La intrare, \u00eenainte de a urca pe o scar\u0103 obi\u015fnuit\u0103, celor dou\u0103zeci de spectatori li se dau mici lanterne, cu tot cu \u00eencurajarea de a le folosi. Ajung \u00een sal\u0103 \u015fi iau loc pe ni\u015fte obiecte rotative, \u00een form\u0103 de buturug\u0103. \u00cen spate, \u00eentr-un soi de paturi-cu\u015fc\u0103, personajele icnesc, vorbesc, ofteaz\u0103. \u00cen fa\u0163\u0103, tol\u0103ni\u0163i pe ni\u015fte sc\u00e2nduri, ni\u015fte b\u0103rba\u0163i se ciond\u0103nesc. \u00cen spate, lungit\u0103, o muribund\u0103 tu\u015fe\u015fte p\u00e2n\u0103 la sufocare. Din cealalt\u0103 parte se aude zgomotul enervant al unui b\u0103rbat care d\u0103 la rindea. \u00cen jur, spa\u0163iul e literalmente sufocat de bulendre vechi, aruncate cu furca, una peste alta, \u00eentr-o cr\u00e2ncen\u0103 dev\u0103lm\u0103\u015fie. Mai pe la margine, stau cu ghiotura rufele at\u00e2rnate pe fr\u00e2ngii, ca \u00een casele celor mai nevoia\u015fi. Lumina obscur\u0103 vine de la c\u00e2te un bec ascuns pe ici, pe colo.<\/p>\n
Nu e greu de ghicit, de la primele replici, despre ce spectacol e vorba: Azilul de noapte de Maxim Gorki. Dar spa\u0163iul nou, cu totul necunoscut, r\u0103stoarn\u0103 complet perspectiva, \u00eemprosp\u0103t\u00e2nd textul pus \u00een scen\u0103 de mii de ori. Noua montare produs\u0103 de Compania \u201eRampa\u201d i se datoreaz\u0103 regizorului Mihai Alexandru Ion \u015fi Asocia\u0163iei \u201eHanul Solacolu\u201d. Locul, fosta fabric\u0103 de paste f\u0103inoase \u015fi biscui\u0163i \u201eFra\u0163ii Solacolu\u201d, face to\u0163i banii. \u00cen ar\u015fi\u0163a verii, evident f\u0103r\u0103 aer condi\u0163ionat, cu blan\u0103, ca \u00een cazul femeii pline de nuri (Armine Vosganian) ori cu manta, ca \u00een cazul lui Luca (Eranio Petru\u015fka), actorii joac\u0103 de parc\u0103 ar avea parte de cea mai confortabil\u0103 temperatur\u0103 din lume. Sunt tineri, proasp\u0103t absolven\u0163i \u015fi nimic nu st\u0103 \u00een calea implic\u0103rii \u015fi a poftei lor de joc. Vocile unora sun\u0103 impecabil, ca aceea a lui Alexandru Koniar. \u00cen Satin, Tudor Morgovan str\u0103luce\u015fte prin prezen\u0163\u0103 de scen\u0103 \u015fi glas impun\u0103tor. Teodora Filip joac\u0103 deopotriv\u0103 implicat \u015fi firesc. \u00cen rolul lui Luca, atins de transferul divin, Eranio Petru\u015fka e numai z\u00e2mbet \u015fi bun\u0103voin\u0163\u0103. Simplitatea, m\u0103rinimia, expresia non\u015falant\u0103 de pe fa\u0163a lui creeaz\u0103 un personaj u\u015for de \u0163inut minte.
\nDup\u0103 o or\u0103 \u015fi jum\u0103tate, spectacolul continu\u0103 \u00een curte, cu declara\u0163ia de dragoste a lui Pepel (Florin Cr\u0103ciun) \u015fi cu scena b\u0103t\u0103ii. Se joac\u0103 pe jos, \u00een diferitele p\u0103r\u0163i ale cur\u0163ii, pe acoperi\u015ful casei din fa\u0163\u0103, peste tot. Apoi, publicul reintr\u0103 \u00een uria\u015fa mansard\u0103, pentru final. Nu \u015ftiu dac\u0103 acro\u015ful postmodern, cu aluzia str\u0103vezie la teatrul clasic, datorat costumelor ferfeni\u0163ite, dar de epoc\u0103, se num\u0103r\u0103 printre cele mai inspirate. Nu \u015ftiu dac\u0103, jucat\u0103 pe o scen\u0103 tradi\u0163ional\u0103, montarea ar fi avut acela\u015fi efect. Ceea ce \u015ftiu, \u00eens\u0103, este c\u0103 spa\u0163iul redimensioneaz\u0103 complet spectacolul, \u00eel plaseaz\u0103 exact \u00een lumea lui, a homeless-ilor, aduc\u00e2ndu-i un remarcabil impact. Mai \u015ftiu c\u0103 pe c\u0103ldura aceea sufocant\u0103, actorii au jucat \u00een fa\u0163a publicului restr\u00e2ns (sunt numai dou\u0103zeci de locuri) cu o seriozitate de toat\u0103 lauda. \u015ei c\u0103 asemenea ini\u0163iative dau valoare momentului, prin urmare ar fi p\u0103cat ca propunerea aceasta nou\u0103 s\u0103 nu continue cu multe reprezenta\u0163ii de acum \u00eenainte. A\u015fa c\u0103 baft\u0103, b\u0103ie\u0163i!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
La intrare, \u00eenainte de a urca pe o scar\u0103 obi\u015fnuit\u0103, celor dou\u0103zeci de spectatori li se dau mici lanterne, cu tot cu \u00eencurajarea de a le folosi. Ajung \u00een sal\u0103 \u015fi iau loc pe ni\u015fte obiecte rotative, \u00een form\u0103 de buturug\u0103. \u00cen spate, \u00eentr-un soi de paturi-cu\u015fc\u0103, personajele icnesc, vorbesc, ofteaz\u0103. \u00cen fa\u0163\u0103, tol\u0103ni\u0163i pe… Cite\u0219te mai mult »\u00cen pod, l\u00e2ng\u0103 M\u00e2ntuleasa<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[],"class_list":["post-20492","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media"],"views":2087,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20492","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20492"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20492\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20492"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20492"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20492"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}