{"id":20549,"date":"2014-09-11T12:07:56","date_gmt":"2014-09-11T10:07:56","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=20549"},"modified":"2014-09-11T12:59:08","modified_gmt":"2014-09-11T10:59:08","slug":"nicolae-balota-viata-si-opera","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/nicolae-balota-viata-si-opera\/","title":{"rendered":"Nicolae Balot\u0103 \u2013 via\u0163a \u015fi opera"},"content":{"rendered":"<blockquote><p>Nicolae BALOT\u0102 (26 ianuarie 1925, Cluj \u2013 20 august 2014, Nice), critic literar, eseist \u015fi estetician, este fiul Adelinei (n. Dragoman), de origine armean\u0103 pe linie patern\u0103, \u015fi al lui Gheorghe Balot\u0103, avocat. Urmeaz\u0103 studiile primare \u015fi gimnaziale \u00een Cluj, la \u015ecoala \u201eAvram Iancu\u201c (1931\u20131935) \u015fi apoi la Liceul \u201eGheorghe Bari\u0163iu\u201c (1935\u20131940). Ca urmare a ced\u0103rii Transilvaniei de Nord c\u0103tre Ungaria, familia lui Nicolae Balot\u0103 p\u0103r\u0103se\u015fte ora\u015ful natal, iar t\u00e2n\u0103rul \u00ee\u015fi continu\u0103 studiile la Liceul \u201eSf\u00e2ntul Vasile cel Mare\u201c din Blaj (1940-1941), ulterior la Liceul \u201eGheorghe Laz\u0103r\u201c din Sibiu (1941\u20131943). Dup\u0103 absolvirea liceului, Nicolae Balot\u0103 se \u00eenscrie la Facultatea de Litere \u015fi Filosofie a Universit\u0103\u0163ii din Cluj, aflat\u0103 \u00een refugiu la Sibiu, unde activeaz\u0103 ca membru al Cercului Literar din localitate. \u00cen perioada studen\u0163iei debuteaz\u0103 publicistic \u00een ziarul na\u0163ional-\u0163\u0103r\u0103nist Rom\u00e2nia nou\u0103 (septembrie 1944), unde lucreaz\u0103 \u015fi ca redactor, \u015fi colaboreaz\u0103 la Revista Cercului Literar (cu o cronic\u0103 la volumul \u00centre dou\u0103 lumi al lui Mihai Ralea). Dup\u0103 terminarea r\u0103zboiului, revine \u00een ora\u015ful natal \u015fi devine, \u00een 1947, licen\u0163iat \u00een filosofia culturii, psihologie, limba \u015fi literatura francez\u0103. Numit preparator la Institutul de Psihologie al Universit\u0103\u0163ii din Cluj, este arestat \u00een toamna anului 1948 pentru \u201ede\u0163inere \u015fi r\u0103sp\u00e2ndire de material subversiv\u201c. Dup\u0103 eliberare (1949), \u00ee\u015fi pierde postul de la Universitate \u015fi activeaz\u0103 intermitent ca pedagog, cercet\u0103tor la Institutul de Lingvistic\u0103 din Cluj \u015fi bibliotecar. \u00cen ianuarie 1956 este din nou arestat \u015fi, dup\u0103 nou\u0103 luni de anchet\u0103, condamnat la \u015fapte ani de \u00eenchisoare pentru \u201e\u00eenalt\u0103 tr\u0103dare\u201c, \u00een calitate de coautor al unui memoriu cu con\u0163inut anticomunist, care informa opinia public\u0103 extern\u0103 despre abuzurile regimului. Efectueaz\u0103 perioada de deten\u0163ie \u00een \u00eenchisorile de la Jilava, F\u0103g\u0103ra\u015f, Gherla, Pite\u015fti, Dej, iar \u00een 1962 i se stabile\u015fte domiciliu for\u0163at \u00een satul L\u0103te\u015fti din B\u0103r\u0103gan. Dup\u0103 gra\u0163ierea colectiv\u0103 din aprilie 1964, revine \u00een via\u0163a literar\u0103, public\u00e2nd articole \u00een paginile revistelor Familia (unde este \u015fi redactor), Steaua, Luceaf\u0103rul, Secolul 20, Gazeta literar\u0103, Contemporanul \u015f.a. Debuteaz\u0103 \u00een volum cu Euphorion. Eseuri (1969) \u015fi \u00ee\u015fi sus\u0163ine doctoratul la Cluj, sub coordonarea lui Liviu