{"id":20533,"date":"2014-09-11T11:46:38","date_gmt":"2014-09-11T09:46:38","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=20533"},"modified":"2014-09-11T12:56:52","modified_gmt":"2014-09-11T10:56:52","slug":"un-puci-impotriva-filosofiei","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/un-puci-impotriva-filosofiei\/","title":{"rendered":"Un puci \u00eempotriva filosofiei"},"content":{"rendered":"

Quentin Meillassoux, Dup\u0103 finitudine. Eseu asupra necesit\u0103\u0163ii contingen\u0163ei, traducere \u015fi postfa\u0163\u0103 de Ovidiu Stanciu, prefa\u0163\u0103 de Alain Badiou, Editura Tact, Cluj, 2014<\/strong><\/em><\/p>\n

 <\/p>\n

Avem acum \u00een rom\u00e2n\u0103 manifestul filosofic al materialismului speculativ, ultima versiune, pare-se, a acestei \u015fcoli filosofice ce se \u00eentinde de la Epicur la Engels \u015fi de la Lucre\u0163iu la Lenin. \u00cen Dup\u0103 finitudine, Quentin Meillassoux ia un ton revolu\u0163ionar \u015fi anun\u0163\u0103 sf\u00e2r\u015fitul imperialismului logico-lingvistic al filosofiei analitice \u015fi dezrobirea ultimelor republici r\u0103mase sub dictatura con\u015ftiin\u0163ei impus\u0103 \u00een \u0163inuturi mai izolate cultural de partidele fenomenologice.
\nO lume f\u0103r\u0103 oameni<\/strong>
\nCartea dep\u0103\u015fe\u015fte strictul interes sectar al unei discipline filosofice tot mai \u00eendep\u0103rtate de cele lume\u015fti. Istoria recent\u0103 a societ\u0103\u0163ii globale a spectacularului integral \u2013\u00a0 adic\u0103 lumea de azi, lipsit\u0103 de ideologii clare, unde vin la putere oameni de paie gata s\u0103 ia \u201em\u0103suri necesare\u201c, av\u00e2nd ca opozi\u0163ie un apolitism antisistem lipsit de consecin\u0163e \u2013 ne oblig\u0103 s\u0103 retr\u0103im veacul al XVI-lea. Astfel, lucrarea de fa\u0163\u0103 descrie orizontul intelectual al zilelor noastre, dominat de un scepticism agnostic dezinteresat de problemele metafizice ultime. \u00centreb\u0103rile \u201ede unde venim?\u201c, \u201ede ce exist\u0103m?\u201c sunt simptome ale depresiei, c\u0103ci seriozitatea func\u0163ional\u0103 le consider\u0103 dincolo de posibilit\u0103\u0163ile omene\u015fti de a g\u0103si un r\u0103spuns. Volumul de fa\u0163\u0103 nu trateaz\u0103 chestiuni politice, dar se apleac\u0103 asupra r\u0103d\u0103cinilor intelectuale ale scepticismului contemporan, din care-\u015fi trag seva \u015fi cinismul politic \u015fi fanatismul religios sau etnicist contemporan.
