Dumnezeu se uit\u0103 la noi cu binoclul, al patrulea volum de Opere ale lui Emil Brumaru, este \u015fi ultimul din seria de la Polirom, dac\u0103 \u0163inem seama \u015fi de faptul c\u0103 el, acest volum, rezervat \u201epublicisticii\u201c, se \u00eencheie cu un capitol de ample referin\u0163e critice (107 pagini), extrase din cronicile \u015fi comentariile ce i-au fost consacrate poetului de-a lungul a patru decenii \u015fi jum\u0103tate, adic\u0103 din 1969 \u015fi p\u00e2n\u0103 \u00een prezent, de c\u0103tre cei mai importan\u0163i critici, istorici literari, esei\u015fti, dar \u015fi de poe\u0163i din toate genera\u0163iile \u015fi promo\u0163iile. Reamintesc titlurile primelor trei din aceast\u0103 impozant\u0103 edi\u0163ie de autor: Julien Ospitalierul, Submarinul erotic \u015fi Cer\u015fetorul de cafea. De notat c\u0103 lui Emil Brumaru i-a mai ap\u0103rut, \u00een 2005, Opera poetic\u0103, I-III, la Editura Cartier din Chi\u015fin\u0103u. \u015ei aceea, tot o edi\u0163ie de autor.
\nS\u0103 cuprind\u0103 oare cele patru volume din seria de la Polirom (2009-2014) tot ce a scris Emil Brumaru? Chiar dac\u0103 nu, e lesne de apreciat c\u0103 ceea ce eventual a r\u0103mas pe dinafar\u0103 nu poate reprezenta ceva esen\u0163ial privind opera \u015fi profilul autorului, unul dintre poe\u0163ii rom\u00e2ni contemporani de prim plan, de o originalitate care nu doar frapeaz\u0103, ci \u015fi contrariaz\u0103, iar pe unii pudibonzi sau \u00eemb\u0103tr\u00e2ni\u0163i \u00een rele \u00eei scandalizeaz\u0103. Prefa\u0163a acestui al patrulea volum, cu un titlu cam pre\u0163ios, dar sugestiv \u2013 Poezie undercover \u2013, semnat\u0103 de Ioana P\u00e2rvulescu, este nu at\u00e2t un text critic, analitic, c\u00e2t mai ales o confesiune de cititor rafinat. Ideea e c\u0103 publicistul Emil Brumaru este nimeni altul dec\u00e2t poetul Emil Brumaru \u201esub acoperire\u201c. \u015ei \u00eentr-adev\u0103r, \u00een toate cele trei cicluri ale volumului \u2013 dou\u0103 con\u0163in\u00e2nd texte publicate \u00een Rom\u00e2nia literar\u0103 \u015fi Suplimentul de cultur\u0103, iar al treilea fiind Jurnalul de la Dolhasca, de fapt un fals jurnal din perioada de tinere\u0163e, c\u00e2nd Brumaru a func\u0163ionat acolo ca medic \u2013 publicistul \u015fi diaristul sunt \u201em\u0103\u015fti\u201c ale aceleia\u015fi fe\u0163e: Poetul. Primul \u015fi cel mai banal lucru ce se poate spune despre textele care au constituit substan\u0163a rubricilor sus\u0163inute de-a lungul deceniilor \u00een cele dou\u0103 publica\u0163ii pomenite \u015fi reunite acum \u00een volum e c\u0103 sunt poeme \u00een proz\u0103. Ele fac, a\u015fa-zic\u00e2nd, corp comun cu lirica autorului, dar \u015fi cu nota\u0163iile din Jurnalul de la Dolhasca, topos intrat \u00een literatur\u0103, datorit\u0103 lui Emil Brumaru, \u00een chip de Rezerva\u0163ie Natural\u0103 de \u00cengeri. Vreau s\u0103 spun c\u0103 toate au acelea\u015fi teme \u015fi obsesii \u015fi acela\u015fi \u201eparfum