Edgar Reichmann s-a n\u0103scut la Gala\u0163i \u00een 1929. \u00cen acest august a \u00eemplinit 85 de ani. A copil\u0103rit \u015fi s-a format \u00een Rom\u00e2nia, av\u00e2nd profesori ilu\u015ftri, \u00eentre care Alexandru Rosetti \u015fi Jacques Byck, pe care \u00eei evoc\u0103 cu emo\u0163ie \u00eentr-o \u00cenchinare ce deschide volumul O fereastr\u0103 c\u0103tre lume, ap\u0103rut cu mai mul\u0163i ani \u00een urm\u0103 la Editura Paralela 45, tradus \u015fi postfa\u0163at de Magda Jeanrenaud. O carte care cuprinde un mare num\u0103r de articole, cronici, eseuri privind cultura \u015fi \u00eendeosebi literatura rom\u00e2n\u0103 publicate \u00een Le Monde. \u00cen textul amintit, longevivul cronicar de la L\u2019Arche \u015fi Le Monde \u00eencearc\u0103 \u015fi un profil al scriitorului cu dou\u0103 patrii \u2013 cea natal\u0103 \u015fi cea adoptiv\u0103: \u201eAdev\u0103rata patrie a scriitorului, sau \u00abmatrio\u00bb, cum ar spune genialul autor al C\u00e2nt\u0103re\u0163ei chele, este limba \u00een care scrie. Este oare posibil s\u0103 r\u0103m\u00e2i concomitent evreu, francez \u015fi rom\u00e2n, solicitat de mai multe lumi, de realit\u0103\u0163i multiple, fiind totodat\u0103 celul\u0103 indisociabil\u0103, cu toat\u0103 singularitatea ei, de \u0163ara adoptiv\u0103, \u0163ar\u0103 \u015fi limb\u0103 care te-au adoptat? Desigur, \u015fi nu sunt singurul \u00een acest caz; al\u0163i poe\u0163i \u015fi prozatori, contrabandi\u015fti ai min\u0163ii \u015fi ai spiritului \u2013 cu care nu am insolen\u0163a s\u0103 m\u0103 compar \u2013 au venit din b\u0103r\u0103ganurile r\u0103s\u0103ritene ca s\u0103 fecundeze culturile Europei vecine. De la br\u0103ileanul Panait Istrati \u015fi ie\u015feanul Benjamin Fondane (Fundoianu-Vechsler) p\u00e2n\u0103 la paradoxalul Cioran \u015fi la Eug\u010dne Ionesco, maestrul giumbu\u015flucurilor corosive, to\u0163i au scris \u00een limba francez\u0103 f\u0103r\u0103 ca pentru aceasta s\u0103-\u015fi renege \u0163ara de ba\u015ftin\u0103. La fel, bucovineanul Paul Celan, sau bulgarul Canetti, care au scris \u00een nem\u0163e\u015fte. Aviz acelora care \u00eei trateaz\u0103 ca \u00abdezr\u0103d\u0103cina\u0163i\u00bb pe cei ce sunt \u00eenzestra\u0163i cu mai multe r\u0103d\u0103cini, chez\u0103\u015fie a unei prolifer\u0103ri de spiritualit\u0103\u0163i, tradi\u0163ii \u015fi sensibilit\u0103\u0163i uneori complementare, alteori divergente\u201d.
\nEdgar Reichmann este un adev\u0103rat profesionist al scrisului la ziar cu o cunoa\u015ftere profund\u0103 a psihologiei, dar \u015fi a ignoran\u0163ei, uneori vast\u0103, cum ar fi zis G. C\u0103linescu, ale celor c\u0103rora se adreseaz\u0103; nu uit\u0103 nici o clip\u0103 mijlocul prin care comunic\u0103. El \u015ftie c\u00e2t s\u0103 spun\u0103 (de obicei nu mai mult, dar nici mai pu\u0163in dec\u00e2t trebuie) \u015fi mai ales cum s\u0103 spun\u0103, adopt\u00e2nd un stil colocvial menit s\u0103-l capteze pe cititor. Fibra \u015fi experien\u0163a de prozator au \u015fi ele un rol incontestabil. Citindu-i textele care sun\u0103 frumos \u015fi \u00een rom\u00e2ne\u015fte (este, desigur, meritul traduc\u0103toarei) mi-a revenit \u00een minte, ca de at\u00e2tea ori, ceea ce postula C\u0103linescu: at\u00e2t exi\u015fti, c\u00e2t exprimi!