\nAcest univers intelectual poate fi \u00een\u0163eles \u015fi plec\u00e2nd de la transform\u0103rile filosofiei moderne subsumate de Meillassoux termenului de corela\u0163ionism. Neologismul propus desemneaz\u0103 renun\u0163area filosofiei moderne la a mai g\u00e2ndi exterioritatea omului, \u00een-sinele naturii. De pe la sf\u00e2r\u015fitul veacului al XVIII-lea, filosofia consider\u0103 dogmatic\u0103 orice \u00eencercare de a reflecta la altceva dec\u00e2t la rela\u0163ia omului cu lumea \u015fi cu lucrurile care o populeaz\u0103. De acum \u00eencolo se va vorbi despre condi\u0163iile subiective ale experien\u0163ei, de raportul dintre noez\u0103 \u015fi noem\u0103, despre referin\u0163a limbajului etc. Cu acest punct de plecare, filosofarea e pus\u0103 la \u00eencercare c\u00e2nd vine vorba de explica\u0163iile \u015ftiin\u0163ifice privitoare la momentele \u00een care nu exist\u0103 nici con\u015ftiin\u0163\u0103, nici limbaj: originea Universului, a Terrei, a vie\u0163ii p\u0103m\u00e2nte\u015fti sau ipotezele savante despre dispari\u0163ia lor. Dumnezeu ca martor universal al evenimentelor mai sus pomenite r\u0103m\u00e2ne un obiect de discu\u0163ii pentru dogmatismul medieval \u015fi prelungirile sale moderne, ca \u015fi pentru c\u00e2teva mi\u015fc\u0103ri retrograde din vremurile noastre, care se \u00eenc\u0103p\u0103\u0163\u00e2neaz\u0103 s\u0103 practice o lectur\u0103 literal\u0103 a Genezei. Filosofiei gravit\u0103\u0163ii academice \u00eei r\u0103m\u00e2ne s\u0103 brodeze \u00een jurul temei perenit\u0103\u0163ii egoului transcendental (Husserl) sau a trecutului preuman ca prezent modificat \u00een con\u015ftiin\u0163a omeneasc\u0103 (husserlienii cumin\u0163i). Ultimele dou\u0103 op\u0163iuni sunt \u00eens\u0103 \u00eenr\u0103d\u0103cinate \u00een corela\u0163ionism, aceast\u0103 imens\u0103 mistificare prin care intelectualii ar fi \u00eencercat s\u0103 deturneze sensul revolu\u0163iei copernicano-galileene. Relu\u00e2nd \u00een medita\u0163iile sale o tem\u0103 \u00een care au excelat Montaigne \u015fi Pascal, condi\u0163ia uman\u0103, Hannah Arendt vedea \u00een alienare caracteristica acestor Timpuri Noi purcese din Rena\u015ftere. Distrugerea civiliza\u0163iilor \u0163\u0103r\u0103ne\u015fti, cartografierea complet\u0103 a Globului, inspectarea cerului prin telescoape tot mai performante \u015fi literatura SF erau pentru ea semnele pierderii familiarit\u0103\u0163ii noastre cu lumea. La fel, dar concentr\u00e2ndu-se strict asupra \u015ftiin\u0163ei moderne, Meillassoux consider\u0103 c\u0103 posibilitatea acesteia e dat\u0103 de punerea unei distan\u0163e \u00eentre fiin\u0163\u0103 \u015fi g\u00e2ndirea terestr\u0103. Matematizarea naturii, \u00eenceput\u0103 de Galilei \u015fi teoretizat\u0103 de Descartes, \u00eenseamn\u0103 posibilitatea de a g\u00e2ndi lumea \u00een mod absolut, eliberat\u0103 de privirea omului. Doar filosofia a \u00een\u0163eles s\u0103 o apuce pe alte c\u0103i. S\u0103 \u00eent\u00e2rzie asupra celor omene\u015fti.
\nMatematica \u00eent\u00e2mpl\u0103rilor<\/strong>
\nC\u0103tre 1800, \u00eentr-o \u00eendep\u0103rtat\u0103 provincie septentrional\u0103 a Prusiei ar fi ap\u0103rut dogmatica contrarevolu\u0163iei \u015ftiin\u0163ifice. Autorul ei, Immanuel Kant, ar fi repus g\u00e2ndirea \u00een centrul universului\u00a0 reduc\u00e2nd cercetarea metafizic\u0103 legitim\u0103 la posibilit\u0103\u0163ile experien\u0163ei umane. Orice alt\u0103 discu\u0163ie filosofic\u0103 va fi de acum \u00eencolo specula\u0163ie goal\u0103. Quentin Meillassoux cheam\u0103 la r\u0103sturnarea acestui regim reac\u0163ionar al filosofiei prin reaproprierea