{"id":20616,"date":"2014-09-19T20:02:12","date_gmt":"2014-09-19T18:02:12","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=20616"},"modified":"2014-09-19T20:02:12","modified_gmt":"2014-09-19T18:02:12","slug":"ce-se-mai-prepara-in-bucatariile-poeziei","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ce-se-mai-prepara-in-bucatariile-poeziei\/","title":{"rendered":"Ce se mai prepar\u0103 \u00een buc\u0103t\u0103riile poeziei"},"content":{"rendered":"

Aurelian Titu Dumitrescu, Noapte de ianuarie,<\/em> Editura Agerpress, Bucure\u015fti, 2013;<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

La Sibiu, \u00een iulie, la Turnirul de Poezie Artgotica, organizat de poetul Adrian Suciu, s-a citit, s-a c\u00e2ntat, s-a r\u00e2s, s-au \u00eemp\u0103r\u0163it premiile \u201eMircea Iv\u0103nescu\u201d, s-a urm\u0103rit la televizor finala Campionatului de fotbal Argentina-Germania, s-au d\u0103ruit c\u0103r\u0163i, s-au legat prietenii. Mi-a atras aten\u0163ia o carte mic\u0103, p\u0103trat\u0103, de dimensiunile unei pl\u0103ci de faian\u0163\u0103 bleu. O carte cu un titlu care m-a dus brusc cu g\u00e2ndul la Macedonski, unul dintre marii no\u015ftri nedrept\u0103\u0163i\u0163i, \u015fi m-am pomenit c\u0103-mi picur\u0103 cineva cu pipeta \u00een urechi cuvintele: \u201ese poate crede c\u0103 vreodat\u0103 \/ ce e foc sacru se va stinge \/ \u015fi muzele c\u0103 vor r\u0103m\u00e2ne am\u0103gitoare n\u0103luciri, \/ c\u00e2nd frunza ca \u015fi mai-nainte \/ \u015fopte\u015fte frunzei ce atinge\u2026\u201d.
\nCartea pe care am primit-o se nume\u015fte Noapte de ianuarie \u015fi autorul ei este Aurelian Titu Dumitrescu. Unul despre care nu se prea mai vorbe\u015fte nici \u00een cercul tinerilor, nici \u00een cel al v\u00e2rstnicilor. Un b\u0103rbat \u00een puteri, unul ar\u0103tos, dar care nu se arat\u0103, unul iubit de spirite mari ca Nichita St\u0103nescu, ca Alexandru Paleologu, ca Mihai \u015eora, unul a c\u0103rui carte, Antimetafizica, surprinz\u0103toare, aproape pervers\u0103, \u00een lumea aceea, a c\u0103zut p\u00e2rjolind totul \u00een jur ca Jurnalul de la P\u0103ltini\u015f. Ve\u0163i spune biata Nora Iuga, pe care o confundam cu Alecsandri \u201eve\u015fnic t\u00e2n\u0103r \u015fi ferice\u201d, a intrat \u015fi ea \u00een noaptea min\u0163ii ca o lun\u0103 m\u00e2ncat\u0103 de molii, confund\u0103 coiotul cu jaguarul. Nu confund nimic, dar azi, c\u00e2nd selec\u0163ia speciilor, despre valori \u015fi v\u00e2rste vorbesc \u015fi, mai ales, despre ce se mai prepar\u0103 \u00een buc\u0103t\u0103riile poeziei, nu \u00een\u0163eleg de ce salata de vinete cu ceap\u0103 e scoas\u0103 de la v\u00e2nzare de c\u00e2nd a ap\u0103rut salata de vinete cu maionez\u0103, mai cerut\u0103 de cump\u0103r\u0103tori\u2026 \u015fi dac\u0103 mie \u00eemi place la fel \u015fi una \u015fi alta, de ce sunt considerat\u0103 \u201eexpirat\u0103\u201d, evident eu, nu salata!? \u00cei admir cu \u201easupra de m\u0103sur\u0103\u201d \u2013 inten\u0163ionat folosesc acest limbaj pe care azi nu-l mai folose\u015fte nimeni, fiindc\u0103 \u015fi el a fost retras de pe pia\u0163\u0103, nemaiput\u00e2nd fi scos la v\u00e2nzare dec\u00e2t cu am\u0103nuntul, nu cu ridicata \u2013 pe cei m\u00e2ndri \u015fi demni \u015fi liberi \u015fi cura\u0163i, cei care spun, detest\u00e2ndu-l pe Mo\u0163oc, contemporanul nostru: \u201eDac\u0103 voi nu m\u0103 vre\u0163i, eu nici at\u00e2t\u201d. De aceea pentru mine crinul r\u0103m\u00e2ne cel mai \u00eenalt, cel mai drept, cel mai imaculat \u00eentr-o gr\u0103din\u0103 botanic\u0103 n\u0103p\u0103dit\u0103 de