{"id":20625,"date":"2014-09-19T20:12:47","date_gmt":"2014-09-19T18:12:47","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=20625"},"modified":"2014-09-19T20:12:47","modified_gmt":"2014-09-19T18:12:47","slug":"ales-debeljak-dialog-tacere-poezie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ales-debeljak-dialog-tacere-poezie\/","title":{"rendered":"Ale\u0161 Debeljak.  Dialog, t\u0103cere, poezie"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Ale\u0161 Debeljak, <em>Manufactura \u0163\u0103r\u00e2nii<\/em>. Antologie de versuri, traducere \u015fi cuv\u00e2nt \u00eenainte de Paula Braga \u0160imenc, Editura Casa C\u0103r\u0163ii de \u015etiin\u0163\u0103, \u00a0\u00a0\u00a0 \u00a0Cluj-Napoca, 2012<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p><strong>\u201ePoemul acesta e pentru tine, <\/strong><br \/>\n<strong>cel f\u0103r\u0103 de nume\u201c. <\/strong><br \/>\n<em><strong>(Ale\u0161 Debeljak)<\/strong><\/em><\/p>\n<p>Destul de pu\u0163in cunoscut chiar \u015fi \u00een cercurile literare occidentale \u015fi mai degrab\u0103 ignorat de publicul larg, Ale\u0161 Debeljak se dovede\u015fte a fi, \u00eentr-o lume cum e cea \u00een care tr\u0103im (lumea topurilor literare, a valorii care se demonstreaz\u0103, cam prea adesea, chiar \u015fi \u00een poezie, exclusiv prin num\u0103rul de exemplare v\u00e2ndute dintr-o carte, a superlativelor critice nu \u00eentotdeauna dublate de criterii estetice coerente), un extraordinar artist al cuv\u00e2ntului. C\u0103ci el a reu\u015fit s\u0103 readuc\u0103 limbajul poetic la o (aparent\u0103, desigur, s\u0103 nu cumva s\u0103 ne l\u0103s\u0103m \u00een\u015fela\u0163i) simplitate a expresiei, rar \u00eent\u00e2lnit\u0103 printre diversele \u015fi numeroasele \u2013isme care au marcat \u015fi marcheaz\u0103 lirica epocii contemporane. Necunoscut\u0103, cu pu\u0163ine excep\u0163ii, \u00een Rom\u00e2nia, ca, de altfel, \u015fi \u00een alte \u0163\u0103ri, poezia sloven\u0103 \u00ee\u015fi dezv\u0103luie, astfel, prin autorul de fa\u0163\u0103, poten\u0163ialul \u015fi capacitatea expresiv\u0103.<br \/>\nPeisaj \u015fi medita\u0163ie<br \/>\nAle\u0161 Debeljak (n\u0103scut \u00een anul 1961), considerat unul dintre cei mai importan\u0163i oameni de litere din Slovenia, poet \u015fi eseist, specialist \u00een sociologia culturii \u015fi profesor la prestigioase universit\u0103\u0163i europene, a publicat mai multe volume de versuri, \u00eentre care merit\u0103 amintite Dic\u0163ionarul lini\u015ftii (1987), Clipe de spaim\u0103: fotografii de pe drum (1990), Ora\u015ful \u015fi copilul (1996) \u015fi Contrabandi\u015ftii (2009). Din toate acestea sunt extrase poeme reprezentative, incluse \u00een excelenta antologie \u00een limba rom\u00e2n\u0103, intitulat\u0103 Manufactura \u0163\u0103r\u00e2nii, publicat\u0103 la Editura Casa C\u0103r\u0163ii de \u015etiin\u0163\u0103 din Cluj-Napoca, \u00een frumoasa traducere semnat\u0103 de Paula Braga \u0160imenc.