Despre destinul unui mare c\u0103rturar \u015fi opera critic\u0103 a lui Nicolae Balot\u0103 (26 ianuarie 1925 \u2013 20 august 2014) scriu \u00een Rom\u00e2nia literar\u0103 Carmen Andrei, autoarea unei monografii pe care i-a dedicat-o, \u015fi Nicolae Manolescu, pe care \u00eel leag\u0103 de Nicolae Balot\u0103 \u201eo \u00eendelungat\u0103 prietenie \u015fi a c\u0103rui copioas\u0103 oper\u0103 critic\u0103 am citit-o totdeauna cu interes \u015fi cu folos\u201c.\u00a0 Arestat \u00een 1948 pentru \u201ede\u0163inere \u015fi r\u0103sp\u00e2ndire de material subversiv\u201c \u015fi condamnat la \u00eenchisoare, Nicolae Balot\u0103, eliberat \u00een 1949, va lucra la Institutul de Lingvistic\u0103 din Cluj p\u00e2n\u0103 \u00een 1955, c\u00e2nd din nou este arestat \u015fi condamnat pentru \u201e\u00eenalt\u0103 tr\u0103dare\u201c la \u015fapte ani de \u00eenchisoare: scrisese, \u00eempreun\u0103 cu fra\u0163ii Boil\u0103, un manifest-memorandum adresat str\u0103in\u0103t\u0103\u0163ii cu privire la situa\u0163ia din Rom\u00e2nia. Dup\u0103 ce trece prin \u00eenchisorile de la Jilava, F\u0103g\u0103ra\u015f, Gherla, Pite\u015fti \u015fi Dej, mai st\u0103 \u00een \u201edomiciliu obligatoriu\u201c la L\u0103te\u015fti, undeva \u00een B\u0103r\u0103gan, ca \u015fi Adrian Marino, fiind eliberat \u00een 1964, \u201edatorit\u0103 gra\u0163ierii generale din acel an\u201c \u2013 scrie Carmen Andrei. \u00cens\u0103, pe h\u00e2rtie, \u201eeliberarea\u201c avusese loc \u00een 1963, odat\u0103 cu semnarea Decretului de gra\u0163iere a de\u0163inu\u0163ilor politici: \u00eentre semnarea respectivului decret (1963) \u015fi eliberarea efectiv\u0103 (1964), de\u0163inu\u0163ii mai petrec c\u00e2teva luni, acomodante, \u00een \u201edomiciliul obligatoriu\u201c \u2013 o etap\u0103, ultima, a lungii recluziuni \u00een care, \u00een Via\u0163a unui om singur, Adrian Marino, \u015fi el str\u0103mutat la L\u0103te\u015fti, scrie aparent paradoxal c\u0103 \u201eam fost fericit\u201c: g\u0103sise, \u00een fine, un \u201eturn de filde\u015f\u201e \u00een solitudinea c\u0103ruia era l\u0103sat s\u0103 citeasc\u0103 \u00een voie, liber s\u0103 \u201efi\u015feze\u201c ceea ce citea \u015fi \u2013 voluptate suprem\u0103 a gratuit\u0103\u0163ii \u2013 s\u0103 planteze bulbi de lalele \u00een gr\u0103dina \u201edomiciliului\u201c din L\u0103te\u015fti! Pu\u0163ini vor consim\u0163i s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 veritabilul eroism intelectual practicat sub porunca destinului lor de ace\u015fti mari umani\u015fti solitari afla\u0163i cu to\u0163ii, ca \u015fi b\u0103tr\u00e2nul cronicar, \u201esub vremi\u201c…
\nDup\u0103 eliberarea efectiv\u0103 din 1964, Nicolae Balot\u0103 \u2013 ca \u015fi Adrian Marino \u015fi at\u00e2\u0163ia al\u0163ii \u2013 scoate, \u00eentr-un ritm impresionant, neobi\u015fnuit, carte dup\u0103 carte, n\u0103zuind s\u0103 umple timpul ce i s-a furat. Debuteaz\u0103 editorial la 44 de ani, cu Euphorion (1969), o impresionant\u0103 culegere de eseuri critice despre mari opere rom\u00e2ne\u015fti \u015fi str\u0103ine din secolul XX. Acest debut, scrie