Rusu, cu o tez\u0103 ce va fi publicat\u0103 sub titlul Lupta cu absurdul (1971). \u00cen perioada 1969-1971 \u0163ine cursuri de literatur\u0103 universal\u0103 \u015fi comparat\u0103 la Universitatea din Bucure\u015fti, ca suplinitor al lui Sorin Alexandrescu, iar \u00een 1971 este angajat cercet\u0103tor la Institutul de Istorie \u015fi Teorie Literar\u0103 \u201eG. C\u0103linescu\u201c al Academiei Rom\u00e2ne. \u00cencep\u00e2nd cu 1977 este profesor invitat la Institutul de Studii Sud-Est Europene (S\u00fcdosteuropa-Gesellschaft) din M\u00fcnchen \u015fi pred\u0103 cursuri de literatur\u0103 rom\u00e2n\u0103 \u015fi comparat\u0103 la Universitatea \u201eLudwig Maximilian\u201c din localitate. \u00cen 1981 se stabile\u015fte \u00een Fran\u0163a, unde pred\u0103 la universit\u0103\u0163ile din Tours \u015fi Le Mans. Colaborator al postului de radio \u201eEuropa Liber\u0103\u201c, ob\u0163ine, \u00een 1987, azil politic \u00een Fran\u0163a, iar \u00een 1990, cet\u0103\u0163enia francez\u0103. Dup\u0103 1990, revenind periodic \u00een Rom\u00e2nia, \u0163ine cursuri de literatur\u0103 comparat\u0103 la universit\u0103\u0163ile din Cluj-Napoca \u015fi Bucure\u015fti \u015fi este distins cu titlul de Doctor Honoris Causa al universit\u0103\u0163ilor din Cluj-Napoca (2003), Sibiu (2003) \u015fi Baia Mare (2006). A fost c\u0103s\u0103torit cu prozatoarea Bianca Balot\u0103 (1936-2005).<\/p><\/blockquote>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Dup\u0103 o activitate publicistic\u0103 neglijabil\u0103, ca membru al Cercului Literar de la Sibiu, la mijlocul\u00a0 deceniului cinci, Nicolae Balot\u0103 s-a afirmat \u00een calitate de critic literar \u00een a doua jum\u0103tate a anilor \u201960, \u00een climatul polemicilor dintre \u201ec\u0103linescieni\u201c \u015fi \u201eanti-c\u0103linescieni\u201c. Pozi\u0163iile teoretice ale autorului, care se manifesta deja ca un intelectual pe deplin format, cu o solid\u0103 cultur\u0103 umanist\u0103, sunt condensate \u00een sec\u0163iunea Pentru o nou\u0103 direc\u0163ie \u00een critica literar\u0103 din volumul s\u0103u de debut, Euphorion (1969), care propune un concept de critic\u0103 de la care Nicolae Balot\u0103 nu se va mai abate de-a lungul \u00eentregii sale activit\u0103\u0163i. Cel pu\u0163in trei sunt elementele acestei formule: mai \u00eent\u00e2i, cultivarea consecvent\u0103 a eseului, ca expresie a unui mod de g\u00e2ndire anti-dogmatic, care, de\u015fi aspir\u0103 la o coeren\u0163\u0103 superioar\u0103, refuz\u0103 s\u0103 se subordoneze metodologiilor dominante ale epocii; apoi, afinitatea pentru o \u201ecritic\u0103 hermeneutic\u0103\u201c, care, f\u0103r\u0103 a nega principial importan\u0163a normativului, denun\u0163\u0103 \u201erigoarea justi\u0163iar\u0103\u201c \u00een numele \u201esubtilit\u0103\u0163ii\u201c interpretative; \u00een sf\u00e2r\u015fit, contestarea suprema\u0163iei \u201eesteticului\u201c \u00een cadrul fenomenului artistic, care, \u00een viziunea lui Nicolae Balot\u0103, ar legitima o \u201ecritic\u0103 antropologic\u0103\u201c, apt\u0103 s\u0103 dea seama de diversitatea valorilor cognitive, etice \u015fi \u2013 mai ales \u2013 religioase ce populeaz\u0103 literatura. Un atare program \u00ee\u015fi g\u0103se\u015fte confirmarea \u00een op\u0163iunile analitice \u015fi axiologice ale criticului. Astfel, analizele lui Nicolae Balot\u0103 se orienteaz\u0103 