{"id":20557,"date":"2014-09-11T12:15:11","date_gmt":"2014-09-11T10:15:11","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=20557"},"modified":"2014-09-11T13:00:44","modified_gmt":"2014-09-11T11:00:44","slug":"pamflete-recomandate","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/pamflete-recomandate\/","title":{"rendered":"Pamflete recomandate"},"content":{"rendered":"

Dumitru Radu Popescu, Scrisori deschise,<\/em> Editura Funda\u0163iei Scrisul Rom\u00e2nesc, Craiova, 2013<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Pentru scriitorul D.R. Popescu, literatura a fost \u015fi r\u0103m\u00e2ne, indubitabil, o fa\u0163\u0103 esen\u0163ializat\u0103 a realit\u0103\u0163ii. Toate c\u0103r\u0163ile sale \u2013 romane, nuvele, piese de teatru, eseuri \u2013 sunt, \u00een fond, dramatice imagini ale unui prezent etern pe care \u00eel sondeaz\u0103 \u00een c\u0103utarea (exprimarea) adev\u0103rului, tulbur\u0103tor, al epocii sale. Dar, dac\u0103 literatura fic\u0163ional\u0103 e o oglind\u0103 de reflectare parabolic\u0103, literatura publicisticii e una c\u00e2t se poate de direct\u0103 \u015fi polemic\u0103 \u00een comentarea, combatant\u0103, a lumii \u00een care tr\u0103ie\u015fte, pe care o analizeaz\u0103 dezv\u0103luindu-i coordonatele esen\u0163iale, tot din perspectiva reprezent\u0103rii ei ca literatur\u0103. Pentru c\u0103 aici sunt sintetizate, \u00eenc\u0103 din vechime, toate st\u0103rile emo\u0163ional-umane ce se perpetueaz\u0103 p\u00e2n\u0103 azi, at\u00e2ta doar c\u0103 \u00een detalieri specifice diferitelor momente evolutive, structural r\u0103m\u00e2n\u00e2nd \u00eens\u0103 acelea\u015fi. \u201eCare roman r\u0103m\u00e2ne\u2026 cel mai bun\u2026 din toate timpurile? Iliada \u015fi Odiseea, la pachet, \u00een versuri! Aici se \u00eentrev\u0103d destul de bine polii contrarii ai f\u0103pturii umane, dictatura zeilor, giumbu\u015flucurile zei\u0163elor, m\u0103re\u0163ia \u015fi ridicolul mor\u0163ii, pr\u0103bu\u015firea Troiei, \u00een propria cenu\u015f\u0103, umilirea jegoas\u0103 a \u00eenvin\u015filor, jalea lui Ahile, care a pierdut totul \u2013 adic\u0103 tot ce a iubit el mai mult! \u2013 lingu\u015firile erotice, st\u0103ruitoare, ale pe\u0163itorilor ce r\u00e2vneau patul lui Ulise, pe\u0163itori pe care doar trecerea lor prin sabie i-a mai sc\u0103pat de propia lor r\u00e2vn\u0103 hormonal\u0103\u2026 Tot \u00een romanul lui Homer \u00eent\u00e2lnim\u2026 trecerea lejer\u0103 dintr-o \u0163ar\u0103 \u00een alta, dintr-o lume \u00een alta, dintr-un timp \u00een alt timp!… Ulise, \u00eenaintea personajului central din La \u0163ig\u0103nci (\u015fi el venit \u00een urma v\u00e2n\u0103torului descris de Sadoveanu \u00een Pove\u015ftile de pe Valea Frumoasei, de la Bradul Str\u00e2mb), trece din lumea celor vii \u00een lumea\u2026 de dincolo, din care, desigur, revine\u2026 Ulise, da este cel mai teribil \u015fi complex personaj al tututor timpurilor (dac\u0103 vre\u0163i!), el \u00eensemn\u00e2nd istoria, r\u0103zboiul, iubirea, crima, inteligen\u0163a, viclenia (Calul troian, de!), puterea afrodisiac\u0103 a s\u00e2ngelui pe\u0163itorilor c\u0103s\u0103pi\u0163i \u00een Ithaca!\/ Dac\u0103 Ulise fiin\u0163eaz\u0103 precum un\u2026 mit, avem \u015fi noi (nu fali\u0163ii, nu!) miturile noastre? Cum s\u0103 nu!\u201c (V\u00e2n\u0103toarea regal\u0103 continu\u0103\u2026).
