Senza\u0163ia cea mai puternic\u0103 pe care am avut-o \u00een copil\u0103rie, cu care tr\u0103iesc \u015fi ast\u0103zi, este c\u0103 sunt \u00een a\u015fteptare. M-am n\u0103scut \u00een 1977, iar anii \u201980 sunt anii \u00een care am tr\u0103it ca \u015fi cum nu am fost acolo. A\u015fteptam s\u0103 mi se \u00eent\u00e2mple ceva, poate s\u0103 devin adult sau poate ca Steaua s\u0103 c\u00e2\u015ftige campionatul. Dar dincolo de o stare fireasc\u0103 a copilului care se afl\u0103 \u00eentr-un no man\u2019s land permanent, a\u015fteptarea era o senza\u0163ie pe care o sim\u0163eam ca un gol, ca un vid care p\u0103rea organizat \u00een jurul meu. \u015ei acum m\u0103 v\u0103d, cred c\u0103 am \u015fapte sau opt ani, cum stau \u00een fa\u0163a ferestrei \u015fi a\u015ftept. M\u0103 v\u0103d apoi la coada la p\u00e2ine ori a\u015ftept\u00e2nd s\u0103 plec la o demonstra\u0163ie de sus\u0163inere a pre\u015fedintelui, ori cum sunt preg\u0103tit s\u0103 plec la \u015fcoal\u0103. E o senza\u0163ie care \u00eemi scap\u0103 \u015fi care, \u00een forme diferite, \u00eemi organizeaz\u0103 timpul \u015fi acum.
\nAm \u00eenceput s\u0103 o \u00een\u0163eleg mai bine c\u00e2nd am citit reflec\u0163iile antropologului Katherine Verdery despre etatizarea timpului \u00een Rom\u00e2nia. A\u015fteptarea, care mi se p\u0103rea un chin, era parte a unui proiect mai larg prin care timpul era produs de socialismul de stat. Cozile de la lapte sau la p\u00e2ine aveau o anumit\u0103 func\u0163ie strategic\u0103, \u015fi anume s\u0103 genereze o utilizare precis\u0103 a timpului. Pentru c\u0103 socialismul \u00een Rom\u00e2nia cu greu putea s\u0103 pl\u0103teasc\u0103 datoria c\u0103tre investitorii priva\u0163i, el trebuia s\u0103 organizeze timpul \u00eentr-un anumit mod pentru cet\u0103\u0163enii lui. Cozile func\u0163ionau ca un agent al acumul\u0103rii de putere, care trebuia s\u0103 fie organizat\u0103 \u00een jurul unui centru (fie el centru de p\u00e2ine, centru de partid sau ritualul omagierii lui Ceau\u015fescu). Pentru c\u0103 timpul era o marf\u0103 care avea o anumit\u0103 valoare, el trebuie distribuit \u015fi produs de aparatul de stat, tocmai pentru a nu fi investit \u00een alte activit\u0103\u0163i, care puteau s\u0103 constituie o amenin\u0163are la adresa regimului socialist. Dac\u0103 timpul a\u015ftept\u0103rii la cozi era normalizat, sau luat de-a gata, timpul unui protest sau al unei greve reprezenta o cheltuiala important\u0103 a timpului, care trebuia penalizat\u0103. Tu trebuia s\u0103 stai la coad\u0103 pentru ca centrul puterii s\u0103 supravie\u0163uiasc\u0103.
\nTimpul a\u015ftept\u0103rii \u00een socialism era un timp care oferea o solu\u0163ie la problema consumului. Cum statul socialist nu avea resurse pentru a oferi marf\u0103 cet\u0103\u0163enilor lui, \u00eei f\u0103cea s\u0103 a\u015ftepte la cozi sau la demonstra\u0163ii tocmai pentru a sc\u0103dea un anumit impuls de a consuma. Timpul petrecut \u00een socialism, din experien\u0163a mea \u015fi a familiei mele, era unul al c\u0103ut\u0103rii de produse. Mama, de pild\u0103, m\u0103 trimitea la cozi, tocmai pentru c\u0103 ea trebuia s\u0103 fie la \u015fcoala unde preda \u015fi trebuia s\u0103 investeasc\u0103 timp \u00een achizi\u0163ionarea de produse. Timpul pe care socialismul \u00eel cerea de la cet\u0103\u0163eni, prin cozile interminabile, era timpul a\u015ftept\u0103rii mele sau timpul senza\u0163iei c\u0103 nu se \u00eent\u00e2mpl\u0103 nimic c\u00e2nd stai. Verdery scrie despre cum timpul socialist era risipit cu generozitate: \u0163\u0103ranii \u015fi or\u0103\u015fenii care c\u0103l\u0103toreau \u00een tranzit trebuia s\u0103 a\u015ftepte ore \u00een \u015fir pentru a prinde un tren sau un autobuz; orarele de tren \u00eei imobilizau pe oameni ore \u00een \u015fir \u00een a\u015fteptare; trenurile erau at\u00e2t de pline, \u00eenc\u00e2t trebuia s\u0103 stai \u00een picioare \u00een \u00eentuneric, ceea ce f\u0103cea aproape imposibil\u0103 folosirea timpului pentru citit sau lucrat. \u00cen sate, din cauza lipsei de benzin\u0103, tractoarele \u015fi alte ma\u015fini agricole erau nefolosite \u015fi timpul petrecut pe c\u00e2mp se \u00eenmul\u0163ea pentru c\u0103 trebuia s\u0103 investe\u015fti mai mult efort \u015fi munc\u0103 brut\u0103 pentru o recolt\u0103 mai mic\u0103.