b\u0103l\u0103rii. De unde am plecat \u015fi unde am ajuns. Cum a\u015f putea s\u0103 m\u0103 dezic de puzderia de voci remarcabile \u015fi remarcate din actuala produc\u0163ie poetic\u0103, \u00een care m\u0103 atrag cele care nu sunt dependente de partitur\u0103? Nu pledez pentru cei care c\u00e2nt\u0103 dup\u0103 ureche, dar merg doar pe m\u00e2na celor care nu renun\u0163\u0103 la timbrul personal de dragul unor canoane de ultim\u0103 or\u0103 care \u00eei uniformizeaz\u0103. De aceea nu cred \u00een valorile atribuite, recomandate, cred \u00een cei care prind din zbor ceea ce le trebuie, nu ceea ce li se cere! S\u0103 nu v\u0103 mire c\u0103 \u00eemi pot pl\u0103cea \u00een acela\u015fi timp D\u00f3sa sau Stoicovici, cum \u00eemi place Khasis sau Valeriu Mircea Popa, pentru c\u0103 ei r\u0103m\u00e2n dincolo de timp \u015fi mode. \u00cei prefer hiperelogiatului volum recent al lui Dan Sociu \u2013 p\u0103cat, un poet \u00een care am crezut mult, dar \u00eel disting tot mai pu\u0163in sub marca \u201eMade in USA\u201d. Sunt asaltat\u0103 de manuscrisele unor poe\u0163i adolescen\u0163i. Trebuie s\u0103 fim foarte aten\u0163i la ceea ce ne vine dintr-acolo, din acea ap\u0103 freatic\u0103, neie\u015fit\u0103 \u00eenc\u0103 la suprafa\u0163\u0103, netratat\u0103 cu nimic, neambalat\u0103 \u00een recipiente stas de \u00eembuteliere\u2026 poezie b\u0103ut\u0103 din c\u0103u\u015ful palmelor. Nu pledez pentru primitivism, nici pentru poetul analfabet. Pledez pentru poetul imun la contaminare! M\u0103 sperie, m\u0103 dezechilibreaz\u0103 c\u00e2nd citesc poeme rom\u00e2ne\u015fti de zece pagini din care cinci sunt \u00een limba englez\u0103, \u00eenc\u00e2t m\u0103 \u00eentreb, ce citesc eu aici, poeme rom\u00e2ne\u015fti sau o adeziune la NATO!? Asta nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 a\u015f fi \u00eendr\u0103gostit\u0103 de Putin. Nu m-a\u015f mira s\u0103 crede\u0163i asta. De unde am plecat \u015fi unde am ajuns\u2026 Cartea lui Aurelian Titu Dumitrescu nu face parte nici din c\u0103r\u0163ile fracturiste, nici din cele mizerabiliste, nici apocaliptice, minimaliste, utilitariste, nici, nici\u2026 El a r\u0103mas ce-a fost mereu \u2013 marele lui \u201eneajuns\u201d \u2013, romantic. \u00cenchipui\u0163i-v\u0103, dragii mei, de la \u00een\u0103l\u0163imea v\u00e2rstei mele \u00eemi permit s\u0103 m\u0103 adresez vou\u0103 at\u00e2t de familiar, constat c\u0103 a\u015fa cum \u00eel pot gusta cu sincer\u0103 \u00eenfiorare uneori pe Acosmei, \u00eel pot gusta azi, iat\u0103, \u015fi pe Aurelian Titu Dumitrescu. De cum deschizi cartea, dup\u0103 o pagin\u0103 de lectur\u0103, sim\u0163i c\u0103 nu cite\u015fti, sim\u0163i c\u0103 ascul\u0163i. Stai nemi\u015fcat \u015fi auzi o voce care-\u0163i vorbe\u015fte vreme de o or\u0103 despre cum ninge \u015fi deodat\u0103 \u00ee\u0163i dai seama c\u0103 nu ai o trebuin\u0163\u0103 s\u0103 \u00een\u0163elegi, a\u015fa cum sunetele lui Sati nu-\u0163i explic\u0103 de ce H2O se transform\u0103 la 0\u00b0 C \u00een fulgi de z\u0103pad\u0103. A\u015fadar, versurile lui ATD se toarn\u0103 \u00een urechile noastre ca o muzic\u0103 \u00eenceat\u0103 \u00een care distingi, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, glasul monoton-melancolic al lui Bacovia: \u201eNinge pe patinoar \/ \u015fi copiii se leag\u0103n\u0103 \/ \u00eentre imaginile \/ ie\u015fite din z\u0103pad\u0103 \/ ca unghiile sub\u0163iri \/ din degetele moi \u015fi pufoase\u201d sau \u201e\u015fi sunt umed \/ de at\u00e2ta t\u0103cere \/ c\u00e2t\u0103 \u0163ine clipa \/ cu piele de copil \/ a sufletului\u2026\u201d.
