{"id":20707,"date":"2014-09-25T12:25:19","date_gmt":"2014-09-25T10:25:19","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=20707"},"modified":"2014-09-25T12:25:19","modified_gmt":"2014-09-25T10:25:19","slug":"al-pacino-carisma-care-ucide","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/al-pacino-carisma-care-ucide\/","title":{"rendered":"Al Pacino, \u201ecarisma care ucide\u201c"},"content":{"rendered":"

Vene\u0163ia 2014<\/strong><\/p>\n

\u201e\u00cemi plac filmele cu happy-end, eu cred c\u0103 cinematograful trebuie s\u0103 aib\u0103 ceva magic\u201c, se dest\u0103inuie, chiar \u00een primele cadre, fermec\u0103toarea eroin\u0103 a nu mai pu\u0163in \u00eenc\u00e2nt\u0103toarei comedii She\u2019s Funny That Way, cu care Peter Bogdanovich a fost selec\u0163ionat \u00een afara competi\u0163iei. \u201e\u015eti\u0163i, pove\u015ftile acelea \u00een care abia a\u015ftep\u0163i ca Humphrey Bogart s\u0103 o s\u0103rute pe Lauren Bacall\u201c, continu\u0103 ing\u00e9nue; interpretat\u0103 de o surprinz\u0103toare Imogen Poots. A\u015fa este, cinematograful este magic, acolo pot r\u0103s\u0103ri minuni sub ochii t\u0103i, orice fat\u0103 dr\u0103gu\u0163\u0103, fie ea \u015fi cu o ocupa\u0163ie dubioas\u0103, poate \u00eent\u00e2lni un regizor generos, pu\u0163in cu capul \u00een nori, gata s\u0103-\u0163i asigure un statut de vedet\u0103, \u00eentr-o lume \u00een care, \u00een cele din urm\u0103, trebuie s\u0103 \u00eenve\u0163i s\u0103 te descurci, chiar \u015fi lovind, la propriu. Mai ales \u00een b\u0103rba\u0163ii infideli \u015fi palavragii. Nu am v\u0103zut at\u00e2\u0163ia domni care s\u0103 \u00eencaseze palme cu nemiluita pe ecran, precum \u00een acest vodevil, cu ecouri din Woody Allen. Maestra incontestabil\u0103 r\u0103m\u00e2ne Jennifer Aniston, fragil\u0103 de felul ei, dar cu un pumn care trimite la podea.<\/p>\n

Altfel, cum spuneam, cinematograful este magic. Puterile lui ar fi at\u00e2t de mari, \u00eenc\u00e2t o admiratoare isteric\u0103 a eroului din The Humbling, filmul lui Barry Levinson cu Al Pacino (tot \u00een afara competi\u0163iei), \u00eei cere eroului, actor de profesie, nici mai mult, nici mai pu\u0163in, cu cel mai firesc aer din lume, s\u0103 o ajute s\u0103 se descotoroseasc\u0103 de insuportabilul ei b\u0103rbat. Adic\u0103 s\u0103-l omoare. \u201eDumneavoastr\u00e3, care a\u0163i ucis at\u00e2\u0163ia oameni, pe scen\u0103, \u00een filme, de ce s\u0103 v\u0103 fie greu? Dup\u0103 at\u00e2tea focuri c\u00e2te a\u0163i tras\u2026\u201c Nimic nu o poate clinti din \u00eencrederea ei \u00een puterile artei de a fi cot la cot cu via\u0163a. Degeaba \u00eencearc\u0103 b\u0103tr\u00e2nul actor s\u0103 o aduc\u0103 pe p\u0103m\u00e2nt: \u201eDomni\u015foar\u0103, focurile acelea nu erau adev\u0103rate. Gloan\u0163ele nu erau gloan\u0163e, erau bile\u2026 Eu doar m\u0103 pref\u0103ceam c\u0103 omor. Nimic din ceea ce vede\u0163i \u00een filme nu este adev\u0103rat\u2026\u201c \u015ei totu\u015fi, nu cumva chiar aceasta este paradigma absolut\u0103 a magiei cinematografului? Transcenderea limitelor p\u00e2n\u0103 la umilirea a ceea ce unii cred c\u0103 ar fi o exclusiv\u0103 voca\u0163ie a realismului, confundat cu un terre \u00e0 terre. O putem \u00een\u0163elege pe fanatica femeie, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t, \u00een cazul de fa\u0163\u0103, starul c\u0103ruia i se adresase era interpretat de Al Pacino, probabil \u00een cel mai impresionant rol al s\u0103u, de la Insomnia \u00eencoace. Chiar a\u015fa, cum s\u0103 nu crezi c\u0103 i-ar fi la \u00eendem\u00e2n\u0103 s\u0103 ucid\u0103 \u015fi \u00een via\u0163\u0103, precum pe ecran? Nu p\u0103rea el \u00een Insomnia c\u0103 venise pe platou dup\u0103 zile \u00eentregi de nesomn, \u00eenc\u00e2t te \u00eentrebai cum de mai poate s\u0103 joace? Nu p\u0103rea el, \u00een Parfum de femeie, c\u0103 \u00ee\u015fi pierduse de-a binelea vederea? \u015ei a\u015fa, am ajuns la unul dintre manipulatorii magiei, Actorul. Dar pentru asta trebuie s\u0103 te cheme Al Pacino.