\nCronicarul de la Le Monde a scris mai ales despre c\u0103r\u0163ile autorilor rom\u00e2ni, din \u0163ar\u0103 sau din exil, editate la Paris. Nu s-a limitat \u00eens\u0103 la at\u00e2t, de\u015fi av\u00e2nd \u00een vedere ziarul de mare tiraj \u00een care \u00ee\u015fi publica recenziile \u015fi comentariile, nu ar fi fost \u015fi nu este deloc pu\u0163in. El a \u00eencercat s\u0103 surprind\u0103 pulsul \u015fi ora literaturii rom\u00e2ne, s\u0103 defineasc\u0103 atmosfera din via\u0163a cultural\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 \u015fi s\u0103 identifice unele dificult\u0103\u0163i c\u0103rora scriitorii au trebuit s\u0103 le fac\u0103 fa\u0163\u0103 \u00een timpul regimului totalitar, ori pe care le \u00eent\u00e2mpin\u0103 dup\u0103 c\u0103derea acestuia. C\u00e2t prive\u015fte temele abordate de Edgar Reichmann \u015fi modul cum sunt ele tratate, ar fi multe de spus. Din comentariile sale, cititorul str\u0103in \u015fi-a putut face, cred, o idee despre cre\u015fterea \u015fi descre\u015fterea literaturii (\u015fi culturii) noastre \u00een epoca postbelic\u0103, despre c\u00e2t de imprevizibil era statul socialist \u00een politica sau politicile privind cultura \u015fi arta. \u015ei-a putut apoi da seama, de pild\u0103, \u015fi de diferen\u0163a enorm\u0103 dintre deceniul \u015fase \u2013 stalinist, \u201eobsedant\u201d, \u2013 \u015fi cele vreo dou\u0103 care i-au urmat, c\u00e2nd s-au afirmat \u015fi s-au consacrat mari scriitori \u015fi c\u00e2nd \u00een Rom\u00e2nia s-au tradus \u015fi s-au publicat opere fundamentale ale literaturii \u015fi filosofiei universale, spre deosebire de \u0163\u0103rile vecine, cu regimuri similare, unde nu erau nici m\u0103car citate, darmite editate. Pe scurt, o rena\u015ftere adev\u0103rat\u0103 \u2013 \u015fi nu trebuie s\u0103 ne fie team\u0103 de cuvinte \u2013 din p\u0103cate \u00eens\u0103 \u00een\u0103bu\u015fit\u0103 treptat, \u00eencep\u00e2nd cu faimoasele teze din iulie 1971. Roadele ei sunt \u015fi vor r\u0103m\u00e2ne dincolo de meandrele istoriei, \u00een pofida a\u015fa-ziselor revizuiri \u015fi a practicilor maniheiste ale noilor ideologi.
\nRemarcabile sunt \u00een textele lui Reichmann analiza concis\u0103, p\u0103trunz\u0103toare, \u015fi judecata de valoare, chiar dac\u0103 uneori tonul, formul\u0103rile sunt patetice din dorin\u0163a de a convinge. Nu lipsesc supralicit\u0103rile, \u00eendeosebi c\u00e2nd este vorba de autori rom\u00e2ni din exil. De \u00een\u0163eles \u015fi poate chiar de salutat la momentul \u015fi \u00een contextul \u00een care se produceau, pentru c\u0103 \u2013 nu-i a\u015fa? \u2013, vorba lui Dumitru \u0162epeneag, cauza o impunea. Privite acum cu luciditate, ele \u00ee\u015fi tr\u0103deaz\u0103 doza de exagerare \u015fi nu pu\u0163ine ne apar a\u015fa cum \u015fi sunt: datate. \u00cen martie 1987, Edgar Reichmann \u00eencheia astfel un comentariu privind romanele lui Nicolae Breban, \u00cen absen\u0163a st\u0103p\u00eenilor \u015fi Bunavestire, editate la Flammarion, \u00een 1983 \u015fi, respectiv, 1985: \u201eMai mult dec\u00e2t petrol sau gr\u00e2u, Rom\u00e2nia export\u0103 azi scriitori \u2013 \u00een Fran\u0163a mai mult ca oriunde. De la oniricul \u0162epeneag, mereu sedus de tehnicile moderne ale scriiturii, la romanciera Oana Orlea, f\u0103r\u0103 a-i omite pe disiden\u0163ii celebri, Virgil T\u0103nase \u015fi Paul Goma, ei to\u0163i scriu, \u015fi scriu bine, \u00een francez\u0103. F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 c\u0103 aceast\u0103 efervescen\u0163\u0103 fecund\u0103 va da \u00eentr-o bun\u0103 zi lumii creatori de talia unui Eliade, Cioran sau Ionesco. Se va vorbi atunci de \u015fcoala rom\u00e2neasc\u0103 de la Paris? Dac\u0103 a\u015fa vor sta lucrurile, cel mai ilustru reprezentant al ei ar trebui s\u0103 fie romancierul Nicolae Breban\u201d. Entuziasmul cronicarului francez de origine rom\u00e2n\u0103 de la Le Monde e admirabil, dar este evident c\u0103, cel pu\u0163in \u00een cazul unora dintre cei cita\u0163i, folosea c\u0103ciuli prea mari.
