<\/p>\n
Am \u00eencercat \u00een c\u00e2teva r\u00e2nduri s\u0103-i fac un portret, c\u00e2t de c\u00e2t verosimil, lui Alexandru Zub, un mare istoric \u015fi, dup\u0103 convingerea mea, un om special, discret \u015fi eficient \u00een profesiunea lui, admirator al lui Kog\u0103lniceanu \u015fi Xenopol, \u00een fine, un moldovean care se trage, am impresia, din clasa moral\u0103 \u015fi spiritual\u0103 a meditativului Miron Costin \u015fi mai pu\u0163in din aceea a lui Ion Neculce, cel ce a adus r\u00e2su-pl\u00e2nsu \u00een literatura rom\u00e2n\u0103. Modelul lui mai apropiat, \u00een discursul istoric \u015fi \u00een filosofia de existen\u0163\u0103, pare a fi P\u00e2rvan, un filosof al istoriei pe care l-au iubit \u015fi, \u00eentr-o oarecare m\u0103sur\u0103, l-au urmat Eliade \u015fi o bun\u0103 parte din tinerii intelectuali din anii \u201930. Alexandru Zub a scris despre el, \u00een stilul s\u0103u erudit \u015fi reflexiv, un studiu \u00een care obiectivitatea (\u00eensu\u015firea de c\u0103petenie a istoricului) se \u00eempac\u0103 bine cu empatia, vibra\u0163ia interioar\u0103. \u00cemi place acest mod de a compune nara\u0163iunea istoric\u0103, \u00eemi place \u015fi discre\u0163ia naratorului, vigilen\u0163a, grija lui de a nu ie\u015fi \u00een fa\u0163\u0103, respectul incoruptibil pentru adev\u0103r. Cit\u00e2ndu-l \u00eentr-un r\u00e2nd pe Nicolae Iorga (Discurs istoric \u015fi relativism postmodern), Al. Zub vorbe\u015fte de \u201elimitele unui profesionism bine vegheat\u201c \u015fi de \u201eo m\u0103sur\u0103 \u00een toate\u201c care ar fi specialitatea istoricului. El \u00eensu\u015fi este un \u201eom al m\u0103surii\u201c, nu \u015ftiu dac\u0103 \u201e\u00een toate\u201c, dar, sigur, \u00een ceea ce scrie \u015fi \u00een modul \u00een care g\u00e2nde\u015fte \u015ftiin\u0163a istoriei.
\nO \u015ftiin\u0163\u0103 \u2013 evident relativ\u0103, ca toate \u201e\u015ftiin\u0163ele\u201c din sfera umanioarelor \u2013 care, dup\u0103 vorba lui Hermann Hesse, citat de istoricul rom\u00e2n, \u00eencearc\u0103 s\u0103-\u015fi p\u0103streze \u201ecredin\u0163a \u00een ordine \u015fi sens\u201c \u00een haosul evenimentelor. Credin\u0163a \u00een ordine \u015fi sens? Este bine zis, este admirabil g\u00e2ndit. Mai ales dac\u0103 leg\u0103m aceast\u0103 propozi\u0163ie de ceea ce urmeaz\u0103: \u201eO atare misiune n-ar fi doar serioas\u0103, ci \u015fi tragic\u0103\u201c… Uneori, dovede\u015fte Al. Zub, misia istoricului contemporan (cu prec\u0103dere aceea a istoricului secolului al XX-lea \u2013 \u201eSecolul nebun\u201c, cum i-au spus, pe drept, unii comentatori) devine imposibil\u0103 pentru c\u0103 istoricul \u00eensu\u015fi (omul credin\u0163ei \u00een ordine \u015fi sens) \u00ee\u015fi pierde cump\u0103tul \u015fi, dac\u0103 \u00ee\u015fi pierde cump\u0103tul, pierde \u015fi credin\u0163a \u00een ordinea \u015fi sensul lumii, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd un prizonier al haosului istoriei. \u015ei dac\u0103 este a\u015fa, dac\u0103 istoricul pierde sensul \u015fi ordinea, la ce mai servesc istoricii? Pierre Chaunu, citat din nou de Al. Zub, \u00ee\u015fi pune aceast\u0103 \u00eentrebare pe care \u015fi-au pus-o deseori intelectualii lucizi ai \u201esecolului nebun\u201c. \u015ei-a pus-o, s\u0103 ne amintim, \u015fi Cioran, \u00een anii \u201930, pe c\u00e2nd era foarte t\u00e2n\u0103r: \u201ela ce servesc filosofii? Ce rost mai are filosofia c\u00e2nd ea nu poate s\u0103 schimbe condi\u0163ia tragic\u0103 a omului?\u201c… O jum\u0103tate de secol mai t\u00e2rziu, Pierre Chaunu nu se mai simte omul ordinii \u015fi sensului, ci \u201eun pelerin din ce \u00een ce mai nervos, un observator anxios al evenimentelor\u201c\u2026 \u015ei atunci? Atunci, istoricul trebuie s\u0103 mearg\u0103 mai departe, c\u0103ut\u00e2nd s\u0103-\u015fi redob\u00e2ndeasc\u0103 credin\u0163a \u00een ordine \u015fi sens \u00een timp ce studiaz\u0103 haosul evenimentelor. Este ceea ce face, am sentimentul, Al. Zub, consider\u00e2nd c\u0103 istoria (m\u0103 rog, cultura istoric\u0103) poate fi folositoare pentru sufletul na\u0163ional. \u00cei vine \u00een ajutor (mai exact: caut\u0103 ajutor) \u00een scrierile profetice ale lui Nicolae Iorga, cu ideea c\u0103 excesul de pesimism \u00eempiedic\u0103 ra\u0163iunea. Nici excesul de optimism nu-i bun pentru c\u0103 leneve\u015fte ra\u0163iunea istoricului.
