Acum patru ani un sondaj IRES semnala o serie de evolu\u0163ii \u00eengrijor\u0103toare ale raport\u0103rii rom\u00e2nilor la regimul de dinainte de 1989. 37% regretau comunismul, iar 62,7% considerau c\u0103 au tr\u0103it mai bine \u00een acea perioad\u0103: 56,1% \u00een mediul urban \u015fi 69,2% \u00een mediul rural. 68% considerau comunismul o idee bun\u0103, dar eronat aplicat\u0103, \u015fi 41% l-ar fi votat pe Ceau\u015fescu la alegerile din 2010, \u00een timp ce 52% din electorat s-ar fi pronun\u0163at \u00eempotriva sa. Un alt sondaj, efectuat de INSCOP \u00een luna iulie a anului curent \u015fi av\u00e2nd ca obiect ierarhizarea pre\u015fedin\u0163ilor Rom\u00e2niei, a oferit urm\u0103toarele rezultate: Nicolae Ceau\u015fescu, 24,7%, Ion Iliescu, 19,1%, Traian B\u0103sescu, 14,2%, \u015fi Emil Constantinescu, 9,7%. Un procentaj \u00eensemnat, 23,9%, \u201econsider\u0103 c\u0103 niciunul dintre cei patru nu s-a ridicat la \u00een\u0103l\u0163imea func\u0163iei\u201c.
\nC\u00e2t de amenin\u0163\u0103toare este aceast\u0103 nostalgie pentru fragila \u015fi insuficient consolidata democra\u0163ie rom\u00e2neasc\u0103? Foarte amenin\u0163\u0103toare. O \u00eentrebare poate mai important\u0103 rezid\u0103 \u00een identificarea personajelor \u015fi a grupurilor care au gestionat cum au gestionat evenimente \u015fi tendin\u0163e domestice \u015fi\/sau interna\u0163ionale \u015fi care au condus gradual la acest reprobabil deznod\u0103m\u00e2nt. Subiectivitatea inerent\u0103 memoriei ar fi un prim r\u0103spuns. Trecutul recuperat sub form\u0103 personal\u0103, afectiv\u0103, partizan\u0103 \u015fi incomplet\u0103, contrapus discursului \u015ftiin\u0163ific, obiectiv, istoric, economic, sociologic, politologic sau antropologic. Memoria este \u00eentotdeauna selectiv\u0103 \u015fi se axeaz\u0103 de cele mai multe ori asupra \u00eent\u00e2mpl\u0103rilor pozitive, petrecute \u00een tinere\u0163e, tinz\u00e2nd s\u0103 ac\u0163ioneze ca un mecanism de detensionare \u00een confruntarea cu e\u015fecurile prezentului. Un fel de bul\u0103 optimist\u0103, deconectat\u0103 de empiric, o baterie emo\u0163ional\u0103 pentru re\u00eenc\u0103rcarea cu energie pozitiv\u0103 a fiec\u0103ruia dintre noi. O informare mai ampl\u0103 \u015fi mai valid\u0103 din punct de vedere \u015ftiin\u0163ific, se afirm\u0103, ar putea tempera aceste tendin\u0163e subiective \u015fi totodat\u0103 insurmontabile care alc\u0103tuiesc memoria, fie ea colectiv\u0103 sau individual\u0103. O solid\u0103 cultur\u0103 politic\u0103 ar fi, de asemenea, dezirabil\u0103; \u00een absen\u0163a ei, majoritatea popula\u0163iei tinde s\u0103 dea credit discursurilor populiste \u015fi s\u0103 se comporte ca o mas\u0103 de manevr\u0103, ca o perpetu\u0103 amenin\u0163are la adresa idealului \u015fi practicii democratice.