\nAten\u0163ie, organizarea timpului \u00een socialism nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 timpul nu este organizat \u015fi distribuit \u00eentr-un mod specific \u00een postsocialism. De altfel, sentimentul pierderii de timp pe care l-am avut era o urmare \u015fi a unei suprema\u0163ii a capitalismului global, care investise bani \u00een Rom\u00e2nia u\u015for \u201eliberal\u0103\u201c a sf\u00e2r\u015fitului anilor \u201960 \u015fi care nu mai oferea credite din anii \u201970. \u00cenchiderea robinetului cu credite l-a f\u0103cut pe Ceau\u015fescu s\u0103 vrea s\u0103 le pl\u0103teasc\u0103, lucru cel pu\u0163in straniu pentru un pre\u015fedinte de partid care a citit economie politic\u0103 marxist\u0103 \u00een \u00eenchisoare (de pild\u0103, Cristina Kirschner, care este pre\u015fedinta Argentinei \u015fi care \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fe\u015fte un marxism popular, este reticent\u0103 s\u0103 pl\u0103teasc\u0103 o datorie care a fost acumulat\u0103 \u00een timpul recesiunii economice).
\nCum tr\u0103iesc de opt ani \u00een Vestul mijlociu american, m\u0103 confrunt cu o organizare a timpului care este u\u015for diferit\u0103 de economia socialist\u0103. Aici a\u015fteptarea pentru mine \u00eenseamn\u0103 a tr\u0103i cu alte constr\u00e2ngeri legate de timp. Cum timpul pentru a ob\u0163ine produse este redus aproape la minimum \u00een economia capitalist\u0103, a\u015fteptarea se organizeaz\u0103 \u00een jurul altor grani\u0163e. De pild\u0103, a\u015ftep\u0163i s\u0103 faci parte din visul nord-american, s\u0103 devii un membru productiv al unei societ\u0103\u0163i unde trebuie s\u0103 ai anumite resurse sociale (un job permanent, cas\u0103 \u015fi vacan\u0163ele \u00een str\u0103in\u0103tate). A\u015fteptarea este ca tu s\u0103 faci pia\u0163a s\u0103 func\u0163ioneze pentru tine, iar tu e\u015fti singurul de vin\u0103 dac\u0103 nu reu\u015fe\u015fti. \u00cen industria academic\u0103, timpul pentru a publica un articol sau o carte poate s\u0103 se \u00eentind\u0103 p\u00e2n\u0103 la doi-trei ani. Timpul pe care trebuie s\u0103 \u00eel investe\u015fti \u00een programe profesionale de tip doctorat este de multe ori p\u00e2n\u0103 la \u015fase-\u015fapte ani. Munca pe care trebuie s\u0103 o depui pentru a trece prin programele de acest tip este enorm\u0103 \u015fi are de multe ori aparen\u0163a unui stahanovism capitalist, unde cantitatea este important\u0103. Capitalismul liberal american, ca \u015fi statul socialist, nu are resurse financiare pentru a crea locuri de munc\u0103 bine pl\u0103tite, iar atunci umple timpul \u015fi \u00eel aglomereaz\u0103 cu munc\u0103. Statul la coad\u0103 pentru lapte se transform\u0103 \u00een statul la coad\u0103 pentru ob\u0163inerea unui diplome post-universitare sau a unei slujbe care te poate face s\u0103 sim\u0163i c\u0103 ai atins un vis al \u00eemplinirii umane.
