{"id":20682,"date":"2014-09-25T11:35:32","date_gmt":"2014-09-25T09:35:32","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=20682"},"modified":"2014-09-25T11:35:32","modified_gmt":"2014-09-25T09:35:32","slug":"first-world-problems","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/first-world-problems\/","title":{"rendered":"First World Problems"},"content":{"rendered":"

M. Du\u0163escu, Uranus Park<\/em>, Polirom, Ia\u015fi, 2014, 273 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 
\nLa o scanare mai atent\u0103 a romanelor ultimilor ani, proza rom\u00e2neasc\u0103 pare cuprins\u0103, cel pu\u0163in pe un anumit palier discursiv, de o febr\u0103 urban-antropologic\u0103. Dac\u0103 Adrian Schiop a reu\u015fit \u00een 2013 s\u0103 publice poate cea mai credibil\u0103 cronic\u0103 a Bucure\u015ftiului marginalilor prin romanul Solda\u0163ii. Poveste din Ferentari (\u00een acela\u015fi timp unul dintre marile romane ale ultimului deceniu), dac\u0103 Dorin Mure\u015fan, public\u00e2nd Gestul animalului mort, a survolat mediul afacerilor imobiliare \u00eentr-un roman la grani\u0163a \u00eentre autofic\u0163iune \u015fi trash, iat\u0103 c\u0103 \u00een 2014 seria \u201ereportajelor din interior\u201c continu\u0103 cu cel pu\u0163in dou\u0103 romane: Din oficiu, romanul despre mediul juridic rom\u00e2nesc al lui Cristi Ardelean, transpus printr-o fic\u0163iune funambulesc\u0103 (policier new-wave) \u015fi Uranus Park-ul lui M. Du\u0163escu. Cel pu\u0163in dou\u0103-trei alte exemple \u00eemi vin acum \u00een minte \u00een ceea ce prive\u015fte anii anteriori: este vorba, desigur, de debutul lui Bogdan Co\u015fa, Poker, un roman care descrie cu aceea\u015fi tenacitate \u015fi profesionalism \u201edin interior\u201c, ca \u00een cazul arhitectului Du\u0163escu, lumea jocurilor de noroc online, de Mor\u0163ii m\u0103-tii, unde un cristian face o radiografie a dezm\u0103\u0163ului editorial rom\u00e2nesc \u015fi Agen\u0163ia aceluia\u015fi Cristi Ardelean. Mai mult, micro-romanul Combina\u0163ia lui Dan Sociu \u00ee\u015fi g\u0103se\u015fte subiectul \u00een mi\u015fc\u0103rile de extrem\u0103 dreapta rom\u00e2ne\u015fti. Astfel c\u0103 tendin\u0163a de exploatare a subiectelor comportate de noile transform\u0103ri sociale (mai ales apari\u0163ia corpora\u0163iilor \u2013 cazul prozei Laviniei Brani\u015fte \u2013 sau a dezvolt\u0103rii haotice a mediului privat de orice tip \u2013 un cristian, Co\u015fa, Du\u0163escu) aduce \u00een proza rom\u00e2neasc\u0103 o nou\u0103 tipologie tematic\u0103: fascina\u0163ia \u015fi predilec\u0163ia c\u0103tre instantanee corporatist-urbane.
\nExterior \u00een siajul acestei iner\u0163ii tematice (fire\u015fti \u015fi binevenite), interior \u00een continuarea \u201epoeziei corporatiste\u201c la care f\u0103cea referire Bogdan Alexandru St\u0103nescu, M. Du\u0163escu public\u0103 anul acesta la Polirom un roman de dimensiuni medii av\u00e2nd urbanistica bucure\u015ftean\u0103 drept personaj periferic: Uranus Park. Un t\u00e2n\u0103r arhitect, Horia Petrescu, este protagonistul romanului cu inflexiuni picare\u015fti. Abia ie\u015fit de pe b\u0103ncile facult\u0103\u0163ii, glis\u00e2nd \u00eentre via\u0163a personal\u0103 \u015fi proiectele profesionale, acesta \u00eencearc\u0103 s\u0103 \u00ee\u015fi fac\u0103 un nume \u00een lumea mercantil\u0103 a urbanisticii \u015fi a imobiliarelor. Vocea sa urm\u0103re\u015fte scurte momente de monolog interior \u015fi de priz\u0103 meta-narativ\u0103 (pactul cu cititorul este men\u0163inut de acesta prin diverse tehnici de abordare direct\u0103 \u00een prolog \u2013 uneori cititorul fiind literalmente rugat s\u0103 \u00ee\u015fi imagineze situa\u0163ii;\u00a0 relevant este aici chiar \u00eenceputul romanului).