N. Manolescu, \u201ene-a prins pe contre pied. Nu-i citisem nici articolul despre Teilhard de Chardin, nici cel despre Joyce, publicate \u00een Secolul 20 \u015fi respectiv \u00een Luceaf\u0103rul cu pu\u0163ini ani \u00eenainte. Abia dac\u0103 auzisem de el\u201c. Cu \u201edebutul\u201c unor asemenea mari c\u0103rturari, pe picior gre\u015fit erau prinse genera\u0163iile (promo\u0163iile) mai tinere din acei ani ai eliber\u0103rii lor din pu\u015fc\u0103rii, iar handicapul acesta continua s\u0103 lase urme \u015fi \u00een deceniile ce vor urma, p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi. Contemporani cu ei, abia dac\u0103 auzisem de ei. Ace\u015fti mari \u201eclasici\u201c cu debut am\u00e2nat \u00ee\u015fi vor p\u0103stra de atunci \u00eencoace urmele handicapului: o anume vetuste\u0163e \u015fi o \u201e\u00eenstr\u0103inare\u201c, irecuperabile \u00een ochii exponen\u0163ilor gr\u0103bi\u0163i \u015fi n\u0103valnici ai unei actualit\u0103\u0163i moderniste \u015fi modernizante, ai genera\u0163iilor ce se succed cu repeziciune nemai\u00eent\u00e2lnit\u0103 \u00een aceast\u0103 lung\u0103 curs\u0103 \u00een c\u0103utarea timpului pierdut de cultura \u015fi literatura rom\u00e2n\u0103. Sunt \u015fi alte tr\u0103s\u0103turi specifice, unele structurale, care-i diferen\u0163iaz\u0103 pe ace\u015fti c\u0103rturari umani\u015fti de \u201econtemporanii\u201c lor, cronicari, critici \u015fi istorici literari. \u201eNicolae Balot\u0103 a fost un savant printre criticii literari\u201c \u2013 rezum\u0103 memorabil Nicolae Manolescu \u015fi continu\u0103 astfel: \u201eCultura lui enciclopedic\u0103 avea de ce s\u0103 ne complexeze pe noi, critici dintr-o genera\u0163ie posterioar\u0103, cu \u015fcoal\u0103 incomparabil mai proast\u0103 (…) Forma\u0163ia lui intelectual\u0103 diferea radical de a noastr\u0103. Noi militam pentru principiul valorii estetice, ca form\u0103 de refuz al ideologicului. Euphorion propunea o critic\u0103 filozofic\u0103. Noi pariam pe Maiorescu, Balot\u0103 era antimaiorescian. Noi eram publici\u015fti, el era academic\u201c. Erau, \u00een schimb, \u015fi, din fericire, \u201eelemente compatibile cu ale genera\u0163iei 1960. \u00cen primul r\u00e2nd, cultul c\u0103r\u0163ii. F\u0103r\u0103 c\u0103r\u0163i, c\u00e2t a stat \u00een \u00eenchisoare, Balot\u0103 s-a sim\u0163it \u00abexilat \u00een de\u015fert\u00bb, \u00abizgonit din lumea mea adev\u0103rat\u0103\u00bb\u201c. Exilat \u00een de\u015fert, cu at\u00e2t mai mult, dup\u0103 exil, \u201ede\u015fertul\u201c s-a umplut de acest cult al c\u0103r\u0163ii reg\u0103site: venerate cu un \u201efanatism\u201c incomparabil cu al celor ce n-au cunoscut \u015fi n-au trecut prin de\u015fert. De aceea, de\u015fi \u201eobligatoriu\u201c, domiciliul de la L\u0103te\u015fti \u00eei d\u0103ruise unui Adrian Marino bruma de fericire evocat\u0103 \u00een Via\u0163a unui om singur: Reintra \u00een posesia mijloacelor de a-\u015fi exercita \u015fi \u00eemplini cultul c\u0103r\u0163ii r\u00e2vnite pe care o \u201efi\u015feaz\u0103\u201c cu o pasiune biblic\u0103, misterioas\u0103 \u015fi ne\u00een\u0163eleas\u0103, aceea\u015fi