{"id":20640,"date":"2014-09-19T20:37:16","date_gmt":"2014-09-19T18:37:16","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=20640"},"modified":"2014-09-19T20:37:16","modified_gmt":"2014-09-19T18:37:16","slug":"sin-city-a-dame-to-kill-for-cartoon-cinema","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/sin-city-a-dame-to-kill-for-cartoon-cinema\/","title":{"rendered":"Sin City: A Dame to Kill For  \u2013 Cartoon cinema"},"content":{"rendered":"<p>\u00cen 2005 Alex. Leo \u015eerban scria \u00een Libertatea despre Sin City c\u0103 \u201eRodriguez &amp; Miller au imaginat un divertisment strident \u015fi decerebrat pentru spectatorul de jocuri video, c\u0103ruia i-au zis film. OK, poate c\u0103 Cinematograful a obosit: e vremea reclamelor\u201c, o afirma\u0163ie destul de frust\u0103 pentru ceea ce reprezint\u0103 filmul la nivel de noutate vizual\u0103 \u015fi pentru puterea cinemaului \u00een general. Atunci ce s\u0103 mai vorbim de 2014? M\u0103 \u00eentreb cum ar fi reac\u0163ionat Alex. Leo \u015eerban la at\u00e2tea escapade vizuale (vorbim, \u00een special, despre anumite filme 3D \u015fi despre toate \u00eencerc\u0103rile e\u015fuate ale filmelor trase direct\/convertite \u00een 3D), dar \u015fi la reprofilarea multor regizori de \u201ecalibru greu\u201c, la dorin\u0163a nest\u0103vilit\u0103 a acestora de a-\u015fi ar\u0103ta grandoarea \u015fi flerul \u00een televiziune sau art\u0103 video. Dac\u0103 Sin City (primul \u015fi, deopotriv\u0103, al doilea) pare at\u00e2t de greu de digerat \u015fi este f\u0103cut pentru \u00eemp\u0103timi\u0163ii jocurilor video, el fiind, la urma urmei, o adaptare dup\u0103 ni\u015fte comic books-uri, atunci m\u0103 \u00eentreb unde s-a evaporat reticen\u0163a r\u0103ut\u0103cioas\u0103 fa\u0163\u0103 de orice film care-\u015fi poart\u0103 \u00een c\u00e2rc\u0103 semnul adapt\u0103rii. De ce nu ap\u0103rea atunci c\u00e2nd se f\u0103ceau primele filme adaptate? R\u0103spunsul e simplu: pentru c\u0103 \u201eprogramul\u201c \u00een sine fusese asimilat, cu alte cuvinte, se \u00eentemeia o tradi\u0163ie, nelipsit\u0103, la r\u00e2ndul ei, de anumite conven\u0163ii. Acela\u015fi lucru e vizibil \u015fi la Sin City, dar mai greu: conven\u0163iile exist\u0103, dar tradi\u0163ia \u00eenc\u0103 nu e \u0163intuit\u0103. Pentru ca ea s\u0103 fie gata, este nevoie de orice form\u0103 de continuare. Reclamele (\u00een cinema) se mai practic\u0103 \u015fi ast\u0103zi, \u00eens\u0103 exist\u0103 o diferen\u0163\u0103 \u00eentre o reclam\u0103 \u015fi un comic book.<\/p>\n<p><a href=\"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-content\/uploads\/2014\/09\/Untitled-1.jpg\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" class=\"aligncenter size-large wp-image-20642\" src=\"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-content\/uploads\/2014\/09\/Untitled-1-448x151.jpg\" alt=\"Untitled-1\" width=\"448\" height=\"151\" srcset=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-content\/uploads\/2014\/09\/Untitled-1-448x151.jpg 448w, https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-content\/uploads\/2014\/09\/Untitled-1-300x101.jpg 300w, https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-content\/uploads\/2014\/09\/Untitled-1-200x67.jpg 200w, https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-content\/uploads\/2014\/09\/Untitled-1.jpg 