\n\u00centr-un articol ap\u0103rut cu vreo opt ani \u00eenainte de cel din care am citat (2 noiembrie 1979), intitulat Care este starea literaturii rom\u00e2ne?, Reichmann scria: \u201eCehii, polonezii \u015fi ungurii sunt mai cita\u0163i \u00een Vest dec\u00e2t rom\u00e2nii, ace\u015fti rom\u00e2ni at\u00e2t de m\u00e2ndri de latinitatea lor \u015fi, bine\u00een\u0163eles, cu privirile \u00eentoarse c\u0103tre Fran\u0163a. Practicile autoritare, care au blocat via\u0163a cultural\u0103 vreme de mul\u0163i ani, nu sunt singurele responsabile pentru aceast\u0103 stare de lucruri. O parte important\u0103 a publicului occidental prefer\u0103, printre c\u0103r\u0163ile care sosesc din Est, pe cele care depun m\u0103rturie despre situa\u0163ia cunoscut\u0103, critic\u00e2nd-o\u201d.
\nTeoria pe care a\u015f numi-o a celor dou\u0103 lipse \u2013 a unei limbi de circula\u0163ie \u015fi a protestului politic \u2013, care ar face ca interesul cititorului str\u0103in pentru literatura rom\u00e2n\u0103 s\u0103 fie redus, mi se pare, de la un punct \u00eencolo, fals\u0103. Ea revine des \u015fi \u00een eseurile \u015fi cronicile lui Reichmann. C\u0103 statutul limbii rom\u00e2ne creeaz\u0103 dificult\u0103\u0163i este adev\u0103rat, de\u015fi rom\u00e2na, ca limb\u0103 romanic\u0103, depozitar\u0103, deci, a unor valori universale, ar fi de a\u015fteptat s\u0103 se bucure de o aten\u0163ie mai mare \u00eendeosebi \u00een Fran\u0163a \u015fi \u00een alte spa\u0163ii culturale \u015fi lingvistice neolatine \u2013 \u00een compara\u0163ie cu ceha, poloneza sau maghiara. \u201eHandicapul\u201cnumit lipsa protestului este \u00eens\u0103 contraproductiv \u00een ordine estetic\u0103, iar invocarea lui cu obstina\u0163ie aproape ridicol\u0103. Oare publicul occidental s\u0103 fie at\u00e2t de ideologizat \u015fi at\u00e2t de dornic de \u201erevolu\u0163ii\u201d, fie ele \u015fi anticomuniste, sub form\u0103 de romane, poeme, piese de teatru etc.? De a\u015fteptat \u015fi normal ar fi ca el, cititorul occidental, s\u0103 prefere performan\u0163a artistic\u0103 \u00een primul r\u00e2nd, originalitatea unei viziuni asupra condi\u0163iei umane, specificul psiho-cultural al zonei \u015fi lumii c\u0103rora le apar\u0163ine scriitorul, autorul operei.