\nS\u0103 nu-mi vin\u0103 mie s\u0103-mi spun\u0103 to\u0163i ultra-tehnocra\u0163ii \u0103\u015ftia c\u0103, de vreme ce toat\u0103 galaxia Gutenberg tr\u0103ie\u015fte doar conectat\u0103 la aparate, \u015fi poezia e pe duc\u0103; le voi r\u0103spunde c\u0103 asta nu se va \u00eent\u00e2mpla, at\u00e2ta timp c\u00e2t cifrul marelui mecanism ne este interzis. Poezia tr\u0103ie\u015fte din \u00eentreb\u0103rile f\u0103r\u0103 r\u0103spuns, din eterna neajungere. Mecanismul \u015ftie c\u0103 noi, cu vanitatea noastr\u0103 exacerbat\u0103 de-a lua \u00een st\u0103p\u00e2nire acest mecanism, am transforma tot universul \u00eentr-o gaur\u0103 neagr\u0103. Am citit cu mul\u0163i ani \u00een urm\u0103 \u00eentr-o revist\u0103 francez\u0103 c\u0103 la marile dezbateri \u00eentre cercet\u0103tori \u015ftiin\u0163ifici, astronomi, geneticieni, geofizicieni etc., \u00een momentele de impas, c\u00e2nd drumul p\u0103rea definitiv \u00eenchis, aceste somit\u0103\u0163i consultau arti\u015fti, poe\u0163i, s\u0103 le spun\u0103 ce cale ar alege ei l\u0103s\u00e2ndu-se ghida\u0163i doar de intui\u0163ie. E ridicol, ve\u0163i spune, de la \u00een\u0103l\u0163imea uria\u015felor descoperiri \u015fi a competen\u0163elor creiere electronice, s\u0103 vin\u0103 o b\u0103tr\u00e2n\u0103 trecut\u0103 de 80 de ani \u015fi s\u0103 ne \u0163in\u0103 teoria chibritului. Dar sunt sim\u0163iri care ajut\u0103 p\u00e2n\u0103 \u015fi animalul s\u0103 \u015ftie c\u0103 \u00een anumite perioade de timp, c\u00e2nd luna se umfl\u0103 \u015fi atrage toate lichidele p\u0103m\u00e2ntului \u015fi ale trupului ca un magnet, se na\u015fte un fream\u0103t l\u0103untric, o germina\u0163ie care \u0163ine treaz\u0103 continuarea vie\u0163ii. Din ecua\u0163ia acestei germina\u0163ii nu poate lipsi poezia. De aceea o adulmec eu, cum adulmec\u0103 un c\u00e2ine carnea dintr-o saco\u015f\u0103 care se afl\u0103, fie \u00eenaintea sau \u00een urma mea. Nu-i pot considera nebuni sau expira\u0163i pe modernii francezi care s-au \u00eentors din drum \u015fi au \u00eenceput s\u0103 scormoneasc\u0103 \u00een arta celor vechi dup\u0103 aer proasp\u0103t. Nu \u015ftiu de ce ar trebui s\u0103-l consider pe Aurelian Titu Dumitrescu dep\u0103\u015fit, dac\u0103 \u00eemi aduce \u00een ureche glasul lui Bacovia \u015fi pe unul care \u00eemp\u0103neaz\u0103 Miori\u0163a cu versuri din Ezra Pound sau T.S. Eliott, inovator. Cei chema\u0163i s\u0103 stabileasc\u0103 valorile la noi, \u015fi nu numai, se afl\u0103 \u00een fa\u0163a unei dileme care nu se las\u0103 rezolvat\u0103, a cantit\u0103\u0163ii excesive care m\u0103n\u00e2nc\u0103 inevitabil calitatea. Trebuie s\u0103 ne l\u0103rgim aria de investiga\u0163ie \u00een zonele nedefri\u015fate. Via\u0163a noastr\u0103 literar\u0103 a \u00eenceput s\u0103 semene nepermis de mult cu politica, nu tocmai corect\u0103 \u2013 ca s\u0103 m\u0103 exprim eufemistic \u2013 care se poart\u0103 la noi. Am