<br \/>\nCritica literar\u0103 a vorbit adesea despre evolu\u0163ia liricii lui Ale\u0161 Debeljak, c\u0103ci poetul trece de la delicatul peisagism al primelor crea\u0163ii la medita\u0163ia profund\u0103 asupra condi\u0163iei umane \u015fi asupra consecin\u0163elor pe care evenimentele istorice majore le au asupra fiec\u0103rui individ \u00een parte (mai cu seam\u0103 \u00een contextul tensionat al istoriei recente a fostei Iugoslavii), pentru a ajunge la expresia elaborat\u0103 \u015fi clar\u0103 din volumele cele mai noi. Numai c\u0103 nici chiar \u00een textele ce dau impresia apropierii de formula unor pasteluri sau de cea a nota\u0163iilor peisagistice poetul nu r\u0103m\u00e2ne la statutul de simplu observator, ci transform\u0103 totul \u00een nuan\u0163at\u0103 descriere a unor peisaje suflete\u015fti care reprezint\u0103 replici subtile adresate marelui univers din care facem cu to\u0163ii parte: \u201eUmbrele se \u00eendesesc, spin\u0103rile lungi ale dealurilor\/ se scufund\u0103 \u00een valurile oceanului, se aude sunetul\/ monoton al unei trompete solo.\/\/ (&#8230;) Pere\u0163ii albi ai c\u0103su\u0163elor vibreaz\u0103 de\/ c\u0103ldur\u0103, letargia m\u0103n\u00e2nc\u0103 ficatul ofi\u0163erului. Pe care-l\/ transform\u0103 \u00eentr-un ierbar. Uneori, unul dintre ei recit\u0103 din\/ Dante. \u015ei-ncet, \u00een el se-adun\u0103 mult\u0103 moarte\u201c (Biografia somnului).<br \/>\nA\u015fadar, \u201epastelul\u201c pe care \u00eel practic\u0103 Debeljak este un inedit exerci\u0163iu de men\u0163inere a echilibrului prin intermediul c\u0103ruia fiin\u0163a uman\u0103 \u00eencearc\u0103 s\u0103 se integreze c\u00e2t mai adecvat \u00een marele mecanism al lumii, textul poetic e pus sub metaforicul semn al unei balan\u0163e ce trebuie \u0163inut\u0103 nemi\u015fcat\u0103. Nu avem de-a face nicidecum cu o sc\u0103pare de sub control a lirismului, care r\u0103m\u00e2ne, \u00een fiecare poem, perfect dozat. C\u0103ci textele acestea demonstreaz\u0103 excelenta func\u0163ionare a intelectului, fiind calme, de\u015fi calde, dac\u0103 e s\u0103 amintim aici doar versuri precum: \u201eS\u0103 supravie\u0163uie\u015fti la tot ce d\u0103inuie \u00een armonia aparent\u0103.\/ S\u0103 fii z\u0103pad\u0103 \u00een palma cald\u0103, ce va \u00eenghe\u0163a de greutatea cristalelor argintii.\/ S\u0103 fii o liter\u0103 \u00een sanscrit\u0103. Miere de hri\u015fc\u0103.\/ S\u0103 fii mai pu\u0163in dec\u00e2t eternitatea \u015fi documentele confiden\u0163iale.\/ S\u0103 devii lumea macului, frunza tutunului, un \u0163inut pustiu.\/ Cuv\u00e2ntul pe care nimeni nu va \u015fti s\u0103 \u00eel repete corect\u201c.<br \/>\nPe de alt\u0103 parte, dac\u0103 avem \u00een vedere textele unde se simte influen\u0163a evenimentelor istorice, respectiv cele de medita\u0163ie cu privire la destinul \u0163\u0103rilor din fosta Iugoslavie, poetul d\u0103 senza\u0163ia c\u0103 p\u0103\u015fe\u015fte pe drumuri pres\u0103rate cu cenu\u015f\u0103 ca printr-un peisaj interior, decorurile exterioare tind s\u0103 se estompeze progresiv, entuziasmul e \u015fi el temperat sau transformat \u00een grimas\u0103 de durere, a\u015fa cum stau lucrurile, de exemplu, \u00een Elegii nordice: \u201e\u00cen clipa asta trec\u0103toare, \u00een penumbra unei camere \u00eenghe\u0163ate, tunetul vine de departe, prin\/ fereastra descleiat\u0103 \u015fi geamurile pr\u0103fuite, \u00een dup\u0103-amiaza asta t\u00e2rzie, apa din ceainic nu vrea s\u0103\/ fiarb\u0103, c\u00e2nd