{"id":20597,"date":"2014-09-19T19:39:14","date_gmt":"2014-09-19T17:39:14","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=20597"},"modified":"2014-09-19T19:39:14","modified_gmt":"2014-09-19T17:39:14","slug":"dan-haulica-ultimul-boier-al-culturii-romane","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/dan-haulica-ultimul-boier-al-culturii-romane\/","title":{"rendered":"Dan H\u0103ulic\u0103, ultimul boier al culturii rom\u00e2ne"},"content":{"rendered":"

M\u0103 tem c\u0103 Dan H\u0103ulic\u0103, ie\u015find din lumina Soarelui, \u00eenchide \u015firul boierilor emancipa\u0163i din cultura rom\u00e2n\u0103 deschis de Vasile Alecsandri, continuat de Martha Bibescu, Anna de Noailles, George Enescu, Constantin Br\u00e2ncu\u015fi, Elvira Popescu, cei care s-au impus \u00een cultura francez\u0103 prin europenismul lor superior \u015fi durabil.<\/strong> <\/em><\/p>\n

\"dan_haulica\"<\/a>
\nPredecesorii lui au avut norocul s\u0103 str\u0103luceasc\u0103 \u00een sindrofii mondene din saloanele pariziene. H\u0103ulic\u0103 a trebuit s\u0103 se foloseasc\u0103 de conferin\u0163e, congrese, reuniuni diplomatice ca s\u0103 ilustreze, \u00een continuare, vigoarea civiliza\u0163iei din care venea, cea rom\u00e2neasc\u0103, lipsit\u0103 de avantajele facile ale recunoa\u015fterii \u2013 limba, trecutul \u015fi faima \u2013 de care beneficiaz\u0103 orice stat mare \u015fi puternic. Pesimi\u015ftilor no\u015ftri care se consider\u0103 victime ale destinului istoric \u2013 sunt mul\u0163i! \u2013 le anula complexul printr-un ra\u0163ionament deta\u015fat \u015fi s\u0103n\u0103tos: \u201eNu trebuie s\u0103 ne identific\u0103m \u00een mod simplist doar cu r\u0103d\u0103cinile noastre, ci \u015fi cu izvoarele noastre, cu ceea ce este vital \u015fi dinamic precum cariatidele grecilor antici; s\u0103 ne identific\u0103m cu un principiu mereu viabil \u015fi s\u0103 nu r\u0103m\u00e2nem \u00een orizontul \u00eendep\u0103rtat al \u00eenceputurilor\u201c (interven\u0163ie la Seminarul interna\u0163ional Penser l\u2019Europe pe tema Les droits de l\u2019homme et les valeurs du monde europ\u00e9en, Bucure\u015fti, 2012).
\n\u00cen ianuarie 1988, la Simpozionul interna\u0163ional Europe sans rivage de la Paris, la care intelectuali \u015fi scriitori \u00een vog\u0103 ai momentului discutau despre identitatea cultural\u0103 a Europei, Dan H\u0103ulic\u0103 a exprimat optimist, cump\u0103tat sau prudent, cum vor s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 unii \u015fi al\u0163ii, oricum conving\u0103tor, tensiunea lumii din care venea: \u201e…nu a\u015f putea s\u0103 nu v\u0103 \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fesc g\u00e2ndul c\u0103 avem de-a face, ast\u0103zi, cu o materie devorat\u0103 de ner\u0103bdare, cea care i-a inspirat lui Dostoievki aceste cuvinte de neuitat: \u00abEuropa, ce lucru teribil \u015fi simplu!\u00bb… Cred, de altfel, c\u0103 pentru Occident ar fi interesant s\u0103 vad\u0103 \u00een Est nu numai cealalt\u0103 parte amputat\u0103 a Europei, ci \u015fi o mare poart\u0103 spre ceva mult mai vast; pentru c\u0103, prin oamenii care vin din Est, (Occidentul) poate s\u0103 intre \u00een domeniul imens al Asiei, are acces la atitudini orientate spre India \u2013 ca \u015fi \u015fansa de a suprima egolatria individualismului occidental, de exemplu \u2013 s\u0103 dep\u0103\u015feasc\u0103, dac\u0103 vre\u0163i, orice \u00eendoial\u0103 faustian\u0103…\u201c. Textul din care citez este \u00een francez\u0103, evident, a\u015fa cum a fost pronun\u0163at \u015fi re\u0163inut \u00een volumul Europe sans rivage (Ed. Albin Michel, 1988). Franceza lui H\u0103ulic\u0103 este \u00eenc\u0103rcat\u0103 de sensuri, stilul baroc \u2013 este marele \u015fi ultimul stilist baroc \u00een scrierea rom\u00e2neasc\u0103 \u2013 permite interpret\u0103ri diferite; sper s\u0103 nu-l fi tr\u0103dat.
