{"id":20600,"date":"2014-09-19T19:44:43","date_gmt":"2014-09-19T17:44:43","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=20600"},"modified":"2014-09-19T19:44:43","modified_gmt":"2014-09-19T17:44:43","slug":"scurta-istorie-a-viitorului-glose-la-volumul-incertitudine-al-lui-george-cristian-maior","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/scurta-istorie-a-viitorului-glose-la-volumul-incertitudine-al-lui-george-cristian-maior\/","title":{"rendered":"Scurt\u0103 istorie a viitorului. Glose la volumul „Incertitudine” al lui George Cristian Maior"},"content":{"rendered":"

George Cristian Maior, Incertitudine. G\u00e2ndire strategic\u0103 \u015fi rela\u0163ii interna\u0163ionale \u00een secolul XXI<\/em>, edi\u0163ia a II-a, rev\u0103zut\u0103 \u015fi ad\u0103ugit\u0103, Editura RAO, Bucure\u015fti, 2014<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

Dac\u0103 g\u00e2ndirea secolului 20 a produs ceva \u00een cantit\u0103\u0163i mari, acel ceva este f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 epistemologie. Fie vorba despre \u015ftiin\u0163ele naturii, fie despre cele sociale, modernismul, ajuns la ultimele consecin\u0163e ale \u201eilumin\u0103rii\u201c, \u015fi postmodernismul, de toate culorile \u015fi de toate umbrele, au creat o sup\u0103 intelectual\u0103 fecund\u0103 din care s-au ales idei \u015fi teorii care \u00eenc\u0103 a\u015fteapt\u0103 un moment al dezvolt\u0103rii \u015fi consacr\u0103rii.<\/strong><\/em>
\nCu at\u00e2t mai interesante sunt viziunile epistemologice ale practicienilor. Astfel, \u00een timp ce aproape toate noile descoperiri se fac cu creionul pe h\u00e2rtie \u015fi \u00ee\u015fi permit luxul de a-\u015fi am\u00e2na testarea pentru deceniile urm\u0103toare, practicienii folosesc cunoa\u015fterea \u015fi teoriile despre cunoa\u015ftere pentru a rezolva sarcini concrete, pentru a ob\u0163ine \u015fi a \u00eembun\u0103t\u0103\u0163i randamentul unor activit\u0103\u0163i imediate, unele dintre ele cu mare impact social.<\/strong><\/em>
\nIncertitudine, cartea lui George Maior, actualul director al Serviciului Rom\u00e2n de Informa\u0163ii, fost senator \u015fi diplomat implicat \u00een aderarea Rom\u00e2niei la NATO, este o colec\u0163ie de eseuri a c\u0103ror scar\u0103 interioar\u0103 este epistemologia, cunoa\u015fterea creatoare de certitudini, \u015fi anume certitudini pe baza c\u0103rora s\u0103 se poat\u0103 ac\u0163iona \u00een lumea marilor decizii politice.<\/strong><\/em>
\nSunt dou\u0103 axe majore \u00een Incertitudine, care reflect\u0103 cele dou\u0103 c\u00e2mpuri de preocup\u0103ri ale lui George Maior: geopolitica \u015fi intelligence-ul sau, \u00eentr-o formul\u0103 epistemologic\u0103, strategia \u015fi informa\u0163ia. Edi\u0163ia a doua a c\u0103r\u0163ii, ap\u0103rut\u0103 \u00een acest an, beneficiaz\u0103 de o introducere care accentueaz\u0103 fundamentul teoretic, tehnic, \u015fi updateaz\u0103 cadrul gnoseologic \u00een care evolueaz\u0103 temele abordate \u00een eseurile din con\u0163inut. Prefa\u0163a, semnat\u0103 de Vasile D\u00e2ncu, este \u015fi ea redutabil\u0103, cu accente \u00eendeosebi pe topicurile care \u0163in de politologie, strategie \u015fi etatism \u015fi pe paradigmele teoretice ascendente.<\/strong><\/em>
\n\u00cen ansamblul s\u0103u, cartea lui George Maior aduce \u00een Rom\u00e2nia teorii de v\u00e2rf \u015fi dezbateri de mare actualitate, \u00eenc\u0103 netran\u015fate, din g\u00e2ndirea euroatlantic\u0103. Ca \u015fi Noul aliat, volum precedent al aceluia\u015fi autor, cu o tematic\u0103 dedicat\u0103 exclusiv geopoliticului (\u015fi proaspetei experien\u0163e NATO), eseurile oscileaz\u0103 \u00eentre perspectiva realist-tradi\u0163ional\u0103 (permanent restartat\u0103 \u00een forme de pragmatism sau realpolitik), care constituie viziunea de baz\u0103, \u015fi un num\u0103r de teorii etichetate ca postmoderne, care nu reu\u015fesc crearea unui sistem, dar care lumineaz\u0103 \u015fi uneori clarific\u0103, prin schimbarea de paradigm\u0103, col\u0163uri mai pu\u0163in explorate ale c\u00e2mpului de cercetare sau evolu\u0163ii recente, \u00eenc\u0103 \u00een dezvoltare.
