{"id":20494,"date":"2014-08-21T17:12:28","date_gmt":"2014-08-21T15:12:28","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=20494"},"modified":"2014-09-11T11:22:41","modified_gmt":"2014-09-11T09:22:41","slug":"nana-valeria-viata-de-fetelusca","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/nana-valeria-viata-de-fetelusca\/","title":{"rendered":"Nana Valeria: via\u0163a de fetelu\u015fc\u0103"},"content":{"rendered":"<p>&nbsp;<\/p>\n<p><em><strong>\u00ce\u015fi pronun\u0163\u0103 numele \u00een trei silabe: V\u0103-l\u00e9-rie; s-a n\u0103scut \u00een ziua de Sf\u00e2ntul Alexe, \u00een 1935. Numele dumneaei de familie, Necrial\u0103 (cu variantele N\u0103creal\u0103 \u015fi Necreal\u0103) \u00eenseamn\u0103 \u201elapte acru\u201d \u015fi e predominant \u00een sat \u2013 care de aceea se \u015fi nume\u015fte N\u0103c\u00e2rli\u00e9\u015fti (Necrile\u015fti).<\/strong><\/em><\/p>\n<p>Bunicul matern al nanei, mo\u015fu\u2019 Paul \u2013 fiu de preot \u015fi, c\u00e2ndva, primar al comunei \u2013 era foarte \u00eenst\u0103rit. P\u0103rin\u0163ii d\u00e2nsei s-or dat \u00een vorb\u0103 pe deal pe la vite \u015fi s-or adunat am\u00e2ndoi; de cununat s-au cununat mai t\u00e2rziu, pentru c\u0103 mo\u015fu\u2019 nu-l voia de ginere pe tat\u0103l nanei \u2013 un ficior mai s\u0103rac. Sup\u0103rat, mo\u015fu\u2019 Paul, cu toate c\u0103 avea p\u0103m\u00e2nt mult, nu le-o dat nin\u00edc (nimic), nici c\u00e2t s\u0103-\u015fi pun\u0103 \u015fi ei o cas\u0103 \u2013 tinerii au cump\u0103rat de la d\u00e2nsul locul de cas\u0103 \u015fi, ca s\u0103 i-l pl\u0103teasc\u0103, f\u0103ceau c\u0103rbuni pe care \u00eei vindeau la t\u00e2rg.<br \/>\nP\u0103rin\u0163ii nanei \u015fi-au ridicat o cas\u0103 cu etaj \u015fi cu trep\u0163i (trepte) pe din\u0103untru; acolo s-a strez\u00e2t (n\u0103scut) nana Valeria. Odaia de jos era b\u00e9ciu \u2013 mai st\u0103teau \u015fi acolo, vara, \u00eens\u0103 \u00een mod obi\u015fnuit locuiau \u00een cele dou\u0103 c\u0103\u015fi (od\u0103i) de la etaj, cu to\u0163ii: mama, tat\u0103l nanei \u015fi mama dumnealui (mama-b\u0103tr\u00e2n\u0103 \u2013 a\u015fa se numesc bunicile, la mocani) \u00eempreun\u0103 cu cei \u015fase copii, (fuseser\u0103 opt, \u00eens\u0103 doi muriser\u0103 de mici, de plum\u00e2ni (pl\u0103m\u00e2ni). De regul\u0103, mocanii aveau mai mult de \u015fase copii \u2013 de pild\u0103 cur\u0103turesei (nevast\u0103 a epitropului, cur\u00e1torul bisericii) i-au tr\u0103it paisprezece. Nana \u015fi fra\u0163ii dumneaei dormeau vara \u00een f\u00e2nul din pod \u015fi iarna \u00een aceea\u015fi odaie cu p\u0103rin\u0163ii \u015fi cu mama-b\u0103tr\u00e2n\u0103 \u2013 pe jos: se adunau ca purceii pe un strujac (saltea) de paie. Erau noroco\u015fi \u2013 \u00een alte familii copiii dormeau f\u0103r\u0103 strujac: fie direct pe jos, fie ghemui\u0163i cu to\u0163ii pe c\u00e2te o lai\u0163\u0103 (lavi\u0163\u0103) \u00eengust\u0103. Mocanii (ca rom\u00e2nii din Maramure\u015f \u015fi de prin alte p\u0103r\u0163i) \u00ee\u015fi \u0163ineau cele mai frumoase covoare \u015fi chindi\u00e9ie (\u015ftergare) \u00eentr-o cas\u0103 (odaie) pe care n-o locuiau, chiar dac\u0103 pentru asta trebuia s\u0103 doarm\u0103 mai multe genera\u0163ii laolalt\u0103; excep\u0163ie f\u0103ceau situa\u0163iile \u00een care tr\u0103iau sub acela\u015fi acoperi\u015f dou\u0103 sau mai multe gazde (capi de familie).