\nDan H\u0103ulic\u0103 nu impunea, ci cucerea admira\u0163ia. O smulgea p\u00e2n\u0103 \u015fi de la cei care nu erau familiariza\u0163i cu aerul rarefiat al artei \u015fi ideilor. Domol \u015fi voit discret, p\u0103rea ostil oric\u0103rei b\u0103t\u0103lii. Nici m\u0103car cu timpul nu a vrut s\u0103 se aib\u0103 \u00een pace. \u00cei pl\u0103cea s\u0103 \u00eembrace hain\u0103 boiereasc\u0103, cea a timpului nem\u0103surat, pentru a-\u015fi oferi r\u0103gazul s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 \u00een intimitatea artei \u015fi a ideilor. Se sustr\u0103gea cotidianului \u015fi dispre\u0163uia apari\u0163ia \u201econtabililor\u201c \u00een cultur\u0103, taxa\u0163i f\u0103r\u0103 menajamente ca semn al unei h\u0103rnicii frivole de care crea\u0163ia \u015fi activitatea intelectual\u0103 trebuie ferite.
\nSe va fi bucurat c\u00e2nd a intrat \u00een diploma\u0163ie, dar, trebuie s\u0103 o spun pentru c\u0103 l-am cunoscut \u015fi \u00een aceast\u0103 tog\u0103, datoreaz\u0103 noii profesiuni un plus de confort pentru a intra mai u\u015for \u00een ambian\u0163a emancipat\u0103 de care avea nevoie. Ca \u015fi \u00een cazul lui Blaga, c\u0103ruia diploma\u0163ia i-a oferit condi\u0163ii mai bune pentru a se dedica nestingherit crea\u0163iei, mai ales operei filozofice, prin diploma\u0163ie H\u0103ulic\u0103 a avut \u015fansa s\u0103 cunoasc\u0103 direct fermen\u0163ii \u00eennoirii artei europene \u015fi mondiale. Ceea ce trebuie spus \u2013 eu o spun cu admira\u0163ie \u2013 este un adev\u0103r: ca ambasador la UNESCO sau reprezentant al Rom\u00e2niei la Uniunea Latin\u0103, H\u0103ulic\u0103 a r\u0103mas criticul, criticul de art\u0103. Cazul lui trimite cumva la Rubens. Nu se cade s\u0103 se mearg\u0103 prea departe cu aceast\u0103 compara\u0163ie, marele pictor a avut imense profituri din rela\u0163iile cu Maria de Medicis, cu Infanta Isabela sau cu Sir Dudley Carleton de la Buckingham, c\u0103rora le vindea nu numai tablouri. Rubens nu a \u00eencetat s\u0103 picteze chiar \u015fi c\u00e2nd afacerile mergeau \u00een mare profit. Picta f\u0103r\u0103 r\u0103gaz. \u015etia c\u0103 nu trebuie s\u0103-\u015fi consacre \u00eentregul timp smulgerii p\u0103cii pentru \u0163ara lui din m\u00e2inile puternicei Spanii. Seara \u00ee\u015fi propunea s\u0103 descopere frumuse\u0163ea lui H\u00e9l\u010dne Fourment, iar diminea\u0163a st\u0103ruia s\u0103 surprind\u0103 pe p\u00e2nz\u0103 inefabilul unui sur\u00e2s cardinal. Pentru Rubens, H\u00e9l\u010dne Fourment era ideea de frumos. Pentru Dan H\u0103ulic\u0103 ideea era frumosul \u00een sine, rupt de politic\u0103. Nu lupta, mai bine zis nu-\u015fi propunea s\u0103 \u00eenving\u0103 oricum. Sper s\u0103 m\u0103 ierte pentru c\u0103 spun, nu pentru posteritate, ci pentru mine, c\u0103 p\u00e2n\u0103 \u015fi absen\u0163a charismei (real\u0103) o ascundea sub scutul unei b\u0103t\u0103lii cu el \u00eensu\u015fi, nu cu al\u0163ii. A avut acest handicap.
