{"id":20569,"date":"2014-09-11T12:29:54","date_gmt":"2014-09-11T10:29:54","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=20569"},"modified":"2014-09-11T13:01:40","modified_gmt":"2014-09-11T11:01:40","slug":"containerele-mortii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/containerele-mortii\/","title":{"rendered":"Containerele mor\u0163ii"},"content":{"rendered":"

Era prin 1994. Fusesem invita\u0163i \u00een \u0163ar\u0103 de Uniunea Scriitorilor. Oamenii de condei rom\u00e2ni din diapor\u0103. Ne \u00eent\u00e2lneam dup\u0103 mul\u0163i ani, reveni\u0163i care de pe unde, plini de entuziasm, \u201eacas\u0103\u201c. O alt\u0103 hart\u0103 a lumii se putea desena, dac\u0103 ar fi fost s\u0103 ni se consemneze domiciliile din diaspor\u0103. Uniunea Scriitorilor din \u0163ara noastr\u0103 de origine ne invitase la un colocviu. \u00cen final ni se asigurase o vacan\u0163\u0103 de c\u00e2teva zile la Neptun. Din Bucure\u015fti eram transporta\u0163i cu autocarele spre litoral.<\/strong> <\/em>
\nPe drum, \u00eentr-unul din autocare s-a defectat aerul condi\u0163ionat. Sau n-a pornit instala\u0163ia. Sau instala\u0163ie nu exista, nu mai \u0163in minte. \u015etiu c\u0103 \u00eentr-adev\u0103r era sufocant. C\u0103l\u0103torii au \u00eenceput s\u0103 se pl\u00e2ng\u0103. Nu era nimic de f\u0103cut. La un moment dat, cineva a cerut s\u0103 se opreasc\u0103 autocarul. S\u0103 ne d\u0103m jos. S\u0103 vin\u0103 alt autocar, \u00een care s\u0103 c\u0103l\u0103torim omene\u015fte. Nu era o solu\u0163ie, cei mai mul\u0163i voiam s\u0103 ajungem c\u00e2t mai repede la destina\u0163ie. Ca ripost\u0103, s-a iscat o criz\u0103 de isterie. Unul dintre colegi a strigat: am s\u0103 mor aici, a\u015fa cum tat\u0103l meu a murit \u00een \u201etrenurile groazei\u201c, \u00een drum spre Transnistria. S-a l\u0103sat un moment de t\u0103cere ad\u00e2nc\u0103. Tulburat doar de glasul aproape \u015foptit al unei compatrioate a celui \u00een criz\u0103, o alt\u0103 scriitoare din Israel. \u201eDomnule, a spus ea, s\u0103 p\u0103str\u0103m propor\u0163iile. Nu e cazul s\u0103 recurgem la asemenea analogii. Am fost invita\u0163i aici. Am fost primi\u0163i \u015fi ad\u0103posti\u0163i. Ni se ofer\u0103 o vacan\u0163\u0103 la mare\u201c.
\n\u015etiu c\u0103 opiniile au fost \u00eemp\u0103r\u0163ite. Cei mai mul\u0163i i-au dat femeii dreptate. De\u015fi, s-a convenit \u00een final, c\u0103 nu po\u0163i condamna o reac\u0163ie deplasat\u0103 dac\u0103 tu, sau cineva de-al t\u0103u, n-a fost niciodat\u0103 traumatizat de o asemenea grozav\u0103 experien\u0163\u0103 precum cea a trenurilor mor\u0163ii.<\/p>\n

De peste o jum\u0103tate de secol traumatiza\u0163ii \u00eei caut\u0103 pe bun\u0103 dreptate pe vinova\u0163i. S-au f\u0103cut \u00een acest scop comisii \u015fi paracomisii. S-au constituit forumuri na\u0163ionale \u015fi interna\u0163ionale. S-au f\u0103cut procese, s-au f\u0103cut anchete. Se umbl\u0103 cu lum\u00e2narea pentru descoperirea \u015fi pedepsirea celor care au ordonat o asemenea crim\u0103, a celor care au executat ordinele, a celor care au \u015ftiut de ea \u015fi nu au reac\u0163ionat \u015fi a celor care, contemporani fiind cu evenimentele, n-au \u015ftiut de ele (adic\u0103 de ce n-au \u015ftiut?).
\nDin c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd se mai descoper\u0103 cineva din \u015firul cel lung de vinova\u0163i, presa se umple de numele lui, fotografiile persoanelor condamnate apar \u00een toate ziarele, se reunesc complexele de judecat\u0103, apar imagini de la tribunale: El e! \u00cel vedem! Anii nu i-au prescris crima. Oric\u00e2t de b\u0103tr\u00e2n \u015fi ie\u015fit din circuitul vie\u0163ii sociale, el trebuie s\u0103 isp\u0103\u015feasc\u0103.<\/p>\n