<br \/>\nDup\u0103 ce tat\u0103l nanei Valeria a plecat \u00een r\u0103zboi, femeile au fost nevoite s\u0103 se descurce singure. De copii avea grij\u0103 mama-b\u0103tr\u00e2n\u0103, care le spunea c\u0103 dac\u0103 nu sunt cumin\u0163i o s\u0103-i m\u0103n\u00e2nce un \u0163\u00e2g\u00e1n m\u00e1arie, pe nume Iancu \u2013 un fierar h\u00e2tru care venea prin sat cu potcoave, cuie \u015fi alte \u015fi\u00e9r\u0103 (fiare) de v\u00e2nzare. Era Iancu \u00een\u0163eles cu adul\u0163ii: unde vedea copii, \u00ee\u015fi compunea o voce fioroas\u0103 \u015fi striga: M\u00e2nc t\u0103\u0163 copchiii! S\u0103 m\u0103 bat\u0103 colacu\u2019 cu scl\u0103nin\u0103 (sl\u0103nin\u0103) dac\u0103 n-oi m\u00e2nca io t\u0103\u0163 copchiii! Poveste\u015fte nana, amuzat\u0103: Ap\u0103i fujeau copchiii, m\u0103\u0103!&#8230; Ti-ascundiai p\u0103 su\u2019 paturi! De frica lui Iancu st\u0103teau copiii cumin\u0163i ca sfin\u0163\u00ee\u00ee p\u0103 p\u0103ri\u00e9\u0163i (sfin\u0163ii pe pere\u0163i) p\u00e2n\u0103 se \u00eentorcea acas\u0103 mama lor \u2013 care muncea din greu ca s\u0103 le c\u00e2\u015ftige hrana: vindea la t\u00e2rg ba lemne, ba c\u0103rbuni pe care \u00eei f\u0103cea singur\u0103; mai muncea \u015fi pe la al\u0163ii&#8230; Aveau \u015fi o hold\u0103 (lan de gr\u00e2u), iar mama \u00eei lua \u015fi pe copii cu dumneaei, la s\u00e9cere; celor mai m\u0103ricei le d\u0103dea seceri \u015fi le ar\u0103ta cum s\u0103 fac\u0103: D\u0103 holda p\u0103st\u0103 s\u00e9cere \u015f\u00ee tr\u00e1jie! (trage). Se mai \u015fi t\u0103iau, dar \u00eenv\u0103\u0163au&#8230; C\u00e2nd mama se ducea iarna la t\u00e2rg (cale de o zi \u015fi jum\u0103tate dus \u015fi \u00eenc\u0103 o dat\u0103 pe-at\u00e2ta \u00eentors \u2013 pe jos, pe l\u00e2ng\u0103 calul care ducea lemne sau c\u0103rbuni \u015fi aducea buc\u00e1tie &#8211; gr\u00e2ne), erea frigu, die-o z\u00e2s c\u0103-i erea ro\u015fii jienun\u0163\u00ee\u00ee (genunchii) ca s\u00e2njiele, die frig \u015f\u00ee&#8230; die z\u0103pad\u0103. Pe atunci drumul c\u0103tre t\u00e2rg nu era p\u0103 v\u00e1lie, ci pe coasta muntelui; iarna era troienit, iar oamenii n\u0103p\u0103ti\u00e1u pin z\u0103pad\u0103 \u2013 cu caii, cu c\u0103ru\u0163ele&#8230; Dup\u0103 ce au fost rechizi\u0163iona\u0163i pentru front (\u00een \u00eentreaga comun\u0103, f\u0103r\u0103 nicio desp\u0103gubire) to\u0163i caii \u00een putere, oamenii (\u00eentre care multe femei singure, cu copii) n-au mai avut cu ce duce lemne sau c\u0103rbuni la t\u00e2rg. Asta a echivalat cu o condamnare la foame: mama nanei povestea c\u0103 pl\u00e2ngeau oamenii c\u00e2nd le erau lua\u0163i caii.