\nSelecta cu grij\u0103 manifest\u0103rile publice la care participa. R\u0103spundea invita\u0163iilor la care urma s\u0103 vorbeasc\u0103. \u015ei nu se risipea. Avea darul rar de a vorbi fascinant \u00een public \u015fi \u0163inea s\u0103 lase impresia c\u0103 improvizeaz\u0103. \u00cen realitate, discursurile lui erau rodul savant al c\u0103ut\u0103rilor nocturne \u00eentr-o uria\u015f\u0103 bibliotec\u0103, un bun propriu de care nu s-a desp\u0103r\u0163it niciodat\u0103. O povar\u0103 aleas\u0103. Era c\u00e2\u015ftigat de temele mari ale culturii \u015fi le nota oriunde se afla cu fervoare calculat\u0103 (risc acest aproape oximoron). Nu-i pl\u0103cea s\u0103 se precipite, dar nici s\u0103-i fure clipa g\u00e2ndul. Detesta graba. Curgerea timpului o m\u0103sura \u00een adora\u0163ia pentru idei. Nu \u00een ore, nici \u00een zile, luni sau ani. \u00cen c\u00e2teva \u00eemprejur\u0103ri am avut ocazia s\u0103-l surprind scriind, not\u00e2ndu-\u015fi g\u00e2ndurile rupt total de lumea \u00een care se g\u0103sea. Umplea filele \u00een\u015fir\u00e2nd literele dadaist, \u00een toate direc\u0163iile. Eu \u015ftiu de existen\u0163a a zeci de caiete-manuscris. Are, cu siguran\u0163\u0103, sute. Odat\u0103, dup\u0103 o interven\u0163ie str\u0103lucitoare la un congres al Uniunii Latine, \u0163inut la Lisabona, \u00een 1997, i-am propus s\u0103 adune m\u0103car o parte din note sub o tem\u0103 \u015fi s\u0103 le dea unei edituri. Nu mi-a r\u0103spuns dec\u00e2t cu o privire. A trebuit s\u0103 \u00een\u0163eleg c\u0103 \u00eei era indiferent\u0103 autoritatea datoare h\u00e2rtiei publice; oratoria \u00eei satisf\u0103cea suficient orgoliul. Poate c\u0103 \u00een spatele acelui g\u00e2nd negr\u0103it \u015fi-a investit credin\u0163a \u00een posteritate. Ca orice om superior, a avut con\u015ftiin\u0163a sinelui, de aceea, cred, nu dorea s\u0103-l osteneasc\u0103 \u00een via\u0163a de acum dovezile darurilor lui.
\nRevin la H\u0103ulic\u0103-diplomatul pentru c\u0103, \u015fi \u00een acea lume cu \u015ftaif \u015fi oarecum \u00eencremenit\u0103, el a r\u0103mas un nonconformist. Civilizat, desigur. Unii suportau greu lipsa lui de punctualitate. \u00cei \u00een\u0163eleg, nu-l cuno\u015fteau. H\u0103ulic\u0103 dispre\u0163uia t\u0103cut zarva minor\u0103 \u015fi zbaterea func\u0163ion\u0103reasc\u0103 din institu\u0163ii. Mai ales c\u00e2nd era vorba de institu\u0163ii \u00eenvestite cu misiuni majore ca UNESCO, Uniunea Latin\u0103 sau Uniunea European\u0103. \u201ePutem respecta o institu\u0163ie f\u0103r\u0103 a face reveren\u0163e proste\u015fti (\u00een text este folosit singularul: \u201er\u00e9v\u00e9rence b\u00e9ate\u201c) fa\u0163\u0103 de \u00eenal\u0163ii func\u0163ionari de la Bruxelles sau din alte centre interna\u0163ionale. Institu\u0163ia poate fi util\u0103, legitim\u0103; totu\u015fi, constat\u0103m c\u0103 \u00een materie de cultur\u0103, Uniunea European\u0103 nu are nume importante s\u0103 propun\u0103. \u00centre cele dou\u0103 r\u0103zboaie a fost creat un Institut al Mediteranei, cu Val\u00e9ry, cu alte nume foarte mari; acum nu avem nimic comparabil. Dac\u0103 privi\u0163i, de exemplu, la preocup\u0103rile artistice ale Uniunii Europene pe care ni le propune s\u0103pt\u0103m\u00e2nal prin emisiunile de televiziune, constat\u0103m o s\u0103r\u0103cie dezarmant\u0103. Este p\u0103cat c\u0103 aparatul publicitar al unei organiza\u0163ii at\u00e2t de importante ca cea de la Bruxelles cade \u00een plasa veleitarismului, a micilor experien\u0163e de amatori adesea lamentabile\u201c (Penser l\u2019Europe, Bucure\u015fti, 2012).
