<\/p>\n
\u00cemi doream s\u0103 scriu \u015fi despre subiecte mai vesele dec\u00e2t cele abordate \u00een ultima vreme. Tocmai c\u00e2nd luasem aceast\u0103 decizie, am aflat vestea (a\u015fteptat\u0103, dar nu chiar at\u00e2t de cur\u00e2nd) trecerii \u00een alt\u0103 lume a unui prieten, un om care a intrat \u00een istoria muzeografiei na\u0163ionale ca \u00eentemeietor de muzeu \u2013 m\u0103 refer la fondatorul Muzeului de Mineralogie din Baia Mare, Victor Gorduza. De\u015fi sunt cuprins de durere, m-am hot\u0103r\u00e2t s\u0103 am\u00e2n pu\u0163in articolul pe care Victor \u00eel merit\u0103, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd mi se vor mai a\u015feza g\u00e2ndurile \u015fi voi fi mai preg\u0103tit suflete\u015fte s\u0103 scriu despre el \u015fi despre opera lui muzeografic\u0103, astfel \u00eenc\u00e2t am r\u0103mas la proiectul ini\u0163ial\u2026
\nNu cu mult\u0103 vreme \u00een urm\u0103, am fost surprins s\u0103 aflu c\u0103 Muzeul de Etnografie a Transilvaniei g\u0103zduie\u015fte o expozi\u0163ie cu gravuri de Rembrandt. Nu discut acum motivele pentru care expozi\u0163ia olandez\u0103 a ajuns la Muzeul de Etnografie \u015fi nu la cel de Art\u0103, cum ar fi fost de a\u015fteptat; important este c\u0103 a putut fi v\u0103zut\u0103 la Cluj. Nu \u015fi de c\u0103tre mine, dar mi s-a mai oferit o \u015fans\u0103, pe care nu am mai ratat-o, particip\u00e2nd la vernisajul aceleia\u015fi expozi\u0163ii la \u2026 C\u00e2mpulung Muscel! Ei, da: pentru prima oar\u0103 \u00een istorie, o expozi\u0163ie cu lucr\u0103rile lui Rembrandt ajunge pe malurile R\u00e2ului T\u00e2rgului.
\nNu am de g\u00e2nd s\u0103 v\u0103 repet banalit\u0103\u0163ile despre cea mai veche localitate urban\u0103 medieval\u0103 din \u0162ara Rom\u00e2neasc\u0103 \u015fi prima capital\u0103 a voievodatului, despre scrisoarea lui Neac\u015fu \u015fi Bulevardul \u201ePardon\u201d, actuala strad\u0103 a Republicii. C\u00e2mpulungul, \u00eens\u0103, merit\u0103 v\u0103zut ast\u0103zi. Este un ora\u015f bine gospod\u0103rit \u015fi care mizeaz\u0103 foarte mult pe cultur\u0103. F\u0103r\u0103 s\u0103 \u00ee\u015fi pun\u0103 mari speran\u0163e \u00een atragerea unor mari grupuri de turi\u015fti str\u0103ini, edilii locali, \u00een frunte cu primarul C\u0103lin Andrei, fac tot ce pot pentru a restaura monumentele ora\u015fului (o mul\u0163ime, av\u00e2nd \u00een vedere dimensiunile localit\u0103\u0163ii) \u015fi pentru a le oferi concet\u0103\u0163enilor evenimente culturale, cel pu\u0163in, interesante. A\u015fa este \u015fi cazul actualei expozi\u0163ii, primul eveniment de marc\u0103 al Muzeului Municipal C\u00e2mpulung, de c\u00e2nd conducerea acestuia a fost preluat\u0103 de, \u00eenc\u0103 t\u00e2n\u0103rul Alexandru Oprea, dup\u0103 retragerea din func\u0163ia directorial\u0103 a cunoscutului medievist \u015etefan Tr\u00e2mbaciu, care a condus muzeul c\u00e2mpulungean vreme de trei decenii.
\nExpozi\u0163ia va fi itinerat\u0103 \u00een mai multe ora\u015fe din Rom\u00e2nia (din c\u00e2te \u015ftiu, dou\u0103 dintre ele sunt Timi\u015foara \u015fi Ia\u015fi) pentru mai multe luni de acum \u00eenainte. Pentru a v\u0103 st\u00e2rni curiozitatea, am s\u0103 \u00eencerc s\u0103 schi\u0163ez aici povestea ei.