pasiune cu care planta florile \u00een domiciliul obligatoriu. \u00centre c\u0103r\u0163i \u015fi lalele nu-i nicio diferen\u0163\u0103: le une\u015fte cultul a\u015fa-zisei \u201egratuit\u0103\u0163i\u201c la \u00eentre\u0163inerea c\u0103ruia lucra, ca p\u0103lma\u015fii p\u0103m\u00e2ntului, pe care A. Marino nu-i \u00een\u0163elegea. Nici ei pe el… O alt\u0103 deosebire \u00eentre ace\u015fti mari c\u0103rturari \u015fi genera\u0163iile mai tinere ce le-o luaser\u0103 \u00eenainte prin jocul istoriei provine din tenacitatea cu care toat\u0103 genera\u0163ia lor (a lui Balot\u0103 \u015fi Marino) \u015fi-a rejucat \u015fansa \u015fi \u2013 adaug\u0103 criticul \u2013 \u201ecu optimismul de la temelia \u00eenaint\u0103rii con\u015ftiin\u0163ei spre absolut\u201c. \u00centre aceste genera\u0163ii e deosebirea dintre albatrosul care \u0163\u00e2\u015fne\u015fte deodat\u0103 cu aripile \u00eentinse c\u0103tre \u00eenaltul cerului \u015fi c\u00e2rti\u0163a lui Hegel care, tenace, \u201e\u00ee\u015fi sap\u0103 galeria p\u00e2n\u0103 \u00een podeaua casei de la L\u0103te\u015fti\u201c. C\u0103ptu\u015fit (era s\u0103 zic: \u201eblindat\u201c) cu acest soi de optimism gnoseologic \u015fi cultural (ca \u015fi al unui filozof ca Noica!), Nicolae Balot\u0103 n-a fost, cum putea s\u0103 ni se par\u0103, doar Bibliotecarul manierist al lui Arcimboldo, un mare \u201eom de h\u00e2rtie\u201c din care eman\u0103 triste\u0163ea erudi\u0163iei \u015fi pe care el \u00eensu\u015fi o \u00eencurajeaz\u0103 c\u00e2nd scrie: \u201eVeacul e \u00eenaintat \u00een v\u00e2rst\u0103 \u015fi am citit toate c\u0103r\u0163ile sale\u201c. Apari\u0163ia Caietului albastru \u2013 capodoper\u0103 a prozei memorialistice \u2013 clatin\u0103 din temelie imaginea Bibliotecarului manierist: de sub eruditul \u201eom de h\u00e2rtie\u201c iese la iveal\u0103 un personaj complex, t\u00e2n\u0103r \u015fi b\u0103tr\u00e2n totodat\u0103, cu pasiuni reale \u015fi vehemente ce-i reproduc \u015fi \u00eent\u0103resc revoltele t\u00e2n\u0103rului c\u0103rturar: implicat cu \u201efurie\u201c interioar\u0103 \u00een metamorfozele de la mijlocul veacului trecut. At\u00e2t de implicat, \u00eenc\u00e2t trece, mai bine de \u015fapte ani, prin celebrele pu\u015fc\u0103rii ale regimului comunist. \u00cens\u0103 \u2013 aviz amatorilor de conversiuni fulger\u0103toare \u2013 Nicolae Balot\u0103 nu este un anticomunist din pricina pu\u015fc\u0103riilor comuniste prin care a trecut, ci dintr-o convingere ireductibil\u0103. Nu suferin\u0163a i-a n\u0103scut convingerea, dar invers, vicisitudinile i-au confirmat \u015fi \u00eent\u0103rit o credin\u0163\u0103 \u00een fond neclintit\u0103. De aceea schimbarea\u00a0 regimului politic l-a \u00eempins s\u0103 \u00eentoarc\u0103 spatele cu superb radicalism tineresc \u201enoii literaturi\u201c. \u201e\u00cemi dau seama, uit\u00e2ndu-m\u0103 \u00een urm\u0103\u201c \u2013 scrie el \u2013 \u201ecu c\u00e2t\u0103 furie rupsesem cu literatura rom\u00e2n\u0103. Literatura rom\u00e2n\u0103 \u00eencetase pentru mine prin 1947-48. A\u015f fi vrut s\u0103 p\u0103r\u0103sesc p\u00e2n\u0103 \u015fi limba rom\u00e2n\u0103.