\nComentariile de acest tip nu sunt neap\u0103rat (cu toate c\u0103, la o adic\u0103, pot fi) exegeze critice ale operelor diver\u015filor scriitori din marea literatur\u0103 a lumii ca \u015fi din cea na\u0163ional\u0103, de\u015fi se insinueaz\u0103 aceast\u0103 deschidere. Ele \u00eei ofer\u0103 \u00eens\u0103 scriitorului, ca modalitate a discursului s\u0103u polemic, posibilitatea de a aborda \u00een r\u0103sp\u0103r metehnele perene ale umanit\u0103\u0163ii dintotdeauna, dob\u00e2ndite din chiar prima clip\u0103 a apari\u0163iei str\u0103-str\u0103mo\u015filor no\u015ftri: \u201eDesigur, trebuie s\u0103 ne aducem aminte c\u0103 marea uluire a protop\u0103rin\u0163ilor no\u015ftri, Adam \u015fi Eva, dup\u0103 ce-au m\u00e2ncat din m\u0103rul cu pricina, a fost c\u00e2nd au descoperit c\u0103 sunt \u00een pu\u0163a goal\u0103! Descoperindu-\u015fi trupul, cu gr\u0103bire au \u015fi \u00eenceput s\u0103-l \u00eentrebuin\u0163eze dup\u0103 bunul lor plac, f\u0103r\u0103 s\u0103 mai \u0163in\u0103 cont de eventualele pove\u0163e ale divinului Tat\u0103, de care s-au delimitat, pun\u00e2ndu-\u015fi niscaiva frunze sub buric \u015fi devenind autonomi, elibera\u0163i din Criza Cunoa\u015fterii, adic\u0103 desprin\u015fi de Dumnezeu. Din libertatea lor ne-am n\u0103scut noi pe p\u0103m\u00e2nt\u201c (Leul albastru). Verva cu care abordeaz\u0103 diferite subiecte la ordinea zilei con\u0163ine acidul corosiv al sanc\u0163iunilor critice pe care le aplic\u0103 sever disfunc\u0163ionalit\u0103\u0163ilor din lumea social\u0103, politic\u0103, cultural\u0103 \u015f.a., ale Rom\u00e2niei de azi, pe care le observ\u0103, mai mult chiar, e nevoit a le suporta \u015fi astfel verbul s\u0103u devine expresia reac\u0163iei unei \u00eentregi colectivit\u0103\u0163i (aparent amorfe), a noastr\u0103 a tuturor celor care suntem animatorii actualei societ\u0103\u0163i democratice, aflat\u0103 \u00een mare sufein\u0163\u0103 moral\u0103: \u201eDup\u0103 decesul socialismului, datorit\u0103 independen\u0163ei justi\u0163iei, la noi a \u00eenflorit industria de fier vechi, iar oamenii r\u0103ma\u015fi s\u0103 se plimbe pe strad\u0103, \u00een libertate, au fost ajuta\u0163i s\u0103-\u015fi cultive virtu\u0163ile \u00een\u0103l\u0163\u0103toare, privatizatoare\u2026 ilumin\u00e2ndu-se \u00eenainte de a poposi l\u00e2ng\u0103 moa\u015ftele Sfintei Parscheva, la o s\u0103rm\u0103lu\u0163\u0103 cald\u0103\u2026. Mul\u0163i dintre rom\u00e2ni au devenit c\u0103p\u015funari de soi \u2013 sfin\u0163i ai libert\u0103\u0163ii, adic\u0103!\u201c (Independen\u0163a ghilotinei \u015fi trecerea peste adev\u0103r).
