Polemicile care se hr\u0103nesc din distorsiuni de interpretare m\u0103 enerveaz\u0103 pentru c\u0103 \u00eentrev\u0103d imposibilitatea tran\u015f\u0103rii. E ca la Beckett \u2013 Godot nu mai vine \u015fi fiecare r\u0103m\u00e2ne ca \u00eenainte, convins de ceea ce credea de la bun \u00eenceput. Cred c\u0103 argumentul suprem pe care se sprijin\u0103 replica pe care mi-o d\u0103 Radu Vancu pe contributors.ro (http:\/\/www. contributors.ro\/cultura\/goethe-%C8%99i-comunismul-din-nou-despre-popescu-dumnezeu\/) se bazeaz\u0103 pe o astfel de sincop\u0103 \u2013 voi reveni.
\nPu\u0163in\u0103 lume trebuie s\u0103 mai fie interesat\u0103 de Dumitru Popescu ast\u0103zi, mul\u0163i habar n-au cine a fost \u015fi p\u00e2n\u0103 \u015fi eu, dac\u0103 n-a\u015f fi scris o istorie a TVR, l-a\u015f fi ignorat. Dar am ajuns \u00een preajma lui, \u00een felul acesta \u015fi, de\u015fi nu-i \u015ftiu scrierile literare, am citit cam tot ce \u00eenseamn\u0103 memorii. Plus cuv\u00e2nt\u0103ri la Congrese, plus interven\u0163ii la \u015fedin\u0163e. Dumitru Popescu a fost, de prin 1965 p\u00e2n\u0103 \u00een 1981 (dar mai ales p\u00e2n\u0103 \u00een 1976), unul dintre liderii mediei politice, sociale \u015fi culturale din Rom\u00e2nia. Dumitru Popescu n-a b\u0103gat pe nimeni \u00een \u00eenchisoare, dar a contribuit la un climat public \u00een curs de degradare, \u00een anii 1970. Dar nu persoana, ci discursul m\u0103 intereseaz\u0103, un discurs care nu era nici singular, dar nici nu se confunda cu cel omagial din epoc\u0103. Acest discurs, sus\u0163in, este unul care \u00eenc\u0103 circul\u0103. \u015etiu, e greu s\u0103 vorbe\u015fti despre discursul cuiva f\u0103r\u0103 s\u0103 provoci o reac\u0163ie fa\u0163\u0103 de faptele celui care scrie, greu dar, sper, nu imposibil.
\nPe de alt\u0103 parte, Radu Vancu este un intelectual \u015fi un om pe care-l apreciez prea mult pentru a-l considera \u201esituat\u201c a priori. Principalul repro\u015f pe care \u00eel primesc este acela c\u0103, s-ar zice, l-a\u015f \u201eap\u0103ra\u201c pe Dumitru Popescu ignor\u00e2nd faptul c\u0103 acesta \u201ejigne\u015fte memoria mor\u0163ilor Revolu\u0163iei\u201c. De ce? Pentru c\u0103 scrie, \u00een eseul \u2013 deja faimos \u2013 din num\u0103rul 26 al Rom\u00e2niei literare, a\u015fa: \u201eCe \u015fi-au dorit groparii acestuia (comunismului) c\u00e2nd l-au \u00eempins \u00een fosa funerar\u0103? Fire\u015fte, \u00eentrebarea nu vizeaz\u0103 numai schimb\u0103rile din Rom\u00e2nia\u201c. E drept, exist\u0103 o \u015fans\u0103 ca \u00een aceast\u0103 \u00eentrebare urmat\u0103 de aceast\u0103 explicitare a referin\u0163ei s\u0103 fie interpretat\u0103 ca sacrilegiu la adresa mor\u0163ilor Revolu\u0163iei rom\u00e2ne \u2013 adic\u0103 \u201egroparii\u201c s\u0103 fie \u201eeroii\u201c. Dar e o \u015fans\u0103 mic\u0103 \u015fi-mi pare r\u0103u c\u0103 n-a ratat-o tocmai un poet ca Radu Vancu. Este adev\u0103rat, apoi, c\u0103 Dumitru Popescu n-are motive s\u0103 exulte g\u00e2ndindu-se la evenimentele din decembrie 1989, dar n-ar fi singurul. Iar despre \u201eeroii\u201c de la Otopeni sau de la MapN, de dup\u0103 22 decembrie, putem vorbi oric\u00e2nd.