aproape exclusiv pe dimensiunea semantic\u0103 operei de art\u0103, neglij\u00e2nd constant aspecte precum compozi\u0163ia, stilul sau perspectiva narativ\u0103 a textelor comentate. Pentru el, \u201eo poezie ni se \u00eenf\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 cu caracterul enigmatic al unui text hieroglific\u201c, care se cere mereu descifrat, dezambiguizat, \u201erevelat\u201c. De aici rafinamentul interpret\u0103rilor criticului, dar \u015fi riscul suprainterpret\u0103rilor \u015fi, prin\u00a0 rico\u015feu, al omogeniz\u0103rii textelor prin exces de \u201ehieroglific\u201c, \u00een detrimentul diversit\u0103\u0163ii formulelor literare care le sub\u00eentind. Criticul prive\u015fte literatura ca pe un discurs cvasi-filosofic, eventual ca pe c\u00e2mp de interoga\u0163ii \u015fi r\u0103spunsuri la problemele fundamentale ale fiin\u0163ei umane, cu o propensiune aparte c\u0103tre dimensiunea lor religioas\u0103. Aceast\u0103 atitudine se verific\u0103, de pild\u0103, \u00een taxonomia pe care Nicolae Balot\u0103 o propune \u00een eseul Hermes sau voin\u0163a de obscuritate \u00een poezia nou\u0103, care porne\u015fte de la premisa c\u0103, asum\u00e2ndu-\u015fi ca obiect unic \u201enumenul\u201c, lirica modern\u0103 ar propune o \u201enou\u0103 gnoz\u0103\u201c, ipostaziat\u0103 prin trei categorii: \u201epoezia anti-poesis-ului\u201c (Rimbaud, suprarealismul, Jarry, Michaux), \u201epoezia hermetic\u0103\u201c (Mallarm\u00e9, Val\u00e9ry, Barbu) \u015fi \u201epoezia hermeneutic\u0103\u201c (de la H\u00f6lderlin, Rilke \u015fi Blaga la \u015etefan Aug. Doina\u015f, Ioan Alexandru \u015fi Nichita St\u0103nescu). Oarecum previzibil, preferin\u0163ele criticului se \u00eendreapt\u0103 spre ultima categorie, care \u201eofer\u0103 posibilitatea unei soteriologii poetice, lirica oferindu-se adesea ca o doctrin\u0103 m\u00e2ntuitoare\u201c. Asemenea afinit\u0103\u0163i transpar \u015fi \u00een volumul Arte poetice ale secolului XX (1976), care discut\u0103 concep\u0163iile unor poe\u0163i (Arghezi, Blaga, Barbu, Pillat, Philippide, Voronca, Dan Botta, Mihai Beniuc, Radu Stanca) \u015fi critici rom\u00e2ni (Zarifopol, Pius Servien, P\u00e2rvan, Vianu, G. C\u0103linescu, Streinu, Liviu Rusu, Edgar Papu, Ion Biberi), precum \u015fi c\u00e2teva dintre poeticile consacrate din prima jum\u0103tate a secolului trecut (futurismul, expresionismul, Dada, suprarealismul, Croce, Bremond, Val\u00e9ry, Claudel, T.S. Eliot). De\u015fi exegetul \u00ee\u015fi exprim\u0103 destul de voalat rezervele, sunt vizibile mefien\u0163a cu care el \u00eent\u00e2mpin\u0103 \u201epoezia pur\u0103\u201c a lui Bremond (unde \u201eriscul cel mai grav e al unei reduceri a poeziei la t\u0103cere\u201c), precum \u015fi empatia din comentariile consacrate lui Claudel \u015fi Eliot (poe\u0163i care, de\u015fi nu s-au retras \u00een \u201epenumbra monahal\u0103, auster\u0103, a anonimatului\u201c, \u201eau propov\u0103duit depersonalizarea, inexprimarea de sine\u201c ca \u201esubstitut estetic al asceticei renun\u0163\u0103ri la eul detestabil\u201c). De altfel, se constat\u0103 \u00eenc\u0103 din Euphorion un \u015fablon interpretativ (cu implica\u0163ii valorice) al criticii lui Nicolae Balot\u0103, care caut\u0103 \u00een mod constant o coeren\u0163\u0103 de ordin superior a textului, v\u0103zut\u0103 ca expresie a unui plan transcendent, iar, atunci c\u00e2nd aceasta e