\nIronic, sarcastic foarte adesea, persiflant nu mai pu\u0163in, scriitorul a g\u0103sit o formul\u0103 de abordare pamfletar\u0103 a acestor chestiuni la ordinea zilei, prin convocarea, \u00eentr-o companie implicat\u0103, a prietenilor, a cunoscu\u0163ilor, a colegilor de bresl\u0103, a celor pe care i-a \u00eent\u00e2lnit cu diferite ocazii ori pur \u015fi simplu i-a descoperit \u00een paginile diverselor reviste (Florea Firan, Constantin Z\u0103rnescu, Ovidiu Ghidirmic, Magda Ursache, Valeriu D. Costea, Iulia Apetrei \u015fi al\u0163ii), c\u0103rora le trimite (de regul\u0103) ample scrisori deschise, \u00eentr-un soi de colocvial\u0103 \u00eentre\u0163inere, \u00een care \u00eei provoac\u0103 (\u201eDomnule Gheorghe Glodeanu, ce p\u0103rere ai despre apocalipsa din Japonia?…\u201c, sau: \u201eDomnule Cornel Ungureanu, unde se afl\u0103 Nordul \u2013 sau nu mai are nimeni nevoie de el?\u201c \u015f.a.), \u00eei ia ca martori (\u201eDrag\u0103 domnule Mircea Pospai, E clar: suntem martorii unei revolu\u0163ii chelioase, doldora de a ne ar\u0103ta c\u00e2t mai clar inutilitatea c\u0103r\u0163ii\u201c) dar \u015fi de receptori ai confesiunilor de ordin profesional ori biografic (\u201eDomnule Ilarie Hinoveanu, pe scena c\u0103minului cultural din D\u0103nceu \u2013 Mehedin\u0163i, o fost\u0103 magazie a boierului Nicoar\u0103, vara, \u00een vacan\u0163e, \u00eenainte de baluri, montam piese de teatru\u2026\u201c) etc., dup\u0103 modelul, dac\u0103 vre\u0163i, pe care l-a propus, \u00een urm\u0103 cu un secol \u015fi mai bine, Ion Ghica \u00een epistolele sale c\u0103tre Vasile Alecsandri. Dar D.R. Popescu nu mar\u015feaz\u0103 pe acest \u015fablon \u2013 \u00een care precump\u0103nitoare erau evoc\u0103rile reconstitutive de epoc\u0103 \u015fi de biografii \u2013\u00a0 dec\u00e2t arareori \u015fi atunci \u00eens\u0103 cu inten\u0163ie mai pu\u0163in documentar\u0103, c\u0103ci apelul se face, chiar \u00een pagini de autentic\u0103 descrip\u0163ie factologic\u0103, la angajamente afective. A\u015fa, amintindu-\u015fi de anii petrecu\u0163i la Liceul \u201eEmanuil Gojdu\u201c din Oradea (Libertatea lui F\u0103t-Frumos), a\u015fa evoc\u00e2ndu-\u015fi p\u0103rin\u0163ii \u015fi rudele apropiate (Merele din gr\u0103dina bunicilor), a\u015fa \u00een reconstituirea imaginii Clujului din anii c\u00e2nd a descins la facultatea de Medicin\u0103: \u201eDomnule Andrei Marga, v\u0103 anun\u0163 cu duio\u015fie c\u0103 atunci c\u00e2nd am cobot\u00e2t din tren \u00een metropola numit\u0103 Cluj, \u00een vara anului 1953, ora\u015ful m-a \u00eent\u00e2mpinat cu un n\u0103valnic nechezat de cai! Tr\u0103surile te a\u015fteptau aliniate, \u00een fa\u0163a g\u0103rii, \u015fi un miros autentic de baleg\u0103 proasp\u0103t\u0103 \u00ee\u0163i \u00eent\u0103rea convingerea c\u0103 burgul de la poalele Feleacului nu era ofticat de varii sonorit\u0103\u0163i mecanice \u015fi de \u00eenfumur\u0103ri industriale! O fabric\u0103 de pantofi \u015fi ghete, \u00abDermata\u00bb, cu c\u00e2teva sute de angaja\u0163i, oferea Clujului emblema de citadel\u0103 european\u0103 ecologic\u0103. N-am aflat atunci care era PIB-ul Clujului, dar nu dup\u0103 mult timp, noi, tinerii, ajun\u015fi la Medicin\u0103, ne-am convins c\u0103 ora\u015ful \u00een care visam s\u0103 ajungem doctori era destul de s\u0103rac din punct de vedere spiritual: n-avea dec\u00e2t doi scriitori, numi\u0163i Lucian Blaga \u015fi Ion Ag\u00e2rbiceanu, \u015fi c\u00e2\u0163iva dasc\u0103li universitari: Ha\u0163ieganu, Goia, Benetato, Preda, D.D. Ro\u015fca, Daicoviciu, Prodan, Pascu, uni dintre ei deja pu\u015fi la murat\u201c etc. (Europa fericirii de pia\u0163\u0103 \u015fi Zeus).