sensului revolu\u0163iei galileano-carteziene. Regimul revolu\u0163ionar al filosofiei nu se ob\u0163ine prin transformarea acesteia \u00eentr-o ancilla scientiae, analiza limbajului sau a rezultatelor cunoa\u015fterii \u015ftiin\u0163ifice. Ea trebuie s\u0103 aprofundeze principiul revolu\u0163iei \u015ftiin\u0163ifice moderne: matematizarea fiin\u0163ei. \u00cen aceast\u0103 declara\u0163ie se g\u0103se\u015fte filia\u0163ia intelectual\u0103 a lui Meillassoux. El e un original continuator al g\u00e2ndirii lui Alain Badiou, a c\u0103rui prim\u0103 tez\u0103 se enun\u0163\u0103 astfel: \u201ematematica este ontologie\u201c. Spre deosebire de maestrul s\u0103u, autorul eseului Despre finitudine are ambi\u0163ii mai restr\u00e2nse, c\u0103ci nu se \u00eentoarce asupra gesturilor fondatoare ale metafizicii grece\u015fti de a echivala Fiin\u0163a cu Unu. Analizele noului star al French Theory se men\u0163in \u00een cadrele modernit\u0103\u0163ii \u015ftiin\u0163ifico-filosofice. La fel ca Badiou, Meillassoux face apel la teoriile matematicianului Georg Cantor \u015fi la consecin\u0163ele lor \u00een logicile matematice pentru a g\u00e2ndi contingen\u0163a. Astfel, el opereaz\u0103 o distinc\u0163ie \u00eentre contingen\u0163a radical\u0103, altul con\u015ftiin\u0163ei, care este obiectul \u015ftiin\u0163ei matematice a naturii, \u015fi hazard, ultimul presupun\u00e2nd deja legi existente fa\u0163\u0103 de care se manifest\u0103 aberant. Pentru cei doi g\u00e2nditori francezi, \u00eent\u00e2mplarea este ceea ce preced\u0103 legea, num\u0103rul \u015fi calculul \u015fi care subzist\u0103 \u00een structur\u0103, \u00een num\u0103rare sau \u00een tehnic\u0103 calculatorie, f\u0103r\u0103 a putea fi scos la iveal\u0103 de ele. Contingen\u0163a este \u201emultiplul f\u0103r\u0103 unu\u201c al lui Badiou, de care poate da seama \u201eprincipiul ira\u0163iunii\u201c propus de Meillassoux. Ira\u0163iunea ipostaziat\u0103 \u00een temei al lumii \u00eenlocuie\u015fte Dumnezeul teologiei sau Ra\u0163iunea Suficient\u0103 din metafizic\u0103. Este principiul care spune c\u0103 orice lege poate fi abolit\u0103, doar ira\u0163iunea r\u0103m\u00e2n\u00e2nd etern\u0103.
\n\u00cen ciuda numelui s\u0103u diabolic, ira\u0163iunea nu este dec\u00e2t apelativul tehnic al \u00eent\u00e2mpl\u0103rii universale ce se reg\u0103se\u015fte \u00een toate faptele, ceea ce r\u0103m\u00e2ne inexplicabil \u015fi nea\u015fteptat \u00een destinul \u015fi materia lumii. Ea \u00eentemeiaz\u0103 putin\u0163a de a fi altfel a lucrurilor, capacitatea naturii \u015fi a istoriei de a o apuca pe alt drum dec\u00e2t cel deja parcurs. Principiul ira\u0163iunii distruge subiectul cunosc\u0103tor \u00een calitate de corelat al lumii cunoscute, pentru c\u0103 \u00eembr\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 \u015fi posibilitatea dispari\u0163iei oric\u0103rei min\u0163i ce scruteaz\u0103 natura. Ceea ce d\u0103dea for\u0163\u0103 legilor \u015ftiin\u0163ei naturii era necesitatea evenimentelor prev\u0103zute de ele. Or, firea faptelor e de a fi str\u0103ine oric\u0103rei obliga\u0163ii. Natura supus\u0103 legii are \u00eenc\u0103 \u00eensemnele unui trecut teologic \u015fi metafizic. Fixitatea normelor apar\u0163ine doar privirii tem\u0103toare s\u0103-\u015fi g\u0103seasc\u0103 infirmate anticipa\u0163iile. Posibilitatea eliber\u0103rii universului de privitor prin descentrarea g\u00e2ndirii \u2013 fundament al \u015ftiin\u0163ei moderne \u2013 ne dezv\u0103luie adev\u0103rata fiin\u0163a a lucrurilor: totul se poate petrece, mai pu\u0163in ceva necesar. Singura necesitate r\u0103mas\u0103 e cea a contingen\u0163ei.