pe\u015ftii de-abia respir\u0103 sub ghea\u0163\u0103, c\u00e2nd uneori, aproape adormit, tresari, ca \u015fi c\u00e2nd\/ nimic din ce ai fi putut s\u0103 speri n-ar mai exista,\/ (&#8230;) c\u00e2nd piatra ascu\u0163it\u0103 str\u0103punge craniul, s\u0103-\u0163i amintesc, oare, \u00een clipa asta,\/ c\u0103 trupul t\u0103u bo\u0163it nu va fi cu nimic diferit de conturul umbrei, arbust solitar ce se \u00eentinde piezi\u015f\/ pe p\u0103m\u00e2ntul b\u0103t\u0103torit la r\u0103s\u0103rit de Eden?\u201c.<br \/>\nDincolo de orice, se vede dorin\u0163a de a g\u0103si expresia c\u00e2t mai adecvat\u0103 pentru \u00eentreb\u0103rile existen\u0163iale, dar acest lucru nu se \u00eent\u00e2mpl\u0103 recurg\u00e2nd la simplul descriptivism, ci mai cu seam\u0103 printr-o dorin\u0163\u0103 de atingere de-a dreptul ideal\u0103 a marilor adev\u0103ruri ale versului \u00eensu\u015fi. Poetul \u00eencearc\u0103 mereu s\u0103 descopere cele mai potrivite nume pentru grelele \u00eendoieli \u015fi interoga\u0163ii, peste toate domnind un sens profund al identific\u0103rii depline cu tainele lumii. De aici, o anumit\u0103 capacitate de renun\u0163are benevol\u0103, ca \u015fi satisfac\u0163ia identificat\u0103 \u00eentr-un nea\u015fteptat exil interior sau \u00een retragerea \u00een singur\u0103tate. \u00cen acest fel, spa\u0163iul strict exterior devine teritoriu l\u0103untric, \u015fi tot de aici ne d\u0103m seama de modul aparte \u00een care poetul trateaz\u0103 \u2013 \u015fi rezolv\u0103 \u00eentr-un mod nea\u015fteptat de conving\u0103tor \u2013 marea tem\u0103 a timpului, sim\u0163it, nu o dat\u0103, la fel ca \u00een lirica marilor mistici, ca o profund\u0103 rug\u0103ciune: \u201eIarba de pe morminte cre\u015fte mai repede dec\u00e2t amintirea. O plapum\u0103\/ verde acoper\u0103 glezne \u015fi pietre. \u015ei r\u0103sadurile vinov\u0103\u0163iei depuse \u00een ficat\/ \u00eencol\u0163esc asemenea lini\u015ftii de la sf\u00e2r\u015fitul unei cantate pentru cor. Chiar a\u015fa:\/ c\u00e2nd poemul \u0103sta se va sf\u00e2r\u015fi, nimic nu va supravie\u0163ui printre versuri\u201c (Metamorfoza ierbii \u2013 pe o tem\u0103 din Ovidiu). G\u00e2ndul omenesc pare a se identifica la tot pasul cu nem\u0103rginirea, iar memoria, cu libertatea \u00een sensul cel mai cuprinz\u0103tor al termenului. Lumea \u00eens\u0103\u015fi pare a dob\u00e2ndi, prin toate aceste demersuri, un nou principiu ordonator, \u00een care adorarea extatic\u0103 ia forma unui adev\u0103rat ceremonial cosmic, la care particip\u0103 toate elementele naturii: \u201eAcolo unde ar fi trebuit s\u0103 fie un stol de grauri plini de via\u0163\u0103, acum\/ domne\u015fte doar pustiul aerului.\/ (&#8230;) \u00cen ce m\u0103 prive\u015fte,\/ trebuie s\u0103 spun: mai cur\u00e2nd dec\u00e2t t\u0103cerea, m\u0103 intereseaz\u0103 imperfecta\/ pasiune a cuv\u00e2ntului care cheam\u0103 s\u0103m\u00e2n\u0163a pentru ca apoi s\u0103 explodeze\/ \u00een floare\u201c (Imperfecta pasiune a cuv\u00e2ntului).