tie <scoar\u0163e> pentru c\u0103 nu se pot bate cuie \u00een pere\u0163ii placa\u0163i cu rigips.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Are ochii vii \u015fi o expresie pozna\u015f\u0103, nana Torie, dar se mi\u015fc\u0103 mai greu pentru c\u0103 frigul \u015fi umezeala \u00eendurate \u00een tinere\u0163e \u00eei provoac\u0103 acum dureri mari. S-a n\u0103scut \u00een Nistore\u015fti (un c\u0103tun aflat foarte aproape de Necrile\u015fti), \u00een 1937. Opt fra\u0163i au fost la p\u0103rin\u0163i (f\u0103r\u0103 a socoti pe cel care a murit de… Cite\u0219te mai mult »Nana Torie<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[56],"tags":[],"class_list":["post-20716","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-antropologica"],"views":1673,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20716","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20716"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20716\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20716"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20716"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20716"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}