\nLa UNESCO \u015fi la Uniunea Latin\u0103 unde a fost timp de zece ani un str\u0103lucit reprezentant al Rom\u00e2niei, interven\u0163iile lui Dan H\u0103ulic\u0103 deveniser\u0103 un privilegiu pentru ascult\u0103tori. \u00cenaintea lui, un prestigiu asem\u0103n\u0103tor \u00eel atinsese doar Valentin Lipatti. Str\u0103lucea prin oratorie, era oportun, logic, pre\u0163ios, rafinat, orgolios. Adora s\u0103 surprind\u0103 auditoriul prin recursul la citate. Era sau devenise una dintre excep\u0163iile \u00eenc\u00e2nt\u0103toare ale oric\u0103rei reuniuni. Am mai spus-o: realiza \u2013 involuntar sau nu \u2013 o distan\u0163\u0103 \u00eentre el \u015fi auditoriu. Nu a fost niciodat\u0103 \u00een afara cursului istoriei. Cel pu\u0163in a\u015fa \u00eel \u015ftiu eu. \u00cen noiembrie 1991, \u00een timpul conferin\u0163ei\u00a0 generale UNESCO, un delegat a declan\u015fat corul de critici la adresa regimului de la Belgrad socotit vinovat pentru r\u0103zboiul ce avea s\u0103 pulverizeze Iugoslavia. Dan H\u0103ulic\u0103 a cerut cuv\u00e2ntul. Eram, recunosc, nelini\u015ftit pentru c\u0103 nu \u015ftiam ce va spune; nu aveam mandat pentru o interven\u0163ie politic\u0103 \u015fi nici UNESCO nu era locul cel mai potrivit pentru astfel de ciocniri. Cu vocea lui bl\u00e2nd\u0103, \u00een acel ritm sacadat at\u00e2t de particular pe care \u015fi-l cultiva, Dan H\u0103ulic\u0103 a spus, \u00een esen\u0163\u0103: r\u0103zboiul trebuie oprit; acolo, pe acel teritoriu, tr\u0103iesc oameni; acolo se afl\u0103 un uria\u015f patrimoniu de civiliza\u0163ie. A fost aplaudat. Lansa un apel valabil atunci, acum \u015fi oric\u00e2nd.
\n\u00cenainte de a ne p\u0103r\u0103si, bolnav, asistat de doctori, Dan H\u0103ulic\u0103 a riscat s\u0103 ias\u0103 din spital pentru a-\u015fi m\u0103rturisi public iubirea pentru Christina, doamn\u0103 a devotamentului total. Acum, acolo, nu m\u0103 \u00eendoiesc, o va face din nou. \u00cei este dator. \u00cen via\u0163a de aici nimeni nu i-a respectat mai mult dec\u00e2t Christina r\u0103sf\u0103\u0163ul de care a avut at\u00e2ta nevoie pentru a putea s\u0103 str\u0103luceasc\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

M\u0103 tem c\u0103 Dan H\u0103ulic\u0103, ie\u015find din lumina Soarelui, \u00eenchide \u015firul boierilor emancipa\u0163i din cultura rom\u00e2n\u0103 deschis de Vasile Alecsandri, continuat de Martha Bibescu, Anna de Noailles, George Enescu, Constantin Br\u00e2ncu\u015fi, Elvira Popescu, cei care s-au impus \u00een cultura francez\u0103 prin europenismul lor superior \u015fi durabil. Predecesorii lui au avut norocul s\u0103 str\u0103luceasc\u0103 \u00een sindrofii… Cite\u0219te mai mult »Dan H\u0103ulic\u0103, ultimul boier al culturii rom\u00e2ne<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[4503,12223],"class_list":["post-20597","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-dan-haulica","tag-ultimul-boier"],"views":1566,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20597","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20597"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20597\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20597"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20597"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20597"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}