\nPunctul pe Incertitudine<\/strong>
\nPrima ax\u0103 a lucr\u0103rii vizeaz\u0103 informa\u0163ia propriu-zis\u0103. Originat \u00een g\u00e2ndirea \u015ftiin\u0163ific\u0103 a lui Werner Heisenberg, (co-)p\u0103rintele cuanticii, principiul incertitudinii postuleaz\u0103 c\u0103 nu poate fi determinat\u0103 simultan pozi\u0163ia \u015fi viteza unei cuante sau, \u00een reformularea dat\u0103 de Maior, c\u0103 \u201e\u00eensu\u015fi procesul de observare a unui fenomen cuantic modific\u0103 parametrii de evolu\u0163ie ai acestuia\u201c. Principiul incertitudinii stabile\u015fte a\u015fadar o limit\u0103 fizic\u0103 a cunoa\u015fterii. Filosofia pozitivist\u0103 precedent\u0103 \u2013 care presupunea c\u0103 o cunoa\u015ftere absolut\u0103 este posibil\u0103 \u015fi c\u0103 ea s-ar reduce la un volum de cunoa\u015ftere suficient de mare \u2013 ajunge prin Heisenberg \u00eentr-un punct mort.
\nNu to\u0163i fizicienii au acceptat principiul lui Heisenberg, cea mai plastic\u0103 amend\u0103 aplicat\u0103 acestuia fiind cea a lui Einstein: \u201eDumnezeu nu d\u0103 cu zarul\u201c. Oricum, cuantica s-a impus \u00een ultimul secol ca a doua mare teorie, dup\u0103 relativitate, \u015fi \u2013 \u00een ciuda unor numeroase incertitudini ap\u0103rute chiar \u00een corpusul s\u0103u teoretic, nu doar \u00een c\u00e2mpul de cercetare \u2013 ea este larg \u00eembr\u0103\u0163i\u015fat\u0103 de fizicieni \u015fi g\u00e2nditori moderni care pot trece peste liniile dure de contact dintre diferitele variante \u015fi postulate ale teoriei \u015fi dintre teoria \u00eentreag\u0103 \u015fi relativitate sau stringuri.
\nUn alt aspect care trebuie men\u0163ionat este c\u0103 o parte dintre legile mecanicii cuantice func\u0163ioneaz\u0103 numai la nivel subatomic, printre ele \u015fi spectaculoasa corela\u0163ie non-local\u0103 (entaglement), care ar presupune fie transmiterea instantanee a informa\u0163iei, viol\u00e2nd legile continuumului spa\u0163iotemporal, fie (brutaliz\u00e2nd conceptele fizicii moderne prin exprimarea lor \u00een termenii filosofiei clasice) transcendentalitatea informa\u0163iei, fie stabilirea de corela\u0163ii spontane \u00eentre evenimente separate spa\u0163ial, oric\u00e2t de mare ar fi distan\u0163a \u00eentre ele, \u00een lipsa oric\u0103rei comunic\u0103ri \u00eentre acestea (paradoxul EPR \u015fi teorema no-communication). Exemplele alese privesc \u00een primul r\u00e2nd informa\u0163ia, dar sunt numeroase cazurile \u00een care principiile \u015fi legit\u0103\u0163ile cuanticii \u00ee\u015fi \u00eenceteaz\u0103 ac\u0163iunea \u00een lumea macroparticulelor \u015fi \u00een lumea vizibil\u0103.
\nChiar dac\u0103 transpunerea macroscopic\u0103 a legilor cuanticii este doar par\u0163ial permis\u0103, principiul incertitudinii a f\u0103cut o mare carier\u0103 intelectual\u0103, dinamiz\u00e2nd perspectiva asupra cunoa\u015fterii \u00een \u015ftiin\u0163ele naturale \u015fi \u00een cele sociale. George Maior identific\u0103 \u00een introducerea la edi\u0163ia a doua o inciden\u0163\u0103 \u00een cre\u015ftere a conceptului, \u00een cele mai diverse domenii, de la lucr\u0103ri \u015ftiin\u0163ifice la documente oficiale, inclusiv documente strategice: Securitatea Marii Britanii \u00eentr-o lume a incertitudinii, Incetitudinea strategic\u0103 (primul capitol din Carta Alb\u0103 a Securit\u0103\u0163ii Fran\u0163ei) \u015f.a. \u201eAsemenea exemple, consider\u0103 Maior, ne demonstreaz\u0103 c\u0103 statele sunt tot mai mult obligate acum s\u0103 devin\u0103 \u015fi actori cognitivi \u00een vederea \u00een\u0163elegerii dificult\u0103\u0163ilor \u015fi a provoc\u0103rilor unei ere incerte. Astfel, ele nu mai pot fi doar actori politici, economici, diplomatici sau militari, ci \u015fi actori cognitivi, m\u0103car pentru a-\u015fi realiza mai bine aceste sarcini \u015fi responsabilit\u0103\u0163i tradi\u0163ionale.\u201c
\nValoarea intelectual\u0103 a principiului lui Heisenberg e dat\u0103 de faptul c\u0103 el nu presupune c\u0103 actul de observare, prin instrumentele folosite sau prin mediul \u00een care se efectueaz\u0103, ar avea vreo influen\u0163\u0103 asupra obiectului observat (o asemenea interac\u0163iune fiind o simpl\u0103 eroare de observare, exclus\u0103 ca nevalid\u0103), ci stabile\u015fte c\u0103 obiectul observat face o alegere \u00een momentul observ\u0103rii \u015fi \u00ee\u015fi decide starea, aleg\u00e2nd una dintre multele posibile, f\u0103r\u0103 a interac\u0163iona \u00een vreun fel cu observatorul \u015fi f\u0103r\u0103 a reac\u0163iona la cadrul experimentului. \u00cen esen\u0163\u0103, principiul incertitudinii permite redefinirea cauzalit\u0103\u0163ii ca fenomen discontinuu \u015fi care poate avea sincope. Determinismul, a\u015fa cum \u00eel \u015ftim de 2.000 de ani, de c\u00e2nd Aristotel l-a formulat conceptual, sau de 250.000 de ani, de c\u00e2nd dateaz\u0103 primele unelte construite cu un scop (deci pentru o interven\u0163ie \u00een firul cauz\u0103-efect), \u00eentreg cadrul conceptual-opera\u0163ional al ac\u0163iunii umane este provocat \u015fi pus sub \u00eendoial\u0103 prin principiul lui Heisenberg.