divin \u015fi neru\u015finat\u2026\u201c. Citez la \u00eent\u00e2mplare: \u201eAvea s\u00e2nii albi, orbitori, navig\u00e2nd parc\u0103 prin aerul transparent al \u00eenc\u0103perii. Sta \u00een picioare, cu fa\u0163a spre d\u00e2nsul, dezbr\u0103cat\u0103 p\u00e2n\u0103 la jum\u0103tate. Lu\u0103 stetoscopul, o rug\u0103 s\u0103 se \u00eentoarc\u0103, lipi membrana rotund\u0103 de spatele ei, sub omopla\u0163i. La \u00eenceput nu deslu\u015fi nimic. Pe urm\u0103 auzi un fo\u015fnet dulce, \u00eendep\u0103rtat, melodios \u015fi tainic, promi\u0163\u0103tor de fericiri nepermise. Ap\u0103s\u0103. \u015ei atunci, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u015ftie cum, se sim\u0163i \u00eenv\u0103luit de o muzic\u0103 lent\u0103, alveolar\u0103, din ce \u00een ce mai \u00eempotmolit\u0103 \u00een sur\u00e2suri, dureros de naiv\u0103 \u015fi tandr\u0103. \u00cenchise ochii. V\u0103zu paji\u015fti cu bile rostogolite pe iarba umed\u0103, atlase vechi, cor\u0103bii trufa\u015fe, turnuri sub\u0163iri \u00een amurg, struguri \u015fi mingi. Str\u0103zi oblice coborau \u00een pant\u0103, case de care fusese \u00eendr\u0103gostit \u00eel chemau, dup\u0103-amiezi nesf\u00e2r\u015fite stagnau \u00een pie\u0163ele mici. Asculta mereu, nes\u0103\u0163ios, mi\u015fc\u00e2nd rar, cu evlavie, stetoscopul pe carnea fierbinte\u2026\u201c (Stetoscopul detectivului Arthur).
\n\u00cen pagina c\u0103r\u0163ii, textele din aceste cicluri \u00ee\u015fi revel\u0103 o surprinz\u0103toare \u015fi subtil\u0103 coeren\u0163\u0103. Dintr-o epistol\u0103 adresat\u0103 lui Nicolae Manolescu, misiv\u0103 pe care Emil Brumaru o include \u00een edi\u0163ia de fa\u0163\u0103 la finalul sec\u0163iunii a doua, reiese c\u0103 directorul Rom\u00e2niei literare i-a repro\u015fat la un moment dat inadecvarea la condi\u0163ia publicistic\u0103 a unei rubrici periodice, faptul c\u0103 textele sunt \u201ef\u0103r\u0103 cap \u015fi coad\u0103\u201c \u015fi c\u0103 semnatarul lor \u201ea luat-o prin p\u0103pu\u015foaie\u201c. Brumaru, la r\u00e2ndul s\u0103u, \u00eei r\u0103spunde printr-o prezum\u0163ie, altminteri generoas\u0103, dar neconving\u0103toare \u00een acest caz: \u201eCel care cite\u015fte, printr-un minim efort, poate el \u00eensu\u015fi \u00eenchega textul, \u00eel poate g\u00e2ndi cum vrea, \u00eel poate chiar, enervat, rescrie, de ce nu?\u201c. Da, numai c\u0103 directorul revistei avea dreptate. Oricum, \u201et\u0103r\u0103boaiele verbale\u201c, cum zice Brumaru \u00eensu\u015fi autoflagel\u00e2ndu-se ironic, nu prea \u00ee\u015fi au locul \u00eentr-o revist\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2nal\u0103, fie ea \u015fi literar\u0103. \u00cen pagina de carte ele sunt receptate altfel, chiar dac\u0103 \u015fi pe acest suport par uneori extravagante \u015fi pot da cititorului o senza\u0163ie de satura\u0163ie provocat\u0103 de \u201ebulimia \u00een ordinea limbajului\u201c pe care o constata I. Negoi\u0163escu referitor la stilul lui Emil Brumaru.
