\u201eCu \u00eent\u00e2rziere despre o mare pierdere a literaturii rom\u00e2ne: George Astalo\u015f\u201e \u2013 scrie dl Ioan Barbu \u00een Bucure\u015ftiul literar \u015fi artistic. Posteritatea valorosului poet \u015fi dramaturg a \u00eenceput \u00eentr-o zi din aprilie 2014, c\u00e2nd inima lui a \u00eencetat s\u0103 mai bat\u0103. N\u0103scut \u00een 1933, George Astalo\u015f urmase cursurile unei \u015fcoli de ofi\u0163eri topogeodezi \u015fi, ajuns p\u00e2n\u0103 la gradul de c\u0103pitan, demisioneaz\u0103 din armat\u0103 \u00een 1964, dedic\u00e2ndu-se literaturii. Sub haina militar\u0103 se ascunde un avangardist \u015fi, la b\u0103tr\u00e2ne\u0163e, m\u0103rturise\u015fte undeva\u00a0 \u201eAventura \u00eent\u00e2lnirii mele cu vorbirea paralel\u0103\u201c, respectiv, cu argoul, limba celor din marginea societ\u0103\u0163ii: \u201eHazardul \u2013 zice autorul acestei confesiuni insolite \u2013 pun\u00e2ndu-m\u0103 fa\u0163\u0103 \u00een fa\u0163\u0103 cu cei mai temu\u0163i r\u0103uf\u0103c\u0103tori rom\u00e2ni de dup\u0103 r\u0103zboi, mi-am putut face o idee destul de bine calibrat\u0103 despre corpora\u0163ia dezordinii. \u0162ig\u0103nescu \u015eutu (c\u0103ruia nu-i poposise nici o c\u0103tu\u015f\u0103 pe glezna m\u00e2inii mai mult dec\u00e2t voia el), Petcu Maimu\u0163aru (cel care, dup\u0103 r\u0103zboi, r\u0103sese cu s\u00e2rguin\u0163\u0103 valizele trafican\u0163ilor de obiecte de art\u0103 din celebrul Orient Expres), Urucu-L\u0103c\u0103tu\u015fu (c\u0103ruia nu-i rezistase nici o cas\u0103 de bani de pe teritoriul moldo-valah, p\u00e2n\u0103 la venirea lui Alim\u0103nescu la Brigad\u0103), Titi \u015eestaru (inventator de coduri de semnalizare mai eficiente dec\u00e2t o baterie de bazuca desf\u0103\u015furat\u0103 \u00een tr\u0103g\u0103tori), Lic\u0103 Volf (care-i promisese actorului Claudiu Moldovan c\u0103-i va l\u0103sa o c\u0103ru\u0163\u0103 cu bani \u00een poart\u0103 dac\u0103 nu-i vor da cep Volan\u0163ii), Plut\u0103 Duru Pantelimon Mafoame sau Emilian Marinaru sunt tot at\u00e2\u0163ia virtuozi ai pensetei, \u00eent\u00e2lni\u0163i \u00een fulguranta lor perioad\u0103 dintre 1945 \u015fi 1948 \u015fi nu m\u0103 sfiesc s\u0103-i scot din cutele memoriei reanim\u00e2ndu-i atunci c\u00e2nd confesiunea m\u0103 impinge la p\u0103cat\u201c (Dacia literar\u0103, nr. 47 din 2007, cu scene din via\u0163a de noapte a marginalilor pu\u015fi pe h\u00e2rtie de marele pictor \u015fi grafician Constantin Piliu\u0163\u0103). N-a fost purul \u201ehazard\u201c, cum spunea, care l-a \u00eempins \u00een \u201ecorpora\u0163ia dezordinii\u201c din care acest literat rom\u00e2n \u015fi-a f\u0103cut un mod de via\u0163\u0103 \u015fi un crez a\u015fa zic\u00e2nd \u201eestetic\u201c, vizibil \u00een literatura pe care a scris-o. Nu-i vorb\u0103, a avut \u015fi \u201enorocul\u201c unei bizare, senza\u0163ionale coinciden\u0163e, debut\u00e2nd, \u00een 1968, cu o pies\u0103, Vin solda\u0163ii (\u201efeerie antimilitarist\u0103\u201c!), pus\u0103 \u00een scen\u0103 la Casandra chiar \u00een zilele cand