{"id":20529,"date":"2014-09-11T11:39:28","date_gmt":"2014-09-11T09:39:28","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=20529"},"modified":"2014-09-11T12:56:33","modified_gmt":"2014-09-11T10:56:33","slug":"istorie-afectiva-dumitru-popescu-dumnezeu-si-indignarea-anti-comunista","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/istorie-afectiva-dumitru-popescu-dumnezeu-si-indignarea-anti-comunista\/","title":{"rendered":"Istorie afectiv\u0103: Dumitru Popescu (Dumnezeu) \u015fi indignarea anti-comunist\u0103"},"content":{"rendered":"

Pe marginea unei polemici<\/strong><\/p>\n

\u201eMai degrab\u0103 fericirea \u2013 dac\u0103 prin absurd am putea-o exprima \u00een cuvinte \u2013 s-ar traduce \u00een formula: \u00abclip\u0103, vino!\u00bb. Fiindc\u0103 starea de febrilitate spiritual\u0103 maxim\u0103, de exaltare emo\u0163ional\u0103, se produce \u00een a\u015fteptarea momentului mare. A momentului pe care l-am suprasaturat cu aspira\u0163ia noastr\u0103 dezl\u0103n\u0163uit\u0103 spre fericire. (…) Momentul a\u015fteptat, clipa propriu-zis\u0103, c\u0103reia Goethe se g\u00e2ndea c\u0103 i-am putea cere s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103, este de obicei inferioar\u0103 celei ce o precede. Oric\u00e2t ar fi de pl\u0103cut\u0103 \u2013 \u015fi poate avea virtu\u0163i reale, \u2013 nu se va putea ridica niciodat\u0103 p\u00e2n\u0103 la \u00een\u0103l\u0163imea unde o plasase \u00eenchipuirea noastr\u0103 \u00eenfierb\u00e2ntat\u0103 (…).\u201c<\/strong><\/em><\/p>\n

I
\nCeea ce m\u0103 intereseaz\u0103 \u00een acest pasaj nu este, dac\u0103 vre\u0163i s\u0103 vorbim a\u015fa, mesajul. Eu nu scriu ca s\u0103 salvez lumea, nu scriu dintr-un sim\u0163 \u00eenn\u0103scut al drept\u0103\u0163ii \u015fi nu m\u0103 a\u015fez \u00een amvonul invizibil \u00een care st\u0103 irefutabilul. Am citat acest pasaj pentru c\u0103 face s\u0103 vorbeasc\u0103 un anume stil: o grij\u0103 pentru fraz\u0103 care tr\u0103deaz\u0103 feti\u015fizarea literarului; un vocabular atent selec\u0163ionat pentru a putea fi validat moral, dar \u015fi estetic, din perspectiva criteriului autenticit\u0103\u0163ii unei tr\u0103iri intense, dar deloc nude; pedala ap\u0103sat\u0103 pe sim\u0163irea eului, at\u00e2t c\u00e2t s\u0103 apar\u0103 ca o produc\u0163ie cel pu\u0163in \u00een parte spontan\u0103. Acest pasaj \u00eei apar\u0163ine lui Dumitru Popescu-Dumnezeu \u015fi, \u00een bine \u015fi-n r\u0103u, el realizeaz\u0103, prin scriitur\u0103, o sensibilitate care este cea a Rom\u00e2niei urbane post-staliniste \u015fi care nu-\u015fi va atinge apogeul dec\u00e2t dup\u0103 executarea tiranului, \u00een anii 1990. Istoria Rom\u00e2niei ceau\u015fiste nu este una de fapte \u015fi nici doar una de experien\u0163e traumatice, ci \u015fi \u2013 cu at\u00e2t mai greu de urm\u0103rit \u2013 una de stil. A\u015fa dup\u0103 cum \u015ftii imediat c\u00e2nd intri \u00eentr-un restaurant dac\u0103 e \u201ecomunist\u201c sau nu, sau dup\u0103 cum recuno\u015fti un clip din anii \u201980, \u201990, 2000, exist\u0103 un stil, independent de op\u0163iunile politice con\u015ftiente ale enun\u0163\u0103torilor, care-i leag\u0103 pe at\u00e2t de mul\u0163i dintre intelectualii no\u015ftri, \u00eenc\u00e2t aceste op\u0163iuni, atunci c\u00e2nd vine vorba de stil \u2013 \u015fi deci de sim\u0163ire \u2013 nici nu mai conteaz\u0103. \u015ei, ca s\u0103 nu uit s\u0103 remarc \u00een treac\u0103t, acest stil nu are nimic \u201est\u00e2ngist\u201c. \u00centrebat de Bernard-Henri L\u00e9vy, \u00een 1977, dac\u0103 se simte \u201ede st\u00e2nga\u201c, Barthes r\u0103spunde: \u201eda, cu condi\u0163ia s\u0103 \u00een\u0163elegem st\u00e2nga nu ca pe o idee ci ca pe o sensibilitate obstinat\u0103\u201c. A\u015fa c\u0103, revin: eu nu scriu aici ceva explicit politic (de st\u00e2nga), ci \u00eencerc s\u0103 vorbesc cumva la st\u00e2nga.