\nTrec\u00e2nd peste alte aspecte \u015fi parafraz\u00e2ndu-l pe Cioran, a\u015f putea zice c\u0103 admiratorul lui Vasile P\u00e2rvan are supersti\u0163ia adev\u0103rului \u015fi, \u00een ceea ce prive\u015fte scriitura, el are \u015fi supersti\u0163ia conciziei. Nu d\u0103 drumul frazelor, stilul lui este ordonat, legat, nu dezordonat, nu este nici abundent \u015fi nici pitoresc. Istoricii ating uneori performan\u0163e estetice prin limbajul \u015fi epicismul interior al discursului. M\u0103 g\u00e2ndesc, de pild\u0103, la Nicolae Iorga. Pe cel mai bun Iorga, pe scriitorul original \u00eel afl\u0103m nu \u00een piesele lui, ci \u00eentr-un studiu erudit, cum este acela despre \u015etefan cel Mare, \u00een care expresivitatea limbii este mare \u015fi, \u00een genere, nara\u0163iunea istoric\u0103 curge, zgomotos, rod\u00e2nd malurile, ca un r\u00e2u de munte, p\u00e2n\u0103 ce devine, \u00een locuri mai netede, un mare fluviu epic.
\nMoldoveanul Alexandru Zub (moldovean din Moldova de mijloc \u2013 \u0163ara imaginar\u0103, la un cap\u0103t, a lui Alecsandri \u015fi, la cel\u0103lalt, \u0163ara astenicului angoasatului Bacovia, iar ceva mai la est se afl\u0103 \u0163ara mesianicului P\u00e2rvan) \u2013 are un stil mai potolit \u015fi, spre deosebire de modelul P\u00e2rvan, evit\u0103 drumul spre \u201ecategoriile abisale\u201c, cum zice
\nG. C\u0103linescu, care-l cite\u015fte pe autorul Memorialelor \u015fi al Ideilor \u015fi formelor istorice din perspectiva filosofiei lui Blaga. Al. Zub nu evit\u0103, \u00een discursul lui, miturile spiritualit\u0103\u0163ii rom\u00e2ne\u015fti, nici nu vrea s\u0103 le distrug\u0103, cum face colegul s\u0103u, Lucian Boia. El merge \u00een linia tradi\u0163iei, fiind, cred, \u00een concep\u0163ia lui istoric\u0103 \u015fi \u00een ad\u00e2ncurile fiin\u0163ei sale, un organicist, nu un localist care st\u0103 cu spatele la universalitate, nici un interna\u0163ionalist (globalist) care ignor\u0103 valorile na\u0163ionale. Al. Zub este cum trebuie s\u0103 fie, \u00een fond, un istoric adev\u0103rat: un spirit na\u0163ional cu fa\u0163a spre lumea valorilor europene.