trupele sovietice \u201ejucau\u201c invazia pe \u201escena\u201c Cehoslovaciei lui Dubcek sub ochii \u201espectatorilor\u201c din Vest \u015fi din lumea \u00eentreag\u0103! Dramaturgul rom\u00e2n debuta a\u015fadar sub semnul invaziei. Avangardist\u0103, piesa lui f\u0103cea parte dintr-un ciclu numit de el Teatrul floral-spa\u0163ial. \u201eChiar dac\u0103 nu ar fi vorbit \u00eentr-un sens partizan de \u00abdulcea nebunie a avangardei\u201c \u2013 scria Mircea Iorgulescu \u2013, lui Astalo\u015f tot i s-ar fi recunoscut o real\u0103 voca\u0163ie. Ca \u00een cazul oric\u0103rui animator avangardist de autentic\u0103 substan\u0163\u0103, ac\u0163iunea novatoare dep\u0103\u015fe\u015fte \u00een \u00eensemn\u0103tate crea\u0163ia propriu-zis\u0103, f\u0103r\u0103 a se \u00een\u0163elege prin aceasta numaidec\u00e2t c\u0103 teatrul lui Astalo\u015f ar fi lipsit de importan\u0163\u0103. Dimpotriv\u0103. \u00cens\u0103 cel pu\u0163in \u00een volumul Vin solda\u0163ii \u015fi alte piese (1970), \u00eentre dramaturgul A. \u015fi A-animatorul, acul de balan\u0163\u0103 \u00eenclin\u0103 sensibil c\u0103tre cel de al doilea\u2026 Nu toate piesele sunt \u00een conformitate cu orientarea teoretic\u0103\u201c (Teatrul floral-spa\u0163ial! \u2013 n.n.), una dintre ele, F\u00e2nt\u00e2na, e o parabola comun\u0103, alta, Garderobierele, o bucat\u0103 anecdotic\u0103 plin\u0103 de facilit\u0103\u0163i \u2013 spune exigentul M. Iorgulescu \u2013 \u201einvestit\u0103 for\u0163at cu \u00een\u0163elesuri dinamitarde la adresa unei formule \u00eenvechite de teatru\u201c. \u00cen orice caz, adaug\u0103 criticul, \u201eEste relativ dificil\u0103 numai analiza literar\u0103 a pieselor lui Astalo\u015f \u00een absen\u0163a reprezent\u0103rii lor pe scen\u0103, deoarece acestea sunt concepute \u00een perspectiva spectacolului (de altfel, Vin solda\u0163ii este subintitulat\u0103 \u00abpies\u0103-spectacol\u00bb). De\u015fi numele lui Artaud nu e amintit, \u00een teatrul lui Astalo\u015f punerea \u00een scen\u0103 are un rol extrem de important, uneori montarea urm\u00e2nd a fi superioar\u0103 textului (\u2026) Un lucru e sigur: ne afl\u0103m \u00een fa\u0163a unei \u00eendr\u0103zne\u0163e \u015fi substan\u0163iale tentative novatoare \u015fi cel mai mare p\u0103cat ar fi s\u0103 o ignor\u0103m. Caracterul eminamente poetic, curiosul amestec de feerie \u015fi grotesc, prezen\u0163a unui cuplu arhetipal de tineri \u00eendr\u0103gosti\u0163i (singurele fiin\u0163e cu adev\u0103rat vii) care traverseaz\u0103 medii stagnante, bizar \u00eencremenite \u00een atitudini de un hidos automatism, o gra\u0163ioas\u0103 rev\u0103rsare de fantezie fac din Ceain\u0103ria de argint \u015fi Vin solda\u0163ii piesele de v\u00e2rf ale unui demers creator de o indiscutabil\u0103 originalitate \u015fi valoare, oferind totodat\u0103 o certitudine ferm\u0103 c\u0103 teatrul floral-spa\u0163ial poate deveni o realitate\u201c. A \u015fi devenit, mi se pare, de c\u00e2nd Teatrul se mut\u0103 cu tot mai mare vioiciune din \u201espa\u0163iul consacrat\u201c \u00een