\nDincolo de unele accente, mai mult sau mai pu\u0163in conjuncturale, Edgar Reichmann, care iube\u015fte cultura \u015fi literatura \u00een care s-a n\u0103scut, este preocupat s\u0103 fac\u0103 cunoscute marile repere ale acestora. El folose\u015fte orice prilej pentru a dovedi c\u0103 \u201emarginala\u201ccultur\u0103 rom\u00e2n\u0103 nu este una oarecare. O cultur\u0103 v\u0103zut\u0103 \u00een extraordinara ei evolu\u0163ie de-a lungul multor secole, nu o dat\u0103 \u00een condi\u0163ii vitrege, ilustrat\u0103 de personalit\u0103\u0163i de anvergur\u0103 universal\u0103 care i-au conferit originalitate \u015fi for\u0163\u0103, nu poate fi una minor\u0103. Scriind de pild\u0103 despre \u201ecel mai important romancier rom\u00e2n interbelic\u201c\u2013 Liviu Rebreanu \u2013 cu prilejul apari\u0163iei \u00een traducere francez\u0103 a splendidei Ciuleandra, eseistul ofer\u0103 mai \u00eent\u00e2i cititorului francez \u015fi celui str\u0103in \u00een general date bibliografice, dar nu \u00een stilul autorilor de lucr\u0103ri lexicografice, ci repovestind succint traiectoria unui prozator rom\u00e2n de Premiul Nobel, n\u0103scut \u00eentr-un sat transilv\u0103nean, \u00een 1885, la grani\u0163a oriental\u0103 a Imperiului austro-ungar: \u201e\u00cen ajunul Marelui R\u0103zboi, pr\u0103bu\u015firea imperiului multina\u0163ional se contura deja. Frustra\u0163i de administra\u0163ia ungureasc\u0103 care \u00eei excludea de la afacerile publice, rom\u00e2nii \u00ee\u015fi \u00eentorc privirile spre micul regat dun\u0103rean, de cealalt\u0103 parte a Carpa\u0163ilor, unde tr\u0103iau fra\u0163ii lor \u00eentru latinitate. Depozitar al unei culturi central-europene, Rebreanu se al\u0103tur\u0103, \u00een 1909, Rom\u00e2niei, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 adev\u0103rata lui patrie. Acolo va \u00eenflori marele s\u0103u talent de scriitor\u201d.
\n\u00cen numai dou\u0103 fraze, cronicarul de la Le Monde schi\u0163eaz\u0103 fundalul pe care se desf\u0103\u015foar\u0103 povestea lui Grobei din romanul Bunavestire al lui Nicolae Breban, la apari\u0163ia acestuia \u00een versiune francez\u0103 (Flammarion, 1985), poate cel mai bun roman al prolificului prozator, al\u0103turi de \u00cengerul de gips: \u201eRom\u00e2nia, la sf\u00e2r\u015fitul anilor \u201950. O faun\u0103 ciudat\u0103 b\u00e2ntuie printre ruinele defunctului regat danubian, \u00eenlocuind specii pe cale de dispari\u0163ie, \u0163\u0103ranii bucolici, func\u0163ionarii nevoia\u015fi, boierii occidentaliza\u0163i. La marginea nomenclaturii, noua mic\u0103 burghezie viseaz\u0103 la bunurile de consum. Stalin a murit \u015fi nici marxismul nu o duce mai bine\u201d.
\nPentru devo\u0163iunea \u015fi competen\u0163a cu care, ca om al scrisului, a servit literatura \u015fi cultura rom\u00e2neasc\u0103, Edgar Reichmann binemerit\u0103 omagiul nostru.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Edgar Reichmann s-a n\u0103scut la Gala\u0163i \u00een 1929. \u00cen acest august a \u00eemplinit 85 de ani. A copil\u0103rit \u015fi s-a format \u00een Rom\u00e2nia, av\u00e2nd profesori ilu\u015ftri, \u00eentre care Alexandru Rosetti \u015fi Jacques Byck, pe care \u00eei evoc\u0103 cu emo\u0163ie \u00eentr-o \u00cenchinare ce deschide volumul O fereastr\u0103 c\u0103tre lume, ap\u0103rut cu mai mul\u0163i ani \u00een urm\u0103… Cite\u0219te mai mult »Deschiz\u0103tori de ferestre spre lume<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[8],"tags":[12237,12238],"class_list":["post-20612","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-edgar-reichmann","tag-volumul-o-fereastra-catre-lume"],"views":994,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20612","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20612"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20612\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20612"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20612"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20612"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}