{"id":20637,"date":"2014-09-19T20:32:57","date_gmt":"2014-09-19T18:32:57","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=20637"},"modified":"2014-09-19T20:32:57","modified_gmt":"2014-09-19T18:32:57","slug":"dupa-toate-a-mai-si-plouat","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/dupa-toate-a-mai-si-plouat\/","title":{"rendered":"Dup\u0103 toate, a mai \u015fi plouat"},"content":{"rendered":"

Alberto Barbera, directorul Mostrei, avea mai mult dec\u00e2t oric\u00e2nd dreptate atunci c\u00e2nd, cu c\u00e2teva zile \u00eenainte de deschiderea celei de-a 71-a edi\u0163ii, amintea ceea ce \u015ftim nu de azi, de ieri: festivalul, ca mai toate de pe acest p\u0103m\u00e2nt, nu va putea mul\u0163umi niciodat\u0103 pe toat\u0103 lumea. Mai ales pe francezi, a\u015f ad\u0103uga eu, dezam\u0103gi\u0163i, aproape m\u00e2nio\u015fi la vederea a mai tot ce le-a trecut prin fa\u0163a ochilor sau au sim\u0163it pe pielea lor, cum a fost meteorologia. Nu m-ar fi mirat s\u0103 le repro\u015feze gazdelor nu numai hibele selec\u0163iei, ci \u015fi vremea proast\u0103 din ultimele zile ale vie\u0163ii lor de exila\u0163i, nu-i a\u015fa, pe lagun\u0103. B\u0103nuiesc c\u0103 vreun critic o fi citat replica actri\u0163ei Marie-France Pisier din filmul lui Andr\u00e9 T\u00e9chin\u00e9 Souvenirs d\u2019en France, la ie\u015firea dintr-o sal\u0103 de cinema, \u201eFoutaises, foutaises et en plus il pleut\u201c (\u201eT\u00e2mpenii, t\u00e2mpenii, \u015fi \u00een plus mai \u015fi plou\u0103\u201c). Nimic nu le-a pl\u0103cut confra\u0163ilor din Hexagon, prea multe pelicule depresive, numite, ironic, mostragedii, recolt\u0103, \u00een general slab\u0103, Al Pacino o fi el mare, dar s-a botoxat, directorul Barbera nu a fost \u00een form\u0103, ca s\u0103 nu mai vorbim de juriul care putea \u015fi el s\u0103 aib\u0103 alte op\u0163iuni (cum ar fi peliculele franceze). Ce mai, Vene\u0163ia, \u00een vizibil recul \u00een geopolitica festivalier\u0103, nu \u015ftie ce s\u0103 mai fac\u0103 pentru a \u00eenceta s\u0103 piard\u0103 teren. S\u0103 zic\u0103 merci c\u0103 I\u0144arritu nu a fost gata cu Birdman, prev\u0103zut pentru Cannes, c\u0103 nici pe \u0103sta nu-l aveau \u00een deschidere. Bine c\u0103 nu au c\u00e2rcotit \u015fi \u00eempotriva afi\u015fului acestei edi\u0163ii, figur\u00e2nd ultimul cadru din Cele patru sute de lovituri, unul dintre cele mai frumoase finaluri din istoria cinematografului, cu chipul \u00eentreb\u0103tor al lui Jean-Pierre L\u00e9aud trecut acum prin peni\u0163a graficianului \u015fi cineastului Simone Massi, care a ad\u0103ugat imaginii \u015fi c\u00e2\u0163iva pe\u015fti zbur\u0103tori. O dimensiune fantastic\u0103 intensific\u0103 omagiul adus lui Fran\u00e7ois Truffaut, de la a c\u0103rui moarte se vor \u00eemplini 30 de ani pe 21 octombrie. Am evocat toate acestea pentru a aminti, \u00eenc\u0103 o dat\u0103, condi\u0163ia Mostrei, prins\u0103 \u00eentre Cannes \u015fi Toronto, dar, mai ales, marea, nestinsa rivalitate dintre lagun\u0103 \u015fi Croazet\u0103, alimentat\u0103 an de an. Pentru a nu deplasa adev\u0103rul, m\u0103rturisesc c\u0103 \u00een presa italian\u0103 nu am citit at\u00e2tea mofturi \u015fi str\u00e2mb\u0103ri din nas \u00een timpul festivalului de la Cannes. Nu a fost ea o edi\u0163ie excep\u0163ional\u0103, cea de a 71-a Vene\u0163iei, poate chiar una modest\u0103, dar \u00een niciun caz una \u00een care s\u0103 arunci cu piatra. Cred cu t\u0103rie c\u0103 at\u00e2ta vreme c\u00e2t dintr-un festival po\u0163i alege cinci-\u015fase titluri cu care r\u0103m\u00e2i, nemul\u0163umirile se cer pu\u0163in \u0163inute sub control. La urma urmei, sacul produc\u0163iei mondiale vine \u015fi el mai plin sau mai gol. Este adev\u0103rat c\u0103 au trecut multe filme depresive pe ecranele festivalului, \u00een diferitele sale sec\u0163iuni, dar a scoate ochii cu acest am\u0103nunt este ca \u015fi cum i-ai repro\u015fa leopardului c\u0103 are pete. Omenirea nu danseaz\u0103 zi \u015fi noapte, nu o duce chiar pe roze, dac\u0103 i se va fi \u00eent\u00e2mplat vreodat\u0103 un asemenea miracol. C\u00e2nd ziarele sunt pline de catastrofe, amenin\u0163\u0103ri, de spectrul r\u0103zboaielor, ar fi nu \u015ftiu cum ca un mare festival, care nu este o cas\u0103 de distribu\u0163ie, destinat\u0103 profitului comercial, s\u0103 aleag\u0103 divertismentul. Chiar \u015fi \u00een filmul din deschidere, Birdman (The Unexpected Virtue of Ignorance), al cineastului mexicano-american Alejandro G. I\u0144arritu (Amores perros, Babel, Biutiful), de\u015fi autorul a mizat pe r\u00e2s, culoarea acestuia din urm\u0103 a fost cam galben\u0103: \u201eDup\u0103 at\u00e2tea istorii dramatice, cu gust de chili mexican\u201c \u2013 spunea el la conferin\u0163a de pres\u0103 \u2013 \u201eeram \u00een c\u0103utarea unui desert, pentru a m\u0103 odihni pu\u0163in. Dup\u0103 patru ani \u00een care nu am f\u0103cut nimic, adic\u0103 dup\u0103 Biutiful, mi-am zis c\u0103 ori fac ceva de care s\u0103-mi fie team\u0103, ori se va termina cu mine. A\u015fa m-am aruncat \u00een gol \u015fi am descoperit r\u00e2sul, fie el \u015fi cel specific unei comedii negre, ca pe un limbaj minunat. M-am sim\u0163it precum funambulul Philipe Petit, cel care mergea pe un fir, \u00eentre doi zg\u00e2rie-nori, f\u0103r\u0103 plas\u0103 de siguran\u0163\u0103. A fost un risc, desigur, dar a meritat\u201c. Omene\u015fte vorbind, eroul, fostul star din Birdman (aluzie evident\u0103 la Batman, \u00eentruchipat tot de actorul de acum, Michael Keaton) st\u00e2rne\u015fte mai degrab\u0103 compasiunea, iar cinefilii din noi nu pot s\u0103 nu se g\u00e2ndeasc\u0103 \u2013 a c\u00e2ta oar\u0103? \u2013 la condi\u0163ia vedetei \u015fi la dificultatea de a-\u015fi redresa cariera, odat\u0103 mitul \u015ftampilat. Minutul de glorie se pl\u0103te\u015fte scump, iar dac\u0103 l-ai pierdut, e greu s\u0103-l reg\u0103se\u015fti, mai ales c\u00e2nd \u00ee\u015fi face loc fireasca ambi\u0163ie de a-\u0163i contrazice statutul confortabil \u015fi mai ales c\u00e2nd nu mai \u0163ii pasul cu timpul t\u0103u, cu era Internetului. \u00cen ochii fiicei sale, actorul (Michael Keaton) s\u0103tul de a mai fi supereroul cu aripi din Birdman, fantom\u0103 atoturm\u0103ritoare, nutrind aspira\u0163ia de a pune un spectacol pe Broadway, chiar \u00een ochii fiicei sale (Emma Stone), este un nimeni: \u201eCine nu are un cont pe Facebook sau pe Twitter nu exist\u0103\u201c. O alt\u0103 lume, cu alte coduri, \u00een care rivalit\u0103\u0163ile \u015fi cinismul tinerei genera\u0163ii sunt mereu acelea\u015fi, nu prea are de ce s\u0103 ne amuze. I\u0144arritu nu prea \u015fi-a iubit personajele, semn c\u0103 tot gustul de chili mexican \u00eei st\u0103 pe limb\u0103.