\nAsupra doctrinei<\/strong>
\nAstfel, romanul cap\u0103t\u0103 dou\u0103 dimensiuni centrale care se vor intercala p\u00e2n\u0103 la final: prima este atitudinea \u015fmecheroas\u0103 (un fel de voice-over narration care, prin stop-cadru \u015fi analeps\u0103, focalizeaz\u0103 c\u00e2teva momente esen\u0163iale \u00een economia romanului \u2013 asem\u0103n\u0103tor naratorului lui Ionu\u0163 Chiva din Boddah speriat, \u00eens\u0103 cu \u201edume\u201c mai slabe \u015fi observa\u0163ii mai amatorice\u015fti), iar a doua \u0163ine de aerul doct al prezent\u0103rilor tehnice. Leg\u0103tura dintre cele dou\u0103 atitudini este \u00eens\u0103 vizibil\u0103 pe \u00eentreg parcursul romanului: aerul de siguran\u0163\u0103 \u015fi iste\u0163imea necesar\u0103 pentru a \u00eenainta (de unde am \u015fi folosit termenul de picaresc) \u00een p\u0103ienjeni\u015ful din spatele afacerilor imobiliare vin, afl\u0103m direct de la narator, din inteligen\u0163\u0103 \u015fi \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103, iar aerul doct este mereu balansat de explica\u0163ii mai pu\u0163in academice (un fel de a combina discursul tehnic despre ciment, spa\u0163iu de lucru, ierarhii \u00een firmele de arhitectur\u0103 etc. cu filosofia speculativ\u0103).
\nMotiva\u0163ia principal\u0103 a protagonistului \u0163ine de un anume carierism justificat constant: \u201ede\u015fi nu face parte din cavaleria st\u00e2ngii (ciudat\u0103 al\u0103turare de termeni, n.m.), Du\u0163escu etaleaz\u0103, spinalizat, \u00eentreg mecanismul alien\u0103rii contemporane, al exploat\u0103rii \u015fi autoexploat\u0103rii\u201c (Mihai Iov\u0103nel). Spun justificat pentru c\u0103, fiind cantonat \u00eentr-un discurs preponderent \u201ede dreapta\u201c (meritocra\u0163ie, acumulare \u00een spa\u0163iul privat \u015fi urcare pe scara social\u0103), naratorul \u00ee\u015fi crediteaz\u0103 (autojustificare paranoic\u0103 aproape) orice gest sau reu\u015fit\u0103 \u015fi judec\u0103 ac\u0163iunile celorlal\u0163i \u00een func\u0163ie de propriul c\u00e2\u015ftig (sau pagube): \u201eiar ei n-au bani, c\u0103 tr\u0103iesc am\u00e2ndoi din salarii \u015fi alte triste\u0163i specifice… \u015f\u2026\u0163 \u015fi m-am rugat la Dumnezeu pentru asta, m-am rugat s\u0103 fiu r\u0103spl\u0103tit dup\u0103 merit; n-am cerut nicio clip\u0103 mai mult\u201c. \u201eDar \u00eemi d\u0103dusem seama c\u0103 maic\u0103-mea \u00eencerca de fapt s\u0103 se laude indirect la colegele ei, s\u0103 afle alea ce b\u0103iat e Puiu, ce-a ajuns \u015fi ce face, a\u015fa c\u0103 n-am mai zis nimic c\u00e2nd i-a dat \u0103leia num\u0103rul meu\u201c. \u00cens\u0103, de\u015fi erotismul este puternic de dreapta, rela\u0163ia cu cei din jur este pur hedonist\u0103 sau uilitarist\u0103 \u015fi Dumnezeu pare a lucra dup\u0103 acelea\u015fi principii de dreapta, \u00een realitate, neam-prostia transgreseaz\u0103 logica ideologic\u0103. Nu tot ce e ignorant \u015fi de prost-gust e de dreapta. Personajul lui Du\u0163escu se \u00eencadreaz\u0103 \u00eentr-o alt\u0103 tipologie social\u0103: noua clas\u0103 mijlocie (nou-\u00eembog\u0103\u0163i\u0163ii lui Giddens), cu o cultur\u0103 a prostului-gust, care \u00ee\u015fi etaleaz\u0103 idiosincraziile, ignoran\u0163a \u015fi superficialitatea. Totul \u00eens\u0103 dincolo de pactul doctrinar, pentru a devoala insuficien\u0163ele de caracter uman generale (chiar \u015fi pe cele ale naratorului, dup\u0103 observa\u0163ia lui Bogdan Alexandru St\u0103nescu referitoare la literatura destroy).
\nDeci, mai mult dec\u00e2t cu discreditarea dreptei \u00een serviciul de imagine al st\u00e2ngii, discursul din interiorul romanului opereaz\u0103 pur \u015fi simplu cu deconstruc\u0163ia malforma\u0163iilor umane. Nu corpora\u0163ia este atacat\u0103, ci sistemul putred \u00een care mita este asumat\u0103 ca normalitate, nu ierarhia este atacat\u0103, ci societatea \u201esalariilor\u201c desconsiderat\u0103.