\nO astfel de lume a schimb\u0103rii continue e spaima viziunilor religioase \u015fi metafizice care caut\u0103 \u015fi proclam\u0103 stabilitatea firii. Dar la fel cum la Badiou multiplicitatea nu era opusul unului \u015fi nici un compus de unit\u0103\u0163i deoarece preceda \u015fi se sustr\u0103gea oric\u0103rui principiu de num\u0103rare, pentru Meillassoux contingen\u0163a nu este opusul legii, ci ceea ce \u00een mod fundamental scap\u0103 unei organiz\u0103ri perene. Universul \u015ftiin\u0163ei e mai degrab\u0103 cel al unei evolu\u0163ii lente a normelor ce guverneaz\u0103 peste mi\u015fcarea celor ne\u00eensufle\u0163ite \u015fi a celor \u00eensufle\u0163ite, \u015fi nu nebunia unei simultaneit\u0103\u0163i a fiin\u0163ei \u015fi nefiin\u0163ei. \u00cen c\u00e2teva din cele mai inspirate pagini ale eseului, ideea unei fiin\u0163\u0103ri contradictorii \u2013 care este \u015fi totodat\u0103 nu este \u2013 e analizat\u0103 \u015fi respins\u0103. O astfel de monstruozitate ar fi privat\u0103 de devenire, c\u0103ci ea, fiind \u00een acela\u015fi timp altul s\u0103u, nefiin\u0163a sa, nu are \u00een ce s\u0103 se preschimbe. Nu poate nici s\u0103 dispar\u0103 fiindc\u0103 este deja non-existen\u0163\u0103 \u015fi \u00een consecin\u0163\u0103 ar fi etern\u0103. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103, neadmi\u0163\u00e2nd nicio contradic\u0163ie, c\u0103ci dizolv\u0103 orice diferen\u0163\u0103, ea se recunoa\u015fte \u00een negativ ca fiin\u0163a absolut\u0103 descris\u0103 de Hegel. Fiin\u0163a absolut\u0103 \u015fi fiin\u0163a contradictorie sunt mereu acelea\u015fi, vr\u0103jma\u015fi ai alterit\u0103\u0163ii. Iar f\u0103r\u0103 diferen\u0163\u0103, transformarea perpetu\u00e3 a lumii contingen\u0163ei, \u00eenstr\u0103inarea lucrurilor de ele \u00eensele nu poate avea loc. Nu se admite ipoteza unei Alterit\u0103\u0163i Radicale, divinitatea absolut\u0103 \u015fi contradictorie, st\u0103p\u00e2nitoare peste fiin\u0163\u0103 \u015fi nefiin\u0163\u0103. Principiul ira\u0163iunii \u2013 sau al fapticit\u0103\u0163ii, sub denumirea sa pozitiv\u0103 \u2013 nu are o instan\u0163\u0103 care s\u0103-l reprezinte. Nu este el \u00eensu\u015fi un fapt contingent. E sensul titlului tezei de doctorat a eseistului: Inexisten\u0163a divin\u0103. Astfel, g\u00e2ndirea contingen\u0163ei ne permite s\u0103 r\u0103spundem pozitiv la marile \u00eentreb\u0103ri metafizice: de unde venim? \u2013 de nic\u0103ieri; de ce exist\u0103m? \u2013 pentru nimic.
\nUitarea politicii<\/strong>
\nDup\u0103 finitudine este primul pas dintr-un proiect filosofic \u00een descenden\u0163a lui Badiou, const\u00e2nd \u00een \u00eencercarea ambi\u0163ioas\u0103 de a elibera c\u00e2mpul filosofic de consecin\u0163ele, catastrofale pentru Meillassoux, ale kantianismului. \u00cen acest fel, filosofia ar putea relua calea g\u00e2ndirii fiin\u0163\u0103rii pe care a r\u0103t\u0103cit-o c\u00e2nd, separ\u00e2ndu-se de \u015ftiin\u0163\u0103, a apucat-o pe c\u0103r\u0103rile analizei modurilor cunoa\u015fteri. Or, esen\u0163a lumii, a\u015fa cum ne-o ofer\u0103 \u015ftiin\u0163a, e de a putea fi \u015fi dup\u0103 moartea oric\u0103rui ego cunosc\u0103tor. De drept, lumea \u015ftiin\u0163ei preexist\u0103, subzist\u0103 \u015fi dep\u0103\u015fe\u015fte finitudinea con\u015ftiin\u0163ei. Marile spa\u0163ii cosmice sunt indiferente dramelor umane. Stranietatea stelelor este \u00eentoars\u0103 de filosoful francez \u00eempotriva filosofiei analitice \u015fi a fenomenologiei care pun \u00een prim plan cunoa\u015fterea, ac\u0163iunea, mintea, con\u015ftiin\u0163a sau alte sinonime ale centralit\u0103\u0163ii omene\u015fti. Totu\u015fi, s\u0103 ad\u0103ug\u0103m imediat c\u0103 autorul Criticii ra\u0163iunii pure nu e at\u00e2t de str\u0103in oric\u0103rei problematici a alterit\u0103\u0163ii fiin\u0163ei pe c\u00e2t ni-l prezint\u0103 eseul proasp\u0103t tradus. Primordial \u00een cunoa\u015fterea kantian\u0103 este diversul senza\u0163iei, organizat abia apoi de formele min\u0163ii \u00een reprezentare.<\/p>\n