\nR\u0103spunsul meu va avea trei puncte. Ele nu privesc strict replica lui Radu Vancu ci, pornind de la ea, trei moduri de a pune problema care domin\u0103 \u00een presa rom\u00e2neasc\u0103, at\u00e2t din partea autorilor, c\u00e2t \u015fi a cititorilor. Primul \u0163ine de ideea raportului dintre esen\u0163\u0103 \u015fi accident \u00een orice dezbatere public\u0103 (nuan\u0163a e respins\u0103 pe motiv c\u0103 \u00eencearc\u0103 zadarnic s\u0103 bruieze eviden\u0163a). Al doilea \u0163ine de raportul dintre etic \u015fi estetic, dar \u015fi de felul \u00een care, la noi, esteticul e \u00een\u0163eles ca \u201efrumos\u201c, \u00een sensul \u00een care se vorbe\u015fte despre literatur\u0103 c\u0103 e \u201efrumoas\u0103\u201c ca exprim\u00e2nd ceva \u201ebun\u201c (docere et delectare). Ultimul \u0163ine, \u00een sf\u00e2r\u015fit, de asimilarea curent\u0103 a discut\u0103rii \u201ecomunismului\u201c cu reabilitarea lui (\u015fi devine astfel un caz particular, dar des \u00eent\u00e2lnit, al primului punct).\u00a0 S\u0103 pornim.
\nUnu. Exist\u0103 \u00een presa intelectual\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 o convingere care \u0163ine de ceea ce un francez 68-ist numea \u201epolitica adev\u0103rului\u201c. Adic\u0103: lucrurile trebuie nuan\u0163ate, dar p\u00e2n\u0103 la un punct. \u015ei tot ce se scrie, s\u0103 se scrie din perspectiva acelui punct, care e un Absolut. De pild\u0103: toate ca toate, dar nu comunism; dar nu Dan Diaconescu; dar nu Mircea Badea; dar nu Ceau\u015fescu; dar nu manele; dar nu vulgaritate etc. Adic\u0103 e ok s\u0103 vorbim, s\u0103 avem opinii, dar, a\u015fa cum zicea Alex. \u015etef\u0103nescu mai demult, domne, dac\u0103 nu-\u0163i place Dostoievski, n-am ce discuta cu tine. Convin c\u0103 exist\u0103 \u201eAbsolut\u201c. Dar nu la tot pasul, nu prea multe \u00een ceea ce se vorbe\u015fte \u015fi face public \u00een Rom\u00e2nia. Desigur, exist\u0103 via\u0163\u0103 \u015fi moarte, nu-mi d\u0103 prin cap s\u0103 spun vreodat\u0103, mda, au murit 1.000 de oameni la Revolu\u0163ie, treaba lor. Nici lui Dumitru Popescu nu-i d\u0103, am motive s\u0103 cred \u00een calitate de cititor al memoriilor sale, dar \u015fi al eseului incriminat. Dar cine decide ce e, din realitate, esen\u0163\u0103 \u015fi accident? Bunul-sim\u0163, o s\u0103 mi se r\u0103spund\u0103, dar bunul-sim\u0163 mi se pare dep\u0103\u015fit de mize intelectuale \u015fi istorice, dintotdeauna. Dac\u0103 e s\u0103 ne lu\u0103m dup\u0103 bunul sim\u0163, istoria lumii ar fi fost ast\u0103zi alta. Cine decide \u00een ce m\u0103sur\u0103 discursul cultural rom\u00e2nesc mainstream a fost marcat, \u00een bine \u015fi \u00een r\u0103u, de un soi de \u201estil\u201c Dumitru Popescu pe care l-am exemplificat \u00een textul meu despre Dumitru Popescu publicat \u00een aceast\u0103 revist\u0103?
