Citesc, cu \u00eent\u00e2rziere de o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, \u00een revista Observator cultural, edi\u0163ia electronic\u0103, din 28 august 2014, un articol de Nora Iuga, cu titlul Joachim. E vorba de J. Wittstock, care \u201e\u00eempline\u015fte 75 de ani\u201c. Descop\u0103r \u00eens\u0103 c\u0103 scriitorul sas-german s-a n\u0103scut la 28 august 1938. Semnalarea a \u00eent\u00e2rziat cu un an. Traduc\u0103toare a unui volum de proz\u0103 al autorului, poeta onirico-suprarealist\u0103, deopotriv\u0103 prozatoare, romancier\u0103, se arat\u0103 iar, dup\u0103 o postfa\u0163\u0103 a volumului Dumbrava Morilor (I.C.R., 2007), o entuziast\u0103 cititoare. Acum, semnaleaz\u0103 motoul din Hesse (Peter Comenzind) la romanul recent, Lumea care ni se ofer\u0103, pe care vrea s\u0103 i-l traduc\u0103. De aici re\u0163in atitudinea creatorului literar, viziunea foarte liber\u0103, dac\u0103 nu anarhic\u0103, oricum risca(n)t\u0103 (\u201eca un privitor total imprudent\u201c) \u015fi raportul \u00eendep\u0103rtat (cuv\u00e2ntul folosit este \u201epr\u0103pastia\u201c) dintre eu \u015fi lume. De acord cu sugestia acestui mod de lectur\u0103, indus de scriitorul din Sibiu, formulez \u00een glum\u0103 un g\u00e2nd pe care i-l purtam \u015fi eu la lectur\u0103: un pr\u0103p\u0103stios de tip experimentalist. \u00cen noul articol, poeta suprarealisto-oniric\u0103 (precizez: \u00een extra-canon modernist de linie Dimov, respectiv Breton, cu deplasare incontrolabil\u0103 spre postmodernism) reidentific\u0103, dup\u0103 ce o mai f\u0103cuse \u00een 2007, \u00een Joachim Wittstock, un familiar suprarealist al \u201erealit\u0103\u0163ii imediate\u201c. De ad\u0103ugat \u015fi recunoscut acum dou\u0103 lucruri: 1. cuv\u00e2ntul suprarealist nu apare aici; 2. realitatea imediat\u0103, de reportaj interior, nu este paradoxala irealitate imediat\u0103 a lui M. Blecher, care a instituit o poetic\u0103 esen\u0163ial\u0103 \u00een proza rom\u00e2neasc\u0103, adecvat pozi\u0163ionat\u0103 de Toma Pavel \u00een cartea sa important\u0103 Penser le roman.
\n\u00cen 2007, Nora Iuga \u00ee\u015fi apropie limbajul \u015fi spa\u0163iul (T\u0103cerea expresiv\u0103 a labirintului. Postfa\u0163\u0103) \u015fi formuleaz\u0103 c\u00e2teva observa\u0163ii demne de re\u0163inut. Cititoare a operei integrale a admirabilului scriitor, \u00eei prefer\u0103 proza poetic\u0103. Dar recunoa\u015fte c\u0103 prozatorul-poet (debutul a fost unul de poet: S\u0103geata cu mesaj, 1972) are, alternativ, \u015fi amploare narativ\u0103 ori ideatic\u0103. Punctul de vedere mobil-anarhic i-ar fi blocat ini\u0163ial, \u201ela sf\u00e2r\u015fitul anilor \u015faptezeci\u201c, lectura.
