{"id":20485,"date":"2014-08-21T17:07:56","date_gmt":"2014-08-21T15:07:56","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=20485"},"modified":"2014-09-11T11:22:01","modified_gmt":"2014-09-11T09:22:01","slug":"umbrele-moi-ale-viului","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/umbrele-moi-ale-viului\/","title":{"rendered":"Umbrele moi ale viului"},"content":{"rendered":"

\u00cen p\u0103durea video de dincolo de fereastr\u0103, puncte mici se z\u0103resc \u00eentr-un zbucium imperceptibil. \u00cen col\u0163ul scenei, o fat\u0103 \u00een hain\u0103 scurt\u0103, neagr\u0103 se a\u015faz\u0103 pe o box\u0103. Sunetele ascu\u0163ite, la \u00eenceput monocromatice, din chitara lui Ovidiu Chihaia, cresc \u00een amploare \u015fi armonie. P\u0103streaz\u0103 compulsiv tema, repet\u00e2nd acelea\u015fi accente. Muzica stranie, interpretat\u0103 live, prefa\u0163eaz\u0103 intrarea unei femei cu cap-masc\u0103, nu neap\u0103rat pl\u0103cut, de pesc\u0103ru\u015f. Mai \u00eent\u00e2i, se \u00eentind aripile. Picioare, apoi p\u0103s\u0103ri \u00eentregi invadeaz\u0103 orizontul. Fr\u00e2nturi de cap, de cioc sau ochi de pesc\u0103ru\u015fi se foiesc ne\u00eencetat \u00een video. Seam\u0103n\u0103 \u015fi nu seam\u0103n\u0103 cu ce ai mai v\u0103zut la teatru. Vocea joas\u0103, stranie, a sopranei C\u0103t\u0103lina Antal las\u0103 viul s\u0103 irump\u0103, \u00eent\u00e2i \u00eencet, apoi penetrant, \u00een crescendo, scan\u00e2nd mutarea alert\u0103 a dispozi\u0163iilor: melancolie, p\u00e2nd\u0103, fric\u0103… Mi\u015fcare, voce, video, toate se \u00eentregesc sinestezic. Sunetele plonjeaz\u0103 \u00een lava psihismului pentru a traduce iure\u015ful din ad\u00e2ncurile a\u015fezate pe nisipuri mi\u015fc\u0103toare ale emo\u0163iilor. Vocea sopranei cre\u015fte pentru ca \u00een intensitatea ei s\u0103 se strecoare disperarea existen\u0163ial\u0103.<\/strong> <\/em><\/p>\n

 <\/p>\n

\"pescardsusul\"<\/a>
\nImposibil ca agita\u0163ia pesc\u0103ru\u015filor \u015fi masca lipsit\u0103 de gra\u0163ie a sopranei, \u00een contrast cu zbuciumul elegant al p\u0103s\u0103rilor, s\u0103 nu se insinueze \u00een privitor ca veritabil\u0103 coresponden\u0163\u0103 baudelairean\u0103. Cu toate acestea, textul din Pesc\u0103ru\u015ful. Ultimul act, spectacolul produs de Asocia\u0163ia Inspir\u0103 \u015fi On Stage, \u00een regia lui Carmen Lidia Vidu, r\u0103m\u00e2ne cel al lui Cehov. Din acest ultim act, regizoarea re\u0163ine doar monologul lui Constantin \u015fi ultima sa \u00eent\u00e2lnire cu Nina.
\nZece minute de muzic\u0103 \u015fi de imagini repetitive \u015fi intense. Laitmotive vizuale. Desenul lor absoarbe totul. Compulsia lor anihileaz\u0103 restul lumii. \u201eM\u0103 iube\u015fte? Nu m\u0103 iube\u015fte… Mama nu m\u0103 iube\u015fte\u201c. \u00cen mijlocul scenei, Istvan Teglas, \u00een picioare, drept, nemi\u015fcat, cu voce joas\u0103, egal\u0103, marc\u0103 a spectacolelor lui Carmen Lidia Vidu, roste\u015fte la microfon monologul lui Constantin despre rela\u0163ia cu mama, autoiluzionarea ei \u00een privin\u0163a v\u00e2rstei, neajunsul pe care i-l creeaz\u0103 prezen\u0163a lui.
