{"id":20692,"date":"2014-09-25T11:46:46","date_gmt":"2014-09-25T09:46:46","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=20692"},"modified":"2014-09-25T11:46:46","modified_gmt":"2014-09-25T09:46:46","slug":"de-la-arta-de-a-iubi-la-arta-de-a-scrie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/de-la-arta-de-a-iubi-la-arta-de-a-scrie\/","title":{"rendered":"De la arta de a iubi la arta de a scrie"},"content":{"rendered":"

Parafraz\u00e2nd titlul unui roman antedecembrist, s-ar putea spune c\u0103 una dintre pu\u0163inele dimine\u0163i rom\u00e2ne\u015fti neratate este cea a poeziei. O demonstreaz\u0103 magistral Eugen Simion \u00een volumul de eseuri despre \u00eenceputurile ei: Diminea\u0163a poe\u0163ilor. Acum, la lectura edi\u0163iei a V-a, definitiv\u0103, ap\u0103rut\u0103 la Univers Enciclopedic Gold \u2013 postfa\u0163\u0103 \u015fi referin\u0163e critice de Alex Goldi\u015f \u2013, aceast\u0103 superb\u0103 carte despre \u201ecum citim poezia veche, ce ne spune ea ast\u0103zi\u201c este la fel de proasp\u0103t\u0103 ca la prima edi\u0163ie din 1980. <\/strong><\/em><\/p>\n

Atunci, \u00eemi amintesc, o \u00eent\u00e2mpinam printr-o dezbatere difuzat\u0103 la Radio Ia\u015fi \u015fi transpus\u0103 apoi \u00een revista Convorbiri literare, dezbatere la care \u00eei invitasem pe Alexandru C\u0103linescu, Daniel Dimitriu \u015fi pe regretatul Val Condurache. Ne aflam \u00een fa\u0163a unei c\u0103r\u0163i de \u201earheologie literar\u0103\u201c tr\u0103it\u0103, scris\u0103 cu un condei de narator de idei \u015fi de fin portretist, dar \u015fi cu o exemplar\u0103 implicare spiritual\u0103. \u00cen eseul introductiv, criticul o anun\u0163\u0103 ca fiind \u201eo suit\u0103 de lecturi noi a unor texte cunoscute, acelea venerate \u00een \u015fcoal\u0103 \u015fi citite rar, foarte rar, cu simpl\u0103 pl\u0103cere\u201c. Poate c\u0103 tocmai \u201esimpla pl\u0103cere\u201c, \u00eenso\u0163it\u0103 desigur de spirit critic, e ceea ce te cucere\u015fte \u00een primul r\u00e2nd parcurg\u00e2nd captivanta suit\u0103 de povestiri despre primii poe\u0163i rom\u00e2ni: cei patru V\u0103c\u0103re\u015fti \u2013 Ien\u0103chi\u0163\u0103, Alecu, Nicolae \u015fi Iancu \u2013, Vasile C\u00e2rlova, Ion Heliade R\u0103dulescu, Grigore Alexandrescu, Dimitrie Bolintineanu, Vasile Alecsandri, Costache Conachi, Anton Pann. Diminea\u0163a poe\u0163ilor nu \u00eenseamn\u0103 \u00eens\u0103 numai ni\u015fte lecturi noi ale textelor acestor poe\u0163i dintr-un orizont matinal, de\u015fi n-ar fi deloc pu\u0163in lucru. Ea este, a\u015fa cum s-a mai remarcat, o carte despre na\u015fterea con\u015ftiin\u0163ei