1575w\" sizes=\"auto, (max-width: 448px) 100vw, 448px\" \/><\/a><br \/>\nConcluzia cu privire la Sin City: A Dame to Kill For este cvasi-universal\u0103. Exist\u0103 dou\u0103 sintagme de tip profunzime americ\u0103neasc\u0103, sintagme care ar trebui s\u0103 fie de ajuns, \u00een orice form\u0103 (a lor) de analiz\u0103\/critic\u0103 a filmului: \u201eit lacks substance\u201c \u015fi \u201estyle over substance\u201c. \u00cen m\u0103sura \u00een care autorii\/scriitorii r\u0103m\u00e2n aceia\u015fi, orice sequel va fi inferior originalului. \u00cen Sin City 2, toate-s vechi, dup\u0103 cum afirm\u0103 \u015fi naratorii, apel\u00e2nd la un soi de melancolie poetic\u0103, un fel de vers pus c\u00e2nd la \u00eenceput, c\u00e2nd la final (\u201eThis rotten town\u201c): avem aceea\u015fi de\u015f\u0103n\u0163are condus\u0103 de prostituatele masculinizate din Old Town de tip \u201eFaster, Pussycat! Kill! Kill!\u201c, avem un Mickey Rourke cu b\u0103rbia mai l\u0103\u0163it\u0103, o Jessica Alba mai dospit\u0103 \u015fi mai destr\u0103mat\u0103, o Eva Green pe postul ei divin de femme fatale \u015fi un Joseph Gordon-Levitt \u00een acela\u015fi rol de \u015fmechera\u015f cu \u201em\u00e2n\u0103 bun\u0103\u201c, de altfel, un b\u0103iat cumsecade. Dar nimic din ce am enumerat nu este neap\u0103rat vechi, \u00een afar\u0103 de atmosfera ora\u015fului \u00een putrefac\u0163ie \u015fi agonia meseriei de prostituate. Toate-s nout\u0103\u0163i menite s\u0103 continue ceea ce s-a \u00eenceput. Fiind vorba de o continuare (excep\u0163ie f\u0103c\u00e2nd p\u0103r\u0163ile scrise special pentru cea de-a doua parte), nara\u0163iunea din cel de-al doilea Sin City se bazeaz\u0103, \u00een mare parte, pe adulmecarea conven\u0163iilor acceptate \u015fi pe implementarea r\u0103m\u0103\u015fi\u0163elor care s\u0103 \u00eentregeasc\u0103 ansamblul; este cam ceea ce a reprezentat apari\u0163ia fantomatic\u0103 (de basm) a lui Bruce Willis, care tot aten\u0163ioneaz\u0103 c\u0103 programul trebuie s\u0103 se \u00eencheie odat\u0103 \u015fi-odat\u0103.<br \/>\nPe de-o parte, Sin City 2 merge pe principiul eficacit\u0103\u0163ii cinemaului clasic, unde tendin\u0163a e de a l\u0103sa impresia c\u0103 povestea se spune de la sine \u015fi c\u0103 nara\u0163iunea este neutr\u0103, transparent\u0103. Universul diegetic (binecunoscut \u00eenc\u0103 din primul film) las\u0103 impresia c\u0103 se ofer\u0103 f\u0103r\u0103 intermediar, f\u0103r\u0103 ca spectatorul s\u0103 aib\u0103 sentimentul c\u0103 trebuie s\u0103 recurg\u0103 la o a treia instan\u0163\u0103 pentru a \u00een\u0163elege ceea ce vede. E cazul apari\u0163iei lui Bruce Willis (\u015fi, implicit, al episodului lui Nancy), oric\u00e2t de decupat din soap-operas \u00eenvechite ar p\u0103rea el. Pe de alt\u0103 parte, \u00eentreaga tevatur\u0103 din Sin City (at\u00e2t \u00een primul, c\u00e2t \u015fi \u00een al doilea) este semnalat\u0103 prin prezen\u0163a codurilor narative: ambele filme istorisesc, sub aparen\u0163e \u015fi cu peripe\u0163ii diferite, aceea\u015fi poveste (raporturile stabilindu-se \u00eentre pove\u015ftile vechi \u015fi cele noi scrise) a \u00eenfrunt\u0103rii dintre dorin\u0163\u0103 \u015fi lege \u015fi a dialecticii lor cu surprize. \u00cen cazul de fa\u0163\u0103, surprizele iau forma unei fuziuni periculoase