\n\u00cen urm\u0103 cu c\u00e2teva s\u0103pt\u0103m\u00e2ni \u2013 bune, deja \u2013 Rom\u00e2nia literar\u0103 a g\u0103zduit un eseu prelung al celui mai intelectual dintre membrii CPEx, Dumitru Popescu, personaj central al culturii oficiale a anilor 1960-70, \u00eenchis \u00een 1990 \u00een al doilea lot CPEx, eliberat dup\u0103 vreo doi ani \u015fi \u00een continuare foarte harnic scriitor. L\u0103udat \u00eentre al\u0163ii chiar de criticul en titre al Rom\u00e2niei literare, Cosmin Ciotlo\u015f, conform vechiului adagiu estetic care separ\u0103 omul \u015fi opera, distinc\u0163ie f\u0103cut\u0103 celebr\u0103 de Proust \u00een Contre Sainte-Beuve, Dumitru Popescu i-a pus pe cap lui Nicolae Manolescu c\u00e2teva voci ale societ\u0103\u0163ii civile din partea ei onorabil\u0103 (poetul Radu Vancu este cel care a comentat \u015fi, astfel, diseminat eseul \u00een cauz\u0103). Redac\u0163ia s-a f\u0103cut mic\u0103 \u015fi a t\u0103cut, dup\u0103 care a publicat un drept la replic\u0103 al unui fost de\u0163inut politic.
\nDespre trecut, numai de bine. A\u015fa dup\u0103 cum toat\u0103 lumea crede c\u00e3 triada sf\u00e2nt\u0103 a memoriei comuniste (\u00eenchisoare \u2013 cenzur\u0103 \u2013 foame\/frig) a acoperit uniform o jum\u0103tate de secol, cei care cred c\u0103 \u015ftiu cine e Dumitru Popescu \u00eei enumer\u0103 func\u0163iile, \u00eei decupeaz\u0103 figura din prezidiul \u015fedin\u0163elor prezentate \u00een filmul lui Ujic\u0103, cu ochelari fumurii, \u00ee\u015fi amintesc de el ca de un zelator al \u201ecultului\u201c \u015fi gata.