\nCeea ce l-a apropiat la Vene\u0163ia de suedezul Roy Andersson a fost nu numai aerul de comedie neagr\u0103, ci \u015fi titlul bizar al filmelor am\u00e2ndurora, The Unexpected Virtue of Ingnorance, respectiv Un porumbel a\u015fezat pe o ramur\u0103 mediteaz\u0103 la existen\u0163\u0103. Dac\u0103 ignoran\u0163a poate fi, uneori, o virtute, nimeni nu a v\u0103zut un porumbel pansiv, \u015fi \u00eenc\u0103 st\u00e2nd pe o ramur\u0103, nu oriunde. \u00cen film, fraza cu pricina apar\u0163ine unei poezioare rostite la o serbare \u015fcolar\u0103, care, de fapt, cam la at\u00e2t se reduce. Suprarealismul zicerii, r\u0103s\u0103rite c\u00e2nd nu te a\u015ftep\u0163i, corespunde lumii z\u0103p\u0103cite, haotice, fragmentate de pe ecran, unite doar prin c\u00e2teva cli\u015fee verbale \u015fi intersect\u0103rii cu un cuplu masculin, doi indivizi cam s\u0103raci cu duhul, care bat peisajul (nu se precizeaz\u0103 identitatea spa\u0163iului, plasarea \u00een timp) cu o traist\u0103 din care scot \u201einstrumente pentru distrac\u0163ii\u201c: din\u0163i \u0155 la Dracula, o masc\u0103 a unui b\u0103tr\u00e2n \u015ftirb, o cutie din care r\u0103zbat a\u015fa-zise hohote de r\u00e2s. Ei r\u0103sar mai peste tot, fiind, cum spuneam, puntea de leg\u0103tur\u0103 \u00eentre personaje care nu au nici \u00een clin, nici \u00een m\u00e2nec\u0103 unele cu altele, \u00een afara ticului verbal cu care \u00ee\u015fi \u00eencheie, invariabil, convorbirile telefonice: \u201eTotul este \u00een ordine\u201c. Un b\u0103rbat moare \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 deschid\u0103 o sticl\u0103 cu vin, \u00een timp ce la doi pa\u015fi, nevasta treb\u0103luie\u015fte f\u0103r\u0103 habar \u00een buc\u0103t\u0103rie, un altul se pr\u0103bu\u015fe\u015fte la coad\u0103, la o Autoservire, tocmai dup\u0103 ce a pl\u0103tit platoul cu m\u00e2ncare. \u201e\u00cel vrea cineva\u201c \u2013 \u00eentreab\u0103 casiera \u2013 \u201ee gratis\u201c: \u201eVreau eu berea\u201c, sare un mesean. La un curs de flamenco, o profesoar\u0103 gras\u0103 se d\u0103 de ceasul mor\u0163ii s\u0103 pip\u0103ie un elev \u00eenalt \u015fi slab, pref\u0103c\u00e2ndu-se c\u0103 \u00eei \u00eendreapt\u0103 \u0163inuta. Altfel, totul este O.K. pentru toat\u0103 lumea. Mai pu\u0163in pentru un fost rege descins c\u0103lare, cu mare dichis, \u00eentr-un bar, \u00een timp ce afar\u0103 trece falnica armat\u0103, \u00een ritmurile mar\u015fului Glory, Glory, Halleluja, c\u00e2ntat de armata nordist\u0103 \u00een timpul r\u0103zboiului civil din America, ast\u0103zi imnul oficial al partidului republican. La venire, Majestatea Sa arunc\u0103 ocheade unui barman chipe\u015f, la \u00eentoarcerea de la lupt\u0103, \u00eenfr\u00e2nt \u015fi pleo\u015ftit, asemenea cailor v\u0103zu\u0163i precum c\u0103\u0163eii cu coada \u00eentre picioare, este obligat s\u0103 a\u015ftepte eliberarea toaletei, ca tot muritorul, \u00een timp ce vestitul mar\u015f de lupt\u0103 s-a transformat \u00eentr-un recviem. Nara\u0163iune claustromaniac\u0103, filmat\u0103 \u00een cadre fixe, Porumbelul… are drept spa\u0163ii privilegiate barul \u015fi restaurantul, locuri predestinate a\u015ftept\u0103rii, ideale pentru un cineast ca Andersson. Asemenea unui alt nordic faimos, Kaurismaki, \u015fi el ur\u0103\u015fte \u201emi\u015fcarea care deplaseaz\u0103 liniile\u201c. Ce se poate a\u015ftepta acolo, \u00eentr-o \u0163ar\u0103 f\u0103r\u0103 nume? S\u0103 vin\u0103 Godot de niciunde sau moartea? S\u0103 medit\u0103m noi, nu porumbelul. Filmul ne-a urm\u0103rit multe zile \u015fi cred c\u0103 Leul de aur atribuit pentru prima oar\u0103 unui cineast suedez a fost meritat. Chiar dac\u0103 putea fi inter\u015fanjabil cu confratele lui de argint.