\nDar, vai, m\u0103 tem c\u0103 educa\u0163ia cronic subfinan\u0163at\u0103 a Rom\u00e2niei nu \u00ee\u015fi va \u00eendeplini nobila misiune de a deschide ochii tinerelor genera\u0163ii asupra capcanelor discursive \u015fi a represiunii intense care a \u00eenso\u0163it comunismul rom\u00e2nesc. \u015ei, oroare, acestea vor fi tot mai indiferente \u00een raport cu politica, democra\u0163ia, cu binele \u015fi adev\u0103rul \u00een general. Vor asculta, dac\u0103 nu ascult\u0103 deja, manele \u015fi vor reac\u0163iona cu dispre\u0163 suveran, mai mult sau mai pu\u0163in disimulat, la tot mai frecventele \u015fi condescendentele discursuri moralizatoare prin care sunt interpelate.
\nUn percutant proverb rom\u00e2nesc, \u201epe\u015ftele de la cap se \u00eempute\u201c, ne poate ajuta s\u0103 \u00een\u0163elegem mai bine situa\u0163ia. Dup\u0103 1989, o campanie sistematic\u0103 de jafuri \u015fi de distrugere a bunurilor publice \u2013 codificat\u0103 discursiv cu ajutorul etichetelor privatizare, tranzi\u0163ie \u015fi economie de pia\u0163\u0103 \u2013 ne-a \u00eenv\u0103\u0163at, pentru a folosi un alt proverb, c\u0103 \u201einteresul poart\u0103 fesul\u201c. \u015ei c\u0103 \u201e\u015fmecheria\u201c \u015fi eludarea legii sunt atuuri aduc\u0103toare de prestigiu, nu contraven\u0163ii sau infrac\u0163iuni. Parc\u0103 \u00eenainte de 1989 nu era a\u015fa, s-ar putea obiecta. Ba da, numai c\u0103, din cauza unei severe cenzuri, abuzurile \u015fi corup\u0163ia nu puteau fi prezentate at\u00e2t de direct \u015fi de lipsit de echivoc. Mai exista \u015fi acel minimum de stabilitate, de contract social nescris pe care Ceau\u015fescu a \u00eenceput s\u0103 \u00eel \u00eencalce \u00een anii 1980, al unui venit minim garantat \u015fi al unei locuin\u0163e. Acest contract social (impropriu denumit astfel din punct de vedere politologic)\u00a0 conta pentru categoriile defavorizate \u015fi relativ needucate de care se tem ast\u0103zi unii dintre intelectualii no\u015ftri publici, privindu-le mefient ca insuficient animate de nobilele idealuri ale democra\u0163iei. Numai c\u0103 mefien\u0163a este reciproc\u0103: pentru s\u0103raci, \u0163\u0103rani \u015fi o mare parte dintre femei, pe scurt, pentru to\u0163i cei care nu alc\u0103tuiau nomenclatura, acel minimum de drepturi economice era mai important dec\u00e2t drepturile politice (votul liber) \u015fi culturale (cenzura) de care fuseser\u0103 deposeda\u0163i \u00een schimb. \u015ei de care nici nu dispuseser\u0103 \u00een termeni reali \u015fi nici nu le acordaser\u0103 o importan\u0163\u0103 major\u0103 \u00een perioada interbelic\u0103, acest feti\u015f al neoconservatorilor no\u015ftri. Tot nevoile primare, economice, au contat. Deh, ni\u015fte brute insensibile, poate chiar irecuperabile. Pentru intelectuali, pe de alt\u0103 parte, drepturile politice \u015fi culturale erau mai importante, condi\u0163ia fiind desigur ca cele economice s\u0103 fie \u00eendeplinite \u00eentr-o anumit\u0103 m\u0103sur\u0103. Pattern-ul acesta s-a p\u0103strat dup\u0103 1989, numai c\u0103 prioritatea drepturilor a fost inversat\u0103: cele politice au \u00eenceput s\u0103 conteze mai mult dec\u00e2t cele economice. Putem vota, citi \u015fi scrie ce vrem, dar nu mai avem aceea\u015fi siguran\u0163\u0103 a locului de munc\u0103 sau a pensiei. A\u015fa c\u0103 fiecare regret\u0103 sau condamn\u0103 din perioada comunist\u0103 ceea ce \u00eel intereseaz\u0103. Interesul poart\u0103 fesul, nu? Iar c\u00e2nd sintagma a fost ambalat\u0103 filozofic pentru a exprima esen\u0163a pie\u0163ei libere, a egoismului individual, care \u00eempletindu-se cu alte egoisme individuale, conlucreaz\u0103 chipurile pentru a crea o societate armonioas\u0103, cu ce drept condamn\u0103 dreapta intelectual\u0103 \u201emahalaua inept\u0103\u201c? Pentru c\u0103 \u00ee\u015fi urm\u0103re\u015fte interesele, \u00een conformitate cu posibilit\u0103\u0163ile \u015fi educa\u0163ia pe care o are? Acela\u015fi lucru \u00eel face, mult mai eficient \u015fi mai lipsit de scrupule, \u015fi elita noastr\u0103 intelectual\u0103. Pentru ea, cuv\u00e2ntul \u0163ine de foame. Pentru ceilal\u0163i, nu.