\nC\u0103 nu era pentru prima dat\u0103 c\u00e2nd revista g\u0103zduia texte semnate de intelectualul comunist n-are prea mare importan\u0163\u0103. E drept, acum e vorba despre un eseu de patru pagini de ziar. Prea pu\u0163ini se \u00eentreab\u0103 cum Dumitru Popescu poate fi \u00eenc\u0103 publicat \u00een Rom\u00e2nia post-2006, \u015fi \u00eenc\u0103 de acest campion al liberalismului moderat care este Nicolae Manolescu (\u00eel elogiaz\u0103 ca atare Ioan Stanomir). S\u0103 citim: \u201eFilosofia lui Marx \u015fi Engels are for\u0163a \u015fi adev\u0103rul geniului. (…) Avem nevoie de filosofi mari, de filosofi demiurgi. (…) Lupta revolu\u0163ionar\u0103, \u00eentotdeauna plin\u0103 de greut\u0103\u0163i, de riscuri \u015fi de primejdii, are nevoie de titani ai convingerilor, de oameni cu idei mai tari ca sim\u0163ul comodit\u0103\u0163ii \u015fi conformismului. (…) Asemenea oameni fac s\u0103 str\u0103luceasc\u0103 ideile, le \u00eencarc\u0103 de pasiune, \u00eenvolbureaz\u0103 via\u0163a cotidian\u0103 care altfel poate \u00eencepe s\u0103 curg\u0103 molcom, \u0163in aprins\u0103 obsesia luminilor mari care nu te las\u0103 s\u0103 a\u0163ipe\u015fti, a\u0163\u00e2\u0163\u0103 focurile visului frumos \u015fi jarul voin\u0163ei mul\u0163imilor\u201c. \u00cen sf\u00e2r\u015fit, ceva mai la vale este citat Dostoievski, ai c\u0103rui Demoni \u201edemonstreaz\u0103 cu o cutremur\u0103toare \u015fi izbitor de actual\u0103 for\u0163\u0103 de convingere tragedia rolului de executant\u201c. Ce vreau s\u0103 spun? \u00cen primul r\u00e2nd, c\u0103 \u00een acela\u015fi discurs stau fraze care pot figura \u00een c\u0103r\u0163i ale \u201erezisten\u0163ei prin cultur\u0103\u201c \u015fi altele care fac parte din panoplia unui militantism romantic, unul \u00een care nimeni nu mai credea \u00een 1973, c\u00e2nd apar r\u00e2ndurile pe care le citez.
\n\u201ePatimi… patimi… patimi… Lumea e plin\u0103 de patimi. Spiritul se zv\u00e2rcole\u015fte de mult\u0103 vreme \u00een spasmuri, e cuprins de convulsii \u2013 \u015fi \u00een toate acestea, biet nebun, g\u0103se\u015fte pl\u0103cere.\u201c Exist\u0103 \u00een acest discurs un exhibi\u0163ionism literar care nu are de-a face deloc cu propaganda vetust\u0103 din presa vremii, sau cel pu\u0163in cu cea care urmeaz\u0103 s\u0103 domine autoritar \u00een urm\u0103torii ani. Dimpotriv\u0103.<\/p>\n

Aicea este \u0163ara mea. Felul \u00een care sim\u0163im depinde foarte mult de acel set de valori afective \u2013 dac\u0103 pot \u00eendr\u0103zni oximoronul \u2013 pe care le-a \u00eencurajat regimul Ceau\u015fescu. Exist\u0103, mi se pare, o superb\u0103 autarhie a afirma\u0163iilor, \u00een fragmentul de sus \u015fi-n cel de jos, aceea a discursului literar, cel \u00een care a crescut \u015fi a scris Nicolae Manolescu. Sigur, dac\u0103 \u0163inem la nuan\u0163e, exist\u0103 \u00een eseurile lui Dumitru Popescu c\u00e2teva manevre demonstrativ \u201ela st\u00e2nga\u201c, dar cred c\u0103 \u00een cazul \u0103sta nuan\u0163a e, a\u015fa cum \u00eei \u015fade bine, secundar\u0103. Dumitru Popescu vorbe\u015fte o limb\u0103 care \u00ee\u015fi revendic\u0103 literaritatea ca pe un blazon de suveranitate, iar apelul la autenticitate nu-i dec\u00e2t o retoric\u0103 narcisic\u0103 a celui c\u0103ruia \u00eei pare bine c\u0103 este \u015fi se mir\u0103 c\u0103 este, \u00een sf\u00e2r\u015fit, cumva, \u201est\u0103p\u00e2n \u00een \u0163ara lui\u201c \u015fi, desigur, maestru al propriei limbi, pe care o \u015flefuie\u015fte \u015fi-o pune dup\u0103 \u00een vitrina absolut transparent\u0103 a expresiei literare.<\/p>\n

II