\nF\u0103r\u0103 a face clasamente, ultima sec\u0163iune a acestui volum, adic\u0103 Jurnalul de la Dolhasca \u2013\u00a0 a\u015fa \u201etern, voit banal, voit vulgar, voit sadic\u201c, cum \u00eel denun\u0163\u0103 Brumaru \u2013 mi se pare a fi cea dint\u00e2i, nu doar \u00een ordinea producerii \u00een timp a celor trei cicluri, pe care nu \u015ftiu de ce autorul nu a respectat-o. \u00cen \u201ejurnal\u201c \u00eent\u00e2lnim un Emil Brumaru mai auster. Nota\u0163iile sun\u0103 ca ni\u015fte respir\u0103ri uimite, \u00eendr\u0103gostite, ale poetului \u015fi intelectualului fa\u0163\u0103 cu universul domestic \u2013 \u201eMirosul ciudat pe care-l cap\u0103t\u0103 camera c\u00e2nd \u00eencep s\u0103 scriu bine!\u201c \u2013, dar \u015fi \u00eenfiorate, uneori dureros, de fragilitatea vie\u0163ii \u015fi infinitudinea lumii. Unele sunt demne de a figura \u00eentr-o antologie de gen: \u201eInteresant: ca s\u0103 se suie pe cas\u0103, gazda \u015fi-a pus dou\u0103 sc\u0103ri una l\u00e2ng\u0103 alta. Pentru a nu avea sentimentul de singur\u0103tate al unei sc\u0103ri \u00een timpul cobor\u00e2rii sau urcatului? Sau, urmuzian, pe una suie, pe cealalt\u0103 se coboar\u0103?\u201c sau \u201eGra\u0163ioasa cantonier\u0103 S., \u00een pantaloni, bluz\u0103 alb\u0103 cu vestu\u0163\u0103 albastr\u0103, st\u0103 cu spatele \u00een u\u015fa cantonului \u015fi \u00eemplete\u015fte accelerate\u201c. Iat\u0103 \u015fi o \u00eensemnare cu o anumit\u0103 semnifica\u0163ie privind universul-insul\u0103 al lui Emil Brumaru, cu expresia unuia dintre comentatorii s\u0103i, un univers \u00een care lectura literaturii marilor scriitori ai lumii, cu deosebire titanii ru\u015fi, constituie pentru el un drog dumnezeiesc, un viciu devorator: \u201ePe pu\u015ftoaice le z\u0103p\u0103ce\u015fti cu Dostoievski, pe m\u0103ritate, cu Cehov! Nu-i minunat?\u201c. \u00cen linia spiritului ludic al lui Brumaru, a\u015f observa c\u0103 el, cu poezia sa, cu pasiunea \u015fi voca\u0163ia lui de admirabil \u015fi prodigios scriitor de epistole, le z\u0103p\u0103ce\u015fte \u015fi pe pu\u015ftoaice, \u015fi pe doamnele m\u0103ritate\u2026\u00a0\u00a0 Afirmat \u015fi consacrat ca oniric, Emil Brumaru face figur\u0103 cu totul aparte nu numai \u00een literatura, ci \u015fi \u00een via\u0163a literar\u0103 \u015fi publicistic\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 contemporan\u0103. Este o prezen\u0163\u0103 carismatic\u0103 \u015fi esen\u0163ialmente tonifiant\u0103, dincolo de aerul s\u0103u hirsut \u015fi parc\u0103 mereu plictisit. Un personaj eminamente antishow, care \u00eens\u0103, uimitor, trece rampa. Autorii inteligen\u0163i de interviuri \u015fi realizatorii de programe radio sau TV \u015ftiu c\u0103, av\u00e2ndu-l invitat ori partener de dialog pe Brumaru, succesul este garantat.\u00a0 \u00cen fine, n-a\u015f putea spune c\u00e2\u0163i, dar \u00een orice caz foarte pu\u0163ini, dintre congenerii s\u0103i \u015fi, \u00een general, dintre poe\u0163ii contemporani sunt at\u00e2t de priza\u0163i nu doar de scriitori \u015fi critici din toate genera\u0163iile, dar \u015fi de cititori obi\u015fnui\u0163i, de toate v\u00e2rstele \u015fi de ambe sexe, iubitori de poezie \u015fi, mai ales, f\u0103r\u0103 idei preconcepute. \u015ei asta \u00eentr-o vreme c\u00e2nd poezia nu se mai cite\u015fte ca acum c\u00e2teva decenii \u015fi nu se mai ascult\u0103 dec\u00e2t cel mult la ocazii sau la \u015fez\u0103tori mai degrab\u0103 intime, declarate \u00eens\u0103 triumfalist, de organizatori \u015fi de participan\u0163i, festivaluri.\u00a0 Audien\u0163a de care se bucur\u0103 Emil Brumaru, una invidiabil\u0103, nu se datore\u015fte, cum s-ar putea crede, doar erotismului pe care toat\u0103 opera lui \u00eel proclam\u0103 artistic. Citindu-l, ai sentimentul c\u0103 te afli la izvoarele poeziei. Iar acest sentiment e cu at\u00e2t mai puternic resim\u0163it de cititorul experimentat. Cunosc oameni structural neaderen\u0163i, dintr-un motiv sau altul, la literatura de tipul celei a lui Brumaru, care \u00eens\u0103 dup\u0103 ce au citit, de pild\u0103, Submarinul erotic, se dau b\u0103tu\u0163i \u015fi recunosc c\u0103, erotiz\u00e2nd, Brumaru transform\u0103 aproape tot ce atinge \u00een poezie. Repet\u00e2nd un truism, el e mai mult dec\u00e2t un mare talent, e o natur\u0103.