cele neconven\u0163ionale, iar spectacolul, mai important dec\u00e2t textul, o ia din ce \u00een ce mai mult \u00eenaintea acestuia improviz\u00e2ndu-l cum \u00eei vine la \u00eendem\u00e2n\u0103: s\u00e2mburii avangardi\u015fti din crea\u0163ia celui p\u0103truns \u00een \u201ecorpora\u0163ia dezordinii\u201c au cr\u0103pat \u015fi dau semne c\u0103 ocup\u0103 prin \u201einvazie\u201c scenele-spa\u0163iile teatrului de azi. George Astalo\u015f este cu siguran\u0163\u0103 \u201eun \u00eenainte merg\u0103tor\u201c \u015fi un deschiz\u0103tor de drum. Avangardistul ar fi fost nominalizat \u00een 2011 pe lista Comitetului Academiei Suedeze la Premiul Nobel pentru Literatur\u0103 \u2013 scrie autorul notei din Bucure\u015ftiul literar \u015fi artistic, \u201ea fost inclus \u00een numeroase antologii de piese de teatru \u015fi de poezie \u00een Europa \u015fi peste Ocean, fiind considerat de acela\u015fi calibru ca Samuel Beckett ori Eug\u00e8ne Ionesco\u201c \u015fi, onorat \u00een vara anului trecut cu titlul de Cavaler al Ordinului Artelor \u015fi Literelor \u00een Fran\u0163a, George Astalo\u015f \u201eeste scriitorul rom\u00e2n contemporan cu cea mai bogat\u0103 oper\u0103, care, pe deasupra, acoper\u0103 toate genurile: proz\u0103 (mai multe romane), poezie (editat\u0103 \u00een Rom\u00e2nia, Fran\u0163a, Italia \u015fi Luxemburg), teatru (reprezentat \u00een Rom\u00e2nia, Fran\u0163a, Anglia, Statele Unite, Danemarca, Portugalia etc.)\u201c. Scrierile despre exil reprezint\u0103 \u201emarea sa performan\u0163\u0103 literar\u0103\u201c, iar una dintre cele trei piese din tripticul despre exil, \u201eCaviar Votca \u015fi bye bye!\u201c (exilul rusesc) \u201ea fost reprezentat\u0103 p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi \u00een aproape 40 de metropole de pe cele 5 continente\u201c. Fulminanta difuziune a operelor lui George Astalo\u015f face din valorosul scriitor \u201eunul dintre cei mai mari autori\u201c ai literaturii rom\u00e2ne, se gr\u0103be\u015fte s\u0103 conchid\u0103 apoteotic Ioan Barbu \u00een nota amintit\u0103. Ce spun criticii \u015fi istoricii literari? L-am citat pe M. Iorgulescu. La polul opus, Marian Popa, \u00een controversata lui lucrare de format monumental, Istoria literaturii rom\u00e2ne de azi pe m\u00e2ine (Funda\u0163ia Luceaf\u0103rul, Bucure\u015fti, 2001) ar putea fi considerat cel dint\u00e2i \u201edetractor\u201c al scriitorului: \u201e\u00ab\u00cen lumea scrisului, succesul e asigurat de logistica difuz\u0103rii produsului finit\u00bb, afirm\u0103 undeva George Astalo\u015f, scriitor cu o strategie de public relations \u015fi marketing comparabil\u0103 doar cu aceea a concernului Coca-Cola, prin capacitatea de a scoate a\u015fa de mult din a\u015fa de pu\u0163in\u201c \u015fi, mai departe, \u201eSosit la Paris \u00een 1971, el devine Georges Astalos, \u00abfran\u00e7ais d\u2019origine roumaine\u00bb \u00een 1976; cu o rar\u0103 tenacitate, \u00ee\u015fi edific\u0103 o imagine mondial\u0103. Scrie enorm, dar nu beletristic\u0103, ci scrisori, caut\u0103 protectori