\u201c \u00cel indigneaz\u0103 nedemnitatea. Tr\u0103darea clericilor, triste\u0163ea de a-i fi v\u0103zut pe C\u0103linescu, pe Camil Petrescu, pe Sadoveanu \u015fi pe Arghezi f\u0103c\u00e2nd, oric\u00e2t de sili\u0163i, \u201ejocul\u201c comuni\u015ftilor sunt notate cu vorbe grele \u00een Caietul albastru. Nici furia tinere\u0163ii tr\u0103date, nici suferin\u0163a lungilor ani de deten\u0163ie, cu veninul lor cu tot, n-au fost \u00een stare s\u0103-l fac\u0103 a-\u015fi \u0163ine teribila promisiune: aceea de a o \u201erupe\u201c cu literele rom\u00e2ne, de a \u00eentoarce spatele acelor mae\u015ftri care l-au dezam\u0103git. Va scrie, \u00een consecin\u0163\u0103, despre opera lor, De la Ion la Ioanide \u015fi multe altele: rar\u0103 inconsecven\u0163\u0103, admirabil\u0103 nerespectare a promisiunii. Sim\u0163ul valorii, marea erudi\u0163ie a Bibliotecarului literaturii rom\u00e2ne i-au oprit m\u00e2na s\u0103-\u015fi \u0163in\u0103 promisiunea, spre deosebire de mul\u0163i care s-au \u201er\u0103zbunat\u201c pe comunism pun\u00e2nd la zid opera unor C\u0103linescu, Arghezi, Camil Petrescu, Sadoveanu, Marin Preda \u015fi a celorlal\u0163i mari \u201ecompromi\u015fi\u201c, mari scriitori care au cotizat efemer \u015fi nesubstan\u0163ial la comenzile timpului lor.<\/p>\n
\u00cen viziunea lui Nicolae Balot\u0103 biografia nu ucide bibliografia. \u201eCuvintele au nevoie de un p\u0103stor\u201c \u2013 spune undeva Gaston Bachelard. P\u0103storii ace\u015ftia, hermeneu\u0163i str\u0103luci\u0163i \u015fi erudi\u0163i descoper\u0103 \u015fi aduc la lumin\u0103 din \u201esubsolul\u201c cuv\u00e2ntului straturile mitologice \u015fi arhetipale care-l sus\u0163in \u015fi-l fac s\u0103 supravie\u0163uiasc\u0103 \u015fi atunci c\u00e2nd, \u00een gura oamenilor, el, Cuv\u00e2ntul, a murit. Un asemenea mare \u201ep\u0103stor\u201c, hermeneut \u015fi p\u0103str\u0103tor de comori ascunse ochiului profan a fost Nicolae Balot\u0103 sau, cum spune criticul, \u201eun savant printre criticii literari\u201c. Un savant, dar nu unul de cabinet, care nu a ezitat s\u0103 explice, filozofic, diferen\u0163a dintre capodoper\u0103 \u015fi a\u015fa-numita \u201eliteratur\u0103 de consum\u201c care-\u015fi are \u015fi ea capodoperele ei. Decise de dictatura gustului public, aceste capodopere ale \u201ecomenzii literare\u201c intr\u0103 \u015fi ele \u00een vederile hermeneutului. El compar\u0103 \u00eentr-un r\u00e2nd, cu admirabil\u0103 comprehensiune, romanul epistolar\u00a0 Suferin\u0163ele t\u00e2n\u0103rului Werther de Goethe cu o pies\u0103 celebr\u0103 a literaturii de consum din anii \u201970 ai secolului trecut, micul roman Love story de Eric Segal. Enorm\u0103 \u00een ochii unora, compara\u0163ia e impardonabil\u0103, ca aceea dintre Everest \u015fi… movila lui Burcel. Nu \u015fi pentru eruditul Nicolae Balot\u0103 care, cu bunul-sim\u0163 al experien\u0163ei \u015fi c\u0103r\u0163ii, g\u0103se\u015fte c\u0103 aceste dou\u0103 romane sunt, p\u00e2n\u0103 la un punct, perfect compatibile \u015fi deci comparabile: ambele au cucerit inima