\n\u201eMama iube\u015fte teatrul \u015fi i se pare c\u0103 juc\u00e2nd st\u0103 \u00een slujba omenirii, a artei sacre.\u201c O voce, monologul unui om revoltat, neiubit, c\u0103ruia ne\u00eemplinirea \u00eei macin\u0103 mut oasele. Decupajul regizoarei re\u0163ine doar esen\u0163ialul: iubirea, \u00eensingurarea, opiniile despre noul fel de a face art\u0103. Nu povestea o intereseaz\u0103, cu at\u00e2t mai pu\u0163in carnea ei dramatic\u0103. Personajele se v\u0103d despuiate de romance, ca \u015fi de am\u0103nuntele realiste, de orice detaliu susceptibil s\u0103 ofere impresia de via\u0163\u0103 \u00een desf\u0103\u015furare. Exact cum renun\u0163\u0103 la modul obi\u015fnuit de a exprima emo\u0163ia, la coloritul viu al interpret\u0103rii \u00een favoarea sobriet\u0103\u0163ii, regia se dispenseaz\u0103 de jocul clasic al aparen\u0163elor imprevizibile, pentru a p\u0103stra esen\u0163a: omul gol, despuiat de multiplicitatea manifest\u0103rilor, \u00een raport doar cu sine \u015fi cu cele c\u00e2teva repere care \u00eel structureaz\u0103 interior, contur\u00e2ndu-i identitatea. Replicile personajului sun\u0103 consistent, av\u00e2nd valoare de statement chiar \u015fi pentru zilele noastre: \u201eDup\u0103 p\u0103rerea mea, teatrul e numai rutin\u0103 \u015fi prejudecat\u0103. \u00cemi vine s\u0103 fug c\u00e2nd se ridic\u0103 cortina. Se c\u0103znesc s\u0103 scoat\u0103 o moral\u0103, o biat\u0103 moral\u0103 pe \u00een\u0163elesul tuturor. \u00cemi vine s\u0103 fug \u015fi fug\u201c. Pauze lungi s\u0103l\u0103\u015fluiesc \u00eentre propozi\u0163ii. Muzica \u015fi, pe urmele ei, vocea lui Istvan Teglas cresc \u00een intensitate. Este mesajul artistului t\u00e2n\u0103r cople\u015fit de conformismul din jur, atunci, ca \u015fi acum.
\nCuv\u00e2nt cu cuv\u00e2nt, c\u0103r\u0103mid\u0103 cu c\u0103r\u0103mid\u0103, discursul se a\u015faz\u0103 ca un zid solid, cvasiimobil, fundament exterior care na\u015fte reac\u0163iile din interiorul personajelor. Limbajul-lume \u00eenglobeaz\u0103 toate fiin\u0163ele existente. De abia de la acest nivel \u00eencolo se declan\u015feaz\u0103 muta\u0163iile din\u0103untru. Opiniile despre teatru, forme noi, conven\u0163iile realiste ale \u201eartei sacre\u201c, mesaj \u015fi moral\u0103 sunt rostite de Istvan Teglas pe acela\u015fi ton egal care \u00eembib\u0103 succesiv, strat cu strat, percep\u0163iile spectatorului. E doar o fort\u0103rea\u0163\u0103 de cuvinte, punct ini\u0163ial care va genera\/obnubila zbaterea din interiorul creatorului. Dup\u0103 acest extras din reflec\u0163iile sale, personajul tace \u015fi se a\u015faz\u0103 din nou pe box\u0103. Iar chitara, vocea sopranei \u015fi pesc\u0103ru\u015fii \u00een mi\u015fcare ne\u00eencetat\u0103 r\u0103m\u00e2n s\u0103-i traduc\u0103 n\u0103vala de g\u00e2nduri. Aplecat, cu privirea \u00een p\u0103m\u00e2nt, personajul continu\u0103: \u201eTrebuie c\u0103utate forme noi\u201c. Este exact ceea ce face regizoarea, care, \u00een inten\u0163ia explicit\u0103 de a simplifica limbajul, elimin\u0103 toate zorzoanele \u015fi \u00eenfloriturile dramatice. Carmen Lidia Vidu face transmutarea din planul cuvintelor \u00een cel sinestezic, al multimediei. Apoi personajul se aude din nou, ca \u015fi c\u00e2nd g\u00e2ndurile i s-ar roti \u015fi relua necontenit: \u201e\u00cemi iubesc mama\u201c. Dar imediat t\u0103cerea umple spa\u0163iul. Aceasta este partea de realism, unul psihologic, oglind\u0103 pus\u0103 pe fluxul interior.