\nRelativitatea restr\u00e2nsese ea \u00eens\u0103\u015fi cadrele determinismului prin dispari\u0163ia reperelor absolute, \u201enewtoniene\u201c, ale cosmosului. \u00cens\u0103 spiritul lui Laplace rezistase. La Einstein \u00eenc\u0103, de\u015fi totul se mi\u015fc\u0103 permanent, o cunoa\u015ftere absolut\u0103 a unui sistem permite o predic\u0163ie absolut\u0103 asupra acestuia, toate interac\u0163iunile fiind strict determinate \u015fi av\u00e2nd zero libert\u0103\u0163i (printr-o asemenea mecanic\u0103 a \u015fi fost posibil\u0103 teoria Big-Bang-ului, ca o predic\u0163ie invers\u0103 f\u0103cut\u0103 pe universul actual). Chiar dac\u0103 relativitatea introduce o complexitate care face imposibil\u0103 predic\u0163ia real\u0103 \u015fi complet\u0103 a unor dinamici locale, teoria relativit\u0103\u0163ii p\u0103streaz\u0103 un caracter determinist, \u00een care nimic nu se produce din \u00eent\u00e2mplare. Heisenberg \u00eens\u0103 postuleaz\u0103 \u00eent\u00e2mplarea.
\n\u015etiin\u0163ele sociale erau predispuse s\u0103 dea credit incertitudinii. Practica demonstreaz\u0103 adesea c\u0103 \u00eent\u00e2mplarea poate juca un rol (uneori decisiv) \u00eentr-o evolu\u0163ie social\u0103. Mari planuri \u015fi strategii au fost, \u00een istorie, compromise, altele au luat o turnur\u0103 spectaculoas\u0103, \u015fi adesea explica\u0163iile \u0163in cont de noroc sau \u00eent\u00e2mplare. \u00cen unele \u015ftiin\u0163e, precum \u00een economie, norocul \u015fi \u015fansa apar at\u00e2t de frecvent, \u00eenc\u00e2t au \u00eencetat s\u0103 mai fie v\u0103zute ca sincope \u00een leg\u0103tura cauzal\u0103 \u015fi sunt exprimate, de c\u0103tre mari teoreticieni, ca form\u0103 de manifestare a \u00eensu\u015fi determinismului, fiind numite \u201em\u00e2na invizibil\u0103\u201c \u015fi presupun\u00e2ndu-se c\u0103 aceasta regleaz\u0103 echilibrele macroeconomice \u015fi strategiile de succes.
\nPrincipiul lui Heisenberg sile\u015fte astfel la o recalibrare conceptual\u0103 asupra predictibilit\u0103\u0163ii \u00een genere \u015fi asupra capacit\u0103\u0163ii de ac\u0163iune. Citat de Maior, chimistul belgian Ilya Prigogine, laureat al Premiului Nobel \u015fi unul dintre teoreticienii incertitudinii, spune c\u0103 \u201e\u00een\u0163elesul legilor naturii se schimb\u0103 radical pentru c\u0103 ele exprim\u0103 acum posibilit\u0103\u0163i \u015fi probabilit\u0103\u0163i\u201c. Prigogine \u00eenlocuie\u015fte determinismul cu alte dou\u0103 concepte \u2013 ireversibil \u015fi instabil \u2013 pentru a fonda totu\u015fi posibilitatea\/ imposibilitatea ac\u0163iunii. Pe aceea\u015fi und\u0103, sociologul american Immanuel Wallerstein nota: \u201e\u00een loc de certitudini, probabilit\u0103\u0163i; \u00een loc de determinism, haos determinist; (…) \u00een loc de dimensiuni integrale, dimensiuni fractale…\u201c. La o analiz\u0103 de context, Sf\u00e2r\u015fitul certitudinii (cartea lui Prigogine) nici nu clatin\u0103 at\u00e2t de profund cum putea s\u0103 o fac\u0103 premisele gnoseologice \u015fi praxiologice, mul\u0163umindu-se s\u0103 aduc\u0103 fundamentul epistemologic la nivelul teoriilor dinamice din care mai fac parte logica structuralist\u0103, matematica biologic\u0103 (teoria autoorganiz\u0103rii) sau algebrele New Age bazate pe fibonacci, fractali \u015fi func\u0163ii armonice.
\nCutremurul poate fi \u00eens\u0103 suficient de mare dac\u0103 prive\u015fti c\u00e2mpurile de ac\u0163iune social\u0103. Disolu\u0163ia certitudinii poate fi un subiect grav atunci c\u00e2nd ea iese din biblioteci \u015fi are impact \u00een via\u0163a public\u0103. \u201eOmul de stat, diplomatul, militarul, economistul, dore\u015fte s\u0103 lucreze \u015fi s\u0103 ac\u0163ioneze \u00een baza rela\u0163iei clare dintre cauz\u0103 \u015fi efect\u201c, scrie George Maior. Astfel, un enun\u0163 simplu, ca \u201esf\u00e2r\u015fitul certitudinii\u201c, este de natur\u0103 s\u0103 provoace nelini\u015fte \u015fi anxietate. Din fericire, heisenbergianismul (prigogianismul) nu este singura teorie postmodern\u0103 \u015fi nu \u015fi-a putut afirma (cum ar fi putut?) propria certitudine. Mai degrab\u0103 dec\u00e2t un r\u0103spuns la problemele contemporane, extensia social\u0103 a principiului incertitudinii este o relansare performant\u0103 a \u00eentreb\u0103rilor.