\nRaportarea la trecut nu este niciodat\u0103 ingenu\u0103, \u00een sensul de apolitic\u0103: are \u00eentotdeauna o miz\u0103 c\u00e2t se poate de prezent\u0103, fie \u00een sensul legitim\u0103rii, fie \u00een sensul contest\u0103rii statu quo-ului. Comunismul m\u0103car las\u0103 impresia c\u0103 reprezint\u0103 nevoile \u00eentregii popula\u0163ii, de\u015fi nu a creat altceva dec\u00e2t o enorm\u0103 birocra\u0163ie rapace \u015fi corupt\u0103, care avea preten\u0163ia c\u0103 se exprim\u0103 \u00een numele tuturor. Democra\u0163ia de ast\u0103zi, aflat\u0103 \u00eentr-o permanent\u0103 tranzi\u0163ie, se justific\u0103 ludic, ironic \u015fi chiar cinic prin faptul c\u0103 nu \u00eenseamn\u0103 nimic altceva dec\u00e2t risc \u015fi instabilitate, iar pe m\u0103sur\u0103 ce tranzi\u0163ia devine una de succes, va \u00eensemna \u015fi stabilitate, respectiv prosperitate. Ciudat de mult seam\u0103n\u0103 democra\u0163ia aceasta cu ceea ce se numea pe vremuri \u201econstruc\u0163ia socialismului\u201c, nu vi se pare? Toat\u0103 lumea vorbe\u015fte despre ea \u015fi (aproape) nimeni nu o mai pune \u00een practic\u0103. Serios acum, democra\u0163ia este o lupt\u0103 perpetu\u0103 pentru o pluralitate de sensuri, av\u00e2nd \u00een spate o pluralitate de interese. Dar c\u00e2nd un unic interes se impune \u015fi caut\u0103 cu obstina\u0163ie s\u0103 \u00eenchid\u0103 c\u00e2mpul discursiv pentru a profita \u00een exclusivitate de pe urma (re)semnific\u0103rii lui, situa\u0163ia se complic\u0103. Cu alte cuvinte, c\u00e2nd sensul democra\u0163iei preferat de elita noastr\u0103 intelectual\u0103 pentru consolidarea propriilor privilegii se impune, iar sensuri alternative \u015fi mai incluzive social, ca siguran\u0163a locului de munc\u0103, ridicarea salariului minim pe economie, a pensiilor, a indemniza\u0163iilor de maternitate, a \u015fomajului, cre\u015fterea finan\u0163\u0103rii s\u0103n\u0103t\u00e3\u0163ii publice \u015fi a educa\u0163iei, sunt criticate arogant ca \u201esocialism\u201c, atentate la stabilitatea \u201estatului de drept\u201c sau stat \u00eempov\u0103rat de un buget social nejustificat de mare, un obez dus \u00een spate de un omule\u0163 mai pipernicit, mediul privat \u2013 nostalgia comunismului se amplific\u0103. E trist \u015fi \u00eengrijor\u0103tor deopotriv\u0103, dar este rezultatul unei confisc\u0103ri discursive a democra\u0163iei, a c\u0103rei esen\u0163\u0103 integrativ\u0103 este eliminat\u0103 \u00een numele unor privilegii exclusiviste. O \u00eentreag\u0103 elit\u0103 intelectual\u0103, politic\u0103 \u015fi economic\u0103 prefer\u0103 acest\u0103 democra\u0163ie excluzionar\u0103 \u015fi reac\u0163ioneaz\u0103 vehement oric\u00e2nd i se pare c\u0103 sensul acesteia este \u00een pericol de a se extinde. Lipsi\u0163i de accesul la o democra\u0163ie autentic\u0103, dar primind \u00een schimb imaginea ei ca spectacol menit s\u0103 escamoteze accesul la problemele reale, majoritatea cet\u0103\u0163enilor \u00eel pl\u00e2ng pe Ceau\u015fescu. Dac\u0103 li se refuz\u0103 sistematic accesul la democra\u0163ie, ce altceva le r\u0103m\u00e2ne dec\u00e2t memoria, a\u015fa imperfect\u0103 \u015fi subiectiv\u0103 cum e?