fost at\u00e2t e acaparat\u0103 de eviden\u0163\u0103 indubitabil\u0103 a poeziei f\u0103r\u0103 de timp, pe care Aurelian Titu mi-a d\u0103ruit-o, \u00eenc\u00e2t nep\u0103sarea ar\u0103tat\u0103 celor care nu se bucur\u0103 de girul unei elite, la r\u00e2ndul ei girat\u0103 de o elit\u0103 superioar\u0103, m-a f\u0103cut, iat\u0103, s\u0103 las revolta s\u0103-mi tulbure extazul. Exista pe vremuri \u015fi la noi transa poetic\u0103. A func\u0163ionat la adev\u0103ra\u0163ii poe\u0163i ai vremurilor aprig controversate, Nichita St\u0103nescu, Adrian P\u0103unescu, evident la unii onirici, nu \u015ftiu exact\u2026 Mazilescu scria \u00een g\u00e2nd, merg\u00e2nd pe strad\u0103, George Almosnino scria dormind. Marile turniruri de poezie ale truverilor ce erau altceva dec\u00e2t dicteuri sau acele poeme colective nipone numite \u201erenga\u201d ce curgeau de la unul la altul, nu tot dicteuri erau? Poetul vorbea ca un mediu. \u015ei dac\u0103 nu se afla un scrib devotat care s\u0103 noteze \u201emiraculoasele\u201d sc\u0103p\u0103r\u0103ri verbale, iscate din senin, pure secre\u0163ii ale spiritului, ca orice fenomen care n-are finalitate, erau sortite neantului\u2026 \u201ecine-i acel ce-mi spune povestea de pe rost?\u201d sau \u201erostite de o str\u0103in\u0103 gur\u0103\u201d\u2026 dac\u0103 nici pe Eminescu nu-l credem poet, cred c\u0103 am \u00eencetat s\u0103 fim oameni. Am fost surprins\u0103 s\u0103 aflu c\u0103 exist\u0103 \u015fi azi poe\u0163i care-\u015fi dicteaz\u0103 \u00een trans\u0103 poeziile. Unul e Ciprian Chirvasiu, redactor la cartea lui Aurelian Titu Dumitrescu \u015fi emulul s\u0103u care ne-a surprins chiar anul acesta cu un volum de excep\u0163ie, Nimeni, nimic, niciodat\u0103, ap\u0103rut la editura Herg Benet, pe care m\u0103 \u00eendoiesc s\u0103-l fi deschis vreun critic. Dar s\u0103 revenim la Aurelian Titu Dumitrescu, un poet care s-a retras aproape complet din lumea poe\u0163ilor vizibili. Dar poezia se pare c\u0103 a revenit la el cu \u015fi mai mult\u0103 uimire, a\u015fa cum un copil se treze\u015fte din somn \u00een plin\u0103 var\u0103 \u015fi vede c\u0103 ninge: \u201eninge \u015fi magazinele s-au \u00eenchis \/ numai noi \/ suntem \u00een vitrinele \/ fiec\u0103ruia dintre ele \/ multipli \u015fi submultipli no\u015ftri \/ ne privesc prin somn \/ de dincolo de geamurile groase\u201d. Recenta lui carte i-a fost \u00een \u00eentregime dictat\u0103 so\u0163iei sale Daniela Dumitrescu \u00eentre 1-26 ianuarie 2013. Este extrem de interesant prin ce noduri nev\u0103zute reu\u015fe\u015fte transa poetic\u0103 s\u0103 lege, dup\u0103 propria ei vrere, imaginea de cuv\u00e2nt \u015fi cuv\u00e2ntul de g\u00e2nd \u00eentr-o perfect\u0103 conexiune logic\u0103 \u00een care auzi palpitul sensului ca un actor \u015foapta sufleurului. Nu pot s\u0103 m\u0103 opresc din a cita. Cum s\u0103 convingi pe cineva de miracolul poeziei dac\u0103 nu i-o pui sub