cu prestigiu care s\u0103-i pronun\u0163e m\u0103car ocazional numele \u015fi teatre care s\u0103-l joace, gazetari pentru interviuri, particip\u0103 prin diligen\u0163e misterioase la colocvii \u015fi congrese. \u00abC\u0103l\u0103tore\u015fte enorm de mult de parc\u0103 s-ar lua la \u00eentrecere cu Sf\u00e2ntul P\u0103rinte de la Roma\u00bb (D. Ichim, Cronica literar\u0103 la Symetries, \u00een Cuv\u00e2ntul Rom\u00e2nesc, an 12, nr. 131, 1986). Mimmo Morina, directorul lui La Nouvelle Europe, \u00eel face redactor \u015fef \u015fi cronicar literar al trimestrialului tutelat de Comunitatea European\u0103, Astalo\u015f e distins cu premii, public\u0103 \u00een foile exilului \u015fi prin serviciile de propagand\u0103 ale Comunit\u0103\u0163ii Europene. Opera sa e relativ redus\u0103.
\nDup\u0103 p\u0103r\u0103sirea \u0163\u0103rii d\u0103 iluzia bog\u0103\u0163iei prin editarea acelora\u015fi texte cu titluri diferite \u015fi mici modific\u0103ri \u00een \u0163\u0103ri diferite. Toate volumele prezint\u0103 informa\u0163ii bibliografice tri\u015fate subtil. \u00cen lume, Astalo\u015f \u00ee\u015fi prelucreaz\u0103 \u015fi reprelucreaz\u0103 poemele rom\u00e2ne\u015fti, d\u00e2nd impresia unei opere masive dac\u0103 bibliograficul s-ar reduce la titluri\u201c. Istoricul literar continu\u0103 \u00een aceea\u015fi manier\u0103 opera de \u201edescojire\u201c a fructului prea copt \u00een cazanul plin cu animozit\u0103\u0163i \u015fi invidii d\u00e2nd \u00een clocot din comunit\u0103\u0163ile exilate \u015fi autoexilate \u00een care, cum vedem, nu-i pace sub m\u0103slini\u2026 \u00centoarcerea \u201eacas\u0103\u201c e grea, uneori imposibil\u0103, iar posteritatea acestor marginali, fie \u00eentre ei \u015fi mari scriitori, e suspendat\u0103 de regul\u0103 \u00eentre encomionul pios, solemn \u015fi\u00a0 monocord \u015fi suspiciunea calomnioas\u0103 ori dela\u0163iunea ce i-ar desfigura \u015fi pe \u00eengeri. Desigur, George Astalo\u015f nu-i nici una, nici alta din ce sus\u0163in l\u0103ud\u0103torii \u015fi detractorii lui, ci un scriitor cu oper\u0103 valoroas\u0103 \u015fi cu partea sa de nemurire. S-ar prea putea ca aceast\u0103 \u201eparte\u201c a lui s\u0103 vin\u0103 chiar din biografia lui pe care, cum am v\u0103zut, printr-un act de demisie, \u015fi-o retrage din lumea normat\u0103 \u015fi cazon\u0103, instal\u00e2nd-o, decis \u015fi programatic, \u00eentr-un spa\u0163iu neconven\u0163ional, \u00een amintita de el \u201ecorpora\u0163ie a dezordinii\u201c. De acolo vine cu Dizerta\u0163ie asupra argoului, Argoul \u2013 utopia comunic\u0103rii, \u00cen \u00eent\u00e2mpinarea argoului, cu Balada tri\u015forului scopit, Balada gagic\u0103resei p\u0103guboase (poezie licen\u0163ioas\u0103 tradus\u0103 \u00een argou) \u015fi, \u00een fine, cu refuzatul \u00een Rom\u00e2nia Dic\u0163ionar de argou rom\u00e2n.<\/p>\n