\n\u00cen 1864 (era epoca \u00een care Viollet-le-Duc tocmai \u00ee\u015fi dob\u00e2ndise celebritatea), direc\u0163iunea Luvrului, prin conservatorul picturilor, desenelor \u015fi calcografiei, Fr\u00e9d\u00e9ric Reiset, apeleaz\u0103 la Georges Duplessis, pe vremea aceea, aflat la conducerea Cabinetului de stampe al Bibliotecii Na\u0163ionale, pentru a salva gravurile \u015fi pl\u0103cile realizate de Rembrandt \u015fi aflate \u00een colec\u0163ia muzeului (\u015fi, din c\u00e2te se pare, chiar \u015fi \u00een cele ale unor colec\u0163ionari priva\u0163i). At\u00e2t pl\u0103cile, c\u00e2t, mai ales, h\u00e2rtia pe care gravurile fuseser\u0103 imprimate \u00eencepuser\u0103 s\u0103 se deterioreze. Duplessis a hot\u0103r\u00e2t s\u0103 \u00eencredin\u0163eze aceast\u0103 dificil\u0103 sarcin\u0103 lui Armand Durand, care a pus la punct o tehnic\u0103 special\u0103 pentru recondi\u0163ionarea artefactelor \u015fi, dup\u0103 trei ani de munc\u0103, a reu\u015fit s\u0103 regraveze 273 de piese, pe h\u00e2rtie manual\u0103, ca \u00een perioada rembrandtian\u0103, ceea ce este foarte mult, pentru c\u0103 se \u015ftie c\u0103 ne-au r\u0103mas de la Rembrandt, \u00een total, ceva mai pu\u0163in de 300 de gravuri. Pentru c\u0103 Durand nu \u00eencerca s\u0103 p\u0103c\u0103leasc\u0103 pe nimeni, el, dimpotriv\u0103, m\u00e2ndrindu-se cu opera lui, toate gravurile au primit o \u015ftampil\u0103 care atest\u0103 faptul c\u0103 au fost realizate de \u00eensu\u015fi Armand Durand, dup\u0103 pl\u0103cile pe care el a reu\u015fit s\u0103 le restaureze sau s\u0103 le refac\u0103, av\u00e2nd la baz\u0103 gravurile originale ale lui Rembrandt. Prin tehnica sa, Durand a reu\u015fit o asemenea performan\u0163\u0103 tehnic\u0103, \u00eenc\u00e2t autorit\u0103\u0163ile s-au temut c\u0103 imprimeria lui ar putea fi utilizat\u0103 \u015fi pentru fabricarea de bancnote false \u015fi i-au interzis s\u0103 o mai foloseasc\u0103. A\u015fa se explic\u0103 tirajul relativ redus al gravurilor realizate de Armand Durand, cu pl\u0103cile recondi\u0163ionate sau recreate de el.
\nExpozi\u0163ia de fa\u0163\u0103 include toate aceste 273 de gravuri, care se afl\u0103 \u00een posesia unui colec\u0163ionar privat. Cum persoana \u00een cauz\u0103 nu dore\u015fte s\u0103 \u00eei fie cunoscut numele, cel care negociaz\u0103 expunerea valoroaselor lucr\u0103ri este, \u00eentotdeauna, un reprezentant personal al s\u0103u (care, de altfel, a fost prezent \u015fi la C\u00e2mpulung Muscel, vorbind captivant, aproape ca un predicator neoprotestant, despre opera marelui olandez).
\nExpozi\u0163ia \u00een sine cuprinde lucr\u0103ri purt\u00e2nd temele cunoscute ale operei lui Rembrandt. Astfel, de exemplu, sunt expuse nu mai pu\u0163in de 27 de autoportrete. Atunci c\u00e2nd le ve\u0163i vedea, ve\u0163i constata, cu siguran\u0163\u0103, cu unele dintre teme au fost reluate \u00een pictur\u0103. Totu\u015fi, gravurile au farmecul lor aparte.