\nDe ce aceste \u00eentreb\u0103ri? Pentru c\u0103, asta am \u00eencercat s\u0103 spun \u00een articolul meu anterior, acest \u201estil\u201c nu este nici cel al discursurilor ceau\u015fiste \u015fi nici n-a murit \u00een 25 decembrie 1989. Stilul emfatic, narcisismul obiectivist (\u201eeu care afirm adev\u0103ruri generale\u201c) sau rousseau-ist, lirismul elocvent, vizionarismul de catedr\u0103 sau de tribun\u0103, toate aceste tr\u0103s\u0103turi nu apar\u0163in doar unor idiolecte \u00een mod aleator. \u00centr-un punct dintre acestea, cel al autenticismului, iat\u0103-i \u00eent\u00e2lnindu-se pe Dumitru Popescu \u015fi pe Gabriel Liiceanu. Primul: \u201eSunt oameni care nu au convingeri din lene. (…) Cei mai odio\u015fi nu-\u015fi fac sau nu sus\u0163in convingeri proprii din lichelism, pentru a le \u00eemprumuta de fiecare dat\u0103 pe ale celor care par mai puternici sau sunt la mod\u0103. Calc\u0103 condi\u0163ia primordial\u0103 a oric\u0103rei credin\u0163e, a oric\u0103rei filosofii \u2013 sinceritatea\u201c. Al doilea, cu o clas\u0103 mai nuan\u0163at : \u201e\u00cen acest context de paroxism afectiv, de cobor\u00e2re patetic\u0103 p\u00e2n\u0103 la stratul ultim al fiin\u0163ei noastre sociale, p\u00e2n\u0103 la crusta groas\u0103 de minciun\u0103, tic\u0103lo\u015fie \u015fi duplicitate, am scris r\u00e2ndurile intitulate Apel c\u0103tre lichele \u015fi, apoi, vreme de doi ani, textele \u00abpatetico-politice\u00bb str\u00e2nse \u00eentr-o carte sub acest titlu. Tocmai pentru c\u0103 emo\u0163ia acelor ani a fost exprimat\u0103 acolo ca atare, pentru c\u0103 nu am putut s\u0103 m\u0103 desprind de ea \u015fi s\u0103 o prelucrez, \u00eentr-un cuv\u00e2nt, pentru c\u0103 nu am \u015ftiut s\u0103-mi manipulez indignarea, textele acelea dateaz\u0103 \u015fi ele r\u0103m\u00e2n \u00absimple\u00bb documente ale unei como\u0163ii istorice, semne ale unei isterii \u00een mers\u201c.
\nDoi. Dac\u0103 tot am ajuns la citate literare, cred c\u0103 Radu Vancu a \u00een\u0163eles gre\u015fit, \u015fi vina este probabil a mea. Nu pentru a ar\u0103ta c\u0103 Dumitru Popescu l-a citit pe Goethe am citat un pasaj \u00een care fostul potentat \u00eel citeaz\u0103 pe marele scriitor german, ci pentru a proba un anume stil despre care spuneam c\u0103 s-a rostogolit \u00een spa\u0163iul nostru public, pe valul Revolu\u0163iei, p\u00e2n\u0103 prin anul 2000 \u2013 mai precis atunci c\u00e2nd l-am votat to\u0163i pe Iliescu, de\u015fi spusese \u00een urm\u0103 cu patru ani c\u0103 nu crede \u00een Dumnezeu. Radu Vancu ofer\u0103 ni\u015fte nume de autori cu stil diferit pentru a m\u0103 combate: Monciu-Sudinski, Paul Goma, Mircea Dinescu, Ana Blandiana, Andrei Ple\u015fu \u015fi Dan Petrescu. Evident, sunt convins c\u0103 exista diversitate \u00een literatura rom\u00e2n\u0103. Eu vorbeam \u00eens\u0103 de anii deschiderii \u015fi de nume consacrate atunci. Dintre to\u0163i cei aminti\u0163i aici, activ\u0103 editorial \u015fi recunoscut\u0103 era Ana Blandiana. Iar despre Ana Blandiana, c\u0103reia \u00eei admir ini\u0163iativele de sus\u0163inere a memoriei comunismului, nu pot s\u0103 nu-i recunosc tr\u0103s\u0103turi ale \u201estilului\u201c de mai sus. \u015ei ea este un personaj emblematic al deschiderii anilor \u201960, tot at\u00e2t c\u00e2t este al anilor \u201990. Ceilal\u0163i sunt fie mai tineri, fie constituie cazuri aparte.