\nEdi\u0163ia din acest an a Vene\u0163iei poate fi numit\u0103 \u015fi Festivalul lui Al Pacino. Dou\u0103 filme. O zi de vineri ne-am \u00eencheiat-o cu amintitul The Humbling \u015fi diminea\u0163a de s\u00e2mb\u0103t\u0103 ne-am \u00eenceput-o cu Manglehorn, al lui David Gordon Green, acesta \u00een competi\u0163ie. Urmat de dou\u0103 conferin\u0163e de pres\u0103, la distan\u0163\u0103 de o or\u0103. Cred c\u0103 un astfel de noroc nu se \u00eent\u00e2lne\u015fte dec\u00e2t o dat\u0103 \u00eentr-o via\u0163\u0103 de critic. \u00centr-un anumit fel, primul film ne-a preg\u0103tit pentru cel de al doilea, dac\u0103 accept\u0103m s\u0103 ne instal\u0103m \u00een interiorul temei c\u0103reia am convenit s\u0103-i spunem magia. Simon Axler, actor celebru, \u201ecu carism\u0103 ucig\u0103toare\u201c (imaginat de Philip Roth, dup\u0103 al c\u0103rui roman a fost realizat filmul), personalitate cov\u00e2r\u015fitoare, mai ales a scenei, tr\u0103ie\u015fte drama ineluctabil\u0103 a apusului de carier\u0103. Cum s\u0103-\u0163i dai seama c\u0103 ai ajuns la cap\u0103t, mai ales c\u00e2nd cei din jur trag de tine, \u00een continuare? Cum s\u0103 le explici altora c\u0103 \u0163i-ai pierdut talentul, darul (\u201eI lost the gift\u201c), a\u015fa cum sportivii \u00ee\u015fi pierd energia? \u00cen singur\u0103tatea imensei sale reziden\u0163e, Axler \u00eentoarce pe o parte \u015fi pe alta misterul deposed\u0103rii, ca \u015fi cum talentul \u0163i-ar fi fost dat \u00een custodie pe termen limitat. Pacino joac\u0103 neputin\u0163a tragic\u0103 nu a scaden\u0163ei biologice, ci a \u00een\u0163elegerii acestei \u00eenstr\u0103in\u0103ri. \u00cen afara darului de a tr\u0103i ceea ce este de tr\u0103it, nu-\u015fi vede rostul meseriei: \u201eAm ajuns s\u0103 imit p\u00e2n\u0103 \u015fi dorin\u0163a\u201c. Am subliniat cele dou\u0103 cuvinte pentru a ne face o idee c\u00e2t de c\u00e2t mai apropiat\u0103 de adev\u0103rul personajului \u2013 actor, din ma\u015fin\u0103ria c\u0103ruia era exclus\u0103 imita\u0163ia, tr\u0103irea superficial\u0103. B\u0103nim c\u0103 degradarea a \u00eenceput mai demult, noi suntem martorii acelei seri \u00een care Axler se machiaz\u0103, \u00een cabin\u0103, pentru a intra \u00een scen\u0103, repet\u0103 replici pe care le \u00eencurc\u0103 \u015fi st\u0103 de vorb\u0103 cu el \u00eensu\u015fi, ca \u015fi c\u00e2nd ar cere aprobarea altuia: \u201eCum a fost, mai bine?\u201c Dac\u0103, dup\u0103 o lung\u0103 renun\u0163are, se va \u00eentoarce s\u0103-l interpreteze pe Lear, va fi numai \u015fi numai pentru a muri pe scen\u0103. Pentru noi, care nu am avut \u015fansa de a-l vedea pe Al Pacino pe o scen\u0103-scen\u0103, ci doar pe cele din filme (Looking for Richard, Salome), a-l privi cum se machiaz\u0103, cum respir\u0103 \u00een culise, \u00eenainte de intrare, a fost un \u00eennoit privilegiu, actorul fiind singurul dintre somit\u0103\u0163ile genera\u0163iei sale care a r\u0103mas credincios teatrului. \u015ei, dac\u0103 mai era nevoie de \u00eenc\u0103 o dovad\u0103 a magiei, aceasta a venit imediat, la distan\u0163\u0103 de mai pu\u0163in de o zi, odat\u0103 cu filmul Manglehorn, \u00een care Pacino s-a dat de trei ori peste cap \u015fi a devenit un l\u0103c\u0103tu\u015f, me\u015fter \u00een confec\u0163ionarea cheilor \u015fi a lac\u0103telor, tot un \u00eensingurat, tr\u0103ind din amintirea unei iubiri cu o anume Clara, care nu apare niciodat\u0103, nici \u00een flash-back-uri. Poate nici nu mai exist\u0103, dac\u0103 a existat vreodat\u0103, din moment ce toate scrisorile lui se \u00eentorc nedeschise. O singur\u0103 fiin\u0163\u0103 \u00eei st\u00e2rne\u015fte afec\u0163iunea, pisica Fannie, \u00een a c\u0103rei prezen\u0163\u0103 \u00eel vedem cu adev\u0103rat bucuros, c\u00e2nd felina se repede la m\u00e2ncare, dup\u0103 o convalescen\u0163\u0103: \u201eFannie m\u0103n\u00e2nc\u0103!