{"id":2068,"date":"2010-03-31T22:09:12","date_gmt":"2010-03-31T20:09:12","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=2068"},"modified":"2010-03-31T08:11:24","modified_gmt":"2010-03-31T06:11:24","slug":"prea-poet","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/prea-poet\/","title":{"rendered":"Prea poet"},"content":{"rendered":"

Cartea rom\u00e2neasca<\/strong><\/p>\n

Mircea B\u00e2rsila, Monede cu portretul meu, Editura Pam\u00e2ntul, Pitesti, 2009, 112 p.<\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n

\u201eMonede cu portretul meu\u201c, cel mai recent volum de versuri semnat de Mircea B\u00e2rsila, este primul pe care i-l citesc. Discretia autorului si difuzarea precara a editurilor la care si-a publicat, dupa 1989, poezia si studiile critice au tot am\u00e2nat aceasta int\u00e2lnire cu criticul de int\u00e2mpinare care vrea sa fie un istoric literar, dar si un cronicar al actualitatii editoriale.<\/strong><\/em>
\nData fiind insa mica legenda din jurul lui Mircea B\u00e2rsila, Poetul prin definitie si cu majuscula, neatins de comercializarea at\u00e2tor literatori autohtoni si int\u00e2mpinat sarbatoreste, ca un artist pur, de catre Alex. Stefanescu, Valeriu Cristea ori Gheorghe Grigurcu, mi-era limpede ca, asa cum soarele rasare si apune in fiecare zi, primavara se preface in vara si vara va face loc toamnei, vacile, cu cip sau fara, se mulg, m\u00e2njii zburda, iar oile se tund, voi ajunge la un moment dat sa scriu despre lirica sa.
\nChiar si fara sa apara la Editura Pam\u00e2ntul, poemele lui noi m-ar fi impins catre aceleasi analogii. Intruc\u00e2t ele se aseaza si se dispun tematic astfel inc\u00e2t sa hasureze un spatiu rural-ideal, o Arcadie autohtona recompusa si descompusa in elementele fundamentale, cu tot cu ritmurile necesare de accesare. Si pentru ca Arcadia aceasta e definitiv pierduta si imposibil de regasit in lumea exterioara, tumultuoasa, zgomotoasa, poetul o interiorizeaza. O salveaza nu prin desene peisagistice si proiectii mitologice, dar printr-o regasire pe cont propriu a structurii ei ideale. Un poem mai putin izbutit ca \u201eUn azur feminin\u201c ne va retine atentia anume prin aceasta laborioasa cautare a izvoarelor pierdute. Crez\u00e2nd in ele, poetul le va redescoperi: \u201eCred! Cred!\/ In suierul polizoarelor si in mirosul bidoanelor de petrol.\/ In onoarea de a fi treziti, in zori, de ciripitul anacronic al vrabiilor si de suierul graurilor.\/ In cei ce trec \u00abumar la umar cu duzii prin vara\u00bb.\/ In aerul proaspat tras in piept, dimineata, la o fereastra ale carei perdele sunt muntii.\/ In calduroasele ceasuri de toropeala si azur\/ \u2013 un azur feminin \u2013 ale amiezei de vara\/ c\u00e2nd toate izvoarele acestor tinuturi cu vagauni si ogase\/ \u2013 inclusiv cele venite, pe sub pam\u00e2nt, din Arcadia \u2013\/ incep sa prinda o pojghita protectoare de gheata la margini.\/ In feluritele clinchete cu un caracter subtil si particular\/ aduse, uneori, printre frunzele arborilor, de c\u00e2te-o adiere,\/ si pe care urechile oamenilor \u2013 ale celor nevoiti sa schimbe macazul catre metafizica \u2013\/ tind sa le prefaca in strigate: niste strigate\/ de undeva din interior! In tot ce incepe sa prinda contururi. \/In rosul sarut al zorilor. In buruienile pl\u00e2ng\u00e2nd, adesea,\/ in hohote, dar pe care nimeni nu le aude. In adevar. In frumusete. In puritate.\u201c
\nIdeea, frumoasa, s-ar putea exprima in mai putine si mai putin cautate vorbe. Expresia poetului este ceremonioasa si pe alocuri greoaie, de un retorism care se incarca lent; si intr-un mod prea manifest pentru a-l capta pe cititor. Apropierea de sf\u00e2rsitul experientei poetice ce se va materializa in Carte nu schimba cu nimic ritmul mereu domol al executiei. Neafl\u00e2ndu-si, cum marturiseste, linistea, poetul-personaj o ofera propriilor texte, respiratiei lor egale: \u201eMa apropii de sf\u00e2rsitul acestei carti pe care\/ am scris-o impreuna cu becul de 60 de wati at\u00e2rnat\/ in tavan, dar linistea nu mi-am aflat-o. \/ Poate ca linistea mea este la tine, g\u00e2ndacule\/ de sub scoarta copacului,\/ unde citesti romane de aventuri, in asteptarea iernii,\/ si poezii in stilul vetust al privighetorii lui Teocrit.\/ Sau la tine, vierme cu dungi liliachii si care te initiezi, ing\u00e2ndurat, in heraldica fructelor.\u201c (\u201eRealitatea din gradina\u201c).