\nDar eu tr\u0103iesc postsocialist nu numai \u00een amintiri, c\u00e2t \u015fi \u00een rela\u0163ia pe care o am cu familia mea c\u00e2nd vin \u00een Rom\u00e2nia sau c\u00e2nd vorbesc cu ei pe Skype. Pe l\u00e2ng\u0103 discu\u0163ii legate de via\u0163a cotidian\u0103, timpul pe care \u00eel tr\u0103iesc cu ei este unul al politicii \u015fi, \u00een special, al scandalurilor despre corup\u0163ie. Timpul pe care \u00eel cre\u0103m \u00eempreun\u0103 este unul \u00een care discut\u0103m acuza\u0163ii, ne lans\u0103m \u00een diferite ipoteze despre diferi\u0163i actori politici \u015fi vrem s\u0103 \u00een\u0163elegem cum unii \u00eei atac\u0103 pe al\u0163ii. Discu\u0163iile despre corup\u0163ie m\u0103 fac s\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc at\u00e2t la pierderea timpului \u00een socialism, c\u00e2t \u015fi la cum func\u0163ioneaz\u0103 timpul nord-american. C\u00e2nd vorbim despre corup\u0163ia lui Voiculescu, de pild\u0103, senza\u0163ia mea este c\u0103 discut\u0103m despre un centru al puterii de care \u00eenc\u0103 st\u0103m at\u00e2rna\u0163i, de parc\u0103 am sta la coada pentru lapte. Dac\u0103 statul socialist era a\u015fteptarea unei achizi\u0163ion\u0103ri de bunuri, statul capitalist este al contest\u0103rii, al producerii discursurilor nesf\u00e2r\u015fite despre corup\u0163ie. Discu\u0163iile despre corup\u0163ie genereaz\u0103 a\u015fteptarea unei lumi mai bune, mai pure, mai cur\u0103\u0163ate de criminali. Ele au aspectul cvasireligios al unei a doua veniri, cea a lumii occidentale, civilizate.
\nNu numai timpul meu rom\u00e2nesc, dar \u015fi timpul meu nord-american este \u00eentors c\u0103tre o venire care se am\u00e2n\u0103 de la sine. Cum inegalita\u0163ile economice cresc, visul american este cel care \u00ee\u0163i ofer\u0103 o ra\u0163ionalizare a a\u015ftept\u0103rii, te face s\u0103 sim\u0163i c\u0103 poate, odat\u0103, vei face parte din lumea meritat\u0103 pentru care ai muncit. Coada la visul american este o coad\u0103 \u00een care m\u0103 aflu \u00eentr-un interval gol, din nou \u00een fa\u0163a ferestrei, \u015ftiind c\u0103 sunt prins pe deplin \u00eentr-un mecanism pe care nu \u00eel \u00een\u0163eleg bine. C\u00e2teodat\u0103, ca s\u0103 \u00een\u0163eleg mai bine unde sunt, \u00eemi imaginez lumea din aeroporturi ca pe lumea din trenurile socialiste, \u00eenghesuit\u0103 \u00eentr-un spa\u0163iu str\u00e2mt, f\u0103r\u0103 mult\u0103 lumin\u0103 \u015fi st\u00e2nd \u00een picioare. \u015ei atunci, \u015fi acum suntem lega\u0163i de un centru (partidul, visul american) care \u015ftie bine s\u0103 \u00ee\u015fi ascund\u0103 prezen\u0163a. \u015ei atunci, \u015fi acum este important s\u0103 te mi\u015fti din fa\u0163a ferestrei, s\u0103 \u00ee\u0163i aprinzi poate o \u0163igar\u0103, s\u0103 animi o conversa\u0163ie ori s\u0103 dai telefon unui prieten pe care nu l-ai mai auzit de mult. De\u015fi st\u0103m \u00een picioare \u015fi suntem \u00eenghesui\u0163i, c\u00e2teodat\u0103 ne putem a\u015feza pe podea, g\u00eendindu-ne poate la ceea ce ne face cu adev\u0103rat pl\u0103cere.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Senza\u0163ia cea mai puternic\u0103 pe care am avut-o \u00een copil\u0103rie, cu care tr\u0103iesc \u015fi ast\u0103zi, este c\u0103 sunt \u00een a\u015fteptare. M-am n\u0103scut \u00een 1977, iar anii \u201980 sunt anii \u00een care am tr\u0103it ca \u015fi cum nu am fost acolo. A\u015fteptam s\u0103 mi se \u00eent\u00e2mple ceva, poate s\u0103 devin adult sau poate ca Steaua s\u0103… Cite\u0219te mai mult »St\u00e2nd \u00een picioare \u015fi \u00eenghesuit, \u00een timpuri socialiste \u015fi capitaliste<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[56],"tags":[12262,12261,12266,12264,12265,12263],"class_list":["post-20648","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-antropologica","tag-etatizarea-timpului","tag-katherine-verdery","tag-organizarea-timpului","tag-problema-consumului","tag-timpul-in-socialism","tag-utilitatea-timpului"],"views":1699,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20648","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20648"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20648\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20648"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20648"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20648"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}