\nL-am citit \u015fi l-am auzit \u00een ultimul deceniu (\u00een cadrul seminarului \u201ePenser l\u2019Europe\u201c), ap\u0103r\u00e2nd conceptul de na\u0163iune \u015fi, \u00een genere, de identitate cultural\u0103, \u00een chip argumentat \u015fi conving\u0103tor. Mi-a pl\u0103cut, m\u0103rturisesc, aceast\u0103 convingere \u015fi aceast\u0103 deschidere oportun\u0103 a spiritului istoric \u00een plin proces de globalizare. Alexandru Zub, care este la curent cu dezbaterile occidentale, vorbind de mai multe ori despre conceptul de ego-istorie \u015fi despre scrierile care au \u201eun parcurs ego-istoric\u201c. Un concept care a ie\u015fit dintr-o \u015fcoal\u0103 mare de g\u00e2ndire (\u201e\u015ecoala Analelor\u201c) \u015fi a f\u0103cut \u015fcoal\u0103 \u00een istoriografia \u015fi critica literar\u0103 contemporan\u0103, dup\u0103 ce \u201e\u015fcoala formalist\u0103\u201c (structuralismul) \u015fi-a pierdut puterea. Ego-critica a readus \u00een critica literar\u0103 subiectivitatea, impresionismul, epicismul interior \u2013 cum \u00eei spunea, \u00een anii \u201930, Eugen Ionescu \u2013 pe scurt: ego-critica a reabilitat crea\u0163ia \u00een discursul critic, dup\u0103 ce oameni inteligen\u0163i ca Barthes l-au golit de semnifica\u0163iile con\u0163inutului\u2026
\nAzi ego-critica tinde, la r\u00e2ndul ei, s\u0103 devin\u0103 abuziv\u0103 \u015fi, deci, primejdioas\u0103 \u00eentr-o disciplin\u0103 (critica literar\u0103) care tr\u0103ie\u015fte \u015fi se dezvolt\u0103 nu prin abuzuri \u015fi restric\u0163ii, ci prin libert\u0103\u0163ile \u015fi toleran\u0163ei ei\u2026 \u00cen ceea ce prive\u015fte ego-istoria, au ap\u0103rut deja primele semne de nemul\u0163umire din partea celor care g\u00e2ndesc, pe bun\u0103 dreptate, c\u0103 istoria trebuie s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 o \u015ftiin\u0163\u0103 obiectiv\u0103 (c\u00e2t poate s\u0103 fie) \u015fi c\u0103 subiectivitatea istoricului (inerent\u0103) nu trebuie s\u0103 piard\u0103 din vedere c\u0103 scopul ei nu poate fi dec\u00e2t descoperirea adev\u0103rului. Chiar dac\u0103 adev\u0103rul r\u0103m\u00e2ne o no\u0163iune aproximativ\u0103, nedes\u0103v\u00e2r\u015fit\u0103, plin\u0103 de relativit\u0103\u0163i atunci c\u00e2nd este vorba de o istorie \u201enespus de complicat\u0103 \u015fi aporetic\u0103\u201c, a\u015fa cum o nume\u015fte, inspirat, Al. Zub. Ceea ce nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 istoricul sau criticul literar nu trebuie s\u0103 caute adev\u0103rul. \u015ei, dac\u0103 se apuc\u0103 s\u0103-l caute, \u00eenseamn\u0103 c\u0103 l-a \u015fi g\u0103sit, vorba filosofului.
\nSpirit al nuan\u0163ei, Alexandru Zub analizeaz\u0103 cu tact, am impresia, conceptul de ego-istorie, fix\u00e2ndu-i corect posibilit\u0103\u0163ile \u015fi limitele. C\u00e2t de liber\u0103 este subiectivitatea \u015fi c\u00e2t de acceptabil, conving\u0103tor poate fi \u201eadev\u0103rul meu\u201c (adev\u0103rul naratorului), singurul pe care \u00eel accepta \u00een 1934 Eugen Ionescu (\u00een Nu)? Teoretic, putem delimita \u015fi determina aceste libert\u0103\u0163i… Mai greu este s\u0103 le folosim atunci c\u00e2nd citim \u015fi judec\u0103m critic o scriere cu parcurs ego-istoric. Aici ego-ul criticului sau al istoricului se confrunt\u0103 cu ego-ul autorului (scriptoului) \u015fi, \u00een acest caz, obiectivitatea, credin\u0163a \u00een ordine \u015fi sens, voin\u0163a de adev\u0103r a istoricului\/ criticului \u00eent\u00e2mpin\u0103 for\u0163a de seduc\u0163ie a subiectivit\u0103\u0163ii \u015fi, totodat\u0103, sl\u0103biciunile ei… Ce-i de f\u0103cut? Nimic altceva dec\u00e2t s\u0103 c\u0103ut\u0103m \u00een continuare ordinea \u015fi sensul (adic\u0103 adev\u0103rul) cu subiectivitatea noastr\u0103 \u015fi \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 depist\u0103m adev\u0103rul \u00een m\u0103rturiile fatal subiective ale celor pe care-i citim.