\nI s-a impus treptat, acaparator, \u201eacel fel numai al lui de a vedea lumea\u201c, \u201emult mai preocupat s\u0103 ne spun\u0103 cum vede dec\u00e2t ce vede\u201c. Metoda radical vizual\u0103, aparent vizionar\u0103. (O detecteaz\u0103 \u015fi Peter Motzan: Joachim Wittstock \u201est\u0103 \u00een miezul lucrurilor, cu ochiul s\u0103u atotv\u0103z\u0103tor\u201c.) Codul stilistic natural \u015fi voluntar blocat (\u201eun cod de semne, de cifre, de formule alchimice\u201c) o atrage magnetic spre \u201emirajul enigmatic\u201c al scrisului\u00a0 de paradigm\u0103 oblic\u0103, aluziv\u0103. \u00cen fine, stilul, de data aceasta, este omul \u00eensu\u015fi. \u201eWittstock-omul este o carte \u00eenchis\u0103.\u201c (El poate fi \u015fi \u015focant de deschis, \u00een aceea\u015fi linie nonconformist\u0103. Citesc undeva c\u0103 \u00een 2009 a fost v\u0103zut m\u0103tur\u00e2nd prin centrul Sibiului: o pild\u0103, aproape o parabol\u0103, personal\u0103, de ac\u0163iune civic\u0103.) Totu\u015fi, cartea \u00eenchis\u0103 ajunge \u015fi deschis\u0103 (m\u0103 refer \u015fi la opera scris\u0103), numai pentru afini \u015fi rafina\u0163i. Ar fi cazul s\u0103 aib\u0103 cale de acces ori metod\u0103 potrivit\u0103 \u015fi critica literar\u0103 veritabil\u0103. Rezisten\u0163a tradi\u0163ionalist\u0103 a recept\u0103rii o intrig\u0103 acum peste m\u0103sur\u0103 pe Nora Iuga, de\u015fi este curent\u0103 \u00een literatur\u0103. Prin \u201eexcentricitatea\u201c scrisului, pare a-i intui experimentalismul.
\nNoul s\u0103u articol m-a \u00eempins s\u0103-mi r\u0103scump\u0103r vina t\u0103cerii \u015fi ne\u00eensemn\u0103rii lecturilor mele din Dumbrava Morilor. Acum, e a treia la num\u0103r, dup\u0103 cea din 2008 \u015fi o alta foarte recent\u0103. S-a \u00eent\u00e2mplat c\u0103, la rug\u0103mintea lui Dieter Schlesak, i-am trimis lui Wittstock eseul monografic pe care i l-am dedicat. El mi-a expediat cartea sa \u00een iulie 2008: \u201eDlui\u2026, care mi-a prilejuit revederea cu cartea despre D. Schlesak, o invita\u0163ie la recitire\u201c. Dup\u0103 \u015fase ani, \u00eencerc, \u00een sf\u00e2r\u015fit, metodic, pe o cale relativ ascuns\u0103, marea cu degetul: identificarea formei, a formulei, a m\u0103rcii general-esen\u0163iale din scrisul autorului, doar dintr-o scurt\u0103 culegere antologic\u0103 personalizat\u0103. Lucrez pe un \u201edecupaj\u201c din care \u00eel extrag pe al meu. Nu mai vorbesc de \u201ealterarea\u201c a\u015fteptat\u0103 prin traducere. (Singura gre\u015feal\u0103 de limb\u0103: \u201evroia\u201c,
\np. 20, r. 10, \u201ereatest\u0103\u201c un verb imposibil: a vroi.)
\nChiar titlurile \u015fi subtitlurile dezv\u0103luie un experimentalist: Priviri notate. 43 de texte, 1976; Parola Atlantida. Proz\u0103 narativ\u0103 \u015fi contemplativ\u0103, 1980; Ceas lunar. Cuvinte \u00een\u015firuite metric \u015fi \u00een proz\u0103, 1983; Ploaie de cenu\u015f\u0103. Biografii paralele \u015fi o compara\u0163ie (prima carte tradus\u0103 \u00een rom\u00e2n\u0103 de Marcel Popescu, sub pseudonismul Al. Teodorescu, Ed. Kriterion, 1989); Nasturele european. Proz\u0103 narativ\u0103 \u015fi contemplativ\u0103, 1991; Siluet\u0103. Descrieri, fantezii, informa\u0163ii, 2002; Confirmat \u015fi sigilat. Roman \u00een patru anotimpuri, 2003; Omul cu m\u0103ciuca \u015fi muza adormit\u0103. Pa\u015fi ai cunoa\u015fterii, 2005. S\u0103 nu \u00een\u015fele \u00eens\u0103 subtitlurile conformiste: Sala oglinzilor. Schi\u0163e, povestiri, 1994; Regina dalmatic\u0103. Dou\u0103 povestiri din actualitatea sudestului, 1997; Dumbrava Morilor. Schi\u0163e \u015fi nuvele, 2007. E o concesie editorial\u0103 contextual\u0103 \u015fi de revenire la narativitatea \u201esuveran\u0103\u201c.