\u00cen ultima vreme, aproape c\u0103 nu e anotimp \u00een care s\u0103 nu auzim c\u0103 \u00eentr-un container s-au g\u0103sit emigran\u0163i ilegali, c\u0103 printre ei unii au murit sufoca\u0163i, c\u0103 pe mare s-au \u00eenecat \u00een ambarca\u0163iuni \u015fubrede mii de africani sau de asia\u0163i la pragul intr\u0103rii \u00een Europa, c\u0103 printre ei erau femei cu copii, c\u0103 unii au fost l\u0103sa\u0163i s\u0103 se scufunde fiindc\u0103 nu s-a c\u0103zut de acord care dintre for\u0163ele de ordine trebuiau s\u0103 ac\u0163ioneze, c\u0103 \u00een b\u0103rcile plutitoare au avut loc decese \u015fi na\u015fteri dramatice sub soarele necru\u0163\u0103tor al m\u0103rilor \u015fi oceanelor ce \u00eenconjoar\u0103 continentul nostru ferice. Se vorbe\u015fte despre fiecare dram\u0103 o zi sau dou\u0103. Apar ni\u015fte fotografii cu nenoroci\u0163ii: b\u0103ie\u0163i tineri, cu ochii arz\u00e2nd \u00een cap de s\u0103r\u0103cie \u015fi neputin\u0163\u0103, femei str\u00e2ng\u00e2ndu-\u015fi copiii scheletici la s\u00e2n, sau poli\u0163i\u015fti t\u00e2r\u00e2nd sacii de plastic \u00een care zac cei pe care i-a iertat dumnezeu de suferin\u0163ele viitoare. Vedem chipurile victimelor o zi sau dou\u0103. Ei sunt! Presa se ocup\u0103 de ei \u00een c\u00e2teva reportaje. Au fost \u00eengropa\u0163i. Sau au fost salva\u0163i. \u015ei au fost expulza\u0163i.
\nNiciodat\u0103, de c\u00e2nd urm\u0103resc acest subiect, nu am v\u0103zut o relatare despre cei c\u0103rora le apar\u0163in aceste containere ale groazei, despre cei care au f\u0103cut posibil\u0103 \u00eenghesuirea f\u0103r\u0103 aer a sutelor de oameni \u00eentr-un spa\u0163iu \u00eenchis \u00een care se moare \u015fi mor\u0163ii merg mai departe cu cei vii p\u00e2n\u0103 la deschiderea unei u\u015fi de salvare, niciodat\u0103 nu am v\u0103zut un reportaj despre cei care se \u00eembog\u0103\u0163esc primind ultimii bani stor\u015fi din necazul celor care, \u00een orice condi\u0163ii, \u00ee\u015fi g\u0103sesc ad\u0103postul mult visat \u00eentr-un container sau \u00eentr-o barc\u0103 dezafectat\u0103<\/p>\n

Asemenea colegilor mei din autocarul \u00een drum spre Neptun, voi spune c\u0103 nu pot fi judecate anumite fapte, dac\u0103 nu ai fost tu \u00eensu\u0163i sau cineva foarte apropiat \u0163ie traumatizat de ele. C\u0103 anumite suferin\u0163e tind s\u0103 ia suprapropor\u0163ii, dac\u0103 \u0163i-au fost date \u0163ie, dac\u0103 intolerabilul te-a atins direct \u015fi \u0163i-a r\u0103sucit soarta.
\nO s\u0103 spune\u0163i c\u0103 nu se pot face analogii, c\u0103 unii pleac\u0103 de bun\u0103voie \u015fi ceilal\u0163i au fost sili\u0163i, c\u0103 au fost persecu\u0163ii religioase, pe c\u00e2nd acum este vorba de trecere ilegal\u0103 de frontiere etc., etc. Ca \u015fi c\u00e2nd s\u0103r\u0103cia perpetu\u0103 \u015fi absolut\u0103 poate fi acceptat\u0103 de bun\u0103voie. Ca \u015fi c\u00e2nd bombele de care \u00eencearc\u0103 s\u0103 se salveze ei nu \u00eenseamn\u0103 \u00eenc\u0103lcare de frontiere.
\nDar, acum, unde sunt cei p\u0103\u0163i\u0163i \u015fi copiii lor? Unde sunt evreii, \u0163iganii, comuni\u015ftii, homosexualii, arti\u015ftii care \u015ftiu ce \u00eensemn\u0103 s\u0103 fii \u00een\u00a0 spatele gratiilor sau u\u015filor ferecate?
\nRevolta deschis\u0103 a\u00a0 celor p\u0103\u0163i\u0163i unde este acum?
\n\u015ei atunci c\u00e2nd acest intolerabil \u00eel atinge pe cel de-al\u0103turi de tine, unde \u0163i-e glasul?
\nCum se poate sc\u0103pa de pedeapsa de-a accepta c\u0103 a devenit fapt comun moartea sufocat \u00een container? Cum de nu cerem sanc\u0163ionarea public\u0103 a celor care au conceput c\u0103 se pot \u00eembog\u0103\u0163i prin asemnea fapte? \u015ei a celor care le-au dus la \u00eendeplinire, a celor care au \u015ftiut de ele \u015fi n-au reac\u0163ionat\u00a0 sau n-au \u015ftiut de ele (\u015fi de ce n-au \u015ftiut)?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Era prin 1994. Fusesem invita\u0163i \u00een \u0163ar\u0103 de Uniunea Scriitorilor. Oamenii de condei rom\u00e2ni din diapor\u0103. Ne \u00eent\u00e2lneam dup\u0103 mul\u0163i ani, reveni\u0163i care de pe unde, plini de entuziasm, \u201eacas\u0103\u201c. O alt\u0103 hart\u0103 a lumii se putea desena, dac\u0103 ar fi fost s\u0103 ni se consemneze domiciliile din diaspor\u0103. Uniunea Scriitorilor din \u0163ara noastr\u0103 de… Cite\u0219te mai mult »Containerele mor\u0163ii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-20569","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":993,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20569","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20569"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20569\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20569"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20569"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20569"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}