Pe c\u00e2t de doct\u0103 \u015fi erudit\u0103, pe at\u00e2t de fermec\u0103toare, Dizerta\u0163ia academic\u0103 asupra unui fenomen marginal \u015fi marginalizat pleac\u0103 de la premiza c\u0103 \u201eAdres\u00e2ndu-se direct afectului, ca muzica sau ca poezia, argoul nu este nici secret, nici artificial, nici parazitar cum l-au calificat adep\u0163ii integrismului lingvistic \u2013 vetu\u015fti \u00een concep\u0163ie, puritani prin tradi\u0163ie \u015fi ignoran\u0163i din comoditate. \u00cengem\u0103nat\u0103 cu limba popular\u0103, expresia argotic\u0103 \u00ee\u015fi perpetueaz\u0103 specificitatea \u00een sol citadin, influen\u0163\u00e2nd aproape \u00een aceea\u015fi m\u0103sur\u0103 \u015fi vorbirea uzual\u0103 \u015fi limba normativ\u0103\u201c. Savuroas\u0103 prin umorul opera\u0163iunii de \u201eacademizare\u201c a unui limbaj prin defini\u0163ie rebel \u015fi nonconformist, Dizerta\u0163ia \u0163inte\u015fte la \u201ec\u0103ft\u0103nirea\u201c argoului, la scoaterea lui de sub etichet\u0103rile care l-au f\u0103cut \u201eun produs subaltern al limbajului\u201c cu o proast\u0103 reputa\u0163ie \u2013 \u201eetichete datorate obtuzilor \u015fi ignoran\u0163ilor\u201c: \u201eArgoul nu este o limb\u0103 secret\u0103 cum sus\u0163in protagoni\u015ftii cercet\u0103rii de specialitate, ci o modalitate poetic\u0103 de comunicare. Modalitate creat\u0103 \u015fi \u00eembog\u0103\u0163it\u0103 spontan de marginalii din metropole \u015fi din zonele portuare pentru a se diferen\u0163ia de masa popula\u0163iei urbane al c\u0103rei comportament e tributar regulilor stabilite de apostolii a\u015fa-zisei normalit\u0103\u0163i sociale\u201c. Cum vedem, vorbitorii acestui idiom care bate la poarta Academiei sunt ni\u015fte eliti\u015fti, practic\u00e2nd chiar o form\u0103 de dispre\u0163 anti-democratic\u2026 \u00cen fine, este vorba despre \u201eargoul ca argument liric de seduc\u0163ie\u201c, c\u0103ci, \u201eca \u015fi teatrul, argoul este fiul legitim al poeziei\u201c, \u201eo emana\u0163ie poetic\u0103 natural\u0103\u201c a c\u0103rei dovad\u0103 const\u0103 \u015fi \u00een \u201einteresul limbii literare pentru capitalul s\u0103u vocabular. Altfel spus, limba literar\u0103 nu ezit\u0103 s\u0103 se \u00eenfrupte din trufandalele limbajului argotic scoase pe pia\u0163a vorbirii de cultivatorul de folk-cita. Dic\u0163ionarele generale sunt m\u0103rturia vie a acestui proces recuperator chiar dac\u0103, dintr-un puritanism desuet, autorii lor uit\u0103 adesea s\u0103 consemneze originea vocabulelor de provenien\u0163\u0103 argotic\u0103. De fapt \u2013 arat\u0103 savantul \u015fi prelatul idiomului din \u201ecorpora\u0163ia dezordinii\u201c \u2013 vorbirea paralel\u0103 prin mecanica apari\u0163iei, a difuz\u0103rii \u015fi a r\u0103sp\u00e2ndirii ei excentrice constituie marele conflict interior al limbii matrice. Conflict paradoxal fecund \u00een creativitate \u2013 \u201eo creativitate abundent ilustrat\u0103 (printre altele) de scrierile ecleziastice \u015fi de literatur\u0103 veche\u201c. Dizerta\u0163ia devine astfel o \u00eensufle\u0163it\u0103 \u015fi erudit\u0103 c\u0103utare de elemente de legitimare care, prin adi\u0163ionare, contureaz\u0103 o filia\u0163ie ilustr\u0103 menit\u0103 s\u0103 