\n\u00cen al doilea r\u00e2nd, ar fi important de rezolvat problema cheii de interpretare a afirma\u0163iilor lui Dumitru Popescu din eseul publicat \u00een Rom\u00e2nia literar\u0103. Lucrurile sunt simple: Dumitru Popescu a fost unul dintre cei care au crezut \u00een acel Ceau\u015fescu din august 1968 \u015fi a fost dispus s\u0103-i ierte derapajele autoritariste de dup\u0103, cel pu\u0163in p\u00e2n\u0103 \u00een clipa \u00een care a crezut c\u0103 nu mai are ce face. Aici el se \u00een\u015feal\u0103, cred. Acesta este punctul orb care-i subordoneaz\u0103 lui Dumitru Popescu toate judec\u0103\u0163ile \u015fi care \u00een final \u00eei submineaz\u0103 credibilitatea, indiferent de juste\u0163ea unor pozi\u0163ii care se cade s\u0103 \u00eei fie recunoscute. Textul lui Dumitru Popescu poate fi deja citit pe internet \u015fi, printre afirma\u0163ii, se pot afla urm\u0103toarele: \u201e\u00cen regimul trecut apologia social\u0103, propaganda politic\u0103 nu puteau fi nici m\u0103car contrazise, ceea ce ast\u0103zi se face cu prisosin\u0163\u0103 \u00een cadrul libert\u0103\u0163ii de expresie care, al\u0103turi de ini\u0163iativa privat\u0103, reprezint\u0103 marele \u015fi realul c\u00e2\u015ftig al rom\u00e2nilor dup\u0103 1989\u201c. E greu s\u0103 nu fii de acord cu aceast\u0103 compara\u0163ie. Mi se pare, vorbind foarte serios, una dintre cele mai lucide priviri asupra democra\u0163iei rom\u00e2ne\u015fti.
\nApologia sa, \u00eens\u0103, cea a unui comunism rom\u00e2nesc \u201ebun\u201c, merit\u0103 cercetat\u0103 \u00een m\u0103sura \u00een care discursul pe care ea \u00eel ap\u0103r\u0103 nu a fost nici unul minor, nici numaidec\u00e2t opresiv \u015fi nici nu este str\u0103in unei anumite mentalit\u0103\u0163i culturale din care \u00ee\u015fi trage seva, de pild\u0103, o anume perspectiv\u0103 asupra rolului literaturii na\u0163ionale \u00een formarea unui individ. De\u015fi eviden\u0163iat pe vremea lui Dej, Dumitru Popescu este v\u00e2rful de lance al comunismului rom\u00e2nesc din perioada deschiderii, diferit de cel de dinainte mai ales prin valoarea conferit\u0103 factorului na\u0163ional \u00een dezvoltarea unei republici socialiste capabil\u0103 s\u0103 ias\u0103 din sfera de influen\u0163\u0103 a imperiilor. Este epoca \u00een care apare a\u015fa-numita genera\u0163ie 60 \u2013 iar discursul na\u0163ional mediatizat de pe la \u00eenceputul anilor 1960 este cel care \u00eei permite s\u0103 se impun\u0103: s\u0103 impun\u0103 ni\u015fte nume \u00eentre care cel al lui Nicolae Manolescu nu este cel mai mic. Criticul are 23 de ani c\u00e2nd public\u0103 primul articol \u00een Contemporanul, unul de supunere fa\u0163\u0103 de regim, care \u00eei va permite apoi s\u0103 devin\u0103 rapid, prin inteligen\u0163\u0103, intui\u0163ie \u015fi curiozitate ceea ce \u015ftim cu to\u0163ii c\u0103 a fost. Dumitru Popescu era mai v\u00e2rstnic cu zece ani dec\u00e2t Nicolae Manolescu, lucra ca director la AGERPRES \u015fi urma s\u0103 devin\u0103 redactor-\u015fef la Sc\u00e2nteia \u00een cea mai fast\u0103 perioad\u0103 a cotidianului. Cine cite\u015fte, de pild\u0103, volumul de eseuri Ie\u015firea din labirint (1973), din care am citat, g\u0103se\u015fte texte care au \u00een centru nu doar o moral\u0103 comunist\u0103 idealist\u0103, o utopie de secol romantic \u2013 pentru care Dumitru Popescu este tot at\u00e2t de vinovat precum \u00eenapoierea \u00een care se g\u0103sea cultura rom\u00e2n\u0103, fapt at\u00e2t de evident ast\u0103zi, \u00een 2014 \u2013, dar mai ales obsesia emancip\u0103rii de sub m\u00e2na de fier sovietic\u0103. Orice \u2013 \u015fi aici e miza: orice! \u2013 era mai bine dec\u00e2t Brejnev, iar acest orice a fost o dictatur\u0103 personal\u0103 tot mai autist\u0103 \u015fi mai pervers\u0103 \u00een efecte. Cu ochii mereu \u00eenspre frontiera de Est, \u00eenchi\u015fi pe de alt\u0103 parte tot mai etan\u015f \u00eentre propriile grani\u0163e, am r\u0103mas prizonierii unei sensibilit\u0103\u0163i patetice pe care o sus\u0163ineau tot mai pu\u0163ine practici ale vie\u0163ii cotidiene.