\nRedisciplinaritatea<\/strong>
\nLa pachet cu incertitudinea (sau, \u00een termeni cuantici, printr-o corela\u0163ie spontan\u0103 cu aceasta), Wallerstein vorbe\u015fte despre necesitatea reg\u00e2ndirii domeniilor \u015ftiin\u0163ifice. Focalizarea strict\u0103 a acestora a dus la limite programatice care au ajuns s\u0103 fie transmise, dup\u0103 at\u00e2\u0163ia ani, chiar \u015fi c\u00e2mpurilor de cercetare. Istoricul Fernand Braudel cerea, nici mai mult, nici mai pu\u0163in, dec\u00e2t \u201es\u0103 amestec\u0103m laolalt\u0103 toate \u015ftiin\u0163ele sociale, inclusiv pe cele tradi\u0163ionale\u201c. Braudel, ca \u015fi Wallerstein, p\u0103streaz\u0103 \u00eenc\u0103 termenul de \u201einterdisciplinaritate\u201c, dar \u00eei d\u0103 un con\u0163inut fundamentalist: \u201eDac\u0103 cineva \u00eencearc\u0103 s\u0103 m\u0103rite istoria cu geografia sau istoria cu \u015ftiin\u0163ele economice, \u00ee\u015fi pierde timpul\u201c. Ideea este c\u0103 o simpl\u0103 cus\u0103tur\u0103 a dou\u0103 domenii conexe nu poate fi o interdisciplinaritate real\u0103 \u015fi c\u0103, pentru ob\u0163inerea performan\u0163ei, este necesar\u0103 o redesenare a c\u00e2mpurilor disciplinare, astfel \u00eenc\u00e2t acestea s\u0103 r\u0103spund\u0103 nevoilor secolului 21, nu celor ale secolelor 18 \u015fi 19, c\u00e2nd a fost ini\u0163ial trasat\u0103 schema pozitivist\u0103.
\nUn exemplu dat de Maior este o \u015ftiin\u0163\u0103 ipotetic\u0103, desprins\u0103 din literatura SF, psihoistoria, care face obiectul unei serii de c\u0103r\u0163i semnate de Isaac Asimov. Reunind c\u00e2mpuri de cunoa\u015ftere studiate \u00een mod real de sociologie, psihologie, statistic\u0103, matematic\u0103, istorie etc., etc., psihoistoria este o alegorie a acelui Mathesis Universalis, \u015ftiin\u0163\u0103 a totului, care fascina \u00een perioada ra\u0163ionalismului. Antropologic vorbind, visul lui Descartes \u015fi Leibniz, de g\u0103sire a unui algoritm universal valabil \u00een absolut orice c\u00e2mp de cercetare, este o reminiscen\u0163\u0103 renascentist\u0103. Astfel, de\u015fi modelul polimatului, al omului educat \u201emultilateral\u201c, cum se zicea la un moment dat, fusese deja abandonat \u00een secolul luminilor, iar ulterior pozitivismul a favorizat ferm specializarea, tenta\u0163ia unei \u015ftiin\u0163e universale se men\u0163ine \u00een subcon\u015ftientul oric\u0103rei cunoa\u015fteri, iar teoremele a-tot-integratoare apar cu oarecare regularitate. De exemplu, cosmologul Stephen Hawking, referindu-se la Teoria M, lansat\u0103 de Edward Witten, se \u00eentreab\u0103 dac\u0103 este posibil\u0103: \u201eo ultim\u0103 teorie a universului, care s\u0103 includ\u0103 toate for\u0163ele \u015fi s\u0103 prognozeze fiecare observa\u0163ie pe care o putem face (…)? Nu avem \u00eenc\u0103 un r\u0103spuns definitiv la aceast\u0103 \u00eentrebare, dar avem acum un candidat pentru o teorie final\u0103 a \u00eentregului, dac\u0103 una \u00eentr-adev\u0103r exist\u0103, numit\u0103 teoria M\u201c. Din punct de vedere tehnic, teoria lui Witten este una strict matematic\u0103, a c\u0103rei func\u0163ionare a fost dedus\u0103 exclusiv prin calcul \u015fi a c\u0103rei natur\u0103 nu permite nici m\u0103car ipotetic verificabilitatea fizic\u0103. Este, \u00eentr-un fel, o filosofie formalizat\u0103, o fenomenologie scris\u0103 \u00een limbaj matematic. Moment apoteotic al teoriei stringurilor, M Theory \u00eempac\u0103, pe h\u00e2rtie, cele cinci versiuni ini\u0163iale ale acestei teorii cu mecanica cuantic\u0103 \u015fi teoria relativit\u0103\u0163ii. Ea deschide drum unor concepte destul de complicate, ale c\u0103ror finalit\u0103\u0163i par c\u0103 duc mai mult spre SF dec\u00e2t spre cunoa\u015ftere acceptat\u0103 de comunitatea \u015ftiin\u0163ific\u0103: universuri paralele \u015fi universuri unidimensionale.
\nHawking, autorul Scurtei istorii a timpului, co-autor al Big-Bang-ului, o adev\u0103rat\u0103 vedet\u0103 a canalelor TV cu documentare, este destul de convins c\u0103 \u201eexist\u0103 motive s\u0103 credem c\u0103 ne afl\u0103m aproape de cap\u0103tul c\u0103ut\u0103rii legilor finale ale naturii\u201c. Un asemenea optimism marca Oxford nu intr\u0103 \u00een niciun fel \u00een contradic\u0163ie cu principiul lui Heisenberg, pe care Hawking \u00eel sus\u0163ine la fel de fervent ca \u015fi pe Einstein, \u00een ciuda pozi\u0163iilor antagonice exprimate de cei doi.