\nExperimentul literar nu este eviden\u0163iat metatextual, \u00eens\u0103 el r\u0103m\u00e2ne mai mult dec\u00e2t evident \u00een text. Nu m\u0103 surprinde deloc s\u0103 citesc \u00eentr-un r\u00e2nd:\u00a0 \u201eTocmai eram \u00een toiul experimentului\u2026\u201c (119). Pare o nota\u0163ie accidental\u0103, dar este o autodezv\u0103luire. Experiment aflat \u00een toi, \u00eentr-un punct culminant. \u015ei avangardismul e marcat \u00een felurite moduri, ajung\u00e2nd izbitor \u00een textul ultraconcentrat Scrisul rezult\u0103 f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 din urnirea \u0163iglelor, ori din Cel mai scurt roman poli\u0163ist, \u00een \u015fase r\u00e2nduri, record care-i dep\u0103\u015fe\u015fte pe rom\u00e2nii Urmuz \u015fi Ionathan X Uranus. Ni se aminte\u015fte involuntar de Urmuz, doar prin titlu: Str\u0103mutarea familiei Ismail.
\nScrisul e concret, direct, nemediat. Ceea ce domin\u0103 evident este ceea ce a\u015f numi Realscriitura.\u00a0\u00a0 \u00a0Nu cuvintele, dar lucrurile vorbesc, comunic\u0103. \u00cen linie descendent\u0103 poetico-filosofic\u0103 heideggerian\u0103, exactitatea cuv\u00e2ntului se opune \u00een limbaj vorb\u0103riei. Sub semnul poeticului, materia eman\u0103 expresie, iar cuv\u00e2ntul ori ideea p\u0103streaz\u0103 form\u0103 concret\u0103. \u201eMai ales din ideea jgheabului \u015fi din ideea muntelui izvor\u0103\u015fte p\u00e2r\u00e2ul, izvor\u0103sc cuvinte din gura de g\u00e2nd a apelor\u201c.
\nTextul titular al volumului con\u0163ine \u015fi un manuscris al existen\u0163ei. Al realit\u0103\u0163ii imediate, falacioase, obscure ori simbolice. Undeva, con\u015ftiin\u0163a hermeneutic\u0103 poate decripta v\u00e2scul, creanga de aur: \u201eUneori \u00eemi zic: ar fi timpul s\u0103 scrii o relatare emo\u0163ionant\u0103 despre ramul verde, acest simbol\u2026\u201c. Poate p\u0103rea neverosimil, dar autenticitatea, realitatea sunt chiar opuse inven\u0163iei \u015fi imagina\u0163iei. Realist, \u00een mod propriu, autorul noteaz\u0103 finalmente c\u0103 tr\u0103irea, experien\u0163a condi\u0163ioneaz\u0103 scrisul.