problematic\u0103, exegetul fie sanc\u0163ioneaz\u0103 lipsa ei, fie caut\u0103 s\u0103 o acrediteze \u00een pofida textului \u00eensu\u015fi. Semnificativ\u0103 pentru prima categorie este necrologul Thomas Mann, un ales?, care condamn\u0103 pe o tonalitate cvasi-mistic\u0103 \u201ealegerile\u201c \u015fi poetica scriitorului german: \u201eEl n-a recunoscut gra\u0163ia, s-a \u00eenchis \u00een fa\u0163a inspira\u0163iei; el a negat ceea ce \u00een el \u00eensu\u015fi era mare (in se magnum est), eternul din el \u015fi, dintr-o fals\u0103 pudoare, a \u00eembr\u0103cat totul \u00eentr-o p\u00e2sl\u0103 ironic\u0103. Opera acestui obsedat al \u00abalegerii\u00bb tr\u0103deaz\u0103 prezen\u0163a subversiv-ironic\u0103 a demoniei.\u201c \u00cen schimb, demersul de a reface o prezumtiv\u0103 coeren\u0163\u0103 a textului se \u00eent\u00e2lne\u015fte, \u00een grade diferite, \u00een comentariile consacrate absurdului din literatura contemporan\u0103. Dintre acestea, Lupta cu absurdul (1971) reprezint\u0103, probabil, cel mai compact \u2013 sub raport metodologic \u2013 volum al lui Nicolae Balot\u0103 \u00cen\u0163eleg\u00e2nd absurdul ca pe un \u201efenomen de criz\u0103\u201c, exegetul \u00eencearc\u0103 s\u0103 realizeze aici, prin conectarea \u201eschismei organismului social\u201c cu \u201eschisma sufletului\u201c (\u00een termenii lui Toynbee), o alian\u0163\u0103 improbabil\u0103 \u00eentre critica valorilor occidentale din unghiul Geistesgeschichte \u015fi \u015fabloanele marxism-leninismului. Dup\u0103 ce-i identific\u0103 absurdului o serie de \u201estr\u0103mo\u015fi literari\u201c (satira antic\u0103, \u201eabsurdul\u201c premodern, \u201eliteratura oniric\u0103\u201c, \u201egrotescul baroc\u201c, \u201eironia romantic\u0103\u201c \u015fi \u201eira\u0163ionalismul poetic\u201c), precum \u015fi trei precursori (Lewis Carroll, Alfred Jarry \u015fi Christian Morgenstern), Nicolae Balot\u0103 se opre\u015fte pe larg asupra a cinci experien\u0163e definitorii pentru acest tip de literatur\u0103 (Kafka, dadaismul, Camus, Ionescu \u015fi Beckett). De\u015fi exegetul critic\u0103 o serie de pozi\u0163ii \u201edefetiste\u201c sau pur \u015fi simplu sceptice ale autorilor comenta\u0163i, scopul s\u0103u pare s\u0103 fie, \u00een ultim\u0103 instan\u0163\u0103, validarea acestei forme de art\u0103 ca o modalitate de expresie a unui anume umanism sau chiar a unui spirit militant: \u201eSubversiunea expresiei reprezint\u0103 \u00een cele din urm\u0103 o conversiune a ei. Revelarea absurdului, a nonsensurilor implic\u0103 lupta cu absurdul.\u201c Nu mai pu\u0163in concludent\u0103 e monografia Urmuz (1970), unde prozatorul interbelic e considerat nu at\u00e2t un \u201epremerg\u0103tor al avangardei\u201c, c\u00e2t un \u201eprecursor\u201c al literaturii absurdului. Dincolo de aceast\u0103 \u00eencadrare, Nicolae Balot\u0103 efectueaz\u0103 poate cea mai detaliat\u0103 cartografiere a imaginarului urmuzian, analiz\u00e2nd succesiv \u201ecaracterele\u201c din Pagini bizare, \u201eobsesia zoologic\u0103\u201c, \u201eomul mecanomorf\u201c, rolul obiectelor insolite, vestimenta\u0163ia burlesc\u0103, jocurile de perspectiv\u0103, spa\u0163iul \u00eenchis, c\u0103l\u0103toriile personajelor, erotica, elementele sado-masochiste, vina \u015f.a. Absurdul tinde s\u0103 fie convertit \u015fi aici \u00een sacru, dar, cum \u201etranscenden\u0163a vid\u0103\u201c a prozatorului interzice accesul la dimensiunea divinului, exegetul mizeaz\u0103 pe cartea demonicului: \u201eLumea lui Urmuz pare s\u0103 fie vr\u0103jit\u0103, o lume \u00een care un duh r\u0103u, prin procedee magice, a provocat metamorfoze, r\u0103sturn\u0103ri, muta\u0163ii \u00een contra firii. Totul constituie un scenariu apocaliptic.