\n\u00cen final, dac\u0103 nu elaborezi propria ta cosmogonie, metateoria nici nu este important\u0103 prin am\u0103nuntele ei, ci prin adev\u0103rul pe care \u00eel caut\u0103. Iar Hawking d\u0103 o formulare a acestuia: \u201es\u0103 prognozeze fiecare observa\u0163ie pe care o putem face\u201c. Lumea poate fi parmenidic\u0103 sau relativist\u0103, cert\u0103 sau probabilistic\u0103, important pentru cunoa\u015ftere este s\u0103 fie predictibil\u0103. Orice domeniu \u015ftiin\u0163ific are ca scop cunoa\u015fterea\/ determinarea viitorului.
\nPostistoria<\/strong>
\n\u00centr-un capitol intitulat Lumile \u201epost-post\u201c, dedicat constructelor conceptuale precum \u201epost-R\u0103zboiul Rece\u201c, \u201epostcomunism\u201c, \u201epostmodernism\u201c, \u201epostcapitalism\u201c, \u201epostcriz\u0103\u201c, \u201eposteconomie de pia\u0163\u0103\u201c \u2013 sau altele, ca \u201esf\u00e2r\u015fitul erei americane\u201c, \u201esf\u00e2r\u015fitul istoriei\u201c \u2013,\u00a0 George Maior pune de fapt accentul pe epuizarea unor anumite tipuri de viitor \u015fi a anumitor certitudini. Dintre toate, postistoria se remarc\u0103 \u00een mod special, \u00een primul r\u00e2nd pentru \u015focul expresiei \u2013 postistorie \u2013, apoi pentru impactul posibil asupra \u201enarativului\u201c politic.
\nPolitologul american Francis Fukuyama este cel care a vorbit despre \u201esf\u00e2r\u015fitul istoriei\u201c. El se referea, \u00een 1990, dup\u0103 pr\u0103bu\u015firea URSS, la \u00eencetarea conflictelor ideologice pe scena interna\u0163ional\u0103 \u015fi (aici se \u00een\u015fela) la triumful mondial al liberalismului democratic. Teza lui Fukuyama pare azi compromis\u0103 (Maior o caracterizeaz\u0103 ca excentric\u0103) \u015fi Fukuyama \u00eensu\u015fi a avut un traseu controversat. \u00cens\u0103 ideea c\u0103 o lume a murit r\u0103m\u00e2ne \u00een dezbatere at\u00e2t \u00een politologie, c\u00e2t \u015fi \u00een bioetic\u0103.
\nPostistoria nu este o Nouistorie orwellian\u0103, pentru c\u0103 nu este o repovestire cu \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 convenabil alterat\u0103 a aceleia\u015fi vechi \u015fi inerte istorii (cum s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een secolul 20, nu doar la Orwell, ci \u015fi \u00een comunism \u015fi fascism \u015fi, \u00eentr-o m\u0103sur\u0103, \u00een democra\u0163iile liberale). Postistoria este o nep\u0103sare fa\u0163\u0103 de istorie. Dac\u0103 nu mai trebuie s\u0103 justifice un clan sau o na\u0163iune, istoria \u00ee\u015fi pierde toate sensurile recente \u015fi devine un corpus inutil propagandei \u015fi ideologiei politice. Iar ast\u0103zi, niciun teoretician nu mai vorbe\u015fte de na\u0163iuni, ci de state, de re\u0163ele de state, de state e\u015fuate \u015fi non-state, iar raporturile conven\u0163ionale (cooperare \u015fi amenin\u0163are) au devenit unele \u201easimetrice\u201c. \u00centr-un asemenea context, SUA, super-statul actual, risc\u0103 s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103, dup\u0103 expresia istoricului american Robert Kagan, \u201e\u00eempotmolite \u00een istorie\u201c.
\nDin nefericire, lucrurile nu pot fi at\u00e2t de tran\u015fante ca \u00een analizele unor columni\u015fti, oric\u00e2t de (im)pertinente ar fi tezele acestora. Trecerea de la o gramatic\u0103 a adev\u0103rului (sau de la o hart\u0103 a adev\u0103rului) la una a posibilit\u0103\u0163ii este necesar\u0103 tocmai pentru c\u0103 adev\u0103rurile univoce au un grad mic de predictibilitate, chiar \u015fi atunci c\u00e2nd sunt extrem de coerente. Oricum, \u00een primii ani de dup\u0103 sf\u00e2r\u015fitul istoriei, vedem c\u0103 postistoria este tot istorie. Totu\u015fi, un lucru s-a schimbat cu certitudine. Poate fi doar contextual, un produs al petelor oarbe din vechile legi interna\u0163ionale ale p\u0103cii \u015fi r\u0103zboiului, dar de facto amenin\u0163\u0103rile asimetrice tind s\u0103 se generalizeze, at\u00e2t sub forma unei criminalit\u0103\u0163i care beneficiaz\u0103 de noile mijloace de comunicare c\u00e2t, mai important, sub forma \u201ecupolelor teroriste\u201c, ca al-Qaida, \u015fi a mili\u0163iilor \u015fi gherilelor amorsate \u00een unele state, dar neasumate de c\u0103tre acestea (cazul Ucrainei). \u201eMari cantit\u0103\u0163i de putere, scrie Maior, s-au scurs undeva, prin multe dintre arterele sclerozate ale sistemului interna\u0163ional clasic bazat pe state suverane, fiind cumva confiscate de al\u0163i actori\u201c. De aici, sub impactul \u201econectivit\u0103\u0163ii\u201c \u015fi a noii puteri de calcul, a izbucnit un nou tip de amenin\u0163\u0103ri, cele \u201easimetrice\u201c, \u00een care non-statul provoac\u0103 statul.