\nNeoliberalismul care s-a impus la sf\u00e2r\u015fitul anilor 1990 drept principala orientare economic\u0103 global\u0103 (\u00een termeni tehnici, economici, este vorba mai degrab\u0103 de curentul monetarist; neoliberalismul postbelic a \u00eensemnat \u015fi economia social\u0103 de pia\u0163\u0103 (ordoliberalism) pus\u0103 \u00een practic\u0103 \u00een Germania de Vest, \u015fi capitalismul (semi)planificat francez \u2013 planificarea economic\u0103 nu a fost inventat\u0103 de comuni\u015fti \u015fi, stupefiant pentru democra\u0163ii no\u015ftri de serviciu, poate s\u0103 dea rezultate bune, cum s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een cele dou\u0103 cazuri mai sus amintite \u015fi chiar \u00een primii ani dup\u0103 \u00eenfiin\u0163area Comunit\u0103\u0163ilor Europene) este o form\u0103 de liberalism care se desprinde de sensul politic \u015fi destul de incluziv social al acestei ideologii pentru a se transforma \u00een ceea ce se mai nume\u015fte \u201efundamentalism al pie\u0163ei libere\u201c, proces \u00een care politicul \u00een general \u015fi democra\u0163ia \u00een particular nu mai reprezint\u0103 dec\u00e2t o anex\u0103 aflat\u0103 la arbitrariul for\u0163elor economice, adic\u0103 al pie\u0163ei. Dar c\u00e2t de liber\u0103 de imixtiunile politicului este aceast\u0103 pia\u0163\u0103? Sau, pentru a utiliza o expresie preferat\u0103 de c\u0103tre neoliberali, c\u00e2t de dereglementat\u0103? Pu\u0163in sau aproape deloc. Asta deoarece, o \u015ftim de la Karl Polanyi, guvernele se reorienteaz\u0103 \u015fi reglementeaz\u0103 pia\u0163a \u00een beneficiul mai marilor momentului: corpora\u0163iile multina\u0163ionale, de exemplu. A\u015fa c\u0103 pia\u0163a liber\u0103 nu exist\u0103 dec\u00e2t ca discurs menit a transforma drepturile \u00een bunuri, \u00een m\u0103rfuri aduc\u0103toare de (c\u00e2t mai mult) profit \u015fi pentru a restr\u00e2nge (realmente nedemocratic) sensul democra\u0163iei \u00een maniera anterior exemplificat\u0103. Iar elitele noastre economice, politice \u015fi intelectuale s-au raliat rapid \u015fi f\u0103r\u0103 dubii acestei tendin\u0163e globale responsabile pentru criza general\u0103 din 2008. Proced\u00e2nd astfel, nu au f\u0103cut, printre multe alte rele, dec\u00e2t s\u0103 \u00eel resusciteze pe Ceau\u015fescu, \u00een ciuda faptului c\u0103 \u00ee\u015fi dau cu obstina\u0163ie silin\u0163a s\u0103 plaseze responsabilitatea pe umerii exclu\u015filor, a precariatului social, pe care \u00eencearc\u0103 s\u0103 \u00eel conving\u0103 (cu tot mai pu\u0163in succes) c\u0103 interesele lor private coincid \u00een chip firesc, natural cu binele public. A\u015fa cum au f\u0103cut de altfel \u015fi unele companii \u015fi firme de consultan\u0163\u0103 financiar\u0103 din Statele Unite c\u00e2nd au afirmat c\u0103 responsabilitatea pentru declan\u015farea crizei apar\u0163ine mexicanilor, popula\u0163iei de culoare \u015fi \u00een general imigran\u0163ilor s\u0103raci care s-au \u00eemprumutat la b\u0103nci cu mult peste posibilit\u0103\u0163i. Spa\u0163iul nu \u00eemi permite s\u0103 infirm aceste incomensurabile abera\u0163ii; cititorul interesat de subiect poate consulta excelenta \u015fi accesibila lucrare scris\u0103 de jurnalistul Matt Taibi, Griftopia: a Story of Bankers, Politicians, and the Most Audacious Power Grab in American History (New York, Spiegel & Grau, 2011).