<br \/>\nAtmosfer\u0103 \u015fi art\u0103 poetic\u0103<br \/>\nInteresant este \u00eens\u0103 c\u0103, \u00een versurile acestui poet, totul se complic\u0103 de\u015fi r\u0103m\u00e2ne aparent foarte simplu, deoarece Ale\u0161 Debeljak porne\u015fte de la lucrurile cele mai comune, adesea chiar de la obiectele care \u00eei umplu casa sau camera, pentru a ajunge la pura metafizic\u0103: \u201eSunt ani de c\u00e2nd acele ceasornicelor de perete au \u00eencremenit.\/ Puii de c\u0103prioar\u0103 au \u00een\u0163epenit \u00een litografie. \u2013 Descrierea continu\u0103. \u2013\/ Iar fructele dospite se urc\u0103 la cap\/ un fel de n\u0103luc\u0103 zace \u00een u\u015foara buim\u0103ceal\u0103.\/ Nu-i de mirare. Amintirea se tope\u015fte asemenea cerii\u201c. Toate obiectele cotidiene se v\u0103d, astfel, transformate \u00een \u201eobiecte\u201c poetice, iar opera \u00een ansamblu devine locul predilect \u00een care autorul s\u0103u se retrage din fa\u0163a lumii, singurul spa\u0163iu \u00een stare s\u0103-l apere de intruziunea, adesea at\u00e2t de brutal\u0103, a realului \u015fi prozaicului. Cel mai frecvent, totul este \u00eenv\u0103luit \u00eentr-o nostalgie specific\u0103 doar marilor creatori de poezie, nutrind mereu sentimentul mor\u0163ii ascunse, oarecum ca la Rainer Maria Rilke, \u00een toate lucrurile, sau, dac\u0103 nu, al trecerii inexorabile a timpului. Cititorul va avea, astfel, \u00een fa\u0163\u0103, un spa\u0163iu creionat doar din linii de lumin\u0103 sau umbr\u0103 \u00een care domne\u015fte o nostalgie aproape permanent\u0103 a trecutului, \u00een care sunt multe amintiri de-abia evocate, permanent\u0103 provocare pentru cititorul ideal.<br \/>\nAle\u0161 Debeljak concepe poezia ca pe o fundamental\u0103 leg\u0103tur\u0103 \u00eentre marele univers exterior \u015fi fiin\u0163a uman\u0103 \u015fi, deopotriv\u0103, \u00eentre fiin\u0163ele umane, puse sub semnul unei atrac\u0163ii ce r\u0103m\u00e2ne, cel mai adesea, expresia unei purit\u0103\u0163i nu neap\u0103rat hieratice, ci pline de o c\u0103ldur\u0103 neobi\u015fnuit\u0103 \u2013 \u015fi cu at\u00e2t mai omeneasc\u0103. \u00cen plus, el este \u015fi unul din acei poe\u0163i care se m\u0103rturisesc \u00een vers, nedorind \u00eens\u0103 s\u0103 ias\u0103 \u00een eviden\u0163\u0103, de aici \u015fi pregnan\u0163a mesajului s\u0103u, de o discre\u0163ie a expresiei rar \u00eent\u00e2lnit\u0103 \u00een peisajul liricii contemporane \u015fi de o tensiune interioar\u0103 care, probabil, mai e de g\u0103sit doar \u00een unele din cele mai bune pagini ale lui Umberto Saba. Rezultatul va fi, dincolo de orice, o tulbur\u0103toare poezie de atmosfer\u0103, din care nu lipse\u015fte niciodat\u0103 aerul specific al Ljubljanei, ora\u015ful de care e at\u00e2t de profund legat poetul: \u201eAm mai venit de c\u00e2teva ori \u00een anul \u0103sta, dac\u0103 exclud pelerinajul\/ cu lum\u00e2narea obligatorie pentru to\u0163i sfin\u0163ii, fire\u015fte.\/ Am venit s\u0103 m\u00e2ng\u00e2i iarba, care cre\u015fte \u00een toate p\u0103r\u0163ile,\/ ca \u015fi c\u00e2nd n-ar fi a ta, ca \u015fi c\u00e2nd cu tine \u00eemparte\/ doar greutatea pietrei de morm\u00e2nt\u201c (Vii \u015fi mor\u0163i. Cimitirul Ljubljana-Zale).