\nApoi, dac\u0103 se poate o nuan\u0163\u0103: Dumitru Popescu nu era un culturnic ceau\u015fist care scria \u00een expresii prefabricate \u2013 tocmai asta m-a \u015fi frapat \u00een lu\u0103rile sale oficiale de cuv\u00e2nt. Fac apel aici la poetul Radu Vancu. Nimeni nu \u00eendr\u0103znise s\u0103-l compare pe Ceau\u015fescu cu Pericle \u00eentr-un discurs argumentativ. Nimeni nu \u00eendr\u0103znea s\u0103 critice emisiuni tv cenu\u015fii dar pline de cli\u015fee cerute de culturnicii de partid pentru lips\u0103 de autenticitate. Nu discut acum minciuna, absurdul sau prostia pe care aceste gesturi verbale le \u00eensemnau \u00een contextul care le conferea alt sens dec\u00e2t cel din inten\u0163ia autorului. Dumitru Popescu, Adrian P\u0103unescu \u015fi Sergiu Nicolaescu au fost adev\u0103ra\u0163i animatori ideologici \u015fi culturali \u00een epoca Ceau\u015fescu. Tot a\u015fa, Dan Diaconescu a f\u0103cut o televiziune din nimic, Mircea Badea face audien\u0163\u0103 \u2013 or, culturnicii erau \u015fi sunt seci, idio\u0163i, plictico\u015fi. Nu fac judec\u0103\u0163i de valoare estetic\u0103 sau de ad\u00e2ncime moral\u0103 aici, pentru c\u0103 aceea e o alt\u0103 discu\u0163ie, una \u00een care \u00eentreaga\u00a0 noastr\u0103 polemic\u0103 ar trebui imediat radiat\u0103.
\nTrei. Pentru c\u0103 am scris c\u0103 Dumitru Popescu este unul dintre personajele principale ale comunismului \u201ebun\u201c, Radu Vancu deduce, fiindu-i egal c\u0103 atributul \u201ebun\u201c se afl\u0103 sau nu \u00eentre ghilimele, c\u0103 reabilitez comunismul. Aici am de dat dou\u0103 r\u0103spunsuri, ultimul nu doar lui Radu Vancu, ci \u015fi tuturor celor care abordeaz\u0103 aceast\u0103 tem\u0103 \u00een leg\u0103tur\u0103 cu diverse lu\u0103ri de pozi\u0163ie \u201ede st\u00e2nga\u201c.
\n1. Comunismul rom\u00e2nesc nu a fost o epoc\u0103 egal\u0103. Dup\u0103 anii cei mai duri, 1948-1963\/1964, a urmat o perioad\u0103, destul de scurt\u0103, de deschidere, minat\u0103 \u00eens\u0103 de na\u0163ionalismul defensiv pe de o parte \u015fi de permanen\u0163a unor cadre sociale tabu pe de alta. Este perioada cea mai asem\u0103n\u0103toare interbelicului, cultural vorbind. Dup\u0103 1971-1974, ceau\u015fismul flamboaiant ruineaz\u0103 tot ce \u00eencepuse s\u0103 func\u0163ioneze \u00een cei mai pu\u0163in de 10 ani anteriori \u2013 f\u0103r\u0103 ca situa\u0163ia anilor 1950 s\u0103 se repete aidoma, asta e evident \u015fi ar fi fost imposibil. Pentru a evalua regimul comunist \u00een Rom\u00e2nia, trebuie considerate toate cele trei segmente ale sale, articul\u0103rile \u015fi interferen\u0163ele lor, precum \u015fi prelungirile, \u00eenainte \u015fi dup\u0103 1989. Or, \u00een mod sistematic, deschiderea intermediar\u0103 este l\u0103sat\u0103 la o parte, ca \u015fi cum ar fi fost totuna cu celelalte dou\u0103. Sunt absolutizate rupturile \u2013 monarhie-comunism-democra\u0163ie \u2013 ca \u015fi cum etapele ar fi fost etan\u015fe. Am scris c\u0103 Dumitru Popescu este un loc central al discursului mediatic \u015fi ideologic rom\u00e2nesc at\u00e2t \u00eenainte, c\u00e2t \u015fi \u00een prima jum\u0103tate a cultului personalit\u0103\u0163ii ceau\u015fist, \u015fi c\u0103 el \u00eensu\u015fi se retrage dintr-un proiect \u00een care nu mai credea, de-a lungul anilor 1980. Dar Radu Vancu decupeaz\u0103 o apreciere pozitiv\u0103 pe care o fac la adresa unei observa\u0163ii juste (am scris \u201elucide\u201c) a lui Dumitru Popescu, pentru a conchide c\u0103 \u201eAlexandru Matei (…) vede \u00een Popescu-Dumnezeu una dintre cele mai lucide priviri asupra democra\u0163iei rom\u00e2ne\u015fti\u201c. No, aici ce pot spune?