\nImplicit, cititorul va observa mecanismul de auto-ironie: \u201eO chema Gina \u2013 deja era un argument suficient de puternic ca s\u0103-i \u00eenchid telefonul\u201c, \u201eM-am rugat la Dumnezeu s\u0103 nu o cheme Emilia sau Emanuela. Doar Ema\u201c, \u201eMi-ar fi pl\u0103cut s\u0103 am \u015fi un crocodil mic aplicat discret undeva pe tricou sau \u00een lateral pe pantofi; cu voia lui Dumnezeu, am s\u0103 mi-l pot permite cur\u00e2nd\u201c. Uneori \u00eens\u0103, cititorul nu reu\u015fe\u015fte s\u0103 disting\u0103 \u00eentre ironie involuntar\u0103 \u015fi asumarea ironiei, mai ales c\u00e2nd registrele intr\u0103 \u00een creuzetul liricoid: \u201eEa privea lacul \u015fi malul lacului cu lumini\u0163e care se reflectau \u00een ap\u0103 \u015fi formau construc\u0163ii feerice care probabil \u00eei r\u0103scoleau \u015fi mai mult sim\u0163urile \u00een acea sear\u0103 de prim\u0103var\u0103 neverosimil\u0103 <…>\u201c.
\nAmatorismele<\/strong>
\nDiscu\u0163ia despre calitatea romanului trebuie \u00eens\u0103 s\u0103 porneasc\u0103 de la prezum\u0163ia de nevinov\u0103\u0163ie: aflat la debutul \u00een proz\u0103, Du\u0163escu face c\u00e2teva mici gafe discursive. Pericolul \u00een a scrie un roman despre corpora\u0163iile rom\u00e2ne\u015fti \u015fi despre proiectele imobiliare st\u0103 \u00een caracterul previzibil al plot-ului. At\u00e2ta vreme c\u00e2t nu intr\u0103 \u00een detalii tehnice, Du\u0163escu opereaz\u0103 cu o ac\u0163iune standardizat\u0103, hollywoodian\u0103, apropiat\u0103 de literatura de consum: secretare, ma\u015fini, afaceri, vizite la c\u00e2\u0163iva prieteni neobi\u015fnui\u0163i, iubite pasagere, r\u0103sturn\u0103ri de situa\u0163ie etc. Singurele portrete palpabile apar astfel destul de t\u00e2rziu: acela al bunicii, al Soranei (care, profesional, se zbate \u00een acelea\u015fi ape tulburi), monologul interior \u015fi analepsele finale etc. C\u00e2nd ceva nu merge bine, protagonistul gole\u015fte o sticl\u0103 de whisky. C\u00e2nd vorbe\u015fte cu ceilal\u0163i, pentru a naturaliza \u015fi fluidiza un discurs neo-realist, personajul principal (dar \u015fi celealte personaje) recurge la mici cli\u015fee de expresie sau la glume for\u0163ate.
\nAstfel c\u0103, stilistic, turul de for\u0163\u0103 este dat de panoramarea social\u0103, infiltrat\u0103 \u00een discursul tehnic, la fel, legitim\u00e2nd comportamentul naratorului: \u201e\u00cemi vor fi suficien\u0163i pentru o subzisten\u0163\u0103 decent\u0103 \u2013 c\u00e2t\u0103 vreme, iat\u0103, pe zi ce trece realizez c\u0103 nu pe acumularea de bani \u015fi metale trebuie s\u0103 m\u0103 concentrez pentru a sim\u0163i c\u0103 avansez, ci pe descoperirea unui sistem perfect func\u0163ional \u00een care s\u0103 reu\u015fesc s\u0103-mi fac loc\u201c. Mai mult, \u201eraportul tehnic\u201c comport\u0103 o oarecare fascina\u0163ie pentru macro-social, multe din teoriile prezente \u00een monologul naratorului fiind decidente asupra caracterului de \u201epersonaj periferic\u201c al procesului de urbanizare: \u201eCa s\u0103 fie limpede: Bucure\u015ftiul n-a avut niciodat\u0103 voca\u0163ia unei mari urbe \u015fi nici \u015fansa unei dezvolt\u0103ri coerente. A ap\u0103rut \u015fi s-a extins inexplicabil \u00eentr-o regiune geografic\u0103 oarecare, neav\u00e2nd norocul altor ora\u015fe de a fi aproape de o carier\u0103 important\u0103 de piatr\u0103. Lucru aparent m\u0103runt, dar extrem de important atunci c\u00e2nd construie\u015fti \u00eentr-o zon\u0103 amenin\u0163at\u0103 periodic de cutremure de p\u0103m\u00e2nt\u201c. Marea problem\u0103 este \u00eens\u0103 c\u0103 aceste \u201ecross-over narrations\u201c sunt inserate \u00eentr-o poveste care \u00ee\u015fi con\u0163ine limitele intrinsec. Ar fi fost o surpriz\u0103 s\u0103 afl\u0103m c\u0103 un asemenea subiect, cu pu\u0163ine tipologii