\nVorbim aici despre un complex cultural, prad\u0103 c\u0103ruia \u00eei c\u0103zuse \u015fi Ceau\u015fescu \u2013 sigur, \u00eentr-o manifestare cu imprint personal \u2013 dar \u015fi mul\u0163i al\u0163i intelectuali rom\u00e2ni. Numai c\u0103 Noica, de pild\u0103, nu visa la o republic\u0103 populat\u0103 de dou\u00e3zeci de milioane de cititori de Platon \u015fi Aristotel, ci la un areopag. Lui \u00eei era suficient\u0103 o vil\u0103 la P\u0103ltini\u015f, \u0163ig\u0103ri, cafea \u015fi imaginea Nadiei Com\u0103neci. \u00cen schimb, Ceau\u015fescu voia Casa Republicii, Dumitru Popescu voia s\u0103 fie portavocea teoretic\u0103 a Casei Republicii, P\u0103unescu avea stadioane pline. Ana Blandiana voia un public t\u0103cut \u015fi o salb\u0103 de suflete pure. Ecaterina Oproiu voia un divertisment cool \u2013 dac-ar fi existat termenul \u2013 dar formator de gust. Antiamericanismul lui Paler era tot o utopie highbrow. P\u00e2n\u0103 \u015fi Nichita St\u0103nescu, cooptat \u00een 1976 printre membrii prezidiului Consiliului Culturii \u015fi Educa\u0163iei Socialiste, din calcul, din lehamite sau din convingere, p\u0103rea s\u0103 sus\u0163in\u0103 \u00een felul acesta eforturile realiz\u0103rii unui brand cultural rom\u00e2nesc. N-am uitat c\u0103 de\u0163inutul politic Radu Filipescu citea din Adrian P\u0103unescu, c\u0103 Tudor Gheorghe rev\u0103rsa Acolo este \u0163ara mea pe bulevardul Nicolae B\u0103lcescu, \u00eentre Pia\u0163a Unirii \u015fi Universitate, pe 22 decembrie 1989 (vezi Videograme dintr-o revolu\u0163ie, filmul lui Ujic\u0103 \u015fi Farocki din 1992).
\nDac\u0103 vorbim despre istorie \u00een termeni de afecte \u2013 a se vedea cartea lui Peter N. Stearns, American cool. Constructing a Twenty-Century Emotional Style (1994) \u2013, atunci istoria ceau\u015fismului rom\u00e2nesc continu\u0103 \u015fi azi: cu aceast\u0103 sensibilitate avem de lucrat.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Pe marginea unei polemici \u201eMai degrab\u0103 fericirea \u2013 dac\u0103 prin absurd am putea-o exprima \u00een cuvinte \u2013 s-ar traduce \u00een formula: \u00abclip\u0103, vino!\u00bb. Fiindc\u0103 starea de febrilitate spiritual\u0103 maxim\u0103, de exaltare emo\u0163ional\u0103, se produce \u00een a\u015fteptarea momentului mare. A momentului pe care l-am suprasaturat cu aspira\u0163ia noastr\u0103 dezl\u0103n\u0163uit\u0103 spre fericire. (…) Momentul a\u015fteptat, clipa propriu-zis\u0103,… Cite\u0219te mai mult »Istorie afectiv\u0103: Dumitru Popescu (Dumnezeu) \u015fi indignarea anti-comunist\u0103<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[11400],"tags":[12164,12165,12166],"class_list":["post-20529","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-polemica","tag-comunism-romanesc","tag-dumitru-popescu-dumnezeu","tag-membrii-cpex"],"views":3082,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20529","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20529"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20529\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20529"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20529"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20529"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}