\nAccente ca de clopo\u0163ei vestesc apari\u0163ia fetei. Nina \u015fi Constantin fac mi\u015fc\u0103ri pline de lentoare. Orizontul artistului, rela\u0163ia cu Nina, respectiv tema cehovian\u0103 \u00eembrac\u0103 mi\u015fc\u0103ri de o \u00eencetineal\u0103 absolut\u0103 \u00eentr-un univers al \u00eenaint\u0103rii \u015fi retragerii, al gesturilor timide, c\u00e2nd gra\u0163ioase, c\u00e2nd chinuite. P\u0103rul Ioanei Marchidan \u00eenvele\u015fte forma coagulat\u0103 a celor doi \u00een clipa de \u201e\u00eempreun\u0103\u201c. Corpul comun li se rote\u015fte \u00eencet, ca un pendul care circumscrie timpul fiin\u0163ei lor conjuncte, \u00eentr-o realitate numai a sa. \u00cen spatele lui, ea \u00ee\u015fi ridic\u0103 lent piciorul \u00een aer \u015fi \u00ee\u015fi las\u0103 capul \u00een jos. P\u0103rul \u00eei coboar\u0103 pe p\u0103m\u00e2nt. Corpurile li se dubleaz\u0103 \u00een umbrele proiectate pe ecran. Nina st\u0103 suspendat\u0103 de el, \u00eentr-un balans lent, aproape imperceptibil, de parc\u0103 aerul ar mi\u015fca un obiect. Via\u0163a lor se macin\u0103 mocnit. Mi\u015fc\u0103rile \u00eencete, \u00een jurul propriei axe, se umplu de gravitate, ca \u015fi c\u00e2nd fiecare centimetru str\u0103b\u0103tut ar fi rezultatul unei lungi reflec\u0163ii. Sau suferin\u0163e. Imobilitatea lor astup\u0103, prin paravane interioare, vulcanul din\u0103untru \u015fi incandescen\u0163a ne\u00eemplinirii. Universul scenic al lui Carmen Vidu este, de fiecare dat\u0103, unul al imploziei.
\nCei doi \u0163in microfoanele \u00een m\u00e2n\u0103. El \u00eei vorbe\u015fte. Pe trupurile lor trec pesc\u0103ru\u015fi \u00een zbor. Stau pe scaun nemi\u015fca\u0163i \u015fi discut\u0103, l\u0103s\u00e2nd pauze lungi \u00eentre replici. Ioana Marchidan roste\u015fte frazele cu prospe\u0163ime, dintr-o bucat\u0103, uneori cu patos, f\u0103r\u0103 false afect\u0103ri cehoviene. Sunetul metalic al chitarei accentueaz\u0103 de fiecare dat\u0103 celebra replic\u0103 \u201eEu sunt un pesc\u0103ru\u015f\u201e. Mi\u015fcare cu mi\u015fcare, estetica trupurilor construie\u015fte adev\u0103rul celor doi. Replicile lui Constantin au greutate, a\u015ftern\u00e2ndu-se dincolo de clip\u0103: \u201eNu am credin\u0163\u0103 \u015fi nu \u015ftiu care e chemarea mea\u201c. Celebra fraz\u0103 a Ninei, adresat\u0103 altui personaj, \u201eDac\u0103 vreodat\u0103 vei avea nevoie de via\u0163a mea, vino \u015fi ia-o!\u201c, \u00eei revine, \u00een montarea aceasta, lui Constantin. Cu spatele la public \u015fi cu profilul \u00eentors de la ea, b\u0103rbatul \u00eei vorbe\u015fte despre dragoste. Pe ecran se vede zborul imperceptibil al pesc\u0103ru\u015filor; f\u0103r\u0103 siluete, doar umbre \u015fi mi\u015fcare.
