\u00centr-un editorial mustind de nedumeriri \u015fi patriotice indign\u0103ri, Florentin Popescu se sperie, precum g\u00e2ndul cronicarului din vechime, de indiferen\u0163a cu care autorit\u0103\u0163ile supreme ale \u0163\u0103rii, deghizate \u00een spectatori impasibili (nesim\u0163i\u0163i \u2013 sugereaz\u0103 tonul articolului) asist\u0103 la c\u0103derea unor mari capete \u2013 simboluri venerabile ale culturii rom\u00e2ne: \u201eBezmetica noastr\u0103 tranzi\u0163ie se pare c\u0103 i-a aiurit de tot pe conduc\u0103torii no\u015ftri de la toate nivelurile, \u00eencep\u00e2nd de la Pre\u015fedinte, Guvern \u015fi ajung\u00e2nd p\u00e2n\u0103 la ultimul primar din \u0163ara asta, de vreme ce nu-i mai intereseaz\u0103 \u00een niciun chip cultura\u201c. Aiuri\u0163ii ace\u015ftia de tranzi\u0163ie sunt \u00eens\u0103 chiar ini\u0163iatorii \u015fi continuatorii ei dibaci, iar nu ni\u015fte somnoro\u015fi trezi\u0163i brusc din somn \u015fi frec\u00e2ndu-se la ochii c\u00e2rpi\u0163i, cum \u00eei \u00eenchipuie prea poetic Florentin Popescu, poetul care f\u0103r\u0103 s\u0103 vrea le mai acord\u0103 astfel, \u00een finalul pateticului s\u0103u articol, un credit \u015fi o \u015fans\u0103 de reabilitare scriind: \u201eSau poate c\u0103 \u00een v\u00e2ltoarea globaliz\u0103rii \u015fi a europeniz\u0103rii cu orice chip pe conduc\u0103torii no\u015ftri nu-i mai intereseaz\u0103 nimic din ceea ce \u0163ine de specificul, de istoria, de mo\u015ftenirea cultural\u0103 a Rom\u00e2niei? Se sperie, vorba cronicarului, g\u00e2ndul la o astfel de idee? C\u00e2nd ne vom trezi?\u201c \u00centrebarea, \u00een fond \u201ecalomnioas\u0103\u201c, \u00eei jigne\u015fte de moarte pe \u201econduc\u0103torii no\u015ftri\u201c care de un sfert de secol \u00eencoace n-au mai pus gean\u0103 pe gean\u0103 \u015fi, ca marii insomniaci, nu \u015fi-au mai l\u0103sat capul pe pern\u0103 s\u0103 trag\u0103 \u015fi ei un pui de somn: de grija, mare \u015fi \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103toare, a \u0163\u0103rii pe care \u00eencepeau s-o ia \u00een st\u0103p\u00e2nire, cump\u0103r\u00e2nd-o sau v\u00e2nz\u00e2nd-o bucat\u0103 cu bucat\u0103. Cum \u015fi din ce s\u0103 se trezeasc\u0103 dac\u0103 ei n-au mai dormit de grija \u0163\u0103rii un sfert de secol, decisiv pentru \u00eemp\u0103r\u0163irea pr\u0103zii. Iar sfertul acesta dintr-o tranzi\u0163ie cincinal planificat\u0103 e departe de a fi trecut: e, gramatical, politic \u015fi penal, un prezent continuu. A\u015fa c\u0103 s\u0103 l\u0103s\u0103m la o parte povestea somnului \u015fi iluzia trezirii… Dup\u0103 ce bunul patriot \u00eenfrico\u015fat de soarta culturii trece \u00een revist\u0103 cum au \u201ec\u0103zut\u201c sediile UAP din str. Nicolae Iorga sau al U.S., \u201eCasa Monteoru\u201c din Calea Victoriei, se opre\u015fte la soarta identic\u0103 a Muzeului Literaturii Rom\u00e2ne care \u201eva fi mutat la Casa Presei Libere, probabil \u00een ni\u015fte subsoluri sau \u00eenc\u0103peri unde nu le va mai putea vedea \u015fi admira nimeni\u201c. Dou\u0103 grave erori comite Florentin Popescu \u00een aceast\u0103 propozi\u0163ie. Prima const\u0103 \u00een ignorarea contradic\u0163iei stabilite de Maiorescu (!) \u00eentre fond \u015fi form\u0103: \u00eenveli\u015ful nominativ Casa Presei Libere ascunde un fond incompatibil cu con\u0163inutul s\u0103u prezumat, ca \u015fi \u00een cazul televiziunilor, care numai libere nu sunt. Dependen\u0163i de vi\u0163elul de aur, ace\u015fti \u201ec\u00e2ini ai democra\u0163iei\u201c au ie\u015fit de mult din libertatea s\u0103lb\u0103ticiei lor \u015fi, domestici\u0163i, latr\u0103 \u015fi mu\u015fc\u0103 prescriptiv \u015fi la ordin. Ca pretutindeni, \u015fi \u00een acest domeniu al libert\u0103\u0163ii excep\u0163ia \u00eent\u0103re\u015fte regula \u015fi nimic mai mult. Nici \u201ec\u00e2inii\u201c, nici \u201econduc\u0103torii no\u015ftri\u201c, nu mai dorm de mult ca s\u0103 mai aib\u0103 din ce s\u0103 se \u201etrezeasc\u0103\u201c… \u00cen al doilea r\u00e2nd Florentin Popescu, scriind despre \u201esubsolurile\u201c Casei Presei Libere ce vor primi \u201emarfa\u201c de la Muzeul Literaturii Rom\u00e2ne r\u0103mas \u00een strad\u0103 dup\u0103 retrocedare, omite s\u0103 spun\u0103 ce reprezint\u0103 \u015fi semnific\u0103 aceste subsoluri \u00een respectiva Cas\u0103, unde, a\u015fa cum precizeaz\u0103, \u201ea lucrat \u015fi o cunoa\u015fte foarte bine\u201c. La citirea acestei informa\u0163ii, aparent benigne, ceasul memoriei se \u00eentoarce ca s\u0103rit din arcuri \u00eenapoi, \u00een acele zile \u015fi nop\u0163i din decembrie 1989. \u00cen birourile etajelor de deasupra amintitelor \u201esubsoluri\u201c am z\u0103cut (tr\u0103it?) din 1962 p\u00e2n\u0103 \u00een 1989 \u015fi \u00eenc\u0103 16 ani dup\u0103 aceea. \u00cen \u201eacele zile \u015fi nop\u0163i\u201c din decembrie mi-a fost dat s\u0103 descop\u0103r destina\u0163ia unei bune p\u0103r\u0163i din \u201esubsolurile\u201c evocate de editorialistul Bucure\u015ftiului literar \u015fi artistic (iulie 2014). Spre ru\u015finea mea, \u00een mul\u0163ii ani petrecu\u0163i deasupra lor, nu mi-a dat niciodat\u0103 prin cap s\u0103 m\u0103 \u00eentreb ce sunt acele \u201esubsoluri\u201c \u015fi ce g\u0103zduiau ele; era ca \u015fi cum etajele \u00een care am tr\u0103it noi to\u0163i cei de acolo pluteau \u00een aer, deasupra unor nori nev\u0103zu\u0163i, iar noi priveam \u00een sus, c\u0103tre degetul lui Lenin din fa\u0163a Casei, ca s\u0103 z\u0103rim odat\u0103 mult a\u015fteptatul R\u0103s\u0103rit. L-am privit zilnic de la fereastra etajului pe Lenin, \u00een c\u00e2teva r\u00e2nduri l-am privit \u00eempreun\u0103 cu Dorin Tudoran, \u201ecurtat\u201c s\u0103 vin\u0103 la Sc\u00e2nteia tineretului; alt\u0103 dat\u0103 l-am privit pe Lenin cu degetul s\u0103u de lumin\u0103 \u00eempreun\u0103 cu b\u0103tr\u00e2nul extraordinar de t\u00e2n\u0103r \u015fi de viu Petre \u0162u\u0163ea pe care un mare \u015fi talentat boem, t\u00e2n\u0103rul prozator \u015etefan Stoian, imprevizibil ca to\u0163i din lumea acestor n\u0103stru\u015fnici vis\u0103tori, mi l-a v\u00e2r\u00e2t \u00eentr-o zi \u00een birou f\u0103r\u0103 s\u0103 m\u0103 previn\u0103. L-am ascultat un ceas lung pe fermec\u0103torul fost pu\u015fc\u0103ria\u015f, instruindu-ne, ca bunicul pe nepo\u0163ii lui, c\u0103 tinere\u0163ea e t\u00e2mpit\u0103 dac\u0103 nu-i \u201ede st\u00e2nga\u201c, p\u00e2n\u0103 ce nebunia trece \u015fi se preschimb\u0103 \u00een opusul ei, la fel de f\u0103r\u0103 viitor ca \u015fi \u00eencremenirea \u00een proiectul conservator \u015fi \u201eretrograd\u201c… Priveam, carevas\u0103zic\u0103, \u00een sus, spre celebrul \u201edeget luminos\u201c de dincolo de ochiul ferestrei de la etaj \u015fi nu-mi trecea prin minte ce-i jos, ce ascund sau g\u0103zduiesc \u201esubsolurile\u201c Casei \u00een care lucram \u015fi voi continua s\u0103 lucrez. P\u00e2n\u0103 \u00een zilele \u015fi nop\u0163ile din decembrie 1989 c\u00e2nd, degetul luminos din fa\u0163a Casei Sc\u00e2nteii a disp\u0103rut odat\u0103 cu pr\u0103bu\u015firea statuii trase \u2013 sp\u00e2nzurat\u0103 simbolic \u2013 cu fr\u00e2nghiile de pe postament: \u00een acele zile \u015fi nop\u0163i am fost obligat s\u0103 v\u0103d subsolul, ce ascundea el. Ei, ce ascundea?! Subsolul acela fusese tot timpul un depozit de armament: pu\u015fti, pistoale, mitraliere, cu muni\u0163ia aferent\u0103. Tr\u0103isem c\u00e2teva decenii f\u0103r\u0103 ca s\u0103 \u015ftiu pe \u201ebutoiul de pulbere\u201c de sub Casa Sc\u00e2nteii unde se scriau \u015fi se tip\u0103reau ziare, c\u0103r\u0163i, reviste, edi\u0163ii din contemporani \u015fi clasici ai literaturii rom\u00e2ne \u015fi universale; Casa \u00een care \u00ee\u015fi aveau sediile institu\u0163iile culturale ale \u0163\u0103rii slujite de nu pu\u0163ini exponen\u0163i ai elitei intelectuale, mari scriitori, mari editori, mari autori de opere din care o bun\u0103 parte au r\u0103mas, pe drept cuv\u00e2nt, \u00een patrimoniul na\u0163ional cultural. \u00cen zilele \u015fi nop\u0163ile revolu\u0163iei din decembrie 1989 \u201eb\u0103ie\u0163ii de\u015ftep\u0163i\u201c, oameni cu cheile invizibile la g\u00e2t, au descuiat depozitul de armament \u00eemp\u0103r\u0163ind pu\u015ftile \u015fi pistoalele cui au primit ordin s\u0103 le \u00eempart\u0103: erau, unii dintre ei, prietenii mei sau tovar\u0103\u015fii mei care, iat\u0103, luau din nou arma \u00een m\u00e2n\u0103 ca s\u0103 apere cuceririle noii revolu\u0163ii, printre care, fire\u015fte, cultura \u2013 pe care Florentin Popescu zice \u00een editorialul s\u0103u c\u0103 au uitat-o \u201econduc\u0103torii no\u015ftri\u201c trecu\u0163i \u015fi actuali. N-au uitat-o \u2013 pentru c\u0103 n-au avut ce s\u0103 uite, cultura nu-i o amintire a lor, n-au avut-o niciodat\u0103 \u015fi e pu\u0163in probabil c\u0103 vor trece din aceast\u0103 pricin\u0103 printr-o \u201ecriz\u0103 de con\u015ftiin\u0163\u0103\u201c. \u00cens\u0103 dac\u0103 st\u0103m str\u00e2mb \u015fi judec\u0103m drept, ce-s aceste obiecte de patrimoniu altceva dec\u00e2t, \u00een felul lor, ni\u015fte \u201earme\u201c. Iat\u0103 de ce se \u00een\u015fal\u0103 Florentin Popescu: poate c\u0103 locul predestinat al acestor \u201earme\u201c este chiar \u201esubsolul\u201c Casei care a g\u0103zduit at\u00e2\u0163ia ani depozitul de armament peste care se \u00een\u0103l\u0163au etajele culturii noastre din acea vreme. \u00cen definitiv, \u015fi c\u0103r\u0163ile sunt ni\u015fte arme \u2013 nu-i a\u015fa?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00centr-un editorial mustind de nedumeriri \u015fi patriotice indign\u0103ri, Florentin Popescu se sperie, precum g\u00e2ndul cronicarului din vechime, de indiferen\u0163a cu care autorit\u0103\u0163ile supreme ale \u0163\u0103rii, deghizate \u00een spectatori impasibili (nesim\u0163i\u0163i \u2013 sugereaz\u0103 tonul articolului) asist\u0103 la c\u0103derea unor mari capete \u2013 simboluri venerabile ale culturii rom\u00e2ne: \u201eBezmetica noastr\u0103 tranzi\u0163ie se pare c\u0103 i-a aiurit de… Cite\u0219te mai mult »\u015ei c\u0103r\u0163ile sunt arme, nu-i a\u015fa?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[12151,12153,12152],"class_list":["post-20521","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-casa-monteoru","tag-florentin-popescu-editorial","tag-sediile-uap"],"views":1042,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20521","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20521"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20521\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20521"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20521"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20521"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}