consolideze o tradi\u0163ie. Sub condeiul lui Astalo\u015f, \u201emarginalii\u201c intr\u0103 \u00een Academie, legitim\u00e2nd argoul ca limb\u0103 poetic\u0103 veritabil\u0103 cu o vechime ce se pierde \u00een negura timpului\u2026 biblic: \u201eCea mai mare lec\u0163ie de argotizare prin substituire de sens \u2013 sus\u0163ine Astalo\u015f cu un splendid devotament patern fa\u0163\u0103 de \u00abflorile de mucigai\u00bb ale argoului \u2013 ne este dat\u0103 de Vechiul Testament, unde autorul (sau autorii), ferindu-se s\u0103 p\u0103teze Scrierile Sfinte cu termeni \u015fi expresii licen\u0163ionase, au operat o transla\u0163ie vocabular\u0103 \u00eenlocuind cuvintele deochiate (sexul femeii \/ sexul b\u0103rbatului \/ actul sexual \/ sperma etc.) cu unit\u0103\u0163i lexicale sugestive. Fapt de extrem interes, pentru c\u0103 instruie\u015fte asupra vechimii argoului. O mare parte din patrimoniul substitutiv al Vechiului Testament se afl\u0103 \u015fi ast\u0103zi \u00een topul cuvintelor \u015fi expresiilor argotice franceze cele mai frecvent folosite. Ne putem \u00eentreba: cine a contaminat pe cine \u00een acest troc? Marginalii timpului pe c\u0103rturari ori c\u0103rturarii pe marginali? Evident, vorbirea marginalilor le-a inspirat c\u0103rturarilor tehnica substituirii \u015fi nu invers\u201c. Indiscutabil, spre a resim\u0163i argoul ca \u201eargument liric de seduc\u0163ie\u201c, trebuie s\u0103 fii tu \u00eensu\u0163i poet sau, m\u0103car (!), \u201edepozitarul unei doze de poezie secundar\u0103\u201c. Autorul Dizerta\u0163iei academice despre virtu\u0163ile poetice ale limbii din \u201ecorpora\u0163ia dezordinii\u201c este el \u00eensu\u015fi un poet pre\u0163ios \u015fi un bogat \u201edepozitar de poezie secundar\u0103\u201c. Elogiul secundarului poate fi partea lui de nemurire.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u201eCu \u00eent\u00e2rziere despre o mare pierdere a literaturii rom\u00e2ne: George Astalo\u015f\u201e \u2013 scrie dl Ioan Barbu \u00een Bucure\u015ftiul literar \u015fi artistic. Posteritatea valorosului poet \u015fi dramaturg a \u00eenceput \u00eentr-o zi din aprilie 2014, c\u00e2nd inima lui a \u00eencetat s\u0103 mai bat\u0103. N\u0103scut \u00een 1933, George Astalo\u015f urmase cursurile unei \u015fcoli de ofi\u0163eri topogeodezi \u015fi, ajuns… Cite\u0219te mai mult »Un poet din corpora\u0163ia dezordinii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[12275,9412,12274,12276],"class_list":["post-20662","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-bucurestiul-literar-si-artistic","tag-george-astalos","tag-ioan-barbu","tag-petcu-maimutaru"],"views":1142,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20662","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20662"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20662\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20662"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20662"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20662"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}