\nIn intregul volum ciripesc vrabiile si b\u00e2z\u00e2ie taunii; cucul, pitpalacii si c\u00e2rsteiul, sticletii si pitulicile, cintezoii si alte pasarele isi fac de cap intr-o natura ocrotita de privirea iubitoare a poetului. Dar parca nimic nu se aude \u201edincoace\u201c de poezie, pe suprafata ei de acces, nu in fundul de lume pierduta. Efectul imi pare bine controlat de autor, dar destul de obositor prin repetitivitate. De la un poem la altul si de la prima la ultima pagina a volumului, Mircea B\u00e2rsila face, practic, aceeasi lirica, voit demodata si polemic-anacronica. O exceptie de la regula o constituie \u201eO existenta sidefie\u201c, pronuntat nichitastanesciana (si deci histrionica, spectaculara, cu detenta imaginativa), p\u00e2na la finalul contaminat de Geo Dumitrescu: \u201eSunt cel ce sunt: un brad aplecat\/ peste frumoasa genune dintre s\u00e2nii unei femei;\/ m\u00e2r\u00e2ie toata noaptea, intar\u00e2tate, spre mine,\/ imaginarele fiare din oglinzile ei.\/ Iata-ma str\u00e2ng\u00e2nd in brate o omida\/ la marginea inca verde a unei frunze de dud;\/ p\u00e2na si pietrele isi intorc, somnoroase,\/ unica lor tristete, spre sud.\/ Iata-ma sub chipul unui inorog\/ tinut de-o t\u00e2nara printesa, in sclavie.\/ Sunt, intr-adevar, cel ce sunt:\/ o existenta inoxidabila, sidefie.\/ O copie \u2013 gresita! \u2013 a zeului Proteus\/ numit si \u00abArlechinul\u00bb de zeii cei t\u00e2rzii.\/A fi un cal, pentru o clipa, in fata unui cal.\/ A fi un bob de strugure, in fata unei vii. (…) Eu simt cu s\u00e2ngele \u2013 vai, mie! \u2013 cel din creier\/ si imi revin \u2013 c\u00e2nd sunt indragostit \u2013 la normal.\u201c Iar un poem care se detaseaza de restul prin chiar calitatile lui figurative si expresive este \u201eDomnul administrator\u201c: \u201eSinguratatea \u2013 adevarata singuratate \u2013 incepe\/ abia c\u00e2nd ii vezi aievea balegile de vita mare si bl\u00e2nda\/ prin apartamentul cu trei camere. Ii aduci iarba\/ intr-un geamantan vechi, o adapi, seara de seara, in cada\/ emailata. Asemenea bratelor unei cruci: lungile coarne cu v\u00e2rful plesnit\/ ale acestei prezente pe care nu o vezi dec\u00e2t tu. Il rogi\/ pe domnul administrator al blocului sa te scrie cu doua\/ persoane in registrul sau, dar acest nemernic,\/ pentru ca nu poti sa-i spui altfel, se uita la tine piezis.\/ Ii arati balegile si el te sfatuieste sa te odihnesti mai mult\/ sau te invita, condescendent, la o bere. Adevarata\/ singuratate incepe abia c\u00e2nd ii simti aievea prezenta\/ de vita mare si bl\u00e2nda, in apartamentul ticsit cu volume\/ de poezii \u2013 mai ales poezii de dragoste.\/ Ii aduci iarba intr-un geamantan vechi\/ si urmaresti, p\u00e2na t\u00e2rziu, impreuna cu ea filmele\/ si emisiunile, una mai proasta dec\u00e2t alta, la televizorul asezat\/ pe colt, in sufragerie, intre leandrul de la fereastra\/ si tabloul din perete, daruit c\u00e2ndva de un amic, si in care\/ un nou Sf\u00e2ntul Gheorghe omoara iarasi balaurul.\u201c
\nApar de asemenea mai multe fragmente puternice, fie la inceputul c\u00e2te unui text (\u201eDaca s-ar intoarce bunicul\u201c, \u201eVorbe pentru v\u00e2nt\u201c), fie la finalul lui (\u201eInt\u00e2ia fereastra luminata\u201c, \u201eOglinda de buzunar\u201c), dar autorul nu detine capacitatea \u201etehnica\u201c de a le prelungi in ansamblul vizionar. Altfel spus, performanta realizata pe spatiul unei strofe memorabile nu se sustine intr-un montaj liric pe masura. Adesea inspirat (Poetul!), Mircea B\u00e2rsila pierde puncte prin constructia propriu-zisa a intregului, nesustinut p\u00e2na la capat (sau de la bun inceput) prin viziune. Doua exemple de basculare. In \u201ePrietenul nostru octombrie\u201c, gasim pe la mijlocul paginii c\u00e2teva versuri frumoase: \u201eS-a intors din nou\/ prietenul nostru cu panataloni din piele de sarpe si cravata\/ in dungi. Iata-l culeg\u00e2nd agrafe si nasturi de sutiene,\/ din iarba cu fire marunte\/ crescute pe sub bancile de fier ale parcurilor.