<br \/>\nPentru Debeljak, poezia nu e un scop \u00een sine, nici nu exist\u0103 \u00een mod autonom: este puntea ce une\u015fte fiin\u0163ele umane, elementul de unic\u0103 leg\u0103tur\u0103 dintre acestea \u015fi marile mistere ale universului. Pentru romantici, glasul poetului era al tuturor; pentru reprezentan\u0163ii epocii contemporane, inclusiv pentru autorul de fa\u0163\u0103, el este vocea unui Nimeni personificat, imagine prin excelen\u0163\u0103 a anonimatului care \u00eel ap\u0103r\u0103 pe miticul Ulise. Dar \u201eto\u0163i\u201c \u015fi \u201enimeni\u201c devin termeni echivalen\u0163i \u00een acest context, \u015fi ambii sunt la fel de departe de autor \u015fi de \u201eeul\u201c s\u0103u empiric. Poetul, \u00een accep\u0163iunea creatorului sloven, nu mai este \u201eun mic zeu\u201c, a\u015fa cum dorea Huidobro, ci dispare \u00een spatele vocii sale, o voce care \u00eei apar\u0163ine deoarece este glasul limbii profunde, a niciunuia \u015fi a tuturor: \u201eSimt aproape fizic c\u0103 nu-i \u00een zadar s\u0103 c\u0103l\u0103uzesc \u00een apeductul limbii\/ leg\u0103mintele necunoscu\u0163ilor \u00een delir \u015fi sufletul \u015fi trupul secolului\u201c. Spa\u0163iul unde se \u00eentrupeaz\u0103 actul-poem este cel al \u00eemprejur\u0103rilor eterne, locul unde relativul \u015fi absolutul fuzioneaz\u0103 f\u0103r\u0103 a disp\u0103rea. Clipa poemului e disolu\u0163ia tuturor clipelor; \u015fi totu\u015fi, clipa etern\u0103 a poemului este cea a timpului unic, irepetabil, istoric, iar poemul e \u00eent\u00e2mplarea privilegiat\u0103 ce irumpe \u00een absolut. Absolutul \u00eenglobeaz\u0103 \u00eent\u00e2mplarea, unicitatea vie\u0163ii umane e dizolvat\u0103 \u00eentr-o infinit\u0103 num\u0103r\u0103toare, mereu \u00een derulare; poemul devine, astfel, dublul universului, incluz\u00e2nd existen\u0163a uman\u0103 \u00een marea curgere a timpului. Sau, dup\u0103 cum scrie Debeljak \u00eentr-unul din poemele sale, \u201eLimbajul nu se poate lua la \u00eentrecere cu lini\u015ftea.\/ E timpul s\u0103 devin acustica lini\u015ftii, un permanent dialog mut\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Ale\u0161 Debeljak, Manufactura \u0163\u0103r\u00e2nii. Antologie de versuri, traducere \u015fi cuv\u00e2nt \u00eenainte de Paula Braga \u0160imenc, Editura Casa C\u0103r\u0163ii de \u015etiin\u0163\u0103, \u00a0\u00a0\u00a0 \u00a0Cluj-Napoca, 2012 &nbsp; \u201ePoemul acesta e pentru tine, cel f\u0103r\u0103 de nume\u201c. (Ale\u0161 Debeljak) Destul de pu\u0163in cunoscut chiar \u015fi \u00een cercurile literare occidentale \u015fi mai degrab\u0103 ignorat de publicul larg, Ale\u0161 Debeljak se&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ales-debeljak-dialog-tacere-poezie\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Ale\u0161 Debeljak.  Dialog, t\u0103cere, poezie<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[12248,12249],"class_list":["post-20625","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-ales-debeljak","tag-manufactura-taranii"],"views":1370,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20625","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20625"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20625\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20625"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20625"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20625"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}