\nParadoxul (\u201elui Bobbit\u201c sau \u201eal conectivit\u0103\u0163ii\u201c) este c\u0103 statele au, \u00een postistorie, mai mult\u0103 putere dec\u00e2t au avut vreodat\u0103 \u015fi totu\u015fi din acelea\u015fi surse din care izvor\u0103\u015fte putere lor izvor\u0103\u015fte \u015fi sl\u0103biciunea: informa\u0163ia \u015fi globalizarea. \u201eSpre deosebire de alte epoci istorice, scrie George Maior, (care au cunoscut, de asemenea, efectele asimetriei), acum exist\u0103 resurse tehnologice ce fac din asemenea asimetrii o arm\u0103 strategic\u0103, cu consecin\u0163e letale, catastrofale uneori.\u201c
\nPreistoria viitorului<\/strong>
\nIstoria modern\u0103 a viitorului a \u00eenceput dup\u0103 pacea westphalic\u0103, \u00een urma R\u0103zboiului de treizeci de ani. Noua ordine stabilit\u0103 atunci (la pachet cu libertatea religiei) a \u00eentemeiat conceptul de suveranitate na\u0163ional\u0103 \u015fi, \u00een timp, grani\u0163ele ferme, cet\u0103\u0163enia, neamestecul \u00een treburile interne, legile r\u0103zboiului. Ordinea mondial\u0103, garan\u0163ia colectiv\u0103 a viitorului, a fost reglat\u0103 ulterior, timp de secole, de conceptul steril ideologic al echilibrului de putere. Cu varia\u0163ii de nuan\u0163\u0103 \u00eentre g\u00e2ndirea britanic\u0103 \u015fi cea germanic\u0103 sau american\u0103, echilibrul de putere (sau \u201epolitica de balan\u0163\u0103\u201c, cum traduceau Br\u0103tienii conceptul) a fost p\u00e2n\u0103 recent singura idee geopolitic\u0103 major\u0103. Au existat unele modific\u0103ri moralist-idealiste, datorate lui Woodrow Wilson \u015fi americanismului, dar regulile jocului au r\u0103mas virtual acelea\u015fi at\u00e2t timp c\u00e2t a fost clar\u0103 distinc\u0163ia de competen\u0163e ale statelor, \u00een interiorul lor \u015fi \u00een afara lor, iar singurii negociatori pe pia\u0163a statelor erau alte state. Globalizarea, precum \u015fi intrarea \u00eentr-o nou\u0103 epoc\u0103 a terorismului interna\u0163ional, dar \u015fi apari\u0163ia unor noi constructe politice, precum Uniunea European\u0103 ca organism politic centralist-descentralizat, au schimbat radical tipologia \u015fi con\u0163inutul politicii interna\u0163ionale. Chiar dac\u0103 noii actori \u00ee\u015fi pun unele m\u0103\u015fti ale vechilor state, ei nu au aceea\u015fi persona. Nici aceea\u015fi for\u0163\u0103, nici acelea\u015fi responsabilit\u0103\u0163i.
\nS-ar putea contraargumenta c\u0103, din unele perspective, non-statele nici nu exist\u0103, sunt epifenomene rezultate dintr-o tendin\u0163\u0103 a statelor de a se autodisimula. C\u0103 globalizarea a ap\u0103rut ca reac\u0163ie la controlul public, adesea nerealist (din punctul de vedere al statului ca atare), intruziv, \u015fi care \u00eempiedica unele m\u0103suri de realpolitik. C\u0103 terorismul globalizat a ap\u0103rut ca \u00eencercare a altor state de a lupta prin interpu\u015fi, f\u0103r\u0103 a-\u015fi risca structurile politice. C\u0103 astfel majoritatea non-statelor ar fi \u00een fond francize ale statelor, de tipul (oarecum, al) regiilor patronate de subscriptori anonimi.
\nCel care a impus conceptul de non-stat, ca \u015fi pe cel de stat e\u015fuat, este Robert Cooper, diplomat britanic \u015fi, p\u00e2n\u0103 recent, consilier al biroului de \u201eac\u0163iune interna\u0163ional\u0103\u201c al Uniunii Europene. Este, probabil, cel mai important reprezentant al postmodernismului \u00een geopolitic\u0103. Constructul-cheie, \u00een func\u0163ie de care se traseaz\u0103 grani\u0163a realism-postmodernism este acea separa\u0163ie net\u0103 \u00eentre intern \u015fi interna\u0163ional. Deci grani\u0163a ca atare, cu toat\u0103 \u00eenc\u0103rc\u0103tura ei ideal\u0103. Postistoria devine astfel o re\u00eentoarcere la realit\u0103\u0163i \u015fi la idei politice de dinaintea p\u0103cii westphalice, c\u00e2nd grani\u0163ele erau permeabile. Nimic alarmant, un caz de \u201eetern\u0103 re\u00eentoarcere\u201c, dac\u0103 folosim categoremata lui Mircea Eliade.<\/p>\n

Reprogramarea na\u0163iunilor<\/strong>
\nSpre deosebire de state, care vr\u00e2nd-nevr\u00e2nd, au intrat \u00een mileniul 3, na\u0163iunile au r\u0103mas \u00een secolul 20. Ele devin ast\u0103zi un balast al statelor, o parte nenecesar\u0103 \u015fi greu de manipulat a componentei hardware din edificiul etatist, o virtual\u0103 piedic\u0103 la interconectivitate. Lans\u00e2nd terminologia hardware-software \u00een politologie, Joseph Nye revitalizeaz\u0103 vechea distinc\u0163ie idealism-materialism \u015fi o preg\u0103te\u015fte de ac\u0163iune \u00eentr-o lume cibernetic\u0103. Rezumat\u0103 de publica\u0163ia Monocle, care \u00eentocme\u015fte \u015fi un top anual al puterilor soft din lume, descrierea acestei componente include: standardul de guvernare, infrastructura diplomatic\u0103, output-ul cultural, capacitatea educa\u0163ional\u0103 \u015fi atractivitatea afacerilor. \u00cen partea hard r\u0103m\u00e2ne for\u0163a militar\u0103, pozi\u0163ia geostrategic\u0103, capacit\u0103\u0163ile tehnologice, output-urile economice, resursele naturale.