posibile \u015fi valen\u0163e ontologice limitate din cauza tipiz\u0103rii personajelor (maniheisme) ar putea fi tratat altfel dec\u00e2t \u00een manier\u0103 superficial\u0103. De\u015fi romanul \u201ecurge\u201c (ceea ce pare \u00een ultimii ani un motiv suficient de bun al criticii literare pentru a-l considera un text extraordinar), fluen\u0163a sa exist\u0103 doar la un nivel de lectur\u0103 asumat-comod\u0103 \u015fi permisiv\u0103. Pentru c\u0103, \u00een majoritatea momentelor, discursul derapeaz\u0103: \u201eDe data asta n-am putut refuza nimic. Stomacul meu, sufle\u0163elul, a ridicat dou\u0103 degete: Horia, mi-e foame!\u201c. Sau, \u00een alte cazuri, supralicitarea laitmotivelor creeaz\u0103 momente de cli\u015feu \u00een imaginar: \u201eavea halatul ei de baie \u015fi papuceii tip prosop, asorta\u0163i, din acela\u015fi bumbac galben-citron\u201c. Mai mult, \u201edumele\u201c revin cu intensit\u0103\u0163i variabile, majoritatea fiind rateuri (ne putem g\u00e2ndi aici \u015fi la enormitatea pe care, \u00een titlul epistolei c\u0103tre autor\/cronicii lui Dan-Liviu Boeriu, criticul o preia: \u201eYour Anus Park\u201c \u2013 total lipsit\u0103 de sens): \u201eC\u0103l\u0103ra\u015fi, un ora\u015f invizibil, cu versiunea sa recent\u0103 \u2013 Coc\u0103l\u0103ra\u015fi\u201c.
\nMai mult, tehnicile datate prin care naratorul \u00ee\u015fi explic\u0103 parcursul ne \u00eenf\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 un proiect eclectic \u015fi inconsecvent (de la metafore referitoare la sensul vie\u0163ii p\u00e2n\u0103 la gag-uri): \u201eErau primele trepte ale unei sc\u0103ri; nu-i vedeam cap\u0103tul, era \u00eenc\u0103 \u00eentuneric, dar vedeam ici-colo pl\u0103cu\u0163ele fosforescente care \u00eemi indicau sensul de urcare. \u015ei exista o balustrad\u0103 de care, docil, m\u0103 \u0163ineam\u201c.
\nPeste o poveste inevitabil cli\u015feic\u0103 \u015fi tipizat\u0103 (sunt previzibile toate ac\u0163iunile personajelor, chiar \u015fi degradarea \u015fi c\u0103derea protagonistului) se suprapun defectele de construc\u0163ie. Detaliile tehnice care ar fi putut salva povestea sunt constant anulate de personaje, \u00een plus \u015fi de artificii ridicole\/ dume. E adev\u0103rat, Uranus Park poate fi o lectur\u0103 pl\u0103cut\u0103, fluid\u0103, \u00eens\u0103 nu mai mult. Amatorii de fine\u0163uri literare (\u015fi nu m\u0103 refer la estetisme) pot urm\u0103ri lini\u015fti\u0163i o eventual\u0103 ecranizare glam. Ea nu ar face nicio concesie \u00een atmosfer\u0103 \u015fi stil proiectului tip\u0103rit.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

M. Du\u0163escu, Uranus Park, Polirom, Ia\u015fi, 2014, 273 p.   La o scanare mai atent\u0103 a romanelor ultimilor ani, proza rom\u00e2neasc\u0103 pare cuprins\u0103, cel pu\u0163in pe un anumit palier discursiv, de o febr\u0103 urban-antropologic\u0103. Dac\u0103 Adrian Schiop a reu\u015fit \u00een 2013 s\u0103 publice poate cea mai credibil\u0103 cronic\u0103 a Bucure\u015ftiului marginalilor prin romanul Solda\u0163ii. Poveste… Cite\u0219te mai mult »First World Problems<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[325,12300,9105,9106,3046,5482,12299],"class_list":["post-20682","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-adrian-schiop","tag-cristi-ardelean","tag-dorin-muresan","tag-gestul-animalului-mort","tag-m-dutescu","tag-proza-romaneasca","tag-uranus-park"],"views":1521,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20682","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20682"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20682\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20682"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20682"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20682"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}