de scriitor \u00een spa\u0163iul culturii noastre, despre motiva\u0163ia \u015fi finalitatea scrisului, despre interdependen\u0163a dintre con\u015ftiin\u0163a erotic\u0103 \u015fi con\u015ftiin\u0163a liric\u0103 la poe\u0163ii rom\u00e2ni de la finele secolului al XVIII-lea \u015fi din cel urm\u0103tor. \u00cen asta const\u0103 miza ei major\u0103. Acei poe\u0163i care \u201etr\u0103iesc \u015fi scriu \u00eentr-o diminea\u0163\u0103 a spiritului\u201c aveau talent, aveau con\u015ftiin\u0163a scrisului \u015fi multe alte calit\u0103\u0163i, dar nu \u015fi con\u015ftiin\u0163a marii poezii. De altfel, tot Eugen Simion observa c\u0103 primul poet rom\u00e2n care are con\u015ftiin\u0163a metaforei este Eminescu. Termenul de poet apare, la noi, precizeaz\u0103 criticul, la finele secolului al XVII-lea. A trebuit, deci, s\u0103 mai treac\u0103 mai mult de un veac \u015fi jum\u0103tate p\u00e2n\u0103 ca el s\u0103 capete con\u0163inutul deplin. Fapt e c\u0103 acei poe\u0163i dintr-o diminea\u0163\u0103 ce avea s\u0103 se dovedeasc\u0103 fecund\u0103, c\u0103ci \u201eau \u00eentemeiat poezia rom\u00e2n\u0103 modern\u0103\u201c, se nasc, ca scriptori \u015fi poe\u0163i, \u00eenc\u0103 o dat\u0103 \u00een cartea unui mare critic, dup\u0103 ce se bucuraser\u0103 de enormul suflu \u00eennoitor al lui G. C\u0103linescu \u00een Istoria literaturii rom\u00e2ne de la origini p\u00e2n\u0103 \u00een prezent. Analiz\u00e2ndu-le produc\u0163iile, portretiz\u00e2ndu-i, Eugen Simion re\u00eenvie totodat\u0103 lumea \u015fi epoca \u00een care ei au evoluat, cu parfumul \u015fi aerul romantic al acestora, cu aspira\u0163iile \u015fi idealurile, inclusiv cele politice, patriotice, din acel timp istoric tot mai \u00eendep\u0103rtat, dar \u015fi cu voin\u0163a \u015fi, a\u015f zice, instinctul acelor poe\u0163i, de a rafina limba rom\u00e2n\u0103 \u015fi de a \u00eentemeia limbajul poetic. S\u0103 nu uit\u0103m, subliniaz\u0103 criticul: \u201eA \u00eentemeia cap\u0103t\u0103, \u00een aceste condi\u0163ii, un sens foarte larg: competen\u0163a poeziei se \u00eentinde de la gramatic\u0103 la structura statului divin\u201c. \u00cen aceast\u0103 idee, Eugen Simion aminte\u015fte c\u0103 \u201efigura central\u0103 a epocii\u201c, Heliade R\u0103dulescu, scriitorul, c\u0103rturarul cu voca\u0163ie de ctitor \u201econsider\u0103 literatura adev\u0103rata politic\u0103 a na\u0163iei\u201c. Este frapant\u0103 \u00eencrederea pe care o aveau c\u0103rturarii rom\u00e2ni la \u00eenceputul veacului al XIX-lea \u00een puterea poeziei, cum constata \u015fi istoricul literar Leon Volovici pe care \u00eel men\u0163ioneaz\u0103 Eugen Simion.