\nFormula epistolar\u0103 cultivat\u0103 de Dumitru Radu Popescu este una prin excelen\u0163\u0103 eseistic\u0103 \u015fi pamfletar\u0103. Eseistic\u0103 prin gesticula\u0163ia lejer\u0103 cu care aduce \u00een discu\u0163ia moravurilor societ\u0103\u0163ii rom\u00e2ne\u015fti actuale cazuri ilustre din literaturile lumii, marc\u00e2nd angajamente morale fundamentale pentru omenire (\u201eLupt\u0103torul cel mai \u00eendr\u0103git de mine este cavalerul Don Quijote, pentru c\u0103 el n-a ob\u0163inut nici o victorie \u2013 niciodat\u0103! Cu toate acestea, cavalerul absurd \u2013 \u00eentemeietorul de fapt \u015fi de drept al romanului absurdului, al teatrului absurdului! \u2013 \u00eenarmat cu un lighean \u015fi c\u0103l\u0103rind o m\u00e2r\u0163oag\u0103, r\u0103m\u00e2ne exemplar prin d\u0103ruirea sa pentru binele pe p\u0103m\u00e2nt! Iar tot ce face nu face pentru sine, ci pentru oameni \u2013 care oameni, uneori mai \u015fi r\u00e2d de el, cu dulcea\u0163\u0103, desigur!\u201c) \u00een pandant cu mizeria eroilor de m\u00e2n\u0103 mic\u0103 (nu literari, de\u015fi calitatea de prototipuri negative, fire\u015fte, le este pus\u0103 \u00een eviden\u0163\u0103) ajun\u015fi a determina, prin politic\u0103, condi\u0163ia social\u0103 a unei \u0163\u0103ri cu preten\u0163ii democrate: \u201eNu-\u0163i trebuie, ca s\u0103 ajungi un bordurar irefutabil, sau un asfaltator de la miori, dec\u00e2t s\u0103-\u0163i continui delimitarea sinelui de morala celorlal\u0163i, \u015fi chiar de Univers, devenind propria ta divinitate financiar\u0103. Altarul banului, ad\u00e2nc implementat \u00een Europa Banului M\u0103r\u0103cine, fixeaz\u0103 muta\u0163iile istorice difuzate \u00een lume: umanitatea f\u0103c\u00e2nd, astfel, un pas serios \u00een mar\u015ful duios al uit\u0103rii de sine. F\u0103r\u0103 memorie va fi foarte bine, c\u0103ci oamenii nu vor mai avea parte de remu\u015fc\u0103ri, lipsa memoriei echival\u00e2nd cu cantitatea de con\u015ftiin\u0163\u0103 de care au nevoie\u2026 \u015ei astfel vom sc\u0103pa de balastul c\u0103r\u0163ilor \u2013 care, \u00eentre noi fie vorba, chitite \u00een biblioteci, acumuleaz\u0103 foarte mult praf toxic (\u2026) \u015ei astfel oamenii, de la vl\u0103dic\u0103 p\u00e2n\u0103 la opinc\u0103, nu vor mai fi obliga\u0163i, sau tenta\u0163i, s\u0103 se recunoasc\u0103 pe ei \u00een\u015fi\u015fi \u00een c\u0103r\u0163i!\u201c (Drag\u0103 prietene\u2026). Recursul continuu la operele literare fundamentale este de fapt recursul la cultura umanit\u0103\u0163ii, care poate servi \u015fi serve\u015fte \u2013 ne spune D.R. Popescu \u2013 drept etalon imuabil pentru rapotarea precarei civiliza\u0163ii (a noastr\u0103, evident) actuale, la valorile umaniste, \u00een eternitate:\u201e\u2026e bine s\u0103 revenim mereu \u00een vremile z\u0103pezilor de alt\u0103dat\u0103 \u015fi s\u0103 \u00eenv\u0103\u0163\u0103m de la b\u0103tr\u00e2ni c\u00e2te ceva, m\u0103car despre eroi, via\u0163\u0103 \u015fi moarte, despre sublim \u015fi ridicol. Despre sincronism \u015fi despre sincretism, bun\u0103oar\u0103\u201c (Femeia sincretic\u0103 \u015fi b\u0103rbatul sincron). E \u015fi motivul pentru care apeleaz\u0103 constant la \u201ema\u015fin\u0103ria cosmic\u0103 dirijat\u0103 de domnul Shakespeare\u201c (Piticul din gr\u0103dina de var\u0103) \u2013 s\u0103 ne amintim c\u0103 \u015fi Eminescu vorbea despre o ma\u015fin\u0103 a lumii \u00een care contemporanii lui erau judeca\u0163i din perspectiva marelui destin cosmic al umanit\u0103\u0163ii.