\u201c<br \/>\n\u00cen critica lui Nicolae Balot\u0103, judecata de valoare r\u0103m\u00e2ne frecvent \u00een suspensie, duc\u00e2nd la o anumit\u0103 nivelare a valorilor. Cel mai clar se observ\u0103 acest lucru \u00een tratarea contemporanilor. Astfel, \u00een sec\u0163iunile Addenda din Labirint (1970) \u015fi Prozatori rom\u00e2ni contemporani din Universul prozei (1976), sunt analiza\u0163i cu acela\u015fi entuziasm nediferen\u0163iat \u015etefan B\u0103nulescu, F\u0103nu\u015f Neagu, Alexandru Ivasiuc \u015fi D. R. Popescu, dar \u015fi Ovidiu Constantinescu (Sf\u00e2r\u015fit de spectacol este un \u201eexcelent roman\u201c), Iulian Neac\u015fu (\u201eun d\u0103ruit al limbii\u201c) \u015fi Dominic Stanca. Tocmai de aceea, critica lui Nicolae Balot\u0103 e mai eficient\u0103 atunci c\u00e2nd se exercit\u0103 pe terenul valorilor deja consacrate. De exemplu, volumul De la Ion la Ioanide. Prozatori rom\u00e2ni ai secolului XX (1974) cuprinde o suit\u0103 de 11 eseuri consacrate lui Liviu Rebreanu, Nicolae Iorga, Vasile P\u00e2rvan, G. Ibr\u0103ileanu, M. Blecher, Gib. I. Mih\u0103escu, Pavel Dan, Al. Philippide, V. Voiculescu, Urmuz \u015fi G. C\u0103linescu. Dac\u0103 unele capitole (precum acelea despre Urmuz \u015fi Philippide) continu\u0103 preocup\u0103ri mai vechi, altele constituie contribu\u0163ii decisive la impunerea sau reinterpretarea scriitorilor comenta\u0163i. Astfel, eseul Rebreanu sau voca\u0163ia tragicului combate prejudecata \u2013 alimentat\u0103 chiar de autorul R\u0103scoalei \u2013 c\u0103 Rebreanu ar fi un prozator \u201elipsit de imagina\u0163ie\u201c. Nicolae Balot\u0103 identific\u0103 \u015fi comenteaz\u0103 o serie de nuclee simbolice din Ion \u015fi P\u0103durea sp\u00e2nzura\u0163ilor (p\u0103m\u00e2ntul, toamna, cromatica, \u00een general \u201enatura\u201c), pe care le coreleaz\u0103 cu emo\u0163iile dominante \u00een romanele rebreniene (posesiunea, violen\u0163a, obsesia), pentru a conchide c\u0103, \u00een opera lui Rebreanu, tragicul se ipostaziaz\u0103 nu doar ca \u201eo confruntare \u00eentre dou\u0103 puteri\u201c, ci \u015fi ca \u201eo subminare a puterii ce se \u00eenal\u0163\u0103 prin ea \u00eens\u0103\u015fi\u201c. Semnificativ e \u015fi M. Blecher \u015fi realitatea mediat\u0103 a crea\u0163iei, prin care exegetul se afirm\u0103, al\u0103turi I. Negoi\u0163escu, ca unul dintre criticii postbelici care au contribuit at\u00e2t la canonizarea operei lui Blecher, c\u00e2t \u015fi la explicarea dimensiunii anti-psihologiste a scriiturii sale: \u201eFic\u0163iunea sinelui, a fracturii de personalitate nu are un caracter psihologic, cu tot limbajul \u2013 \u00een\u015fel\u0103tor \u00een aceast\u0103 privin\u0163\u0103 \u2013 pe care-l folose\u015fte Naratorul.