\nPl\u0103cerea cu care Eugen Simion i-a recitit pe poe\u0163ii preeminescieni \u015fi c\u0103ldura spiritual\u0103 cu care a scris despre ei se transmit \u015fi lectorului c\u0103r\u0163ii sale, o carte captivant\u0103 prin stilul \u015fi epica sa, prin analizele ample \u015fi profunde, prin admirabilele portrete, precum cele ale lui Heliade R\u0103dulescu, Vasile Alecsandri sau Anton Pann. Iat\u0103 un scurt fragment din eseul consacrat \u00eenfriguratului bard de la Mirce\u015fti: \u201eAlecsandri scrie cu prec\u0103dere iarna, anotimpul pe care \u00eel detest\u0103 cel mai mult. C\u00e2nd se face frumos afar\u0103, se preg\u0103te\u015fte de c\u0103l\u0103torie. Literatura este l\u0103sat\u0103 atunci deoparte, f\u0103r\u0103 remu\u015fc\u0103ri, p\u00e2n\u0103 ce un nou val de frig, o ploaie r\u0103coroas\u0103, o cea\u0163\u0103 groas\u0103 \u00eel fug\u0103resc, iar\u0103\u015fi, \u00een c\u0103min. La ad\u0103post de urgiile naturii, gustul pentru art\u0103 \u00eei revine, \u00een tihna biroului fantezia se elibereaz\u0103. Lini\u015ftea, confortul interior \u015fi timpul r\u0103u sunt cele trei condi\u0163ii preliminare ale scrisului s\u0103u. F\u0103r\u0103 de ele, Alecsandri nu se poate apropia de masa de lucru. N-are, cum se zice, stare. Nici o for\u0163\u0103 din interior \u015fi dinafar\u0103 nu-l poate hot\u0103r\u00ee s\u0103-\u015fi \u00eenfr\u00e2ng\u0103 iner\u0163ia \u015fi s\u0103 se apuce s\u0103 scrie dac\u0103 nu exist\u0103 ambian\u0163a favorabil\u0103: cabinetul de lucru bine \u00eenc\u0103lzit, candelabrul aprins, ceaiul aburind pe mas\u0103, focul p\u00e2lp\u00e2ind vesel \u00een sob\u0103\u2026 Numai atunci simte \u00eendemnul de a pune m\u00e2na pe condei, numai sub ap\u0103sarea \u00abdespotismului \u00eengrozitor al iernii\u00bb poetul \u00ee\u015fi noteaz\u0103 impresiile. O recluziune jum\u0103tate impus\u0103, jum\u0103tate c\u0103utat\u0103 precede, dar, hot\u0103r\u00e2rea lui Alecsandri de a scrie\u201c.
\nNu f\u0103r\u0103 un sentiment de nostalgie rememorez faptul c\u0103 \u00een dezbaterea pe care am moderat-o acum mai bine de 34 de ani, cu opinii \u201ela cald\u201c, cu referiri la metoda aplicat\u0103 de critic (tematismul) \u015fi la grila sa de lectur\u0103, cu identificarea unor filia\u0163ii (G. Bachelard, Jean Piere-Richard, Denis de Rougemont, Roland Barthes), Val Condurache f\u0103cea c\u00e2teva considera\u0163ii interesante privind portretul lui Alecsandri, un portret \u00een care \u2013 credea el \u2013 \u201e\u00een mod cu totul paradoxal abia \u00een final se avanseaz\u0103 ipoteza de baz\u0103. Eugen Simion sus\u0163ine c\u0103 Alecsandri \u00ee\u015fi caut\u0103 pretutindeni cuibul, fie \u00een imaginea c\u0103minului, fie a saniei, care e, spune el, un semn al migra\u0163iei reconfortante. \u00cen concluzie, Simion afirm\u0103 c\u0103 la Alecsandri aceast\u0103 nevoie de cuib ar tr\u0103da o \u00eenclina\u0163ie explicabil\u0103 psihanalitic\u201c. Concluzie ce ar fi putut constitui, zicea criticul de la Convorbiri literare, premisa \u00eentregului eseu. Mai important\u0103 \u015fi definitorie este, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, concluzia capitolului de aproape 150 de pagini care, sugestiv, preia titlul memorabil al lui Conachi: Spitalul amorului, \u00een fond, concluzia\u00a0 \u00eentregii suite de eseuri \u015fi portrete: \u201ePaul Zarifopol crede c\u0103 toat\u0103 poezia din epoc\u0103 este de o \u00abstatornic\u0103 fadoare\u00bb. O nume\u015fte \u00abpoezia tabietlie\u00bb \u015fi-o pune sub semnul unui deplorabil didacticism. Didactic\u0103, \u00een mod sigur, este, ca orice poezie de \u00eenceput. Tabietlie poate, \u00eens\u0103 fad\u0103 \u015fi degradant\u0103 nu (nu, \u00een orice caz, pe de-a-ntregul), pentru c\u0103 ea sugereaz\u0103 o anumit\u0103 complexitate a g\u00e2ndirii \u015fi are un rafinament ce n-a pierit cu totul. G. C\u0103linescu are dreptate s\u0103 spun\u0103 c\u0103, \u00eenaintea lui Eminescu, adev\u0103ratul poet erotic rom\u00e2n este Conachi. Misoginismul lui Pann \u00eei pare vulgar. Nu are, totu\u015fi, dreptate, pentru c\u0103 misoginia este o form\u0103 de filozofie a erosului \u015fi nu indic\u0103, \u00een chip necesar, o lips\u0103 de profunzime a spiritului. Pann, Heliade, Conachi \u00eensu\u015fi sunt, pe r\u00e2nd, pasiona\u0163i \u015fi sceptici, b\u00e2rfitori, intoleran\u0163i fa\u0163\u0103 de femeie. Cei dint\u00e2i au cultul familiei, al treilea celebreaz\u0103 iubirea etern\u0103. Asta dovede\u015fte o mi\u015fcare a spiritului fa\u0163\u0103 de obiectul erotic, o nelini\u015fte care sile\u015fte poezia s\u0103 se deschid\u0103 \u015fi s\u0103 \u00eembr\u0103\u0163i\u015feze forme noi de sensibilitate. Arta de a iubi a creat, dar, o art\u0103 de a scrie\u201c.