cititorilor, f\u0103c\u00e2ndu-i s\u0103 pl\u00e2ng\u0103 la fel \u00een dou\u0103 epoci diferite. Radicalii, \u201efundamentali\u015ftii\u201c au acuzat de sus de tot Povestea de iubire a lui Segal de simplism, realism sentimental \u015fi lacrimogen, ce mai!, factor de poluare a gustului public. \u00cen acest timp \u201eanalfabe\u0163ii\u201c se \u00eenghesuiau s\u0103 cumpere cartea \u015fi s-o citeasc\u0103 pe rupte: pu\u0163in le p\u0103sa analfabe\u0163ilor de gustul estetic cu pricina. De o simplitate dezarmant\u0103, Povestea de iubire avea \u015fi cusurul intolerabil c\u0103 f\u0103cea concuren\u0163\u0103 neloial\u0103 noilor produse literare, mai contorsionate, alambicate, pe scurt, postmoderniste din proza momentului spre care marele public, conservator prin defini\u0163ie, privea cu un singur ochi, \u015fi acela abia \u00eentredeschis. Hermeneutul Nicolae Balot\u0103 se apleac\u0103 asupra \u201ecapodoperei\u201c \u2013 care-i pl\u0103cuse pe vremuri, mai ales din ra\u0163iuni polemice, \u015fi r\u0103ut\u0103ciosului Eugen Barbu! \u2013 \u015fi explic\u0103 pe \u00een\u0163elesul hulitului public ra\u0163iunile compara\u0163iei dintre Goethe \u015fi Segal: \u201eCei care au elogiat cartea au f\u0103cut-o \u00eenainte de toate pentru evidenta, pentru fireasca ei simplitate, cu un cuv\u00e2nt, pentru firescul ei. Cititorilor din 1970 acest mic roman li s-a p\u0103rut o bucat\u0103 de realitate, foarte adev\u0103rat\u0103, prezent\u00e2ndu-se nemijlocit. Evident, pentru a deschide baierele inimii at\u00e2tor cititori (\u015fi spectatori de altfel), Eric Segal a g\u0103sit un cifru sau, \u00eentruc\u00e2t e vorba de baiere, o metod\u0103 de a le dezlega. Desigur, nu este acela\u015fi lucru a \u00eenmuia inima (fiar\u0103 b\u0103tr\u00e2n\u0103!) c\u00e2torva mii a c\u00e2torva milioane de cititori (…) \u015ei totu\u015fi, dac\u0103 cercet\u0103m aceste cazuri de receptare a unor opere ceva mai de aproape, observ\u0103m c\u0103 exist\u0103 cel pu\u0163in un motiv esen\u0163ial pentru care Goethe \u00een juvenilul s\u0103u roman epistolar \u015fi profesorul Segal \u00een povestea sa de dragoste au g\u0103sit, deopotriv\u0103, cheia inimii contemporanilor lor. Pentru ca un scriitor s\u0103 formeze cifrul prin care se ob\u0163ine deschiderea sau adeziunea, el trebuie s\u0103 g\u0103seasc\u0103 o conven\u0163ie nou\u0103 (sentimental\u0103, intelectual\u0103, lingvistic\u0103, literar\u0103) care s\u0103 \u00eenlocuiasc\u0103 conven\u0163iile \u00een curs. Or \u2013 conven\u0163ia care cucere\u015fte este cea pe care \u2013 \u00een negativ latent, \u00een forme virtuale \u2013 scriitorul o descoper\u0103 \u00een \u00eens\u0103\u015fi plasma uman\u0103 contemporan\u0103. Numai acele c\u0103r\u0163i surprind care au fost mult a\u015fteptate\u201c \u2013 constat\u0103 umanistul Balot\u0103 cu admirabil\u0103 simplitate \u00eenv\u0103\u0163at\u0103. El trimite, indirect, la context, la peisajul literar rom\u00e2nesc din acel timp: aveam, \u00een anii \u201970, pe de o parte un \u00eenceput de supraproduc\u0163ie a \u201eromanului politic\u201c trimis de ochii cenzurii \u00een \u201eobsedantul deceniu\u201c sau chiar \u00eentr-o istorie mai \u00eendep\u0103rtat\u0103 \u015fi, pe de alt\u0103 parte, elabora\u0163iile sofisticate din cadrul experimentului oniric \u015fi, apoi, postmodernism. De primele, cititorul \u00eencepea s\u0103 oboseasc\u0103, de celelalte, conservator, se apropia cu reticen\u0163\u0103, deseori justificat\u0103 \u015fi estetic. \u00centre oboseal\u0103 \u015fi reticen\u0163\u0103 r\u0103m\u00e2ne o zon\u0103 liber\u0103, \u201egoal\u0103\u201c, \u00een care \u201epic\u0103\u201c Love story a lui Segal, l\u0103murind sociologic \u015fi d\u00e2nd un nume orizontului de a\u015fteptare al unui cititor n\u0103zuind c\u0103tre altceva, ceva pe c\u00e2t de cunoscut, tot pe at\u00e2t de uitat: o simpl\u0103 poveste de iubire ca multe altele din trecut, dar \u00eennoit\u0103 de at\u00e2ta a\u015fteptare: \u201eAr trebui explicate multe din cele privind direct cartea lui Segal\u201c \u2013 scrie Balot\u0103 \u2013 \u201econsiderat\u0103 \u00een contextul social, moral, estetic, lingvistic al timpului nostru. Nu f\u0103r\u0103 s\u0103-\u015fi dea seama (ceea ce constituie meritul s\u0103u), autorul pove\u015ftii de iubire a acumulat \u00een foarte simplul s\u0103u opuscul mai multe elemente care corespundeau unor a\u015ftept\u0103ri, deci puteau s\u0103 dea, \u00een creuzetul acesta pe care-l constituie publicul receptor mostre precipitate ale adeziunii imediate \u015fi fervente. \u00cenainte de toate \u2013 \u00eentr-o epoc\u0103 a contorsiunilor \u015fi alambic\u0103rii prozei refuzate de\u00a0 marele public \u2013 \u00eens\u0103\u015fi simplitatea naiv\u0103 a povestirii. Apoi g\u0103sirea unui limbaj extrem de contemporan pentru exprimarea c\u00e2torva \u015fabloane etern valabile: iubirea dintre doi tineri de condi\u0163ie inegal\u0103, opozi\u0163ia unor p\u0103rin\u0163i la aceast\u0103 iubire, greut\u0103\u0163i \u015fi satisfac\u0163ii \u00een via\u0163a domestic\u0103, t\u00e2n\u0103ra fat\u0103 pe patul mor\u0163ii etc. Autorul pove\u015ftii de iubire a g\u0103sit deci cifrul care deschide inimile multora oferind o imagine a conven\u0163iilor epocii. Dar nu acela\u015fi lucru l-a f\u0103cut Goethe \u00een amintitele Suferin\u0163e ale t\u00e2n\u0103rului Werther? Ce explic\u0103 multa \u00eenfl\u0103c\u0103rare a Europei pentru c\u0103r\u0163ulia germanului dac\u0103 nu aceea\u015fi descoperire a unui nou cifru sentimental, lingvistic, literar? S\u0103 fie oare Poveste de iubire de Eric Segal un fel nou de Werther al secolului XX?\u201c R\u0103spunsul la aceast\u0103 \u00eentrebare dubitativ\u0103 (retoric\u0103) fixeaz\u0103 diferen\u0163a, uria\u015f\u0103, dintre cele dou\u0103 romane, altminteri asem\u0103n\u0103toare \u00een recep\u0163ia lor public\u0103: le apropie imaginea unor conven\u0163ii ale epocii care evolueaz\u0103 \u00een ritmul modernit\u0103\u0163ii, dar le desparte decisiv, capacitatea geniului de a propune un model uman neperisabil. \u201eC\u0103ci\u201c \u2013 scrie Nicolae Balot\u0103 \u2013 \u201euna este s\u0103 g\u0103se\u015fti noua conven\u0163ie fericit\u0103 \u015fi alta s\u0103 propui un model