\u201c Totodat\u0103, criticul eviden\u0163iaz\u0103 importan\u0163a \u201espa\u0163iilor-capcan\u0103\u201c, a \u201eobiectelor-decor\u201c (din proximitatea kitschului) \u015fi a viziunii spectaculare \u00een proza lui Blecher. Nu mai pu\u0163in reprezentativ este Satiricon-ul lui G. C\u0103linescu, care aduce, probabil, cele mai concludente argumente \u00een favoarea dep\u0103\u015firii balzacianismului de p\u00e2n\u0103 la acea dat\u0103. Pentru Nicolae Balot\u0103, departe de a fi un \u201eclasic\u201c, C\u0103linescu este creatorul unui \u201esatiricon modern\u201c, \u00een care grotescul, farsa, jocul cu m\u0103\u015fti, comicul mecanismelor comportamentale, psihologiile deviante, absen\u0163a patosului \u015fi a problematiz\u0103rii morale dinamiteaz\u0103 scheletul balzacian al fic\u0163iunii \u015fi indic\u0103 \u201ealexandrinismul geniului manierist-baroc\u201c. \u00cen ceea ce prive\u015fte poezia, Nicolae Balot\u0103 s-a oprit cu prec\u0103dere asupra a doi autori rom\u00e2ni care ilustreaz\u0103 tipul creator al vizionarului \u015fi formula \u201epoeziei hermeneutice\u201c: Al. Philippide \u015fi Tudor Arghezi. Dintre volumele aferente, Introducere \u00een opera lui Al. Philippide (1974), f\u0103r\u0103 a ignora celelalte dimensiuni ale operei scriitorului, se concentreaz\u0103 asupra poeziei \u015fi \u00eensceneaz\u0103 o soteriologie sui-generis, \u00een care, av\u00e2nd ca imbold \u201edrama eului\u201c, pe care \u201eniciun poet rom\u00e2n n-a tr\u0103it-o asemenea lui Philippide\u201c, poetul \u00ee\u015fi g\u0103se\u015fte \u00een cele din urm\u0103 izb\u0103virea prin integrarea \u201e\u00een acel Raum der R\u00fchmung, acel spa\u0163iu rilkean al celebr\u0103rii, \u00een care nu mai e niciun simulacru, ci totul este pe deplin, f\u0103r\u0103 niciun rest\u201c. \u00cens\u0103 volumul cel mai reprezentativ al lui Nicolae Balot\u0103 pare a fi eseul Opera lui Tudor Arghezi (1979), o explorare ampl\u0103 \u015fi detaliat\u0103 a imaginarului poetului. Cartea nu emite preten\u0163ii de disloc\u0103ri axiologice (\u00eenc\u0103 din Prolog opera arghezian\u0103 este a\u015fezat\u0103 \u201epe treapta cea mai \u00eenalt\u0103 a literaturii rom\u00e2ne posteminesciene\u201c), ci doar hermeneutice, urm\u0103rind \u00een cele 20 de capitole ale sale s\u0103 cartografieze universul lui Arghezi pe coordonate conceptuale (e schi\u0163at\u0103 ini\u0163ial o \u201eontologie poetic\u0103\u201c), tematice (natura, timpul, spa\u0163iul, erotica, tema religioas\u0103 etc.) \u015fi generice (scrierile \u201eminiaturale\u201c, operele \u201edidactice \u015fi polemice\u201c, romanele, \u201esubiectele\u201c, pamfletele, teatrul, cronicile plastice \u015f.a.). Dac\u0103<br \/>\nG. C\u0103linescu reprezenta opera eminescian\u0103 ca sub forma unui semicerc al istoriei universale care s-ar \u00eentinde \u00eentre genez\u0103 \u015fi apocalips, Nicolae Balot\u0103 imagineaz\u0103 opera arghezian\u0103 ca pe un purgatoriu ce ofer\u0103 \u00een egal\u0103 m\u0103sur\u0103 viziunea paradisului (\u00een poezia \u201eminiatural\u0103\u201c sau \u00een poemele \u00een proz\u0103) \u015fi pe aceea a infernului (\u00een Flori de mucigai ori \u00een pamflete). Punctul de origine a operei argheziene \u00eel constituie criza de identitate, credin\u0163a c\u0103 \u201eexisten\u0163a \u00een sine nu este un temei ferm\u201c, fapt care determin\u0103 at\u00e2t dinamica imaginarului, c\u00e2t \u015fi configura\u0163ia sa de ad\u00e2ncime. Pornind de la convingerea c\u0103 fiin\u0163a e mereu amenin\u0163at\u0103 de neant, Arghezi scrie o \u201eliric\u0103 orientat\u0103 \u00eendeosebi spre avatarurile fiin\u0163ei\u201c, o \u201epoezie a ontologicului\u201c care aspir\u0103 alternativ la