\u201c Nu de multe ori ne-a fost dat s\u0103 vedem ochii lui Pacino z\u00e2mbind f\u0103r\u0103 cinism, f\u0103r\u0103 iminen\u0163a dramei. \u00cen preajma oamenilor, Manglehorn este st\u00e2ngaci, dac\u0103 nu cumva indiferent, chiar egoist, inclusiv \u00een rela\u0163ia cu o femeie neinspirat\u0103 atunci c\u00e2nd \u015fi-a pus \u00een g\u00e2nd s\u0103-l \u00eembl\u00e2nzeasc\u0103. Cu o partener\u0103 la r\u00e2ndul ei minunat\u0103, Holly Hunter, actorul ne aduce iar \u00een miezul uneia dintre acele scene greu de uitat, chiar \u015fi \u00een iure\u015ful unui mare festival, c\u00e2nd peliculele se \u00eenghit unele pe altele: femeia, umil\u0103 func\u0163ionar\u0103 la o banc\u0103, \u00eencearc\u0103 o apropiere, i se pare c\u0103 l-a prins pe Dumnezeu de un picior c\u00e2nd l\u0103c\u0103tu\u015ful o invit\u0103 la un c\u00e2t se poate de modest restaurant. \u00centre un z\u00e2mbet timid, dar z\u00e2mbet, \u015fi o firav\u0103 speran\u0163\u0103, Ea aduce vorba despre un viitor incert. Cu nep\u0103sarea senin\u0103 a celui care a g\u0103sit un ascult\u0103tor ideal pentru evocarea iubirii sale obsedante, El se \u00eentoarce cu voluptate \u00een trecut, \u00eei istorise\u015fte pe \u00eendelete cum ar\u0103ta o sear\u0103 cu iubita de alt\u0103dat\u0103, cum a invitat-o \u00eentr-o c\u0103l\u0103torie la Floren\u0163a unde, \u00eentr-un restaurant, au r\u0103mas p\u00e2n\u0103 nu au mai \u015ftiut de ei, \u201ep\u00e2n\u0103 chelnerii au urcat scaunele pe mese\u201c. \u00cen timp ce chipul femeii se \u00eentunec\u0103 treptat, treptat, b\u0103rbatul se pierde \u00een nostalgia am\u0103nuntelor. Nu pare s\u0103-i regrete plecarea, din moment ce se repede la farfuria acesteia, cu m\u00e2ncarea aproape neatins\u0103. \u00cen ultim\u0103 instan\u0163\u0103, ambele filme care l-au adus pe Al Pacino la Vene\u0163ia propun un personaj depresiv, cu nervii \u00eentin\u015fi la maximum, ceea ce pare s\u0103 fie chiar starea prin excelen\u0163\u0103 a actorului. Prilej de a discuta la ambele conferin\u0163e de pres\u0103 chiar despre depresia individului contemporan: \u201eE greu s\u0103 nu fii depresiv, ast\u0103zi. Este de ajuns s\u0103 te ui\u0163i \u00een jurul t\u0103u. Apoi, chiar nelini\u015ftea de a fi o fiin\u0163\u0103 uman\u0103 face parte din ceea ce suntem. Via\u0163a este a\u015fa cum este. Dramele, succesele, insuccesele, via\u0163a are greutatea ei, pe care to\u0163i o purt\u0103m cu noi. Ni-i imagin\u0103m pe actori ca fiind mereu binecuv\u00e2nta\u0163i s\u0103 str\u0103luceasc\u0103, dar nu este a\u015fa. Nu este u\u015for s\u0103 fii celebru, dar nici s\u0103 fii un om, doar at\u00e2t, nu mi se pare a fi simplu. \u015etiu c\u0103 faima te poate destabiliza, mai ales c\u0103 am interpretat mul\u0163i eroi depresivi, Michael Corleone era unul. Am tr\u0103it \u015fi momente dificile, dar iubesc via\u0163a chiar \u015fi atunci c\u00e2nd \u00eemi arat\u0103 partea ei \u00eentunecat\u0103. Nu-mi place acest termen sinistru, depresie. Poate sunt \u015fi eu depresiv, dar nu-mi dau seama (r\u00e2de). Sunt un om norocos, \u00een fapt, g\u00e2ndi\u0163i-v\u0103 c\u0103 am fost un b\u0103iat s\u0103rac din Bronx, at\u00e2t de s\u0103rac, \u00eenc\u00e2t la 21 de ani, f\u0103r\u0103 bani, nu-mi puteam permite o chirie de 50 de dolari. Dac\u0103 nu g\u0103seam un acoperi\u015f la James Dean Foundation, nu a\u015f fi putut s\u0103 urmez cursurile de la Actor\u2019Studio… Dac\u0103, uneori, m\u0103 uit \u00een oglind\u0103, de fapt, \u00een fiecare zi, chiar \u015fi azi diminea\u0163\u0103 \u015fi \u00eemi spun c\u0103 poate a venit vremea s\u0103 renun\u0163 la actorie, nu este din cauza vreunei depresii, ci a v\u00e2rstei. Am 74 de ani \u015fi sunt de at\u00e2ta vreme \u00een aceast\u0103 profesie… M\u0103 r\u0103zg\u00e2ndesc \u00eens\u0103, v\u0103 v\u0103d pe dumneavoastr\u0103 \u015fi \u00eemi spun c\u0103, deocamdat\u0103, avionul carierei mele \u00eenc\u0103 nu a aterizat\u201c.
\nAl Pacino a fost \u00eentotdeauna de o c\u0103ldur\u0103 nejucat\u0103 cu ziari\u015ftii, poate la Vene\u0163ia mai mult dec\u00e2t oriunde. Amabil f\u0103r\u0103 efort, atent, chiar pus pe vorb\u0103, binevoitor chiar \u015fi la auzul unor \u00eentreb\u0103ri puerile (\u201eV\u0103 plac pisicile?
\nEu am c\u00e2ini, dar \u00eemi plac \u015fi pisicile\u201c), u\u015for st\u00e2njenit c\u00e2nd este prea l\u0103udat (\u201ePentru noi sunte\u0163i Marlon Brando al genera\u0163iei noastre\u201c, i-a spus t\u00e2n\u0103rul actor australian Chris Messina). Cred c\u0103 ziari\u015ftii francezi sunt un pic invidio\u015fi, Pacino vine mai des la Vene\u0163ia dec\u00e2t la Cannes \u015fi, \u00een mod evident, se simte bine. \u00cendep\u0103rtatul glas al s\u00e2ngelui: \u201eItalia este patria mea. Aici m\u0103 simt acas\u0103, m\u0103 simt \u00een largul meu, m\u0103 simt inspirat. Festivalul are o coeren\u0163\u0103 unic\u0103, ancorat \u00eentr-un concept despre art\u0103 care este \u015fi al meu\u201c. Bine, bine, vor spune unii, cu at\u00e2ta m\u0103re\u0163ie, de ce nu a luat Cupa Volpi pentru interpretare? Asta este alt\u0103 poveste. M\u0103 mul\u0163umesc s\u0103 reproduc cuvintele cuiva, \u201eAl Pacino face c\u00e2t o mie de festivaluri\u201c.<\/p>\n

\"Untitled-1\"<\/a><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Vene\u0163ia 2014 \u201e\u00cemi plac filmele cu happy-end, eu cred c\u0103 cinematograful trebuie s\u0103 aib\u0103 ceva magic\u201c, se dest\u0103inuie, chiar \u00een primele cadre, fermec\u0103toarea eroin\u0103 a nu mai pu\u0163in \u00eenc\u00e2nt\u0103toarei comedii She\u2019s Funny That Way, cu care Peter Bogdanovich a fost selec\u0163ionat \u00een afara competi\u0163iei. \u201e\u015eti\u0163i, pove\u015ftile acelea \u00een care abia a\u015ftep\u0163i ca Humphrey Bogart s\u0103… Cite\u0219te mai mult »Al Pacino, \u201ecarisma care ucide\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[11316],"tags":[6550,12315,12254],"class_list":["post-20707","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-cinema-arte-media","tag-al-pacino","tag-cupa-volpi","tag-venetia-2014"],"views":1568,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20707","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20707"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20707\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20707"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20707"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20707"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}