\nPrin scopul propus, dar nu numai, Diminea\u0163a poe\u0163ilor duce imediat cu g\u00e2ndul la G. C\u0103linescu, cu care, tocmai s-a v\u0103zut, Eugen Simion nu e \u00eentotdeauna de acord. Linia c\u0103linescian\u0103 \u00een care se \u00eenscrie aceast\u0103 carte \u0163ine \u00eens\u0103 de perspectiv\u0103 \u015fi de o anumit\u0103\u00a0 atitudine privind lectura \u015fi receptarea poe\u0163ilor preeminescieni. Pare c\u0103 la finele deceniului \u015fapte al secolului trecut, c\u00e2nd ap\u0103rea prima edi\u0163ie, Eugen Simion d\u0103dea o subtil\u0103 replic\u0103 avant la lettre demitizatorilor postdecembri\u015fti ai literaturii rom\u00e2ne. (Demitizarea, mai ales a istoriei na\u0163ionale, a devenit o practic\u0103 obi\u015fnuit\u0103 \u015fi poate chiar profitabil\u0103 \u00een Rom\u00e2nia de azi. \u00cenc\u00e2t nu m-am mirat prea tare c\u00e2nd am descoperit \u00eentr-una din c\u0103l\u0103toriile recente cu un avion al companiei Tarom c\u0103 texte ale unui vajnic istoric demitizator de mare succes erau tip\u0103rite \u00een bro\u015fura promo\u0163ional\u0103 pus\u0103 \u00een buzunarul scaunului!). Despre \u00eenceputurile literaturii rom\u00e2ne, c\u00e2nd nu se consolidase o con\u015ftiin\u0163\u0103 estetic\u0103, despre \u201ecomplexele\u201c ei, se poate vorbi, se poate scrie, \u015fi chiar s-a scris remarcabil. Ele trebuie identificate \u015fi analizate \u00eens\u0103… f\u0103r\u0103 complexe. Diminea\u0163a poe\u0163ilor este o admirabil\u0103 demonstra\u0163ie \u015fi \u00een aceast\u0103 privin\u0163\u0103. O carte dintre cele ce devin clasice, f\u0103r\u0103 ca timpul \u015fi trec\u0103toarele mode s\u0103 le erodeze.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Parafraz\u00e2nd titlul unui roman antedecembrist, s-ar putea spune c\u0103 una dintre pu\u0163inele dimine\u0163i rom\u00e2ne\u015fti neratate este cea a poeziei. O demonstreaz\u0103 magistral Eugen Simion \u00een volumul de eseuri despre \u00eenceputurile ei: Diminea\u0163a poe\u0163ilor. Acum, la lectura edi\u0163iei a V-a, definitiv\u0103, ap\u0103rut\u0103 la Univers Enciclopedic Gold \u2013 postfa\u0163\u0103 \u015fi referin\u0163e critice de Alex Goldi\u015f \u2013, aceast\u0103… Cite\u0219te mai mult »De la arta de a iubi la arta de a scrie<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[11709,1141],"class_list":["post-20692","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-dimineata-poetilor","tag-eugen-simion"],"views":1094,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20692","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20692"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20692\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20692"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20692"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20692"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}