\nA\u015fa cum este \u015fi firesc, multe dintre lucr\u0103rile expuse sunt scene religioase, at\u00e2t din Vechiul, c\u00e2t \u015fi din Noul Testament. Cele 53 de gravuri au fost, inspirat, expuse la parterul cl\u0103dirii Muzeului. Pentru cine nu cunoa\u015fte sediul Muzeului Municipal C\u00e2mpulung, trebuie spus c\u0103 acesta a fost construit, \u00een perioada interbelic\u0103, drept sediu pentru administra\u0163ia financiar\u0103 (care, de altfel, \u00eenc\u0103 nu a plecat cu totul din cl\u0103dire, nici p\u00e2n\u0103 \u00een ziua de azi, de\u015fi acesteia i s-a dat, de mult\u0103 vreme, destina\u0163ia de muzeu de istorie). Muzeul nu dispune de un spa\u0163iu prea mare de expunere, cel rezervat expozi\u0163iilor temporare fiind, evident, foarte mic. Totu\u015fi, cu mult\u0103 imagina\u0163ie, muzeografii au reu\u015fit s\u0103 g\u0103seasc\u0103 spa\u0163iu pentru toate gravurile aflate \u00een colec\u0163ie \u015fi, \u00een plus, s\u0103 le a\u015feze tematic. Astfel, au fost g\u0103site locuri adecvate, at\u00e2t pentru cele 11 alegorii \u015fi scene de lupt\u0103, de v\u00e2n\u0103toare \u015fi literare, c\u00e2t \u015fi pentru superbele peisaje (27 la num\u0103r). M\u0103rturisesc, de\u015fi a\u015f fi vrut s\u0103 m\u0103 pierd mai mult\u0103 vreme \u00een admirarea acestora din urm\u0103, am fost cel mai mult atras de scenele de gen, de nuduri, de portrete, de studiile de cap \u015fi de schi\u0163e, care constituie restul expozi\u0163iei. Acestea mi s-au p\u0103rut fascinante, poate \u015fi pentru c\u0103 m-au dus cu g\u00e2ndul la gravurile lui Goya, mai ales, la celebrele sale Capricii, \u015fi mi-au amintit \u015fi de o superb\u0103 expozi\u0163ie realizat\u0103 \u00een 2012, la Muzeul Na\u0163ional de Art\u0103 al Rom\u00e2niei, incluz\u00e2nd nu mai pu\u0163in cunoscutele gravuri din seria Dezastrelor.
\nCum nu am nici o garan\u0163ie c\u0103 expozi\u0163ia Rembrandt. Apogeul artei gravurii va ajunge \u015fi la Bucure\u015fti, \u00eenainte de a pleca definitiv din Rom\u00e2nia, \u00een 2015, pentru a fi expus\u0103 la Strasbourg, nu \u00eemi r\u0103m\u00e2ne dec\u00e2t s\u0103 le sugerez concitadinilor mei s\u0103 fac\u0103 un drum, p\u00e2n\u0103 la 21 septembrie 2014, pentru a o vedea la C\u00e2mpulung Muscel, chiar dac\u0103 pre\u0163ul unui bilet pentru un adult (20 de lei) este ceva mai mare dec\u00e2t cel obi\u015fnuit pentru iubitorii de art\u0103, care str\u0103bat muzeele bucure\u015ftene \u2013 dar este un pre\u0163 pe care \u00eel ace\u015ftia \u00eel vor considera pe deplin meritat, pentru cel pu\u0163in o or\u0103 de desf\u0103tare artistic\u0103.
\n\u00cen ce m\u0103 prive\u015fte, nu \u00eemi r\u0103m\u00e2ne dec\u00e2t s\u0103 sper c\u0103 echipa muzeului c\u00e2mpulungean va reu\u015fi ca, p\u00e2n\u0103 la reg\u00e2ndirea unei noi expozi\u0163ii permanente (cea de istorie actual\u0103 este uzat\u0103 moral), s\u0103 continue s\u0103 ofere publicului asemenea surprize\u2026
\nEste, desigur, dureros s\u0103 consta\u0163i c\u0103 oameni dintr-o genera\u0163ie de aur a muzeografiei na\u0163ionale \u2013 a\u015fa cum a fost Victor Gorduza \u2013 dispar. Dar este \u00eencurajator s\u0103 observi c\u0103, m\u0103car \u00een unele cazuri, apar noi manageri de muzee (a\u015fa cum este cazul lui Alexandru Oprea), cu imagina\u0163ie \u015fi, mai ales, cu mult entuziasm, pragmatism \u015fi pricepere, deci\u015fi s\u0103 fac\u0103, din muzeele pe care le conduc locuri de interes pentru publicul pe care \u00eel servesc.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cemi doream s\u0103 scriu \u015fi despre subiecte mai vesele dec\u00e2t cele abordate \u00een ultima vreme. Tocmai c\u00e2nd luasem aceast\u0103 decizie, am aflat vestea (a\u015fteptat\u0103, dar nu chiar at\u00e2t de cur\u00e2nd) trecerii \u00een alt\u0103 lume a unui prieten, un om care a intrat \u00een istoria muzeografiei na\u0163ionale ca \u00eentemeietor de muzeu \u2013 m\u0103 refer la… Cite\u0219te mai mult »Ce se mai expune prin Rom\u00e2nia: Rembrandt<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[11237],"tags":[12140,12141,12139],"class_list":["post-20496","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-societate","tag-alexandru-oprea","tag-muzeul-de-etnografie-a-transilvaniei","tag-muzeului-municipal-campulung"],"views":1708,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20496","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20496"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20496\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20496"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20496"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20496"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}