ochi, dac\u0103 nu i-o strecori \u00een ureche s\u0103-l usture, s\u0103-l fac\u0103 s\u0103 l\u0103crimeze, s\u0103 cread\u0103 c\u0103-\u015fi aude propriul trup vorbind: \u201e\u015ei iar\u0103\u015fi ninge f\u0103r\u0103 culori \/ ninge adev\u0103rat \/ ninge ca \u015fi cum s-ar da citire unui certificat de na\u015ftere \/ \u2026 Mai e mult p\u00e2n\u0103 la noi \/ cerul gurii e prea \u00eenalt \/ sufletul at\u00e2rn\u0103 ca limba prea lung\u0103 \/ a unui c\u00e2ine \u00eensetat\u201d. Nu \u015ftiu cum s\u0103 v\u0103 fac s\u0103 vede\u0163i. Mai \u00eent\u00e2i am crezut c\u0103 i-a\u0163i uitat numai pe cei mor\u0163i \u015fi v-a\u0163i g\u00e2ndit la ce bun s\u0103 ne pierdem timpul cu ceva ce nu mai exist\u0103. Acum v\u0103d c\u0103 nici cei care n-au murit \u00eenc\u0103 nu mai sunt citi\u0163i. Ni se \u00eempu\u0163ineaz\u0103 contemporanii nu prin dispari\u0163ie fizic\u0103, fiindc\u0103 nu mai avem loc unii de al\u0163ii. Oricum nu mai avem neam \u015fi nici patrie, nici p\u0103rin\u0163i, dac\u0103 unicul vis al unui popor a devenit fuga de-acas\u0103 \u015fi def\u0103imarea propriului leag\u0103n. Nu pot s\u0103 cred c\u0103 eu, Nora Iuga, am ajuns s\u0103 scriu aceste r\u00e2nduri, eu, \u00een a c\u0103rei familie s-a amestecat s\u00e2ngele a 7 etnii. \u00cencep s\u0103 \u00een\u0163eleg din ce \u00een ce mai bine c\u0103 locul \u015fi timpul \u015fi limba ne determin\u0103 doar \u00een m\u0103sura \u00een care sunt rentabile, iar amprenta genetic\u0103 e un nonsens c\u00e2nd vom trece la robotizarea \u00een mas\u0103. Scriind despre Aurelian Titu Dumitrescu am ie\u015fit pentru o clip\u0103 din timp, m-am sim\u0163it curat\u0103 \u015fi liber\u0103 ca \u00een copil\u0103rie.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Aurelian Titu Dumitrescu, Noapte de ianuarie, Editura Agerpress, Bucure\u015fti, 2013;   La Sibiu, \u00een iulie, la Turnirul de Poezie Artgotica, organizat de poetul Adrian Suciu, s-a citit, s-a c\u00e2ntat, s-a r\u00e2s, s-au \u00eemp\u0103r\u0163it premiile \u201eMircea Iv\u0103nescu\u201d, s-a urm\u0103rit la televizor finala Campionatului de fotbal Argentina-Germania, s-au d\u0103ruit c\u0103r\u0163i, s-au legat prietenii. Mi-a atras aten\u0163ia o… Cite\u0219te mai mult »Ce se mai prepar\u0103 \u00een buc\u0103t\u0103riile poeziei<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[12241,12242],"class_list":["post-20616","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-aurelian-titu-dumitrescu","tag-noapte-de-ianuarie"],"views":986,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20616","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20616"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20616\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20616"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20616"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20616"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}