\nLimbajul tinde s\u0103 domine realul. Sunt \u201eprea multe cuvinte \u00een p\u0103durea de frunze\u201c. Realitatea se cade privit\u0103 ca limbaj: \u201emulte frunze trebuie transpuse \u00een foneme\u201c. Se semnaleaz\u0103 un izomorfism onto-retoric, uitarea cuv\u00e2ntului omoar\u0103 fiin\u0163a: \u201ela fiecare cuv\u00e2nt pe care uit\u0103 s\u0103-l scrie, cade cel pu\u0163in o frunz\u0103\u201c. Un circuit onto-retoric (piatra-cuv\u00e2nt, cuv\u00e2ntul-datorie, libertatea) cap\u0103t\u0103 rost eliberator moral \u015fi existen\u0163ial. \u201e\u00cen M\u0103l\u00e2ncrav s-a f\u0103cut din piatr\u0103 cuv\u00e2nt \u015fi din cuv\u00e2nt datorie. (\u2026) Dar cuv\u00e2ntul z\u0103mislit din piatr\u0103 cioplit\u0103 \u015fi \u00eencastrat cu m\u0103iestrie \u00een construc\u0163ie nu a mai putut fi oprit\u201c. Datoria unei existen\u0163e dure este aici generat\u0103 de \u201ecuv\u00e2ntul (care) a \u00eenceput s\u0103 fac\u0103 valuri\u201c. Este impus\u0103 conjunc\u0163ia dintre cuvinte, apoi dintre ele \u015fi oameni. Dificultatea de a memora cuvintele devine tragic\u0103. De aici deriv\u0103 pierderea egal\u0103 a cuvintelor \u015fi a vie\u0163ii. Singurul timp real \u015fi adev\u0103rat este cel p\u0103strat \u00een propozi\u0163ii. Lectura ia act de faptul c\u0103 vorbele \u201ese sting\u201c, domin\u0103 t\u0103cerea din cuvintele unei a treia voci obscure \u015fi recurente. Uitarea este cuv\u00e2ntul ultim de \u00eenscris pe piatra funerar\u0103.
\nExist\u0103 supunerea cuv\u00e2ntului la existent (\u201evoi c\u0103uta cuvintele potrivite\u201c), dar \u00een cercul \u00eenchis al rostirii: \u201ep\u00e2n\u0103 c\u00e2nd nerostitul se va rosti\u201c. Existen\u0163a calm\u0103, f\u0103r\u0103 grij\u0103 (cauzalitate esen\u0163ial existen\u0163ialist\u0103) este pur\u0103 cuv\u00e2ntare, \u00eens\u0103 nicidecum vorb\u0103rie. \u201e\u00cen locul cuvintelor pune tot cuvinte, ceea ce face s\u0103 se iveasc\u0103 un fel de derut\u0103, dat fiind c\u0103 nu e vorba dec\u00e2t de cuvinte, nu e nici un motiv de \u00eengrijorare\u201c. Undeva, risipa de cuvinte este explicit respins\u0103. Iar fragilitatea cuv\u00e2ntului r\u0103m\u00e2ne alarmant\u0103. \u201e\u00centr-o discu\u0163ie lejer\u0103 ajungi la aceast\u0103 linie, unde cuvintele se rup oricum brusc\u201c.
\nRecunoa\u015ftem aici o proz\u0103 realist-irealist\u0103, nelumit\u0103 (citesc undeva c\u0103 \u201eLumea va e\u015fua pur \u015fi simplu.\u201c), f\u0103r\u0103 chip, f\u0103r\u0103 chipuri, unde un portret e rar, r\u0103t\u0103cit. Chiar numele este abia amintit, dac\u0103 nu nepotrivit: \u201eUn mic animal, un pic mai simpatic dec\u00e2t numele care i s-a dat\u201c. Imagina\u0163ia abia face cunoscut\u0103 realitatea: \u201e\u00een iure\u015ful imagina\u0163iei unii aud cum r\u0103p\u0103ie bra\u0163ele morilor de v\u00e2nt\u201c. Comunicat\u0103 de un autentic str\u0103in (\u201ecine sunt: un str\u0103in\u201c), survine o realitate a enigmei. Fie ca metamorfoz\u0103 material\u0103 reversibil\u0103: \u201eenigma facerii p\u00e2inii \u015fi preschimbarea din p\u00e2ine \u00een piatr\u0103 \u015fi din piatr\u0103 \u00een p\u00e2ine\u201c. Fie \u00een chip de cauzalitate care \u00ee\u015fi refuz\u0103 finalitatea: \u201epentru prima oar\u0103\u00a0 (s. a.) am refuzat s\u0103 ating ceea ce mi se t\u0103inuia\u201c. \u015ei voin\u0163a este supus\u0103, adecvat\u0103, \u00een acest mod: se \u201evrea s\u0103 cerceteze mai ales cauzele conflictului\u201c. P\u0103trundem \u00eentr-o realitate pierdut\u0103, chiar \u015fi \u00een memorie: \u201eCur\u00e2nd, cur\u00e2nd \u2013 \u015fi totul se uit\u0103. \u00ce\u015fi alesese aceste cuvinte ca s\u0103-i fie scrise pe piatra funerar\u0103\u201c.