\n2. Sunt convins c\u0103 exist\u0103 mult\u0103 disonan\u0163\u0103 cognitiv\u0103 \u00een scrierile de uz public ale lui Dumitru Popescu, dar pe mine m\u0103 mir\u0103 ipocrizia unora dintre cei care se afl\u0103 \u201ede partea binelui\u201c, adic\u0103 de partea celor care v\u0103d adesea \u00een Rom\u00e2nia de azi reabilit\u0103ri ale comunismului, orizonturi ro\u015fii \u015fi alte catastrofe retrospective. Dac\u0103 Radu Vancu \u201es-a sesizat\u201c \u2013 dar numai acum, nu \u015fi \u00een alte ocazii \u00een care Dumitru Popescu a fost publicat \u00een Rom\u00e2nia literar\u0103, sau atunci c\u00e2nd a avut parte de cronici aici \u2013 a\u015fteptam o reac\u0163ie rapid\u0103 din partea altor afini la gestul lui Nicolae Manolescu de a fi publicat eseul lui Dumitru Popescu. \u00cen general, \u00eens\u0103, fiecare intelectual public are o agend\u0103. Dac\u0103 ceva nu func\u0163ioneaz\u0103 previzibil, agenda ocole\u015fte respectiva \u00eent\u00e2mplare, \u00een ideea c\u0103 a fost un \u201eaccident\u201c, o \u201enuan\u0163\u0103\u201c \u015fi c\u0103 esen\u0163a este de fapt la locul ei. Eu am \u00eencercat s\u0103 mut nuan\u0163a \u00een locul esen\u0163ei, convins c\u0103, \u00een treburi lume\u015fti, nuan\u0163a \u015fi esen\u0163a trebuie g\u00e2ndite structuralist, ca ni\u015fte chestiuni de pozi\u0163ie \u015fi moment. M\u0103car asta s\u0103 fi \u00eenv\u0103\u0163at \u2013 eu, zic \u2013, c\u0103 dac\u0103 cineva l-a comparat pe Ceau\u015fescu cu Pericle, s\u0103 nu m\u0103 apuc eu acum s\u0103 compar comunismul rom\u00e2nesc \u201ebun\u201c cu fascismul \u201ebun\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Polemicile care se hr\u0103nesc din distorsiuni de interpretare m\u0103 enerveaz\u0103 pentru c\u0103 \u00eentrev\u0103d imposibilitatea tran\u015f\u0103rii. E ca la Beckett \u2013 Godot nu mai vine \u015fi fiecare r\u0103m\u00e2ne ca \u00eenainte, convins de ceea ce credea de la bun \u00eenceput. Cred c\u0103 argumentul suprem pe care se sprijin\u0103 replica pe care mi-o d\u0103 Radu Vancu pe contributors.ro… Cite\u0219te mai mult »\u201eReabilitarea comunismului\u201c, etapa pe \u0163ar\u0103<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[11400],"tags":[5413,2910,124,12283,1044,482],"class_list":["post-20668","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-polemica","tag-alexandru-matei","tag-dumitru-popescu","tag-nicolae-manolescu","tag-popescu-dumnezeu","tag-radu-vancu","tag-romania-literara"],"views":1912,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20668","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20668"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20668\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20668"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20668"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20668"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}