<br \/>\nCei pleca\u0163i pe front n-au mai trimis celor r\u0103ma\u015fi acas\u0103 carte scris\u0103 pe coaj\u0103 de mesteac\u0103n \u2013 a\u015fa cum f\u0103cuser\u0103 unii mocani pe vremea bunicii soacrei nanei Valeria. Unii au povestit la \u00eentoarcere ce-au tr\u0103it \u2013 ca tat\u0103l nanei, care luptase \u00een Rusia, trecuse Donul; sau ca un cumnat al nanei, care a stat \u00een lag\u0103r la ru\u015fi vreme de \u015fapte ani \u015fi care povestea c\u0103, \u00een locul de unde erau nevoi\u0163i ei s\u0103 bea, veneau pe ap\u0103 ji\u00e9rnii (viermii) din mor\u0163ii afla\u0163i \u00een amonte. Al\u0163ii nu s-au mai \u00eentors s\u0103 povesteasc\u0103 (a\u015fa cum s-a \u00eent\u00e2mplat cu tat\u0103l nanei, Aurelia N\u0103creal\u0103 din Necrile\u015fti). Dup\u0103 r\u0103zboi a fost foamete \u2013 mai ales \u00een 1947, c\u00e2nd nu mai aveau oamenii cu ce s\u0103-\u015fi hr\u0103neasc\u0103 vacile. Nici porcii nu mai aveau ce m\u00e2nca, nu se mai c\u0103p\u0103ta (g\u0103sea) nicio buruian\u0103, nici prin gr\u0103dini, nici pe munte \u2013 nici m\u0103car urzici: erau culese deja. Nana Valeria \u015fi nana Lucre\u0163ia \u0162\u00e2r, copile pe atunci, mergeau \u00eempreun\u0103 pe munte prin locurile pe unde st\u0103teau caii \u015fi umpleau c\u00e2te-o desag\u0103 cu hran\u0103 pentru porci: baleg\u0103 de cal. Nici nu mai \u00eenchideau porcii \u2013 \u00eei l\u0103sau slobozi, s\u0103-\u015fi mai g\u0103seasc\u0103 \u015fi singuri de m\u00e2ncare. \u015ei oamenilor le era greu, pentru c\u0103 erau buc\u00e1tiele foarte scumpe. Erea gri\u00e9u, f\u00f3rtie gri\u00e9u&#8230;<br \/>\nTat\u0103l le-a f\u0103cut copiilor opch\u00ednci (opinci) din ro\u0163 die m\u0103\u015f?n\u0103 (ro\u0163i de ma\u015fin\u0103): cauciucuri, c\u0103rora le \u00eenl\u0103tura stratul de p\u00e2nz\u0103 cu un cu\u0163it. Ca form\u0103, opincile erau tipic moc\u0103ne\u015fti: cu gurg\u00fai \u2013 adic\u0103 aveau v\u00e2rful \u00eentors \u00een sus, \u00eenalt de vreo cinci centimetri. To\u0163i copiii \u015fi mai toate femeile purtau pe atunci opch\u00ednci die gum\u0103; de regul\u0103, erau f\u0103cute de \u0163\u00f3pchi (mo\u0163i, \u0163opi) \u015fi cump\u0103rate din t\u00e2rg de la Abrud sau de la S\u0103lciua. Femeile din comun\u0103 spun c\u0103 opincile de gum\u0103 (care s-au purtat de c\u00e2nd se \u015ftie nana P\u0103r\u0103schie Oltean din Sf\u00e2rcea, n\u0103scut\u0103 \u00een 1927) nu \u0163ineau la umezeal\u0103: iarna, \u00een astfel de \u00eenc\u0103l\u0163\u0103ri aveau mereu picioarele ude \u015fi \u00eenghe\u0163ate. Vara, spune m\u0103tu\u015fa Tina li Florean din Necrile\u015fti (n\u0103scut\u0103 \u00een Sf\u00e2rcea), femeile mai purtau \u015fi sandale de gum\u0103, numite p\u00f3\u015fcli. M\u0103i \u00eenc\u00f3ce on picu (mai \u00eencoace un pic), dup\u0103 ce au trecut vremurile cele mai grele, spune nana Valeria c\u0103 tat\u0103l dumneaei le-a f\u0103cut opinci tot cu gurg\u00fai, \u00eens\u0103 din piei die jit\u0103 (vit\u0103), pe care le arghis\u00e1 (arg\u0103sea) \u2013 alea erea f\u00e1inie, care-avea di-\u00e9lea&#8230; h\u0103-h\u0103, erea ca acum cu pantofi.