\nRealitatea imediat\u0103 este limbajul care blocheaz\u0103 \u00een\u0163elesul, conferind o stranie t\u0103rie comunic\u0103rii: \u201enicio fraz\u0103 nu duce departe, pe buzele mele nicio \u015foapt\u0103 \u00eenspre acel niciodat\u0103-numit\u201c. Exactitatea limbajului are scopul \u00eensu\u015firii \u00een\u0163elegerii, \u00een\u0163elesului: \u201eam s\u0103 m\u0103 str\u0103duiesc s\u0103 vorbesc mereu clar \u015fi tare, ca s\u0103 m\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 to\u0163i foarte bine\u201c. Se detecteaz\u0103 m\u0103car finalitatea apropierii, dac\u0103 nu \u015fi aproprierii unui sens, \u00een complicatul existent. \u00cen care chiar \u015fi \u201eun ora\u015f abia poate fi \u00een\u0163eles\u201c.
\nVizualismul, \u015fi nu vizionarismul, acesta, limitat \u015fi totodat\u0103 extins prin limbaj, are o logic\u0103 comun\u0103, de la cauzalitate la finalitate, de sorginte moral\u0103: este \u201epredicat\u0103\u201c undeva datoria de a-l privi \u00een ochi pe cel cu care vorbe\u015fti. Via\u0163a nu este nici pr\u0103dat\u0103 de r\u0103u, nici predat\u0103 r\u0103ului. Dimpotriv\u0103: \u201ebinele e at\u00e2t de aproape\u201c. Mai mult dec\u00e2t apolitic\u0103, g\u00e2ndirea aceasta vizionar\u0103 \u015fi realist\u0103 este antipolitic\u0103, \u00eentemeiat\u0103 pe o sever\u0103 moral\u0103 hedonist\u0103, marcat\u0103 de o izb\u0103vitoare \u00eengr\u0103dire: \u201efericirea lumii se bizuie pe grani\u0163ele ei\u201c. Temeiul se afl\u0103 \u00een unitate, multiplicitatea este abstras\u0103, chiar \u015fi moartea stagneaz\u0103 \u00een absen\u0163a na\u015fterii: \u201e\u00cens\u0103 \u00een moarte era ca \u015fi c\u00e2nd unul murise \u00een locul celuilalt \u015fi parc\u0103 numai unul fusese pe lume\u201c.
\n\u00cemi fac pu\u0163ine iluzii c\u0103, dincolo de afinitate \u015fi rafinament, am reu\u015fit s\u0103-l facilitez pe dificilul scriitor modernist-experimentalist
\nJ. Wittstock.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Citesc, cu \u00eent\u00e2rziere de o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, \u00een revista Observator cultural, edi\u0163ia electronic\u0103, din 28 august 2014, un articol de Nora Iuga, cu titlul Joachim. E vorba de J. Wittstock, care \u201e\u00eempline\u015fte 75 de ani\u201c. Descop\u0103r \u00eens\u0103 c\u0103 scriitorul sas-german s-a n\u0103scut la 28 august 1938. Semnalarea a \u00eent\u00e2rziat cu un an. Traduc\u0103toare a unui volum… Cite\u0219te mai mult »Realscriitura \u00een varianta lui Joachim Wittstock<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[12246,12247,9177],"class_list":["post-20623","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-j-wittstock","tag-joachim","tag-nora-iuga"],"views":2365,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20623","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20623"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20623\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20623"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20623"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20623"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}