\nArmata, al c\u0103rei rol a fost relansat prin (re)apari\u0163ia unor concepte ca \u201esoldatul diplomat\u201c sau \u201emisiuni de pace\u201c (de fapt, concepte feudale revalorificate), r\u0103m\u00e2ne o component\u0103 central\u0103 a politicii interna\u0163ionale. Celelalte componente hardware, a c\u0103ror importan\u0163\u0103 pare c\u0103 se disipeaz\u0103 \u00een vremurile \u00een care ele func\u0163ioneaz\u0103 f\u0103r\u0103 probleme, revin ca majore \u015fi greu solubile atunci c\u00e2nd intervine cea mai mic\u0103 disfunc\u0163ie. G\u00e2nditorii din sfera realismului, ca Robert Kaplan, accentueaz\u0103 asupra rolului componentelor hardware \u015fi observ\u0103 c\u0103 \u201eactuala criz\u0103 economic\u0103 a sporit (…) relevan\u0163a geografiei, prin sl\u0103birea ordinii sociale \u015fi a altor crea\u0163ii ale umanit\u0103\u0163ii, l\u0103s\u00e2nd ca frontierele globului s\u0103 fie singurele elemente de constr\u00e2ngere\u201c (formularea \u00eei apar\u0163ine lui George Maior).
\nCe se modific\u0103 \u00een marea politic\u0103 nu sunt, a\u015fadar, axele geopolitice, nici instrumentele diplomatice, chiar dac\u0103 unele noi sunt ad\u0103ugate, iar cele vechi cap\u0103t\u0103 noi func\u0163iuni. Modificarea esen\u0163ial\u0103 ar fi trecerea de la echilibrul de putere la echilibrul de vulnerabilitate. Un exemplu este acordul dintre SUA \u015fi URSS pentru reducerea arsenalului atomic, la fel ca \u015fi acordurile urm\u0103toare pentru reducerea armamentului conven\u0163ional. Asemenea m\u0103suri au \u00een spate concep\u0163ia unor vulnerabilit\u0103\u0163i reciproce, aflate \u00een echilibru, liber consim\u0163ite \u015fi perfect transparente, care duc la solu\u0163ii de securitate mult mai stabile dec\u00e2t un echilibru al for\u0163ei de distrugere. Echilibrul interna\u0163ional de la \u00eenceputul mileniului a fost tulburat de decizia american\u0103 de a construi scutul antirachet\u0103 care i-ar conferi, teoretic, invulnerabilitate \u015fi ar scoate Statele Unite din rela\u0163iile de egalitate de pe tabla de joc, consacr\u00e2ndu-i un statut de superjuc\u0103tor pe o perioad\u0103 nedeterminat\u0103. SUA a c\u0103p\u0103tat un asemenea rol \u00een 1990, c\u00e2nd a colapsat URSS, iar o asemenea pozi\u0163ie nu a mai existat, spun speciali\u015ftii \u00een geopolitic\u0103, de pe vremea Imperiului roman. O securitate absolut\u0103, dac\u0103 ar fi posibil\u0103 (George Maior vorbe\u015fte de un Maginot aerian), i-ar prelungi un asemenea rol sine die (acest lucru nu-l mai scrie Maior), indiferent dac\u0103 SUA ar continua sau nu s\u0103 fie un lider soft power, respectiv s\u0103 exporte democra\u0163ie, s\u0103 fac\u0103 performan\u0163\u0103 economic\u0103, s\u0103 creeze \u015fi s\u0103 radieze cultur\u0103, s\u0103 fie \u00een avanpostul cercet\u0103rii \u015fi inova\u0163iei, s\u0103 exporte stabilitate. Componenta hardware reprezentat\u0103 de un asemenea scut inviolabil ar fi suficient\u0103 pentru a-i asigura suprema\u0163ia, iar o asemenea situa\u0163ie ar putea avea efecte nefaste \u015fi \u00een Statele Unite care, privind prin unii cuantificatori economici (datoria suveran\u0103 \u00een primul r\u00e2nd), dau unele semne de oboseal\u0103 \u015fi inadaptabilitate.
\nUn actor de un cu totul alt tip (nu \u00een mod obligatoriu mai bun) este Uniunea European\u0103. \u00cen cazul statului nostru, suntem \u00eentr-adev\u0103r \u00een postistorie. UE a fost posibil\u0103 numai \u00een momentul \u00een care istoriile na\u0163ionale au \u00eencetat s\u0103 mai radieze con\u0163inut politic. Uniunea s-a f\u0103cut prin ced\u0103ri masive de suveranitate ale tuturor statelor implicate, de\u015fi patru dintre ele, Germania, Marea Britanie, Italia \u015fi Fran\u0163a, se aflau printre primele economii ale lumii. Componenta soft a prevalat \u00een procesul de crea\u0163ie a Uniunii Europene, \u00een formularea pe care Nye o pune \u00een centrul descrierii conceptului de \u201elegitimitate\u201c: state \u201eale c\u0103ror idei dominante sunt mai aproape de normele globale, care ast\u0103zi subliniaz\u0103 valoarea liberalismului democratic, a pluralismului \u015fi autonomiei\u201c.