ipostaza demiurgic\u0103, la contopirea cu diversele \u00eenf\u0103\u0163i\u015f\u0103ri fenomenale \u015fi la absorb\u0163ia eului \u00eentr-o entitate superioar\u0103 (divinitatea). Astfel se explic\u0103 natura particular\u0103 a universului imaginar arghezian, un univers descentrat, proiectat mai degrab\u0103 ca o sum\u0103 de insule autonome (\u201eimaginarul arghezian este un spa\u0163iu lipsit de un centru privilegiat, \u015fi cu limite ce trimit (&#8230;) spre alte limite mai dep\u0103rtate\u201c), \u00een care opozi\u0163ia axiologic\u0103 principal\u0103 este aceea dintre rodnicie \u015fi sterilitate. \u00cen acest sens, Nicolae Balot\u0103 proclam\u0103 modernitatea lui Arghezi tocmai prin recursul la proliferarea \u201efigurilor vidului\u201c, prin \u201egolurile esen\u0163iale ale sistemului s\u0103u imaginar\u201c. F\u0103r\u0103 a apela la date biografice, la contextul social sau institu\u0163ional al epocilor traversate de opera arghezian\u0103 sau la dialogul cu reprezent\u0103rile critice de autoritate, exegetul prefer\u0103 c\u0103 construiasc\u0103 o viziune c\u00e2t mai coerent\u0103 asupra operei. Totu\u015fi, noutatea interpret\u0103rilor sale este evident\u0103 \u00een close reading-urile consacrate psalmilor, \u00een identificarea dimensiunii material-vizionare a Florilor de mucigai (pe care comentatorii interbelici le reduseser\u0103 la utilizarea registrului argotic) sau \u00een acreditarea prozei argheziene ca teritoriu autonom, nesubordonat poeticului. \u00cen schimb, caren\u0163ele unora dintre interpret\u0103ri provin din neglijarea dimensiunii formale, din sugestia de a trata poezia ca pe o form\u0103 de discurs pseudo-filosofic \u015fi, implicit din obturarea originalit\u0103\u0163ii scriiturii (de-a lungul c\u0103r\u0163ii, Arghezi este pus succesiv \u00een rela\u0163ie cu nume precum Vasile cel Mare, Sf. Augustin, Tereza de Avila, Agrippa d\u2019Aubign\u00e9, Pascal, Boileau, Goethe, H\u00f6lderlin, Hugo, Baudelaire, Dostoievski, Mallarm\u00e9, Nietzsche, Claudel, Teilhard de Chardin \u015f.a).<br \/>\nEseurile de literatur\u0103 universal\u0103 \u015fi comparat\u0103 ale lui Nicolae Balot\u0103 probeaz\u0103 o scurtcircuitare programatic\u0103 de perspective \u015fi un ecumenism tematic. Scurtcircuitarea e explicitat\u0103 \u00een Argument-ul la Arta lecturii (1978), unde criticul opune istoricismului de secol XIX \u201eo perspectiv\u0103 a sincroniei literare care dispune s\u0103-l citim pe Sofocle ca pe contemporanul nim\u0103nui ori al tuturor, ca pe un martor al esen\u0163ialit\u0103\u0163ii umane \u015fi nu numai al unei existen\u0163e istoric cantonate\u201c. O atare premis\u0103 \u00eel determin\u0103 pe eseist s\u0103 citeasc\u0103 literatura secolului al XX-lea ca pe un avatar al unor forme artistice aparent desuete \u015fi, subsecvent, s\u0103 reclame actualitatea acestora din urm\u0103. De pild\u0103, \u201eliteratura absurdului\u201c e privit\u0103, \u00een spiritul lui Gustav Ren\u00e9 Hocke, ca o nou\u0103 treapt\u0103 a manierismului european din secolele XVI-XVII, pe c\u00e2nd structuralismului unui Roland Barthes e a\u015fezat \u00een siajul retoricii clasice. Pe de alt\u0103 parte, ecumenismul se verific\u0103 \u00een alegerea subiectelor tratate. A\u015fa cum o arat\u0103 volumele Euphorion (1969), Labirint (1970), Umanit\u0103\u0163i (1973), Universul prozei (1976), Arta lecturii (1978) \u015fi