unde noir-ul pare a fi de factur\u0103 animat\u0103 (preluat \u015fi prelucrat din desene animate) \u015fi nu neap\u0103rat de natur\u0103 cinematografic\u0103. Ritualul din Sin City 2 e acela\u015fi ca \u00een orice alt film de fic\u0163iune: el trebuie s\u0103 aduc\u0103 spectatorul \u00een fa\u0163a unei dezv\u0103luiri, a unui adev\u0103r sau a unei solu\u0163ion\u0103ri, printr-un anumit num\u0103r de etape obligatorii \u015fi de ocoli\u015furi necesare. Fr\u00e2n\u0103rile \u00eenaint\u0103rii \u00een poveste sunt la ele acas\u0103 \u00een Sin City, poate nu la fel se savuroase ca-n primul, dat fiind faptul c\u0103, \u00eentr-un fel sau altul, ele sunt resturile edificatoare. Dar, chiar \u015fi a\u015fa, filmul se cl\u0103de\u015fte sub acelea\u015fi auspicii: melodrama exacerbat\u0103 nu dispare, fe\u0163ele vechi se preschimb\u0103 \u00een fe\u0163e noi, une femme est une femme (adic\u0103 fetele tot acelea\u015fi r\u0103m\u00e2n), iar momentul din Sin City 2, c\u00e2nd ni se spune c\u0103 Johnny (Joseph Gordon-Levitt) e fiul bastard al senatorului Roark, nu e mai pu\u0163in patetic dec\u00e2t momentul din Sin City c\u00e2nd Dwight \u00ee\u015fi d\u0103 seama, printr-un flashback \u00eentregit \u015fi ascuns \u00een prim\u0103 faz\u0103, c\u0103 b\u0103ie\u0163a\u015ful b\u0103t\u0103u\u015f, Jackie Boy, era, de fapt, un poli\u0163ist.<br \/>\nSin City: A Dame to Kill For e printre pu\u0163inele filme care ar trebui s\u0103 existe (doar) \u00een 3D. Departe de \u201egreat gatsby-urile\u201c explozive \u015fi de alte adapt\u0103ri ale comic books-urilor mai pu\u0163in \u201eadaptate\u201c, dar \u015fi datorit\u0103 stilului s\u0103u grafic (\u015fi imaginii bicolore pe care ochiul uman o percepe mai clar \u00een 3D), filmul lui Rodriguez &amp; Miller ia forma cinemaului pur de spe\u0163\u0103 cartoonian\u0103: e h\u00e2rtia ie\u015fit\u0103 \u00een relief a romanului, cu toate molest\u0103rile sale psihologice \u015fi cu toat\u0103 decaden\u0163a lui \u201eplicticoas\u0103\u201c \u015fi \u00eenv\u0103luitoare.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>\u00cen 2005 Alex. Leo \u015eerban scria \u00een Libertatea despre Sin City c\u0103 \u201eRodriguez &amp; Miller au imaginat un divertisment strident \u015fi decerebrat pentru spectatorul de jocuri video, c\u0103ruia i-au zis film. OK, poate c\u0103 Cinematograful a obosit: e vremea reclamelor\u201c, o afirma\u0163ie destul de frust\u0103 pentru ceea ce reprezint\u0103 filmul la nivel de noutate vizual\u0103&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/sin-city-a-dame-to-kill-for-cartoon-cinema\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Sin City: A Dame to Kill For  \u2013 Cartoon cinema<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[11316],"tags":[12255],"class_list":["post-20640","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-cinema-arte-media","tag-film-sin-city"],"views":1260,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20640","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20640"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20640\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20640"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20640"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20640"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}