\n*
\nRevin la modul lui Alexandru Zub de a face istorie \u00een postmodernitatea tulbure \u015fi agresiv\u0103 \u00een care tr\u0103im. Este, cum am zis, un istoric care scrie istoria \u00eencep\u00e2nd prin a reflecta asupra ei. Asta \u00eenseamn\u0103 a dep\u0103\u015fi spa\u0163iul pozitivismului (ceea ce mi se pare esen\u0163ial \u00een sfera umanioarelor) \u015fi, \u00een genere, \u201emica istorie\u201c, istoria \u2013 cum o nume\u015fte un eseist occidental \u2013 scris\u0103 de port\u0103rese. Mai \u00eenseamn\u0103 a privi fragmentul (evenimentul) din perspectiva \u00eentregului \u015fi, totodat\u0103, a da \u00eentregului o \u201eform\u0103\u201c perceptibil\u0103, o identitate. Sunt buni, sunt uneori str\u0103luci\u0163i filosofii istoriei, dar s\u0103 nu uit\u0103m c\u0103 istoria se face cu fapte istorice, nu cu generalit\u0103\u0163i \u015fi specula\u0163ii, ideile trebuie s\u0103 se verifice prin elementele determinabile ale istoriei, \u00een fine, f\u0103r\u0103 un suport epic, discursul istoricului este o nara\u0163iune ce piere.
\nMai observ ceva \u00een scrierile lui Alexandru Zub: el include literatura \u00een sfera istoriei \u015fi folose\u015fte datele, miturile, fantasmele, fic\u0163iunile literaturii (\u00een spe\u0163\u0103: pe cele din sfera epicii) \u00een reconstituirea unei epoci sau a unei personalit\u0103\u0163i istorice. O viziune, dar, integratoare a istoriei \u015fi un stil de a scrie \u00een care intr\u0103 nu numai marile evenimente istorice (ca de exemplu r\u0103zboaiele \u015fi \u00eensc\u0103unarea voievozilor!), dar \u015fi actele de cultur\u0103 importante \u015fi chiar mentalit\u0103\u0163ile, gusturile \u015fi dezgusturile unei epoci. Acest mod de a \u00een\u0163elege istoria are mari \u015fanse, dup\u0103 opinia mea, nu numai \u00een istoriografie, dar \u015fi \u00een roman. Ce remarc, de pild\u0103, azi \u00een romanul occidental este preeminen\u0163a temei istorice \u00een romanul care, altminteri, \u015fi-a pierdut locul \u00een ierarhia valorilor \u00een detrimentul produselor mediatice. Unii zic, chiar, c\u0103 romanul este mort (\u015fi, odat\u0103 cu el, moare literatura), al\u0163ii c\u0103 istoria trecut\u0103 \u00een fic\u0163iune va reanima romanul \u015fi va \u00eent\u0103ri interesul cititorului postmodern pentru trecutul ignorat, acaparat, mistificat de politic\u0103 \u015fi de tehnologiile mediatice.
\nRom\u00e2nul Alexandru Zub \u015fi-a ales bine, vreau s\u0103 spun, stilul \u015fi metoda \u00een istoriografie, \u015fi, dup\u0103 ce, \u00een tinere\u0163e, a trecut prin infernul istoriei (cite\u015fte: prin pu\u015fc\u0103riile ei!), o scrie de atunci \u00eencet \u015fi sigur, cu o maxim\u0103 luare aminte \u015fi cu o delicate\u0163e a spiritului ce contrasteaz\u0103 enorm cu graba \u015fi zgomotul demistificatorilor de serviciu ai valorilor na\u0163ionale. La mul\u0163i ani, Domnule Alexandru Zub!<\/p>\n
<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Am \u00eencercat \u00een c\u00e2teva r\u00e2nduri s\u0103-i fac un portret, c\u00e2t de c\u00e2t verosimil, lui Alexandru Zub, un mare istoric \u015fi, dup\u0103 convingerea mea, un om special, discret \u015fi eficient \u00een profesiunea lui, admirator al lui Kog\u0103lniceanu \u015fi Xenopol, \u00een fine, un moldovean care se trage, am impresia, din clasa moral\u0103 \u015fi spiritual\u0103 a meditativului… Cite\u0219te mai mult »Alexandru Zub \u201980<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[12124],"class_list":["post-20464","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-alexandru-zub"],"views":2540,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20464","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20464"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20464\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20464"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20464"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20464"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}