uman. Segal ca \u015fi Goethe a g\u0103sit o formul\u0103 conven\u0163ional nou-atr\u0103g\u0103toare. Goethe, nu \u015fi Segal, ofer\u0103 modelul literar al unei existen\u0163a umane. De aceea, dac\u0103 azi Werther nu ne mai face s\u0103 pl\u00e2ngem (\u015fi cu at\u00e2t mai pu\u0163in s\u0103 ne sinucidem) este pentru acela\u015fi motiv pentru care Segal ne face azi s\u0103 pl\u00e2ngem. Conven\u0163ia din Werther este de mult abolit\u0103 \u015fi nu r\u0103spunde \u00een noi la mai nimic, deci nu st\u00e2rne\u015fte participarea noastr\u0103. \u00cen schimb, el tr\u0103ie\u015fte prin ceva ce este dincolo de conven\u0163iile desuete, de modernitate defunct\u0103: prin ceea ce numeam modelul wertherian, printr-o parabol\u0103 etern valabil\u0103. Nu cred c\u0103 Poveste de iubire ofer\u0103 un asemenea model peren. Love story c\u00e2\u015ftig\u0103 \u015fi pierde prin aceea\u015fi calitate a sa. Prin ceea ce aceast\u0103 povestire ne face azi s\u0103 pl\u00e2ngem, m\u00e2ine ne va face s\u0103 z\u00e2mbim\u201c. Goethe propune un model imperisabil; Segal o conven\u0163ie cu existen\u0163\u0103 strict limitat\u0103: iat\u0103 diferen\u0163a dintre capodoper\u0103 \u015fi \u201ecapodopera\u201c de consum de azi, de ieri \u015fi dintotdeauna.
\nPentru oameni ca Nicolae Balot\u0103 ori Adrian Marino, cultul c\u0103r\u0163ii a trecut \u015fi pe la L\u0103te\u015fti. \u015ei-i va fi greu cui n-a trecut pe-acolo, prin B\u0103r\u0103gan sau prin \u201ede\u015fert\u201c, s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 pasiunea responsabil\u0103 cu care c\u0103rturarul \u015fi hermeneutul se apleac\u0103 asupra naivei Pove\u015fti de iubire a unui Segal, comparat\u0103 cu incomparabilul Werther al lui Goethe: doar cititorul de r\u00e2nd al Pove\u015ftii… poate s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 aceast\u0103 imposibil\u0103 coexisten\u0163\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Despre destinul unui mare c\u0103rturar \u015fi opera critic\u0103 a lui Nicolae Balot\u0103 (26 ianuarie 1925 \u2013 20 august 2014) scriu \u00een Rom\u00e2nia literar\u0103 Carmen Andrei, autoarea unei monografii pe care i-a dedicat-o, \u015fi Nicolae Manolescu, pe care \u00eel leag\u0103 de Nicolae Balot\u0103 \u201eo \u00eendelungat\u0103 prietenie \u015fi a c\u0103rui copioas\u0103 oper\u0103 critic\u0103 am citit-o totdeauna cu… Cite\u0219te mai mult »Cultul c\u0103r\u0163ii a trecut pe la L\u0103te\u015fti…<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[12218,12217,4492,2282],"class_list":["post-20593","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-antimaiorescian","tag-euphorion-1969","tag-n-manolescu","tag-nicolae-balota"],"views":1036,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20593","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20593"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20593\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20593"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20593"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20593"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}