\u201c Imediat vine insa un vers neinspirat, emfatic, care \u201etaie\u201c literalmente poemul: \u201eIata-l in rolul de dirijor al fanfarelor de culori ale toamnei\u201c. In \u201eProfetie\u201c, avem situatia inversa. Mai int\u00e2i un vers afectat alegoric si ostentativ mitologic: \u201eDin labirinturi curge din nou un fir de s\u00e2nge de taur.\u201c. Si apoi, doua de o remarcabila \u201esimplitate\u201c: \u201eSi bucatelele doar c\u00e2t un graunte si pe care abia le rupem\/ \u2013 si numai cu patentul \u2013 din realitate.\u201c
\nRadu G. Teposu ii reprosa lui Mircea B\u00e2rsila \u201eabuzul caligrafiei\u201c. Si pe buna dreptate. Autorul ajunge sa caligrafieze p\u00e2na si intr-o arta poetica in care directia initiala era complet diferita: \u201eFr\u00e2nturi, imagini, scene disparate, fragmente\/ scoase la iveala, pe r\u00e2nd, din propriul lor intuneric:\/ un cal priponit in apropierea unei mori de apa,\/ o gara in asteptarea unui tren int\u00e2rziat si unde, adesea, nu urca nimeni,\/ un schit pe un deal, o fantoma, o strada pustie, un afis lipit pe un st\u00e2lp,\/ un hotel vechi cu toate ferestrele intunecate,\/ iar in dreptul usii de la intrare\/ o femeie sulemenita si un soldat cu ochii\/ ca niste taciuni aprinsi,\/ las\u00e2nd impresia ca nu cad de acord asupra pretului -\/ sau o ceata de nouri marunti,\/ sau puiul de caprioara din curtea comisariatului de politie,\/ un camion ramas in pana la marginea unei sosele care seamana cu un r\u00e2u limpede,\/ o coroana de flori at\u00e2rnata, ca un colac de salvare, la g\u00e2tul unei cruci,\/ o statuie de bronz si o nunta de c\u00e2ini pe un platou asfaltat,\/ felurite imagini lipsite de corelatie,\/ felurite imagini luate prin surprindere,\/ cum de lumina unui reflector, in noapte,\/ inc\u00e2t nici nu-si dau seama, pe moment, ce se int\u00e2mpla.\u201c. Eu as observa insa, in intregul volum, un abuz de… poezie. Av\u00e2nd o idee inalta despre aceasta, daca nu o mistica a impartasirii ei, autorul nostru (postmodernist numai prin proximitati biografice) e deficitar in pragmatica enuntului liric: in tensiunile pe care ar trebui sa le produca, in rupturile de planuri si registre prin care interesul cititorului sa fie mentinut. Monotonia acestor reiterate \u201eMonede cu portretul meu\u201c putea fi o coordonata lirica atent preparata; dar e vorba, mai degraba, de o imposibilitate a scriitorului in a opera disocieri si selectii, transferuri de sens si resemnificari expresive. Lectia nichitastanesciana ram\u00e2ne sa fie aprofundata. Talentul, evident aici, nu e suficient.
\nCum sa spun? Este prea poet acest poet at\u00e2t de inzestrat.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cartea rom\u00e2neasca Mircea B\u00e2rsila, Monede cu portretul meu, Editura Pam\u00e2ntul, Pitesti, 2009, 112 p. \u201eMonede cu portretul meu\u201c, cel mai recent volum de versuri semnat de Mircea B\u00e2rsila, este primul pe care i-l citesc. Discretia autorului si difuzarea precara a editurilor la care si-a publicat, dupa 1989, poezia si studiile critice au tot am\u00e2nat aceasta… Cite\u0219te mai mult »Prea poet<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1037,1705,1706,1707],"class_list":["post-2068","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-carte-romaneasca","tag-mircea-barsila","tag-monede-cu-portretul-meu","tag-volum-de-versuri"],"views":2350,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2068","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2068"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2068\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2068"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2068"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2068"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}