Mapamond literar (1983), criticul abordeaz\u0103 f\u0103r\u0103 complexe toate epocile \u015fi spa\u0163iile culturale, produc\u00e2nd o galerie sui-generic de opere, autori \u015fi formule care include Mah\u00e2bh\u00e2rata, proza narativ\u0103 latin\u0103, lirica arabic\u0103 preislamic\u0103, legende vietnameze, poeme persane, poezie precolumbian\u0103, pe Rabelais, Moli\u00e8re, Diderot, Voltaire, Goethe, Stendhal, Balzac, Dumas, Dickens, Poe, Rimbaud \u015fi Tolstoi, proza decadentist\u0103, literatura balcanic\u0103 modern\u0103, pe Gide, Rilke, Proust, Bulgakov, Thomas Mann, Faulkner, Carpentier \u015fi Kawabata, literatura neoafrican\u0103 \u015fi pe Erich Segal. Notabil e \u015fi volumul Scriitori maghiari din Rom\u00e2nia: 1920-1980 (1981), primul demers de aceast\u0103 factur\u0103 dup\u0103 studiul interbelic al lui Ion Chinezu. \u00cen perioada postdecembrist\u0103, Nicolae Balot\u0103 s-a dedicat aproape exclusiv memorialisticii, dup\u0103 cum o dovedesc Parisul e o carte (1994) \u015fi, mai ales, Caietul albastru (I-II, 1998), oper\u0103 construit\u0103 pe dou\u0103 planuri, prin alternarea \u00eensemn\u0103rilor din jurnalul Timp mort, care acoper\u0103 intervalul 1954-1955, cu evoc\u0103rile din Remember, scrise \u00een anii \u201990. Temele dominante ale c\u0103r\u0163ii sunt religiozitatea, cultura \u015fi climatul social al \u201eobsedantului deceniu\u201c, cu precizarea c\u0103 primele dou\u0103 nu func\u0163ioneaz\u0103 \u00eentotdeauna ca antidot \u00eempotriva celei din urm\u0103, put\u00e2nd fi, la r\u00e2ndul lor, generatoare de angoase. \u00cen raport cu conven\u0163iile genului, Caietul albastru pare a se distinge la toate capitolele (portretistic\u0103 moral\u0103, anecdotic\u0103, introspec\u0163ie), iar stilul calofil \u015fi ceremonios nu face, \u00een mod paradoxal, dec\u00e2t s\u0103 poten\u0163eze acuitatea observa\u0163iilor. De re\u0163inut sunt \u00eendeosebi evocarea unor figuri reprezentative ale vie\u0163ii literare rom\u00e2ne\u015fti, de la Arghezi, Blaga, Barbu, C\u0103linescu \u015fi Vianu p\u00e2n\u0103 la congenerii autorului din Cercul Literar de la Sibiu.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Nicolae BALOT\u0102 (26 ianuarie 1925, Cluj \u2013 20 august 2014, Nice), critic literar, eseist \u015fi estetician, este fiul Adelinei (n. Dragoman), de origine armean\u0103 pe linie patern\u0103, \u015fi al lui Gheorghe Balot\u0103, avocat. Urmeaz\u0103 studiile primare \u015fi gimnaziale \u00een Cluj, la \u015ecoala \u201eAvram Iancu\u201c (1931\u20131935) \u015fi apoi la Liceul \u201eGheorghe Bari\u0163iu\u201c (1935\u20131940). Ca urmare a&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/nicolae-balota-viata-si-opera\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Nicolae Balot\u0103 \u2013 via\u0163a \u015fi opera<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2282],"class_list":["post-20549","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-nicolae-balota"],"views":3787,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20549","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20549"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20549\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20549"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20549"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20549"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}