\nB\u0103nuiesc c\u0103 nu s-ar fi declan\u015fat mari sup\u0103r\u0103ri dac\u0103 filmul lui Andrei Koncealovski, Nop\u0163ile albe ale po\u015fta\u015fului, ar fi plecat el cu Leul de aur. \u00centr-un cu totul alt registru, ce ne aminte\u015fte de debutul s\u0103u cu Primul \u00cenv\u0103\u0163\u0103tor (Leone d\u2019oro \u00een 1965) prin vibra\u0163ia unei naturi \u00een care omul \u00ee\u015fi g\u0103se\u015fte rostul, Po\u015fta\u015ful se apropie de marea proz\u0103 siberian\u0103, cu oamenii s\u0103i aspri, t\u0103cu\u0163i. \u00centr-o er\u0103 a Internetului, leg\u0103tura dintre o insul\u0103 \u015fi uscat nu o poate asigura dec\u00e2t omul cu scrisorile. Inutil s\u0103 spun c\u00e2t de mult m-a \u00eentristat s\u0103 constat c\u0103 filmografia premiatului cu Leul de argint a fost confundat\u0103 de unii cu cea a lui Tarkovski, deposedat de Copil\u0103ria lui Ivan \u015fi atribuit\u0103 lui Koncealovski. S\u0103 mai spun c\u0103 suedezul Andersson a ajuns, chiar \u00eentr-un titlu de ziar, cineast norvegian? Nu prea mai avem nas s\u0103 c\u00e2rcotim \u00eempotriva alor no\u015ftri. Am mai scris-o. Niciunul dintre noi nu este scutit de erori, mai ales c\u00e2nd lucrezi \u00een febra unui festival, \u015fi totu\u015fi, \u00een astfel de momente \u201eprea de tot\u201c, m\u0103 g\u00e2ndesc la marele critic american Bosley Crowther care, \u00een clipa \u00een care nu a mai \u00een\u0163eles \u00eencotro se \u00eendreapt\u0103 cinematograful, a p\u0103r\u0103sit meseria. Superficialitatea recept\u0103rii din zilele noastre, prea adeseori asediate de tirania informa\u0163iei jurnalistice dup\u0103 ureche, ar fi un motiv, pentru cei din garda veche, s\u0103 ne lu\u0103m juc\u0103riile \u015fi s\u0103 plec\u0103m, vorba lui Serge Daney. Dar c\u00e2\u0163i avem puterea?<\/p>\n

\"6\"<\/a><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Alberto Barbera, directorul Mostrei, avea mai mult dec\u00e2t oric\u00e2nd dreptate atunci c\u00e2nd, cu c\u00e2teva zile \u00eenainte de deschiderea celei de-a 71-a edi\u0163ii, amintea ceea ce \u015ftim nu de azi, de ieri: festivalul, ca mai toate de pe acest p\u0103m\u00e2nt, nu va putea mul\u0163umi niciodat\u0103 pe toat\u0103 lumea. Mai ales pe francezi, a\u015f ad\u0103uga eu, dezam\u0103gi\u0163i,… Cite\u0219te mai mult »Dup\u0103 toate, a mai \u015fi plouat<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[11316],"tags":[83,12254],"class_list":["post-20637","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-cinema-arte-media","tag-film","tag-venetia-2014"],"views":1390,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20637","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20637"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20637\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20637"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20637"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20637"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}