\nPamfletar\u0103 \u015fi polemic\u0103, deopotriv\u0103, e aceast\u0103 publicistic\u0103 epistolar\u0103, cu azimutul fixat \u00een actualitatea evenimentelor actuale din arealul politic rom\u00e2nesc, comentariul excel\u00e2nd \u00eentr-o abordare ironic\u0103 \u015fi sarcastic\u0103 subtil\u0103: \u201eRom\u00e2nia \u015fi-a c\u00e2\u015ftigat libertatea visat\u0103, da, da, dar cum grozavul nostru cuv\u00e2nt fraier \u00eenseamn\u0103, \u00een german\u0103, liber, \u00eenseamn\u0103 c\u0103 suntem o \u0163ar\u0103 de fraieri? De fraieri liberi, desigur, desigur, fiindc\u0103 \u00een loc s\u0103 facem din to\u0163i rom\u00e2nii, de la mic la mare \u2013 \u015fi de la Nistru p\u00e2n\u0103 la Nisa! \u2013 o armie a p\u0103cii, care s\u0103 se lupte pentru drepturile omului \u00een Asia \u015fi Africa, noi schimb\u0103m guvernele la Cotroceni, la un pahar de \u015fampanie!\u201c (Leul albastru), ad\u0103ug\u00e2nd \u00een alt\u0103 parte: \u201eCaragiale ne-a dat cheia unei lumi moderne ce se va des\u0103v\u00e2r\u015fi prin lipsa total\u0103 de caracter a partenerilor! Singurul ins care-\u015fi \u00eendepline\u015fte, la vedere, visul \u2013 precum Agamemnon, cuceritorul Troiei! \u2013 este Agami\u0163\u0103!\u00a0 \u00ce\u015fi atinge scopul politic nu lupt\u00e2nd pentru o idee scump\u0103 altora, ci doar scump\u0103 sie\u015fi! Aceea\u2026 de a parveni \u00een structurile \u00eenalte de la Bucure\u015fti, juc\u00e2nd mereu com\u00e8dia vie\u0163ii \u015fi neav\u00e2nd niciodat\u0103 m\u0103car un pic de caracter!\u201c (Salamul soia \u015fi vaporul american).
\nDirecte \u015fi indirecte, textuale \u015fi subtextuale, insinuante \u015fi f\u0103\u0163i\u015fe, Scrisorile deschise ale lui Dumitru Radu Popescu fac pe deplin dovada unui angajament civic ferm \u00een ap\u0103rarea (azi, la noi) valorilor sprituale \u015fi morale, aflate \u00een mare suferin\u0163\u0103 sub presiunea ma\u015fina\u0163iunilor politice partizane, din orizontul c\u0103rora sunt excluse, aproape cu des\u0103v\u00e2\u015fire, coordonatele educa\u0163iei \u015fi culturii: \u201edreptatea, credin\u0163a, morala \u015fi adev\u0103rul sunt, nu de pu\u0163in ori, vorbe late \u015fi goale!\u201c. Iat\u0103 verdictul unui scriitor al c\u0103rui cuv\u00e2nt reprezint\u0103, de fapt, o autentic\u0103 depunere de m\u0103rturie asupra timpului s\u0103u existen\u0163ial.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Dumitru Radu Popescu, Scrisori deschise, Editura Funda\u0163iei Scrisul Rom\u00e2nesc, Craiova, 2013   Pentru scriitorul D.R. Popescu, literatura a fost \u015fi r\u0103m\u00e2ne, indubitabil, o fa\u0163\u0103 esen\u0163ializat\u0103 a realit\u0103\u0163ii. Toate c\u0103r\u0163ile sale \u2013 romane, nuvele, piese de teatru, eseuri \u2013 sunt, \u00een fond, dramatice imagini ale unui prezent etern pe care \u00eel sondeaz\u0103 \u00een c\u0103utarea (exprimarea) adev\u0103rului,… Cite\u0219te mai mult »Pamflete recomandate<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3059,2575],"class_list":["post-20557","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-dumitru-radu-popescu","tag-scrisori-deschise"],"views":1023,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20557","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20557"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20557\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20557"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20557"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20557"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}