\nPe l\u00e2ng\u0103 aceasta, genera\u0163iile se schimb\u0103, priorit\u0103\u0163ile \u015fi nevoile lor, la fel. Democra\u0163ia trebuie deci redefinit\u0103 \u0163in\u00e2nd cont de aceast\u0103 permanent\u0103 dinamic\u0103. Lumea nu st\u0103 pe loc, a\u015fa cum \u015fi-ar dori unii. \u015ei este imoral \u015fi ipocrit totodat\u0103 s\u0103 scoatem din dulap scheletele comunismului pentru a descuraja orice tentativ\u0103 de a extinde sau negocia sensul democra\u0163iei, pe care dreapta noastr\u0103 intelectual\u0103 \u00eel vrea fixat o dat\u0103 pentru totdeauna. Tot agit\u00e2nd stafia comunismului, a\u0163i ajuns p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 s\u0103 o scoate\u0163i din dulap. Sper c\u0103 nu ve\u0163i reu\u015fi \u015fi performan\u0163a de a o readuce la via\u0163\u0103. \u015ei apropo, pentru a reveni de unde am plecat, strategia aceasta e ceau\u015fist\u0103 \u00een esen\u0163\u0103: \u201egeniul Carpa\u0163ilor\u201c obi\u015fnuia s\u0103 \u00ee\u015fi sperie concet\u0103\u0163enii cu mesajul (implicit) c\u0103, dac\u0103 nu accepta regimul, Moscova va impune unul \u015fi mai dur; independen\u0163a trebuie ap\u0103rat\u0103 cu orice pre\u0163, nu-i a\u015fa? Chiar dac\u0103 mai exist\u0103 unele neajunsuri \u00een procesul tranzi\u0163iei, pardon, \u00een construirea socialismului. Da, stimabililor, Ceau\u015fescu e pe val, dar nu pe valul ignoran\u0163ei pentru care nu v-a\u0163i s\u0103turat s\u0103 blama\u0163i \u201emahalaua inept\u0103\u201c, ci pe valul neoliberal, de la care v\u0103 \u015fi revendica\u0163i de altfel, cu nedisimulat\u0103 m\u00e2ndrie. Problema este c\u0103 valul se va sparge nu numai \u00een capul vostru, ci \u015fi al nostru, al tuturor.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Acum patru ani un sondaj IRES semnala o serie de evolu\u0163ii \u00eengrijor\u0103toare ale raport\u0103rii rom\u00e2nilor la regimul de dinainte de 1989. 37% regretau comunismul, iar 62,7% considerau c\u0103 au tr\u0103it mai bine \u00een acea perioad\u0103: 56,1% \u00een mediul urban \u015fi 69,2% \u00een mediul rural. 68% considerau comunismul o idee bun\u0103, dar eronat aplicat\u0103, \u015fi 41%… Cite\u0219te mai mult »Ceau\u015fescu e pe val. Valul neoliberal<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[12163,12160,12162,12161],"class_list":["post-20527","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-neoliberalismul-in-romania","tag-sondaj-candidati-presedintie","tag-sondaj-inscop","tag-sondaj-ires"],"views":2576,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20527","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20527"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20527\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20527"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20527"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20527"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}