Aceast\u0103 diversitate m\u0103runt\u0103 e mult mai pu\u0163in calculabil\u0103 \u015fi subsumabil\u0103 unor forme stabile dec\u00e2t vastele \u00eentinderi spa\u0163io-temporale evocate de t\u00e2n\u0103rul filosof francez. \u00cen plus, ce e mai alter dec\u00e2t obiectul lui Kant? Noi nu putem avea conform filosofului de la K\u00f6nigsberg dec\u00e2t o cunoa\u015ftere a fenomenelor, obiectele \u00een sine r\u0103m\u00e2n\u00e2ndu-ne de-a pururea str\u0103ine. \u015etim despre obiectul reprezent\u0103rilor doar c\u0103 este \u201eceva \u00een genere = X\u201c. R\u0103m\u00e2ne o indeterminare pe veci str\u0103in\u0103 nou\u0103.
\nDiscipol al lui Badiou \u00een g\u00e2ndirea contingen\u0163ei, Meillassoux \u00ee\u015fi \u00eencearc\u0103 propriul destin filosofic renun\u0163\u00e2nd la tematizarea evenimentului, ceea ce irumpe \u00een lume \u00een mod incalculabil \u2013 o revolu\u0163ie, de pild\u0103 \u2013 pentru a ataca \u00een principal chestiunea legii. Legitatea nu trimite aici la specula\u0163iile lui Badiou asupra comunit\u0103\u0163ii politice, ci la normele filosofiei moderne a naturii. Postfa\u0163a lui Ovidiu Stanciu, traduc\u0103torul, trece \u00een revist\u0103 repro\u015furile aduse proiectului din Dup\u0103 finitudine, cu prec\u0103dere dinspre fenomenologie. \u00centre critici, se spune c\u0103 Meillassoux n-ar fi realizat distinc\u0163ia dintre atitudinea realist\u0103 privitoare la existen\u0163a lucrurilor, specific\u0103 \u015ftiin\u0163ei \u015fi sim\u0163ului comun, \u015fi constituirea sensului lor prin sintezele con\u015ftiin\u0163ei, obiectul de studiu predilect al filosofiei. E adev\u0103rat c\u0103 prezentul manifest filosofic suspend\u0103 \u201ediferen\u0163a ontologic\u0103\u201c, dar nu \u00een favoarea unui realism empirist. Materialismul speculativ nu e o orbire ontic\u0103 incapabil\u0103 s\u0103 conceap\u0103 un regim al idealit\u0103\u0163ilor. Se uit\u0103 c\u0103 esen\u0163a revolu\u0163iei \u015ftiin\u0163ifice moderne, explicat\u0103 de Koyr\u00e9 sau Meillassoux, este\u00a0 matematizarea naturii. Or, matematicile nu descriu ceea ce se vede, se simte \u015fi se aude, ci ontologia \u00eens\u0103\u015fi, la care nu avem acces dec\u00e2t prin intui\u0163ie intelectual\u0103. Matematica, pentru Badiou, este limbajul despre fiin\u0163\u0103. Drept urmare, filosofia este un metalimbaj, doar o meta-ontologie. La elevul s\u0103u, matematicul prime\u015fte sensul modern: limbajul explic\u0103rii naturii. Astfel, opera lui Alain Badiou se afl\u0103 la cap\u0103tul procesului de deposedare a filosofiei de domeniile sale ini\u0163iale. Dup\u0103 ce \u015ftiin\u0163ele naturii, psihologia sau economia s-au specializat ca discipline separate, iat\u0103 c\u0103 \u015fi ontologia \u00eei p\u0103r\u0103se\u015fte pe iubitorii Sofiei. Filosofia este indisciplinabil\u0103. La Meillassoux, prin \u00eentoarcerea la sursele revolu\u0163iei copernicano-galileene, ea \u00ee\u015fi rec\u00e2\u015ftig\u0103 tacit drepturile sale presocratice: \u201enaturalismul\u201c de dinainte de ceea ce am putea numi, \u00eeng\u00e2n\u00e2ndu-l pe autor, contrarevolu\u0163ia antropocentric\u0103 a lui Socrate. Thales, Heraclit \u015fi Parmenide au smuls fiin\u0163a explica\u0163iilor