Un mare arheolog rom\u00e2n contemporan \u2013 l-am numit pe Mircea Babe\u015f \u2013 spunea c\u0103 singurul \u201emonument\u201c care rezist\u0103 timpului este groapa. \u00centr-adev\u0103r, dac\u0103 o construc\u0163ie dispare cu totul de pe fa\u0163a p\u0103m\u00e2ntului, dac\u0103 nu mai r\u0103m\u00e2ne nici o urm\u0103 de zid la suprafa\u0163\u0103, cu siguran\u0163\u0103 urma funda\u0163iei acelei construc\u0163ii va putea fi citit\u0103 \u00een sec\u0163iunea pe care arheologul o traseaz\u0103 \u00een p\u0103m\u00e2nt. Orice cazma \u00eenfipt\u0103 \u00een \u0163\u0103r\u00e2n\u0103 las\u0103 un contur, care poate fi deslu\u015fit. Astfel, pare oarecum paradoxal c\u0103 un semn care este legat, mai degrab\u0103, de efemer \u015fi de moarte \u2013 groapa \u2013 este ceea ce rezist\u0103 dup\u0103 ce structura pe care acea groap\u0103 a ajutat-o s\u0103 se ridice \u015fi-a \u00eencheiat existen\u0163a\u2026
\nMuzeele au ap\u0103rut din nevoia omului de a salva ceva din trecutul s\u0103u \u015fi al genera\u0163iilor care i-au premers, ca \u015fi din nevoia de a colec\u0163iona. Ambele necesit\u0103\u0163i sunt inerente naturii umane, fac parte din abecedarul civiliza\u0163iei \u015fi, f\u0103r\u0103 de ele, nu am fi oameni \u00eentregi. Cu siguran\u0163\u0103, cei mai mul\u0163i dintre noi nu sunt con\u015ftien\u0163i de aceste \u201edaturi\u201c. Cu toate astea, mai devreme sau mai t\u00e2rziu, fiecare dintre noi se ata\u015feaz\u0103 de obiecte, de amintiri\u2026 Un plus de educa\u0163ie primit\u0103 \u00een familie, \u00een copil\u0103rie, asigur\u0103 viitorului adult respectul pentru bunurile mo\u015ftenite, chiar dac\u0103 nu le \u00een\u0163elege, \u00eenc\u0103, valoarea. Tot a\u015fa, nevoia de a merge \u00een vizit\u0103 la muzee nu se na\u015fte spontan, ci apare ca urmare a unui proces educa\u0163ional.
\nAtunci c\u00e2nd nu se nasc din entuziasmul unei persoane sau al unei comunit\u0103\u0163i, muzeele apar din necesit\u0103\u0163i strict economice ori sociale. \u00cen societatea contemporan\u0103, existen\u0163a unui muzeu, a unei biblioteci \u015fi a unei institu\u0163ii de spectacole constituie cerin\u0163e obligatorii pentru o localitate urban\u0103 medie, \u00een vreme ce biblioteca r\u0103m\u00e2ne singura institu\u0163ie de cultur\u0103 indispensabil\u0103 oric\u0103rui tip de localitate. De foarte pu\u0163in\u0103 vreme, muzeele sunt percepute drept componente esen\u0163iale ale loisir-ului urban. O mare capital\u0103, de exemplu, nu mai poate fi imaginat\u0103 \u00een absen\u0163a unui muzeu de art\u0103 contemporan\u0103, menit s\u0103 atrag\u0103, mai ales, energiile tinerei genera\u0163ii aflate \u00een c\u0103utarea unor forme de exprimare pe care le simte apropiate de v\u00e2rsta sa.
\nTendin\u0163a fireasc\u0103 a unei colec\u0163ii muzeale este aceea de \u00eembog\u0103\u0163ire permanent\u0103. Lipsa spa\u0163iilor pentru depozitare \u015fi pentru expunere, precum \u015fi lipsa resurselor financiare \u015fi umane constituie singurele obstacole \u00een calea unei cre\u015fteri permanente a dimensiunilor acestor colec\u0163ii. N-a\u015f vrea s\u0103 crede\u0163i c\u0103 militez pentru stoparea dezvolt\u0103rii muzeelor! Este \u00eens\u0103 limpede c\u0103 posibilit\u0103\u0163ile de colec\u0163ionare nu pot cre\u015fte la infinit, oric\u00e2t de mult ne-am dori s\u0103 str\u00e2ngem obiecte c\u00e2t mai reprezentative din trecutul \u00eendep\u0103rtat, p\u00e2n\u0103 \u00een prezent. Ce se poate \u00eent\u00e2mpla, \u00een aceste condi\u0163ii, cu muzeele? Cu siguran\u0163\u0103, marile alc\u0103tuiri muzeale nu au a se teme de vreun sf\u00e2r\u015fit c\u00e2t de c\u00e2t apropiat. Atunci c\u00e2nd vine vorba \u00eens\u0103 de mici muzee locale ori de muzee specifice unui anumit regim politic, orice este posibil. \u00cen urm\u0103 cu doar 30 de ani era greu de imaginat, pentru rom\u00e2ni, desfiin\u0163area unui muzeu precum cel de istorie a PCR. Cu toate astea, el a disp\u0103rut. Cu siguran\u0163\u0103, nu \u00eel regret\u0103 nimeni. \u00cen schimb, unele dintre micile muzee locale au fost desfiin\u0163ate prin simpla restituire a cl\u0103dirilor \u00een care acestea func\u0163ionau; autorit\u0103\u0163ile locale nu au fost capabile s\u0103 g\u0103seasc\u0103 o solu\u0163ie pentru a asigura un alt edificiu \u015fi, \u00eencet-\u00eencet, oamenii locului au \u015fi \u00eenceput s\u0103 uite c\u0103 au avut un muzeu \u00een ora\u015f ori \u00een comun\u0103. Va fi nevoie, probabil, de o alt\u0103 genera\u0163ie pentru ca lucrurile s\u0103 fie repuse \u00eentr-o ordine fireasc\u0103, iar bunurile colec\u0163ionate s\u0103 fie din nou a\u015fezate \u00eentr-un muzeu. A\u015fa cum realitatea a dovedit-o, \u00eens\u0103, chiar \u015fi unele muzee na\u0163ionale pot disp\u0103rea, din acela\u015fi motiv (a se vedea, cel mai recent, cazul Muzeului Na\u0163ional al Literaturii Rom\u00e2ne).