\nViitorul pe care \u00eencearc\u0103 UE s\u0103 \u00eel produc\u0103 este unul consumerist \u015fi consensualist. Aparent, un asemenea viitor este posibil ast\u0103zi, chiar \u015fi \u00een condi\u0163iile \u00een care \u0163\u0103rile UE sunt aproape lipsite de resurse energetice \u015fi de materii prime \u2013 un must have \u00een paradigma realpolitik-ului precedent. Totu\u015fi, lipsa acestor resurse nu este complet dep\u0103\u015fit\u0103: ea este factorul material care \u00eempiedic\u0103 o mai mare coeren\u0163\u0103 a Uniunii \u2013 o centralizare efectiv\u0103. Fiecare stat component desf\u0103\u015foar\u0103 cu ter\u0163ii propria politic\u0103 geocomercial\u0103 prin care \u00ee\u015fi asigur\u0103 resursele necesare. O asemenea schem\u0103 este posibil\u0103 tocmai pentru c\u0103 greutatea s-a mutat, prin consumerism, de la produc\u0163ie la pia\u0163a de desfacere. Statele din UE \u00ee\u015fi p\u0103streaz\u0103 realpolitik-ul \u00een agenda na\u0163ional\u0103, \u00een timp ce soft power-ul a fost delegat Uniunii, iar acest lucru este evident nu doar \u00een rela\u0163ia cu SUA, ci \u015fi cu Rusia, China sau vechile domenii coloniale. H\u0103r\u0163ile geopolitice ale Uniunii Europene sunt unele complexe \u015fi lipsite de liniaritate.
\nCa stat membru al Uniunii Europene \u015fi \u201enou aliat\u201c NATO, Rom\u00e2nia de\u0163ine la r\u00e2ndul ei o pozi\u0163ie complex\u0103 pe harta marilor interese. Ea are totodat\u0103 ceea ce Nye ar numi o component\u0103 hardware limitat\u0103 (bugetul ap\u0103r\u0103rii rateaz\u0103 constant procentele asumate din PIB, iar economia \u00eens\u0103\u015fi este grevat\u0103 de o balan\u0163\u0103 comercial\u0103 net negativ\u0103 \u015fi unul dintre cele mai mici randamente industriale din Europa). O posibil\u0103 solu\u0163ie ar fi elaborarea unei componente soft, valorific\u00e2nd creativitatea local\u0103 \u015fi aderen\u0163a la valorile europene. Dac\u0103 non-statele au predat cu adev\u0103rat o lec\u0163ie, aceea este c\u0103 efortul concentrat \u015fi gruparea de resurse pot \u00een actualul univers s\u0103 aib\u0103 un impact rapid \u015fi uria\u015f. \u00cenchei cu un citat din George Maior: \u201eChiar dac\u0103 din punct de vedere institu\u0163ional o Rom\u00e2nie membr\u0103 a Uniunii Europene se va situa pe locul al \u015faptelea \u00een ceea ce prive\u015fte participarea la mecanismele formale de decizie, puterea sa real\u0103 \u00een rela\u0163iile europene \u015fi interna\u0163ionale va fi foarte departe de aceast\u0103 pozi\u0163ie destul de onorabil\u0103 \u00een clasament. Achizi\u0163ionarea de putere soft, de legitimitate, trebuie s\u0103 devin\u0103 o preocupare major\u0103 \u00een conceperea \u015fi implementarea strategiei externe a \u0163\u0103rii. (…) Cu alte cuvinte, nu e de ajuns s\u0103 facem ceea ce trebuie s\u0103 facem (…). E nevoie de mult mai mult \u00een b\u0103t\u0103lia cu percep\u0163iile, \u00een construirea inteligent\u0103 \u015fi programatic\u0103 a acestei puteri soft care ne lipse\u015fte \u00eenc\u0103 at\u00e2t de mult\u201c.<\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

George Cristian Maior, Incertitudine. G\u00e2ndire strategic\u0103 \u015fi rela\u0163ii interna\u0163ionale \u00een secolul XXI, edi\u0163ia a II-a, rev\u0103zut\u0103 \u015fi ad\u0103ugit\u0103, Editura RAO, Bucure\u015fti, 2014       Dac\u0103 g\u00e2ndirea secolului 20 a produs ceva \u00een cantit\u0103\u0163i mari, acel ceva este f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 epistemologie. Fie vorba despre \u015ftiin\u0163ele naturii, fie despre cele sociale, modernismul, ajuns la ultimele consecin\u0163e… Cite\u0219te mai mult »Scurt\u0103 istorie a viitorului. Glose la volumul „Incertitudine” al lui George Cristian Maior<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[7413,12229,6074,4094,12224,12230,5737,12227,12226,12228,12225],"class_list":["post-20600","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-diplomatie","tag-gandire-strategie","tag-geopolitica","tag-george-cristian-maior","tag-incertitudine","tag-nato-politici-internationale","tag-politologie","tag-postistoria","tag-preistoria-viitorului","tag-redisciplinaritatea","tag-reprogramarea-natiunilor"],"views":1594,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20600","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20600"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20600\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20600"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20600"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20600"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}