\nUltimele \u015fase minute revin la chitar\u0103 \u015fi gesturi. Ea \u00eel \u0163ine \u00eenc\u0103 suspendat. Apoi \u00eel va l\u0103sa jos, la p\u0103m\u00e2nt. Dincolo de perspectiva interioar\u0103 pe care o traduce, mi\u015fcarea acoper\u0103 spa\u0163iile narative, l\u0103s\u00e2nd s\u0103 se ghiceasc\u0103, f\u0103r\u0103 vreun gest brusc, nici vreo \u00eentrerupere de ritm, sinuciderea t\u00e2n\u0103rului creator. Soprana c\u00e2nt\u0103 \u00een tonuri grave. \u00cen video, plutesc pesc\u0103ru\u015fii. Pentru prima dat\u0103, proiec\u0163ia se va colora \u00een tonuri discrete.
\nOric\u00e2t de paradoxal ar suna, spectacolul acesta modern, cu cabluri, chitar\u0103, masc\u0103 \u015fi video, pare un elogiu adus structurii. Una inedit\u0103, dar riguroas\u0103, la umbra c\u0103reia tr\u0103ie\u015fte \u015fi se ad\u0103poste\u015fte via\u0163a. F\u0103r\u0103 s\u0103 palpite, aceasta se transmite, dincolo de cuvinte, printr-un compus alchimic de mi\u015fc\u0103ri lente, sunete \u015fi imagini. Limbajul particular al regizoarei deplaseaz\u0103 \u00eentregul depozit al desf\u0103\u015fur\u0103rii biografice \u00een e\u015fantioane rarefiate. \u00cen spectacolul s\u0103u static, adev\u0103rul greu \u00eenflore\u015fte plin de substan\u0163a din spatele zecilor de manifest\u0103ri iluzorii pe care le \u00eembrac\u0103. Mi\u015fc\u0103rile fr\u00e2nte, alese de cei doi actori-dansatori, absorb estetismul cu totul particular al lui Carmen Vidu, la ora actual\u0103, regizoarea cea mai experimentalist\u0103 din teatrul rom\u00e2nesc. Memorabil\u0103, montarea sa de acum, Pesc\u0103ru\u015ful. Ultimul act, traduce un univers ap\u0103sat de consisten\u0163a viului mocnit, redus la fundamente, o simfonie a emo\u0163iilor presim\u0163ite dincolo de limbajul a c\u0103rui esen\u0163\u0103 \u2013 cea strict de \u201evehicol\u201c \u2013 continu\u0103 s\u0103 o fascineze pe regizoare.<\/p>\n

 <\/p>\n

\"pescarusul\"<\/a><\/p>\n

\"pescarusdsul\"<\/a><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00cen p\u0103durea video de dincolo de fereastr\u0103, puncte mici se z\u0103resc \u00eentr-un zbucium imperceptibil. \u00cen col\u0163ul scenei, o fat\u0103 \u00een hain\u0103 scurt\u0103, neagr\u0103 se a\u015faz\u0103 pe o box\u0103. Sunetele ascu\u0163ite, la \u00eenceput monocromatice, din chitara lui Ovidiu Chihaia, cresc \u00een amploare \u015fi armonie. P\u0103streaz\u0103 compulsiv tema, repet\u00e2nd acelea\u015fi accente. Muzica stranie, interpretat\u0103 live, prefa\u0163eaz\u0103 intrarea… Cite\u0219te mai mult »Umbrele moi ale viului<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[11318],"tags":[12136,12138,12135,12137],"class_list":["post-20485","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-spectacolului","tag-asociatia-inspira","tag-carmen-lidia-vidu","tag-catalina-antal","tag-on-stage"],"views":1657,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20485","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20485"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20485\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20485"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20485"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20485"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}