\nEste drept, pentru noi, cei care lucr\u0103m \u00een muzee, ideea c\u0103 muzeele, a\u015fa cum s-au n\u0103scut, a\u015fa pot s\u0103 \u015fi dispar\u0103 este una greu de acceptat. Totu\u015fi, chiar \u015fi marile muzee actuale nu sunt chiar at\u00e2t de vechi, \u00een raport cu istoria uman\u0103, av\u00e2nd doar c\u00e2teva secole de existen\u0163\u0103. Chiar dac\u0103 au devenit institu\u0163ii fundamentale ale societ\u0103\u0163ii, chiar dac\u0103 sunt tratate precum adev\u0103rate Mecca ale omului contemporan, trebuie s\u0103 fim con\u015ftien\u0163i de perisabilitatea oric\u0103rei construc\u0163ii omene\u015fti, chiar dac\u0103 vom \u00eencerca, pe c\u00e2t ne va sta \u00een puteri, s\u0103 am\u00e2n\u0103m, la infinit, momentul unei mor\u0163i institu\u0163ionale. Este foarte posibil ca pe viitor s\u0103 asist\u0103m la un proces de modificare a structurii acestor institu\u0163ii, \u00eentr-o asemenea m\u0103sur\u0103, \u00eenc\u00e2t ele s\u0103 nu mai semene aproape deloc cu ceea ce numim ast\u0103zi muzeu. P\u00e2n\u0103 vom ajunge acolo, \u00eens\u0103\u2026
\nP\u00e2n\u0103 acolo avem de luptat cu fenomene mult mai presante, pentru c\u0103 ele fac muzeele s\u0103 sufere, \u00een mod nejustificat. \u015ei, de\u015fi m\u0103 g\u00e2ndesc mai ales la muzeele din Rom\u00e2nia, nu pot s\u0103 nu remarc faptul c\u0103 atentatele la via\u0163a muzeelor au loc zilnic, peste tot \u00een lume. Am avut ocazia, de exemplu, s\u0103 descriu, acum doar c\u00e2teva luni de zile, experien\u0163a vizit\u0103rii unui muzeu comunitar, ap\u0103rut \u00eentr-o favela central\u0103 din Rio de Janeiro: Muzeul din Mar\u00e9. Inaugurat \u00een 2006, la ini\u0163iativa unui profesor de istorie, locuitor al acelui cartier mizer din inima metropolei braziliene, muzeul \u2013 care a beneficiat \u015fi de fonduri interna\u0163ionale pentru a se dezvolta \u2013 se afl\u0103 \u00een pragul desfiin\u0163\u0103rii. Pu\u0163in import\u0103, aici, motivele reale sau imaginate ale acestei decizii administrative. Grav este faptul c\u0103 un muzeu care joac\u0103 un rol social \u015fi cultural major pentru multe mii de persoane se afl\u0103 \u00een pragul dispari\u0163iei. Pentru locuitorii favelei Mar\u00e9 \u2013 oameni care nu \u00ee\u015fi permit s\u0103 mearg\u0103 mai departe de marginea ora\u015fului \u2013 desfiin\u0163area muzeului \u201elor\u201c este la fel de important\u0103 precum ar fi pentru omenire, aruncarea \u00een neant a Ermitajului, de exemplu. Ideea c\u0103 patrimoniul muzeului ar putea fi salvat \u015fi ad\u0103postit o vreme cine \u015ftie pe unde, nu \u00eenc\u0103lze\u015fte pe nimeni. Un bun cultural care nu este v\u0103zut, care nu ajunge s\u0103 fie parte a memoriei colective \u015fi care nu este perceput drept un obiect existent pentru oameni ajunge s\u0103 fie lipsit de orice valoare, asemenea unui obiect care nu a fost creat vreodat\u0103. Ceea ce confer\u0103 cu adev\u0103rat valoare unui bun cultural este accesul public la el. Or, \u00een ultim\u0103 instan\u0163\u0103, muzeele care mor nu trebuie neap\u0103rat s\u0103 consemneze distrugerea fizic\u0103 a obiectelor pe care le-au colec\u0163ionat; este suficient\u0103 \u00eendep\u0103rtarea lor din memoria colectiv\u0103, pentru ca odat\u0103 cu ele s\u0103 moar\u0103 \u015fi muzeele.