mitice \u015fi au condus o revolu\u0163ie\u00a0 ra\u0163ionalist\u0103. Apoi, un sofist atenian a reintrodus mitologia sub forma daimonilor, virtu\u0163ilor \u015fi altor fantome care ar popula via\u0163a interioar\u0103. Socrate \u015fi Kant ar fi cei ce \u00eenstr\u0103ineaz\u0103 g\u00e2ndirea de experien\u0163a lumii pentru a o \u00eentoarce \u00eentr-un demers egocentric \u015fi anti\u015ftiin\u0163ific spre ea \u00eens\u0103\u015fi. Din aceast\u0103 perspectiv\u0103, nu disciplinele \u015ftiin\u0163ifice au p\u0103r\u0103sit filosofia, ci ea s-a autoizolat de comunitatea savant\u0103. Filosofia, dup\u0103 doctrina materialismului speculativ, \u00ee\u015fi pune din nou \u00eentreb\u0103rile ultime asupra existen\u0163ei \u015fi d\u0103 principiile prime ale faptelor studiate de fizic\u0103, biologie ori cosmologie. \u00cen acest sens, revolu\u0163ia dorit\u0103 de Meillassoux este una conservatoare, c\u0103ci nu mediteaz\u0103 deloc asupra \u00een\u0163elesului istoricei epuiz\u0103ri de con\u0163inut a filosofiei, ci vrea s\u0103 revin\u0103 la momentul secolelor XVI-XVII. Vrea restabilirea cartezianismului \u015fi adaptarea sa la rigorile astronomiei, paleontologiei \u015fi paleoantropologiei de ultim\u0103 genera\u0163ie. Las\u0103 deoparte din Descartes \u00eentreaga problematic\u0103 a egoului, gest deja \u00eenf\u0103ptuit de prima genera\u0163ie a discipolilor autorului Discursului asupra metodei, de Malebranche bun\u0103oar\u0103. \u015ei tot \u00een aceea\u015fi nobil\u0103 descenden\u0163\u0103 fuge de orice problematic\u0103 politic\u0103. Ceea ce nu putem spune despre sobrul patriarh al corela\u0163ionismului, Immanuel Kant, sus\u0163in\u0103tor public \u015fi ferm al Revolu\u0163iei Franceze, \u00een pofida autorit\u0103\u0163ilor reac\u0163ionare prusace. Constant \u00een atitudinea sa, Kant salut\u0103 proclamarea Republicii la Paris cu fervoare religioas\u0103: \u201eDoamne, las\u0103 robul t\u0103u s\u0103 plece \u00een pace, c\u0103ci a v\u0103zut m\u00e2ntuirea lumii!\u201c Era \u00een septembrie 1792! E nevoie de o cecitate politic\u0103 voluntar\u0103 pentru a vedea \u00een aceast\u0103 epoc\u0103 debutul unei contrarevolu\u0163ii intelectuale. E nevoie de dec\u0103derea actual\u0103 a noilor reprezentan\u0163i ai French Theory, care mai v\u00e2nd azi doar amintirea spiritului novator \u015fi rebel al mae\u015ftrilor lor.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Quentin Meillassoux, Dup\u0103 finitudine. Eseu asupra necesit\u0103\u0163ii contingen\u0163ei, traducere \u015fi postfa\u0163\u0103 de Ovidiu Stanciu, prefa\u0163\u0103 de Alain Badiou, Editura Tact, Cluj, 2014   Avem acum \u00een rom\u00e2n\u0103 manifestul filosofic al materialismului speculativ, ultima versiune, pare-se, a acestei \u015fcoli filosofice ce se \u00eentinde de la Epicur la Engels \u015fi de la Lucre\u0163iu la Lenin. \u00cen Dup\u0103… Cite\u0219te mai mult »Un puci \u00eempotriva filosofiei<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[12172,12171,12173,12170],"class_list":["post-20533","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-doctrina-materialismului-speculativ","tag-dupa-finitudine","tag-filosofia","tag-quentin-meillassoux"],"views":2291,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20533","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20533"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20533\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20533"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20533"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20533"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}