\nRemarcabil\u0103 este receptarea critic\u0103 de care a beneficiat Emil Brumaru pe parcursul evolu\u0163iei sale, de\u015fi el nu a avut \u015fi nu are abilitatea, pe care o au mul\u0163i confra\u0163i ai s\u0103i, de a \u015fi-o gestiona. Referin\u0163ele grupate \u00een capitolul ce \u00eencheie edi\u0163ia de fa\u0163\u0103 sunt pe deplin probante. Nu a fost \u015fi nu este \u00eens\u0103 scutit nici el de comodele formule-\u015fablon. Comentatorii, constata Al. Cistelecan \u00eentr-o cronic\u0103 din 1979, s-au l\u0103sat nu o dat\u0103 \u00een\u015fela\u0163i de aparenta stereotipie a stilului s\u0103u \u015fi au c\u0103zut ei \u00een\u015fi\u015fi \u00een stereotipie, \u00eenc\u00e2t \u201cEmil Brumaru s-a consolat deja at\u00e2t pentru \u00eenc\u00e2ntarea, c\u00e2t \u015fi pentru condescenden\u0163a cu care criticii, binedispu\u015fi, l-au tratat, fix\u00e2ndu-l de la bun \u00eenceput \u00een raftul \u00abminorilor sublimi\u00bb\u201c. Venind mai aproape de momentul apari\u0163iei acestei serii de Opere, citez o caracterizare apar\u0163in\u00e2nd unui fin analist, Tudorel Urian: \u201eScandaloas\u0103 pentru unii, adulat\u0103 de al\u0163ii, d\u0103t\u0103toare de dulci vis\u0103ri voluptuos-erotice, literatura lui Emil Brumaru se na\u015fte dintr-un melanj \u00abimposibil\u00bb \u00eentre inocen\u0163\u0103 \u015fi trivialitate, pl\u0103cere a rostirii vorbelor mustoase \u015fi timiditate la nivelul ac\u0163iunii, prozodie tradi\u0163ionalist\u0103 \u015fi lexic menit s\u0103 \u015focheze spiritele pudibonde, nostalgie \u015fi grotesc, puritate adolescentin\u0103 \u015fi transformare a frumuse\u0163ii feminine \u00een \u00eenfrico\u015f\u0103toare forme planturoase\u201c. \u00cen ce m\u0103 prive\u015fte, subscriu la o afirma\u0163ie a lui Mircea Iorgulescu: \u201eEmil Brumaru este un poet cu mult mai profund dec\u00e2t se crede \u00een mod obi\u015fnuit\u201c. Un autor cu alur\u0103 de clasic \u00een via\u0163\u0103, a c\u0103rui exegez\u0103, cum aprecia \u015fi R\u0103zvan Voncu \u00een comentariul la edi\u0163ia care \u00eemi prilejuie\u015fte aceste \u00eensemn\u0103ri, a ajuns la momentul monografiilor.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Dumnezeu se uit\u0103 la noi cu binoclul, al patrulea volum de Opere ale lui Emil Brumaru, este \u015fi ultimul din seria de la Polirom, dac\u0103 \u0163inem seama \u015fi de faptul c\u0103 el, acest volum, rezervat \u201epublicisticii\u201c, se \u00eencheie cu un capitol de ample referin\u0163e critice (107 pagini), extrase din cronicile \u015fi comentariile ce i-au fost… Cite\u0219te mai mult »Publicistica \u201epoetului sub acoperire\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[12190,12189],"class_list":["post-20551","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-dumnezeu-se-uita-la-noi-cu-binoclul","tag-volum-emil-brumaru"],"views":1030,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20551","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20551"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20551\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20551"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20551"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20551"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}