\nM\u0103 g\u00e2ndeam la toate aceste lucruri, atunci c\u00e2nd am aflat c\u0103 una dintre pu\u0163inele capodopere br\u00e2ncu\u015fiene pe care le mai puteam admira, p\u00e2n\u0103 nu demult, \u00eentr-un mare muzeu bucure\u015ftean, a fost scoas\u0103 la v\u00e2nzare de proprietarii actuali. Team\u0103 mi-e c\u0103 tocmai acum, \u00een an electoral, c\u00e2nd se \u00eempart banii pentru aleg\u0103tori, nu se vor g\u0103si cele 89 de milioane de lei pentru achizi\u0163ionarea Cumin\u0163eniei p\u0103m\u00e2ntului. Nu discut deloc juste\u0163ea restituirii operei c\u0103tre urma\u015fii lui Gheorghe Roma\u015fcu, fostul proprietar al operei. Ceea ce conteaz\u0103 este c\u0103 pre\u0163ul estimat mi se pare a fi unul corect \u015fi c\u0103, \u00een aceast\u0103 situa\u0163ie, \u00eemi imaginez c\u0103, dup\u0103 ce bugetul Ministerului Culturii a primit, la ultima rectificare, o gur\u0103 de oxigen \u00een valoare de 10 milioane de lei (despre care nu \u015ftiu \u00eencotro au fost \u00eendrepta\u0163i), Guvernul se va codi s\u0103 mai fac\u0103 \u00eenc\u0103 o rectificare pozitiv\u0103 la Cultur\u0103, pe principiul c\u0103 acum, \u00een prag de alegeri preziden\u0163iale, avem nevoie de bani pentru pensii, pentru biserici \u015fi pentru asfalt\u0103ri. Cumin\u0163enia p\u0103m\u00e2ntului a tronat, \u00een alte vremuri, \u00een s\u0103lile Muzeului Na\u0163ional de Art\u0103 al Rom\u00e2niei. Dac\u0103 Guvernul nu va aloca banii necesari, este foarte probabil ca acel cump\u0103r\u0103tor privat care o va achizi\u0163iona s\u0103 doreasc\u0103 s\u0103 p\u0103streze lucrarea \u00een propria sa cas\u0103. Nici nu i s-ar putea repro\u015fa ceva unui asemenea cump\u0103r\u0103tor. Cine s-ar priva de pl\u0103cerea imens\u0103 de a privi, \u00een fiecare zi, o capodoper\u0103, \u00een propria sa locuin\u0163\u0103, dac\u0103 \u00ee\u015fi poate permite acest lucru? Dac\u0103 sculptura va fi scoas\u0103 pentru o lung\u0103 perioad\u0103 de timp din circuitul public, pentru noi, oamenii obi\u015fnui\u0163i, Br\u00e2ncu\u015fi va mai muri pu\u0163in, a\u015fa cum \u015fi Muzeul Na\u0163ional de Art\u0103 mai moare pu\u0163in, cu fiecare bun de patrimoniu care \u00eei este luat din colec\u0163ie (cu sau f\u0103r\u0103 dreptate). Indiferent de ce se va \u00eent\u00e2mpla cu aceast\u0103 oper\u0103, este necesar ca noi, cei care am v\u0103zut-o, s\u0103 nu \u00eencet\u0103m a vorbi despre ea, pentru c\u0103 altfel, de la un timp, \u015fi mor\u0163ii mor.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Un mare arheolog rom\u00e2n contemporan \u2013 l-am numit pe Mircea Babe\u015f \u2013 spunea c\u0103 singurul \u201emonument\u201c care rezist\u0103 timpului este groapa. \u00centr-adev\u0103r, dac\u0103 o construc\u0163ie dispare cu totul de pe fa\u0163a p\u0103m\u00e2ntului, dac\u0103 nu mai r\u0103m\u00e2ne nici o urm\u0103 de zid la suprafa\u0163\u0103, cu siguran\u0163\u0103 urma funda\u0163iei acelei construc\u0163ii va putea fi citit\u0103 \u00een sec\u0163iunea… Cite\u0219te mai mult »Via\u0163a \u015fi moartea muzeelor<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[11237],"tags":[12260,12258,12257,12259],"class_list":["post-20646","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-societate","tag-finantare-muzee","tag-loisir-urban","tag-necesitatea-muzeelor","tag-resursele-financiare-pentru-cultura"],"views":3635,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20646","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20646"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20646\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20646"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20646"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20646"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}