<br \/>\nP\u0103rin\u0163ii nanei Valeria munceau t\u0103t am\u00e2ndoi la lemne \u015fi la c\u0103rbuni, unde \u00eei mai ajuta \u015fi nana. \u00cens\u0103 dumneaei n-a mai stat mult \u00een casa p\u0103rinteasc\u0103: i\u00fatie s-o m\u0103ritatu, die t\u00edn\u0103r\u0103 tare (comenteaz\u0103 alte nane, care s-au m\u0103ritat dup\u0103 v\u00e2rsta de optsprezece ani \u2013 adic\u0103 a\u015fa cum se obi\u015fnuia). \u00cenc\u0103 fetiel\u00fa\u015fc\u0103, la cincisprezece ani \u015fi jum\u0103tate \u2013 cu dispens\u0103 de v\u00e2rst\u0103, ob\u0163inut\u0103 de la prim\u0103rie \u2013, nana Valeria era mireas\u0103, purt\u00e2nd c\u0103me\u00e1\u015f\u0103 cu poale, perpi\u00e9t\u0103 (catrin\u0163\u0103, \u015f\u00far\u0163\u0103) fain\u0103, chiept\u00e1r, o coroni\u0163\u0103 ro\u015fie de flori artificiale \u015fi prime n\u0103\u0163\u00e2on\u00e1le (panglici tricolore) \u015fi ro\u015fii \u2013 prinse \u00een spatele coroni\u0163ei \u015fi at\u00e2rn\u00e2nd p\u00e2n\u0103 sub \u015fold. N-are nicio poz\u0103 de la nunt\u0103: nu mni-o lua\u2019 nimeni un chip, spune nana.<br \/>\nAu cununat-o patru r\u00e2nduri (perechi) die n\u0103na\u015fi, \u00eentre care se aflau \u015fi n\u0103na\u015fii de botez ai nanei, care \u00eei cununaser\u0103 \u015fi pe p\u0103rin\u0163ii dumneaei (nunta a avut loc la doi-trei ani dup\u0103 ce mocanii au fost trecu\u0163i la confesiunea ortodox\u0103, \u00eens\u0103 \u00een comun\u0103 se p\u0103streaz\u0103 p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi obiceiul greco-catolic al existen\u0163ei a dou\u0103 p\u00e2n\u0103 la patru perechi de n\u0103na\u015fi de nunt\u0103). Pe vremea aceea n\u0103na\u015fii (care adesea erau din alte sate) veneau la nun\u0163i c\u0103lare \u2013 cu caii c\u0103l\u0103r\u00e9\u015ftie: caii \u00eempena\u0163, cu p\u00e9nie (flori) di p\u0103 c\u00e2mp, cunun\u0103 f\u0103cut \u015fi pus p\u0103 la grumaz. Mirele era un fici\u00f3r de oameni \u00eenst\u0103ri\u0163i: nana intra de-acum \u00eentr-o familie de gazde.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>&nbsp; \u00ce\u015fi pronun\u0163\u0103 numele \u00een trei silabe: V\u0103-l\u00e9-rie; s-a n\u0103scut \u00een ziua de Sf\u00e2ntul Alexe, \u00een 1935. Numele dumneaei de familie, Necrial\u0103 (cu variantele N\u0103creal\u0103 \u015fi Necreal\u0103) \u00eenseamn\u0103 \u201elapte acru\u201d \u015fi e predominant \u00een sat \u2013 care de aceea se \u015fi nume\u015fte N\u0103c\u00e2rli\u00e9\u015fti (Necrile\u015fti). Bunicul matern al nanei, mo\u015fu\u2019 Paul \u2013 fiu de preot \u015fi,&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/nana-valeria-viata-de-fetelusca\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Nana Valeria: via\u0163a de fetelu\u015fc\u0103<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[56],"tags":[],"class_list":["post-20494","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-antropologica"],"views":1624,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20494","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20494"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20494\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20494"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20494"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20494"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}